SMILE & LOVE

Zambeste!...  Iubeste!

“Cand viata este perceputa ca divina, tuturor le cresc aripi”

"Zambeste, chiar daca inima te doare
Zambeste chiar daca inima ta plange
Cand norii sunt pe cer, te vei descurca
Daca dincolo de frica si tristete, zambesti.
Zambeste si poate maine
Vei descoperi ca viata inca merita traita
Daca pur si simplu zambesti...

Lumineaza-ti fata de bucurie
Ascunde orice urma de tristete
Desi o lacrima poate fi atat de aproape
Acesta este momentul sa continui sa incerci
Zambeste, la ce foloseste plansul
Vei descoperi ca viata inca merita efort
Daca pur si simplu zambesti

Chiar daca inima te doare
Zambeste chiar daca ea se frange
Cand norii sunt pe cer, te vei descurca
Daca dincolo de frica si tristete, zambesti.
Zambeste si poate maine
Vei descoperi ca viata inca merita traita
Daca pur si simplu zambesti

Acesta este momentul sa continui sa incerci
Zambeste, la ce foloseste plansul
Vei descoperi ca viata inca merita traita
Daca pur si simplu zambesti."

 

Zambeste!
Priveste cerul instelat si zambeste!...
Cerul este la fel de instelat pentru fiecare dintre noi. Cu cat intunericul din jur este mai adanc, cu atat stelele stralucesc mai tare, cu atat mai mult splendoarea si diversitatea lor se arata in toata maretia ei. Sunt stele care se nasc, sunt stele care mor, sunt stele a caror stralucire poate fi vazuta in toata splendoarea ei, sunt stele a caror lumina abia daca mai palpaie, sunt stele a caror stralucire a apus demult. Pentru noi toti, ele sunt undeva, intr-o continua miscare, raspandite in infinitatea Universului.

 

Dincolo de tristete… zambeste si iubeste!
Exista insa nenumarate stele a caror stralucire o regasim, mai devreme sau mai tarziu, in universul nostru interior. Fii mereu cu zambetul pe buze! Zambetul este oglinda unui suflet deschis. Lumina lui atesta faptul ca, in adancul nostru, nu uitam sa stralucim in clipele noastre cele mai grele, ca stelele exista in forul nostru interior indiferent de intunericul care uneori le inconjoara. Sa invatam sa pastram vie lumina interioara, ca pe un scut, impotriva intunericului care umbreste uneori mintea umana. Sa invatam sa zambim. In zambetul nostru este ascunsa speranta: indiferent de greutati, viata merita traita.

“Imi voi cauta steaua pana o voi gasi. Este ascunsa in sertarul inocentei, infasurata in esarfa minunilor.”

Deschide-ti larg bratele catre Cer si umple-ti sufletul de Lumina divina, stelara.“Pleiada de stele” este “diversitatea” cu care divinitatea ne incanta ochiul si simtirea, aratandu-ne ca fiecare om are rolul lui bine definit si la fel de important in acest angrenaj sublim care este Viata. Sa nu uitam nici o clipa ca Cerul este la fel de instelat pentru noi toti!

Iubeste Cerul si zambeste!...
Iubirea este cel mai de pret dar pe care ni l-a dat Dumnezeu. Este hrana pentru suflet si sprijinul nostru in momentele cele mai grele. Iubirea este putere. Este puterea noastra de a ne depasi limitele, de a rezista in fata provocarilor. Iubirea este Lumina. Iubeste, pentru ca iubirea este singura care aduce in inima noastra speranta si energia de a rezista, de a ne ridica si a continua drumul. Ai incredere in tine si daruieste incredere. Ai lumina in tine si daruieste lumina. Ai iubire in tine si daruieste iubire celor din jur, spunandu-le cat de mult iti pasa de ei. Lasa orgoliile si sentimentele marunte si spune-le cat de mult iti pasa de durerea sau bucuria lor.

“Trebuie sa tamaduim lumea noastra ranita. Haosul, disperarea, distrugerea fara sens pe care o vedem astazi, sunt rezultatul instrainarii oamenilor fata de semenii lor si fata de mediu.”

