Mahatma Gandhi – NOBLETEA SPIRITULUI

IDEI si PRINCIPII

“Sa inveti ca in viata, mai usor poti invinge ura prin iubire, minciuna prin adevar si violenta prin abnegatie, trebuie sa fie elementul fundamental in educatia fiecarui copil“/ Gandhi

Idei pentru reconstruirea lumii

Ideile lui Gandhi despre Satyagraha, Sarvodaya, Ahimsa, Swadeshi si Swaraj contin ingrediente pentru construirea lumii si remodelarea Planetei. Prin ele se afirma credinta neincetata in bunatatea naturii umane.

Sarvodaya

Este un termen sanscrit care inseamna "ridicarea universala" sau "progresul tuturor". Termenul a fost folosit de Mahatma Gandhi drept titlul pentru traducerea sa din 1908 a brosurii lui John Ruskin despre economia politica, "Unto This Last" (Pana la ultimul). El a ajuns sa foloseasca termenul pentru idealul propriei sale filosofii politice. Mai tarziu, Gandhi, ca si activistul indian nonviolent Vinoba Bhave, a imbratisat termenul ca si nume pentru miscarea sociala din India post-independenta care se straduia sa se asigure ca autodeterminarea si egalitatea au ajuns la toate straturile societatii indiene.

Satyagraha 

Este un termen sanscrit tradus vag ca "insistenta asupra adevarului", "loialitate fata de adevar" sau “forta adevarului”. Este o forma particulara de rezistenta non-violenta sau de rezistenta civila. Termenul satyagraha a fost inventat si dezvoltat de Mahatma Gandhi. L-a numit si "forta iubirii" sau "forta sufletului". El a desfasurat satyagraha in miscarea de independenta a Indiei si, de asemenea, in timpul luptelor anterioare din Africa de Sud pentru drepturile civile indiene. Teoria Satyagraha a influentat campaniile lui Martin Luther King si ale lui James Bevel in timpul Miscarii drepturilor civile din Statele Unite si multe alte miscari de justitie sociala similare. Cel care practica satyagraha este un satyagrahi.

Ahimsa

Inseamna "sa nu ranesti" sau "compasiune" si se refera la o virtute-cheie in religiile indiene. Cuvantul deriva din sanscrita - adica sa nu provoci ranire, sa nu faci rau. Mai este mentionat ca "non-violenta" si se aplica tuturor fiintelor vii - inclusiv tuturor animalelor - in religiile antice indiene. Ahimsa este una dintre virtutile cardinale si este un principiu important in Jainism, Hinduism si Budism.

Ahimsa este un concept multidimensional inspirat de premisa ca toate fiintele vii au scanteia energiei spirituale divine; prin urmare, a rani o alta fiinta inseamna sa te ranesti pe tine insuti. Ahimsa era legat si de ideea ca orice violenta are consecinte karmice. In timp ce cercetatorii stravechi ai hinduismului au pionierat si au perfectionat in timp principiile Ahimsa, conceptul a atins statut extraordinar in filosofia etica a jainismului. Preceptul Ahimsa de a nu provoca ranire include faptele, cuvintele si gandurile. Mahatma Gandhi a crezut cu putere in principiul ahimsa.

Miscarea Swadeshi

Ca si parte a miscarii de independenta a Indiei si a evolutiei nationalismului indian, a fost o strategie ce viza inlaturarea imperiului britanic de la putere si imbunatatirea conditiilor economice din India, urmand principiile swadeshi care au avut un oarecare succes. Strategiile miscarii Swadeshi au implicat ne-cooperarea (adica boicotarea produselor britanice) si relansarea produselor interne si a proceselor de productie. Au fost identificate cinci faze ale miscarii Swadeshi.