Iubeste prietenii si multumeste celor care iti sunt alaturi in momentele cele mai grele. Sunt atat de putini aceia!... Iubeste si zambeste copiilor, batranilor, celor care au nevoie de ajutor, iubeste tot ceea ce te inconjoara si arata ca iti pasa. Iubeste raurile si marile, copacii si florile, muntii si padurile, iubeste zilele insorite si zilele ploioase. Iubeste si protejeaza animalele si natura, bucurandu-te de lumina interioara a fiecaruia. Iubeste pe fiecare si pretuieste pe toti cei care iti sunt cu adevarat alaturi, fara a-i banui de rea credinta. Iubeste de dragul iubirii!... S-ar putea ca maine sa nu mai avem toate aceste minunatii...  Iubeste aici, dezinteresat!... Nimeni nu stie ce va fi dincolo!...

“Copiii imi arata in zambetele lor jucause, partea divina din fiecare om. Inocenta este simpla si increzatoare asemenea unui copil... In inocenta lor, copiii mici stiu sa fie lumina si iubire. Daca le permitem, ne pot invata sa ne percepem in acelasi fel.”

 

 

Citate si interpretare: Michael Jackson
Versuri: Charles Chaplin

RAIUL DISPARUT

Ceea ce construiesti ani de zile poate fi distrus peste noapte. Nu tine cont de asta. Construieste oricum…

     Este seara, tarziu. Incerc sa aleg pentru cineva mult prea drag mie, cateva amintiri de suflet din vraful de albume cu chipuri vii ce zambesc fericite, cu locuri insorite ce pastreaza mirosul si bucuria zilelor de vara sau atingerea placuta si moale a zapezilor de demult, uitate de timp in iernile copilariei. Incerc sa ma transpun in postura persoanei care va privi aceste fotografii, intr-una dintre serile pline de stele, la masuta unei terase oarecare, departe de casa, multumita de realizarile zilei si in acordurile calde ale melodiilor romanesti.

Visul... si dorul… si multumirea bucuriei… vor implini cu prisosinta acel sentiment cald, placut, numit “acasa”.

     ACASA... si lacrimile fierbinti imi curg pe obraz... Oare, de cate ori si in cate locuri am simtit caldura acestui cuvant fara egal, “acasa”? Poate, unele locuri au fost primitoare, altele nu… Poate, unii oameni inimosi m-au primit cu bratele deschise, intelegandu-ma… altii, nu… Poate, mi s-a deschis cu drag o usa, ca mai apoi sa mi se inchida alta pentru totdeauna. Dar nimeni, niciodata, nu a reusit si nu va reusi sa-mi ia bucuria sincera pentru toate acele clipe in care am daruit si am primit caldura locului, luminoasa deschidere a sufletului.

ACASA... 12 iunie 2016... ma pierd printre imagini si amintiri. De multe ori, Dumnezeu imi este atat de aproape incat, fara sa imi dau seama, ma atinge, ma mangaie cu blandete, imi sterge induiosat lacrimile... ma lasa sa simt din plin magia clipei si infinita forta a hazardului.

    14 iunie 1963 -14 iunie 2003 – 14 iunie 2016. Au fost 40, iar acum sunt 53 de ani in care s-au petrecut atatea... Culeg, cu surprindere si maini tremurande, o pagina uitata pe care sunt asternute cateva cuvinte de introducere si versurile expresive ale unei poezii care ma rascoleste…

Titlul: “Raiul Disparut”... Nu regasesc nici un nume dar, incercand sa o citesc, imi amintesc cu drag persoana care mi-a daruit-o. Sunt oameni care, de-a lungul vietii si prin lumina spiritului, iti ating sufletul cu dragostea si pasiunea pentru ceea ce fac, prin demnitatea cu care stiu sa raspunda provocarilor.

Zinca Nicolae, absolvent al Facultatii de Horticultura Bucuresti(1957), Doctor in agronomie, specialitatea protectia plantelor, director al uneia dintre cele mai apreciate Statiuni de Cercetare si Productie Viti-Vinicole a tarii in anii de dinainte de ‘90.

    Revad, ca prin farmec, anii copilariei cu dealurile Dragasanilor incarcate de viile din soiuri alese, cu strugurii care rad imbatati de soare si culoare, cu aleile statiunii ingrijit pietruite, strajuite de copaci din specii rare, cu rondurile pline de flori de sezon, multicolore, care inconjoara aleile si cele doua principale cladiri: cea veche, de forma unui veritabil conac boieresc, cea noua, de forma unei veritabile arhitecturi moderne. Totul este ingrijit, totul straluceste… oamenii in halate albe, pasionati si indrazneti specialisti si cercetatori, continuatori ai unei stravechi traditii zonale, serele de flori, sera biologica pentru protectia plantelor, laboratoarele, vinoteca, viile…

    Statiunea era, alaturi de Pepiniera Viticola din lunca Oltului, mandria orasului si a zonei. Era un spatiu sufletesc la care ma gandesc cu emotie si duiosie ori de cate ori incerc sa mi-l apropii, readucandu-mi-l aminte cu maci si flori in par, de Sanziene, cu dulceata fructelor parguite… in parfumul, formele si culoarea ruginie a toamnelor de o deosebita si neuitata frumusete…

     Crampeie de ganduri si de suflet au fost asternute pe hartie, la o aniversare, de condeiul si talentul celui care, ani de-a randul, a lucrat cu pasiune in cercetarea vini-viticola, Zinca Nicolae. Iar titlul, Raiul Disparut, pare a se potrivi atat de bine la tot ceea ce a insemnat prestigiu, harnicie, frumusete, competenta profesionala... Toate au disparut, lasandu-ti in suflet nostalgia minunatiilor ce pot fi create cu dragoste si pricepere de mana omului si tot de mana omului, distruse prin ura si interese obscure.

  “RAIUL DISPARUT”

            

     “Raiul de flori din lunca Oltului, care a existat la pepiniera viticola a statiunii Dragasani, nu a durat decat un an pentru ca el a disparut odata cu alerta specialistilor din agricultura, printre care si a marelui inpatimit al frumosului, ing. Leonid Osadci.”

Acest lucru se consemna la data de 14 iunie 1963.

Azi,14 iunie 2003, dupa 40 de ani, nimic din ce a existat pana la inceputul perioadei postrevolutionare nu se mai regaseste. S-a demolat si jefuit in mod barbar.

ADIO anilor de glorie care au disparut odata cu tineretea noastra. De ce a trebuit sa se intample toate acestea?

Era un rai de flori in vii

Si-n cantecul de ciocarlii

Parea pamantu-n sarbatoare

Iar strugurii razand in soare

Pareau mai aurii.

Petunii zvelte, gratioase

Si crizanteme, chiparoase,

Si gura leului la drum

Inmiresmau cu al lor parfum

Aleile frumoase.

Dar a venit un brigadier

Ce-a hotarat strigand la cer

“Sa piara florile din vii

In locul lor vreau balarii

Pe ele le prefer”.

Si voia-n fapta s-a facut

Sub sapa florile-au cazut

Taiate chiar din radacini

Si-n locul lor crescura spini

Sefu-i satisfacut.

De dragul lor, al florilor

Cu pas pierdut, cu pas usor

Adesea trec pe-acelasi drum

Dar triste-s locurile-acum

E trist al lor décor.

Cu sufletul de lacrimi plin

Mi-nabus plansul in suspin

Si-n semn de doliu pentru flori

Cu-al lor parfum si vii culori

Aceste versuri le inchin.

                 *

             *       *

Azi, dupa 40 de ani

E jale mare-n Dragasani

Raiul din lunci a disparut

Peste olteni s-a abatut

Taifun cu talibani.

S-au dus si pomi, s-au dus si vii

Alei cu plopi si garduri vii

Nimic din rai n-a mai ramas

Totul s-a dus, totul s-a ras

Hotarele-s pustii.

S-a jefuit, s-a demolat

In chip demonic, controlat

Nimic in loc nu s-a mai pus

Cum de-i mai rabda CEL DE SUS?

PACAT, MARE PACAT!

                           Nu-mi pare rau pentru ceea ce este nou si frumos.
                                   Imi pare rau pentru frumosul care a fost distrus!