Cea de-a doua faza a miscarii Swadeshi a inceput cu impartirea regiunii Bengal de catre Viceregele Indiei, Lordul Curzon, in 1905 si a continuat pana in 1911. A fost cea mai de succes miscare pre-gandhiana. Swadeshi, ca si strategie, a fost un punct-cheie folosit de Gandhi, care l-a descris ca fiind sufletul Swaraj-ului (auto-guvernarii). Cea de-a treia miscare Swadeshi, intre 1918–1947, initiata de Gandhi a fost insotita de ridicarea industriasilor indieni. Cea mai puternica, cea din Bengal, a mai fost numita si "miscarea vandemataram". Gandhi, la momentul miscarii efective, a ramas loial Coroanei Britanice.

Swarāj

Inseamna “auto-guvernare” sau "autonomie" si a fost folosit de Mahatma Gandhi. Cuvantul se refera de obicei la conceptul lui Gandhi pentru independenta Indiei de sub dominatia straina. Swaraj pune accentul pe guvernare, nu pe guvernul ierarhic, ci pe auto-guvernarea prin indivizi, descentralizarea politica si construirea comunitatii. Deoarece asta era impotriva sistemelor politice si sociale urmate de Marea Britanie, conceptul de Swaraj al lui Gandhi a pledat pentru renuntarea Indiei la institutiile britanice fie ele politice, juridice, economice, birocratice, militare sau educationale.

Swarajul lui Gandhi nu a insemnat transferarea sistemului britanic de organizare a puterii coloniale, favorizarii, birocratiei, mentalitatii si structurii exploatarii de clasa in mainile indiene. El a avertizat ca un astfel de transfer ar fi totusi o regula englezeasca, doar fara englez. "Acesta nu este Swarajul pe care il vreau", a spus Gandhi. Gandhi a vazut democratia mai mult decat un sistem de guvernare, ea a insemnat promovarea atat a individualitatii cat si a auto-disciplinei comunitatii. Democratia a insemnat solutionarea litigiilor intr-un mod non-violent; a necesitat libertatea de gandire si de exprimare. Pentru Gandhi, democratia a fost un mod de viata.

Desi scopul lui Gandhi de a implementa in totalitate notiunile de Swaraj in India nu a fost realizat, organizatiile de voluntariat pe care le-a infiintat in acest scop au servit drept precursori si modele pentru miscarile oamenilor, organizatiile de voluntariat si pentru unele organizatii neguvernamentale care au fost initiate ulterior in diferite parti ale Indiei.

Principiile lui Gandhi

Afirmatiile, scrisorile si viata lui Gandhi au atras o analiza vasta a principiilor, practicilor si credintelor sale. Unii scriitori il prezinta ca un etalon al vietii etice si pacifismului, altii il prezinta ca un caracter mai complex, evolutiv si contradictoriu influentat de cultura sa si de circumstante. Cu toate acestea, prin tot ce a gandit si a intreprins, Gandhi si-a afirmat credinta ferma in ideea ca intotdeauna iubirea cucereste ura.

Adevarul

Gandhi si-a dedicat toata viata inaltului scop de a descoperi adevarul sau Satya. A incercat sa-l obtina prin invatare din propriile greseli si experimentand pe el insusi. Si-a intitulat autobiografia „Povestea experimentelor mele cu adevarul”. Gandhi a declarat ca cea mai importanta lupta de purtat este cu proprii demoni, temeri si nesigurante.

Gandhi a rezumat mai intai credintele sale cand a spus "Dumnezeu este Adevarul". Mai tarziu, el va schimba aceasta afirmatie prin "Adevarul este Dumnezeu". Astfel, satya (adevarul) in filosofia lui Gandhi este "Dumnezeu". Gandhi descrie termenul "Dumnezeu" nu ca putere separata, ci ca fiinta (Brahman, Atman) a traditiei Advaita Vedanta, un universal nondual care patrunde in toate lucrurile, in fiecare persoana si in toata viata. Acest lucru pentru Gandhi a insemnat unitatea dintre Dumnezeu si oameni, ca toate fiintele au acelasi suflet si, prin urmare, egalitate, ca atman exista si este la fel ca totul in univers, ahimsa (non-violenta) este insasi natura acestui atman.