VIBRATIA DIVINA

Iubirea este puterea data de Dumnezeu pentru a trece peste limite.

Iubirea este cea mai inalta vibratie din Univers. Cand il iubesti dezinteresat pe cel de langa tine, cand faci totul cu dragoste si daruire, cand te abandonezi starii de extaz in fata frumusetii inegalabile a creatiei divine, vibratia proprie inaltata transcende barierele influentand in bine lumea...

DUMNEZEU

Michael Jackson/  ‘’Dancing the Dream’’

      ‘’Este curios ca Dumnezeu nu se supara sa fie exprimat de toate religiile, in timp ce oamenii se agata inca de ideea ca numai calea lor este singura cale dreapta. Orice vei incerca sa spui despre subiectul Dumnezeu, cineva se va ofensa chiar daca vei spune ca iubirea fiecaruia pentru Dumnezeu e sincera...

Pentru mine forma pe care o ia Dumnezeu nu este atat de importanta.Ceea ce este important este esenta. Cantecele si dansurile mele sunt proiectia Lui careia eu ii dau forma. Eu pot crea numai forma. EL adauga farmecul. Noaptea, cand priveam cerul instelat, stelele imi pareau atat de aproape de parca le desenase bunica pentru mine..."Cata bogatie, cata maretie", gandeam...

Si in acel moment l-am perceput pe Dumnezeu in creatia Sa. Puteam acum sa-l vad in splendoarea curcubeului de pe cer, in gratia unei gazele traversand preria, in adevarul unui sarut parintesc. Insa, pentru mine cel mai pretios contact cu Dumnezeu nu are forma. Inchid ochii, privesc in mine insumi si ma cufund intr-o tacere suava. Infinitatea creatiei lui Dumnezeu ma invaluie. Si devenim...UNA”

"... Cred ca toata arta are ca scop final uniunea dintre material si spiritual, uman si divin. Si cred ca tocmai acesta este motivul existentei artei si motivul a tot ceea ce fac eu. Si ma simt norocos in a fi acel instrument prin care curge muzica. In adancul meu simt ca lumea in care traim este intr-adevar o mare, uriasa, monumentala orchestra simfonica. Cred ca in forma sa primordiala, toata creatia este un sunet, si ca acest sunet nu e pur si simplu la intamplare, ci este muzica ei".  

     Unul dintre cele mai pretioase daruri primite de la Dumnezeu este sufletul de copil. In el se oglindeste Lumina Lui! In sufletul nostru de copil, forma pe care o ia Dumnezeu este cea a adevarului si iubirii, a pacii interioare, a respectului pentru demnitatea umana, a compasiunii fata de cei in nevoi...

Sa crezi in prezenta-i binefacatoare, inseamna sa-i privesti intreaga magnifica creatie ca pe o grandioasa opera a universului caruia ii apartinem. Inseamna sa te increzi fara frica cu inima unui copil, sa plangi lacrimile bucuriei depline pentru fiecare clipa traita in pace, sa primesti miracolele cu sensibilitatea si puritatea unui copil, sa iti tresalte inima de bucurie cand simti mirosul de pamant reavan si fan proastpat cosit, cand padurea te cheama cu freamatul ei, atunci cand asculti fascinat in noptile tarzii de vara cantul fara de egal al privighetorii, sa te topesti cand luna iti mangaie suava fata, cand soarele te intampina cu veselie in zori de zi... Sa multumesti recunoscator, in fiecare clipa, pentru ca existi. Bunatatea, cuvantul bun, mangaietor, cuvantul care iti da aripi sa zbori si vindeca sufletul greu incercat, reprezinta legatura omului cu divinitatea. Inocenta, increderea, iubirea angelica a celui ce are suflet de copil, e legatura lui cu divinitatea.