Cinstesc locul din tine unde, cand tu esti in acel loc si sunt si eu in acel loc, exista doar Unul din noi. (in sanscrita: literalmente “nu doua”- nondualitate) este o scoala a filosofiei si practicii religioase hinduse si una dintre caile clasice indiene pentru realizarea spirituala. Termenul Advaita se refera la ideea sa ca sufletul (adevaratul Sine, Atman) este la fel ca cea mai inalta Realitate metafizica (Brahman). Adeptii acestei scoli sunt cunoscuti sub numele de Advaita Vedantini sau doar Advaitini si cauta eliberarea spirituala prin dobandirea vidyā a identitatii adevarate ca si Atman si a identitatii lui Atman si Brahman.

Esenta Satyagraha este "forta sufletului" ca mijloc politic, refuzand sa foloseasca forta bruta impotriva opresorului, incercand sa elimine antagonismul dintre opresor si oprimat, cu scopul de a transforma sau "purifica" opresorul. Nu este o inactiune, ci e determinata de rezistenta pasiva si necooperare, unde, "dragostea cucereste ura". Un eufemism folosit uneori pentru Satyagraha este "forta tacuta" sau “forta sufleteasca" (termen utilizat de Martin Luther King in timpul celebrului sau discurs "I Have a Dream"). Armeaza individul cu putere morala mai degraba decat cu putere fizica. Satyagraha este numita si "forta universala", deoarece in esenta "nu face nicio distinctie intre rude si strainii, tineri si batrâni, barbati si femei, prieteni si dusmani".

Gandhi scria: "Nu trebuie sa existe nici nervozitate, nici barbaritate, nici insolenta, nici presiune inutila ... Daca vrem sa cultivam un adevarat spirit al democratiei, nu ne putem permite sa fim intoleranti. Intoleranta tradeaza nevoia de incredere in cauza cuiva”

Non-violenta

Gandhi si-a explicat filozofia si modul de viata in autobiografia sa: „Cand pierd speranta, imi amintesc ca de-a lungul istoriei, calea adevarului si a iubirii a invins intotdeauna. Au existat tirani si criminali si, pentru un timp, au parut invincibili, dar pana la urma s-au prabusit.”

Pentru aplicarea acestor principii, Gandhi nu s-a dat inapoi in a le duce catre cele mai logice extreme, inchipuindu-si o lume in care chiar guvernul, politia si armata erau non-violente. Totusi, Gandhi a constientizat ca nivelul acesta de non-violenta cere curaj incredibil si multa credinta, pe care nu toata lumea le poseda. De aceea a sugerat ca nu toti trebuie sa tina cu incapatanare de non-violenta, mai ales daca aceasta este folosita ca scuza pentru lasitate.„Cred ca acolo unde singura alegere este intre lasitate si violenta, eu as alege violenta”, sugera el.

Vegetarianismul

Gandhi a fost crescut ca vegetarian de catre mama sa. Ideea vegetarianismului este adanc inradacinata in traditiile Hindu si Jain din India,dar si in tinutul natal Gujarat, unde majoritatea locuitorilor erau vegetarieni, carnea fiind considerata o forma de hrana obtinuta prin violenta animalelor. Argumentul lui Gandhi pentru vegetarianism poate fi gasit in mare parte in textele hinduse si jain. Gandhi credea ca orice forma de hrana dauneaza inevitabil unei anumite forme de organism viu, dar trebuie sa incercam sa intelegem si sa reducem violenta in ceea ce consumam pentru ca "exista o unitate esentiala a intregii vieti".

Experimentele sale cu alimente vegetale au inceput prin anii 1890 si au continuat cateva decenii. Pentru unele din experimente, Gandhi si-a combinat propriile idei cu cele gasite in textele indiene de yoga. Credea ca yoga ofera beneficii pentru sanatate; ca o dieta alimentara sanatoasa, bazata pe igiena si alimente regionale, era esentiala pentru o sanatate buna. Dincolo de convingerile religioase, Gandhi a exprimat si alta motivatie pentru experimentele sale cu dieta. A incercat sa gaseasca cea mai non-violenta masa vegetariana pe care cel mai sarac om si-o putea permite, luand note meticuloase despre legume si fructe si despre observatiile sale pe propriul corp. El considera violenta impotriva animalelor ceva care provoaca durere si suferinta. "Vivisectia, dupa parerea mea, este cea mai neagra dintre toate cele mai negre crime pe care omul le face in prezent impotriva lui Dumnezeu si a creatiei lui drepte".