      Prezenta lui Dumnezeu o simt in toate minunatiile acestei lumi, ca si in minunatiile intregului univers. Aceasta prezenta impersonala, nu personala, cuprinde totul. O simt in iubire, o simt in lumina, o simt in iertare. O simt in ochii copiilor si in speranta. Credinta in bunatatea Lui m-au ridicat de fiecare data, dandu-mi putere sa merg mai departe. Si il iubesc cu atat mai mult cu cat El nu distruge niciodata, nu raneste niciodata, nu supara niciodata. Si il iubesc cu atat mai mult cu cat bunatatea, nu frica, este cea care ma face sa il urmez. Si nu ma tem, deoarece nu Dumnezeu este cel care pune la incercare, ci oamenii in numele lui. Si nu ma tem, deoarece simt pana in adancul fiintei mele magia fiecarei clipe traite in lumina, pentru ca iubesc miracolul fiecarei secunde traite in libertate... in libertatea de a alege.

     Iisus este cel care ne-a deschis mintea si inima asupra acestui incontestabil adevar. El ne-a revelat marele adevar al bunatatii lui Dumnezeu care trebuie iubit fara teama. Iisus ne-a aratat ca iubirea este darul cel mai de pret daruit de Dumnezeu, omului. Este puterea de a trece peste limite. Iisus ne-a aratat cat de mult suntem noi in inima Tatalui si cat de mult este El in inima noastra. Dumnezeu traieste in fiinta noastra intima chemand sa constientizam prezenta Sa plina de iubire atat in universul nostru interior, cat si in cel exterior. Cand il regasim, harul Sau emana o lumina blanda, linistitoare, ce ne alina suferinta adanca prin care trecem, reda speranta in momentele intunecate, aduce pacea interioara.

Exista inca dragoste si credinta in Dumnezeu...

Dumnezeu iubeste lumea, prin tine si prin mine....

Mai avem paduri si munti si campii intregi cu flori multicolore de-o frumusete ireala, care ne surprind prin miracolul si misterul lor. Putem inca tresari incantati la aparitia sveltei caprioare din frunzisul padurilor, la saltul jucaus si prietenos al delfinilor, la dansul minunat al fluturilor, la zumzaitul fericit al albinelor harnice. Ne mai putem incalzi, inca fericiti, la lumina binefacatoare si blanda a soarelui. Mai putem sta, inca descatusati, in bataia stropilor calzi ai ploilor de vara...

Ne putem bucura de gingasia si lumina copiilor nostri al caror suras se topeste in adancul inimilor noastre. Inca le mai putem intoarce, cu inima deschisa, surasul necunoscutilor care ne zambesc trecand linistiti pe strada. Simtim inca prietenia sincera, simpla si dezinteresata a celor pe care ii putem considera prieteni. Inca ne mai putem bucura de existenta celor care nu pot renunta la cauza dreapta pentru care lupta! Mai sunt oameni adevarati care fac ca justitia sa fie dreapta, mai sunt oameni valorosi care merita si chiar ajung in varf. Sunt din ce in ce mai multi aceia care cred ca faradelegile parintilor nu trebuie si nu sunt platite de copii.

Mai sunt inimi carora le pasa de durerea adanca si nevoile celorlalti, de atata suferinta si nedreptate cata exista in lume. Mai sunt inca multi cei care isi dau mana pentru a le transmite celorlalti iubirea lor simpla, care mai au credinta in Dumnezeu, in minunatiile creatiei intalnite la tot pasul si in inima noastra. Mai sunt multi cei pentru care nici un efort nu este indeajuns in a condamna razboiul sau oricare alte acte de violenta si intoleranta fata de ceilalti semeni.
Suntem bogati cat inca mai avem credinta in Dumnezeu, cat inca mai avem toate aceste daruri de nepretuit, de neegalat, toate aceste sentimente curate de care sa ne bucuram in liniste si pentru care merita sa luptam.

Prezenta divinitatii in tot ce exista ne invita la tot pasul, ne invita in fiecare moment sa ii descoperim misterul si intelepciunea profunda pe timpul clipelor noastre de extaz petrecute in fata miracolului naturii si al vietii. Indeamna ca, in momentele de durere, la fel ca si in cele de emotie sau bucurie puternica, sa atingem, sa gustam, sa simtim calea inspre inima lui Dumnezeu.

Acesta este adevaratul templu de pace din interiorul fiecaruia dintre noi.

Acesta este adevaratul templu in care salasuieste El.