In copilarie, Gandhi a experimentat mancatul carnii. Asta datorita curiozitatii sale innascute dar si convingatorului sau prieten Sheikh Mehtab. Intr-o zi, a fost sfatuit sa manance carne pentru a avea corpul puternic ca un englez. Convins, Gandhi a decis sa manance carne in secret. Dupa ce a luat o bucata, constiinta i s-a revoltat si a simtit cum „o capra vie a behait in mine“. A fost prima si ultima data cand a gustat carne. Baiatul timid avea sa devina insa unul dintre cei mai curajosi oameni din istorie. Inainte de a pleca la studii in Londra, i-a promis mamei sale, Putlibai si unchiului sau, Becharji Swami, ca se va abtine de la carne, alcool si promiscuitate. S-a tinut cu tarie de acea promisiune si a dobandit mult mai mult decat o dieta; a dobandit bazele filozofiilor sale de viata. Odata cu maturizarea, Gandhi a devenit un vegetarian strict.

A scris „Baza morala a vegetarianismului” si diferite alte articole legate de acest subiect, unele din ele fiind publicate in revista Societatii Vegetariene Londoneze, „Vegetarianul”. Gandhi a fost inspirat de multe minti luminate in timpul acestei perioade si s-a imprietenit cu presedintele Societatii Vegetariene Londoneze, Dr. Josiah Oldfield. A petrecut mult timp sustinand vegetarianismul in timpul si dupa sederea sa in Londra. Pentru Gandhi, o dieta vegetariana nu numai ca ar satisface cerintele corpului, dar ar servi si unui scop economic deoarece carnea era si inca este mult mai scumpa decat cerealele, legumele si fructele. De asemenea, in acea perioada multi indieni aveau venituri mici, deci vegetarianismul era vazut nu doar ca un obicei spiritual dar si ca unul practic. Se abtinea de la mancare pentru lungi perioade, folosind postul ca si forma de protest politic. Refuza sa manance pana cand moartea sau cererile sale erau atinse.

Simplitatea

Gandhi credea cu convingere ca o persoana implicata in serviciul societatii trebuie sa duca o viata simpla, lucru care ar putea duce la puritatea spirituala si practica, Brahmacharya. Simplitatea lui a inceput prin renuntarea la modul de viata occidental pe care il ducea in Africa de Sud. L-a numit „reducandu-ma la zero”, ceea ce inseamna renuntarea la cheltuielile inutile si adoptarea unui mod de viata simplu.

Gandhi isi petrecea cate o zi pe saptamana in tacere. El credea ca abstinenta de la vorbire ii aduce pacea interioara. In zilele acelea comunica cu ceilalti prin scris. La reintoarcerea in India din Africa de Sud, unde practicase dreptul cu succes, a renuntat la a purta haine occidentale, pe care le asocia cu bogatia si succesul. Se imbraca in asa fel incat sa fie acceptat de catre cea mai saraca persoana din India, sustinand folosirea panzei lucrate in casa (khadi). Gandhi si adeptii sai au adoptat purtarea hainelor tesute din fire toarse de mana lor si incurajau si pe altii sa faca la fel. In timp ce muncitorii indieni nu aveau un loc de munca, ei isi cumparau de multe ori hainele de la fabricile detinute de englezi. In opinia lui Gandhi, daca indienii si-ar fi fabricat propriile haine, ar fi cauzat un puternic soc economic sistemului britanic din India. Ca urmare, roata de tors a fost inclusa mai tarziu pe steagul Congresului National Indian. Ulterior, Gandhi a purtat un dhoti pentru tot restul vietii pentru a exprima simplitatea existentei sale.

Credinta

Gandhi s-a nascut hindus si a practicat hinduismul toata viata sa, majoritatea principiilor sale provenind din hinduism. Ca un hindus obisnuit, credea ca toate religiile sunt egale si a respins toate eforturile de a fi convertit la o alta religie. A fost un teolog avid si a citit considerabil despre toate marile religii. Gandhi credea ca in centrul fiecarei religii este adevarul si iubirea, compasiunea, non-violenta si Regula de Aur (comporta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se comporte ei cu tine). De asemenea, punea la indoiala ipocrizia, abaterile si dogma din toate religiile si era un neobosit reformator social.

Gandhi a criticat si a laudat crestinismul. El a criticat eforturile misionare crestine din India Britanica, deoarece au amestecat asistenta medicala sau educationala cu obligatia ca beneficiarul sa se converteasca la crestinism. Potrivit lui Gandhi, acest lucru nu era un "serviciu" adevarat, ci unul condus de motivul ulterior de a atrage oamenii in convertirea religioasa si in exploatarea disperata din punct de vedere economic sau medical. Nu a dus la transformarea interioara si la progresul moral sau la invatatura crestina a "iubirii", ci s-a bazat pe critici unilaterale false ale altor religii, cand societatile crestine s-au confruntat cu probleme similare in Africa de Sud si Europa.

Acest lucru a dus la faptul ca persoana convertita sa urasca vecinii si alte religii, a impartit oamenii mai degraba decat sa-i aduca mai aproape de compasiune. Pentru Gandhi, "nicio traditie religioasa nu poate pretinde un monopol asupra adevarului sau a mantuirii". Gandhi nu a sprijinit legi pentru a interzice activitatea misionara, dar a cerut ca toti crestinii sa inteleaga mai intai mesajul lui Iisus si apoi sa se straduiasca sa traiasca fara stereotipuri si fara sa denatureze alte religii. Potrivit lui Gandhi, mesajul lui Iisus nu era acela de a umili si de a conduce imperialist peste alti oameni considerandu-i inferiori sau sclavi, ci acela conform caruia "cand cei flamanzi sunt hraniti si pacea vine in viata noastra personala sau colectiva, atunci renaste Hristos“.

Gandhi credea ca indelunga sa familiarizare cu crestinismul il facuse sa-l placa precum si sa-l considere imperfect. El le-a cerut crestinilor sa nu-i mai umileasca tara si poporul ca pagani, idolatri sau alt limbaj abuziv si sa-si schimbe parerile negative despre India. Credea ca crestinii ar trebui sa inteleaga "adevaratul sens al religiei" si sa aiba, de asemenea, dorinta de a studia si invata din religiile indiene in spiritul fratiei universale. Potrivit lui Eric Sharpe, profesor de studii religioase, desi Gandhi s-a nascut intr-o familie hindusa si mai tarziu a devenit hindus prin convingere, multi crestini s-au gandit in timp la el ca la un "crestin exemplar si chiar ca la un sfant".

Referindu-se la “gandhism”, care desemna ideile si principiile promovate de Gandhi, cuvintele exprimate in 1936 de insusi Gandhi sunt mai mult decat edificatoare:  

“Nu exista nici un fel de "gandhism" si nu vreau sa las nici o secta dupa mine. Eu nu pretind ca am creat un nou principiu sau doctrina. Am incercat pur si simplu in felul meu de a aplica adevarurile vesnice vietii si problemelor noastre de zi cu zi ...Opiniile pe care le-am format si concluziile la care am ajuns nu sunt definitive. Ma pot schimba maine. Nu am nimic nou sa invat lumea. Adevarul si nonviolenta sunt la fel de vechi ca si dealurile.”

https://en.wikipedia.org/wiki/Mahatma_Gandhi /   https://en.wikipedia.org/wiki/Ahimsa

https://en.wikipedia.org/wiki/Swadeshi_movement /  https://en.wikipedia.org/wiki/Swaraj

https://en.wikipedia.org/wiki/Sarvodaya /  https://en.wikipedia.org/wiki/Satyagraha