miercuri, 30 septembrie 2015

Miriam Makeba - "MAMA AFRICA"

   


…Purtatoare de cuvant la ONU…




            “Aparitia mea inaintea Comitetului Special al ONU mi-a schimbat viata si modul in care oamenii gandesc despre mine. Persoana Miriam Makeba nu mai este pentru ei doar o cantareata din Africa. Acum sunt un simbol al poporului meu asuprit.”


        “Va intreb pe voi, lideri ai lumii, v-ati comporta diferit? Ati sta fara sa faceti nimic?  Daca ati fi in locul nostru, ati pastra tacerea si nu ati intreprinde nimic? Ati rezista daca nu ati avea voie sa plecati dintr-un loc in altul in propria tara, numai pentru ca pielea voastra are culoare diferita de cea a conducatorului vostru? Ati rezista sa fiti pedepsiti doar pentru ca cereti egalitate?
Fac un apel la voi si la toate tarile din lume, sa faceti totul pentru a evita aceasta tragedie. Fac apel la voi pentru a salva viata liderilor nostri. Sa eliberati inchisorile de cei care nu ar fi trebuit in primul rand sa fie acolo!”/ MM, la ONU
   
             Mesajul pozitiv cu privire la lupta poporului din Africa de Sud, dar si certitudinea victoriei asupra fortelor intunecate ale apartheid-ului si ale colonialismului, a fost transmis de-a lungul vietii de Mama Makeba nu numai prin arta de a canta, dar si prin declaratiile si discursurile sale. Exilul i-a permis sa evite contactul direct cu regimurile apartheid, sa calatoreasca in lume si sa depuna in cadrul ONU marturie impotriva regimului minoritatii de albi. Chiar daca nu a fost in mijlocul evenimentelor dureroase ce se petreceau in tara sa, a trait tragedia acestora. A fost zguduita si intristata de repercusiunile razvratirii din Soweto (1976) unde guvernul a masacrat studentii tineri. Dincolo de deceniile de pierdere a contactului cu cei dragi, a pierdut rude si prieteni in masacrul de la Sharpeville (1960), precum si in alte acte provocate de guvern cu brutalitate, fiind nevoita sa-i planga de departe.

         Masacrul de la Sharpeville a fost un punct de cotitura in istoria Africii de Sud. La 21 martie 1960, fara avertisment, politia sud-africana din Sharpeville, o suburbie africana din Vereeninging, la sud de Johannesburg, a tras intr-o multime de aproximativ 5.000 de protestatari neinarmati, omorand cel putin 69 de persoane si ranind mai mult de 200. Printre victime au fost femei si copii. Multi dintre ei au fost impuscati in spate in timp ce se intoarceau sa fuga. Stirile despre cumplitul masacru au atras instantaneu condamnarea internationala.
Acest masacru a creat o criza de guvern apartheid atat in interiorul tarii, cat si la nivel international. Guvernul a declarat imediat Stare de Urgenta si a interzis intalnirile politice. In mai putin de o luna, a interzis atat Congresul Pan African, care a organizat actiunea din Sharpeville, cat si Congresul National African. Dupa lungi discutii interne, ANC si PAC au apelat la lupta armata si au trecut in ilegalitate. Situatia din tara s-a inrautatit cand Nelson Mandela si alti lideri au fost inchisi pe viata in 1964.

“Liderii nostrii sunt in inchisoare. Sunt toti la inchisoarea Nongongo. Aici este Mandela, este in inchisoarea de aici. Ce se intampla, poporul meu african? Ce ar trebui sa spun?”, canta Miriam Makeba. 
Cantecul ei a ajuns la inima fiecarui om, fie el african sau nu… cuvintele ei simple, dar de-o forta convingatoare extraordinara, erau expresia unor trairi interioare adanci, transmise si venite de dincolo de limitele fiintei ei….Empatiza, prin trairea durerii, cu propriul popor. Avand posibilitatea sa ajunga la media, a spus intregii lumi cata suferinta se indura in tara ei, Africa de Sud.

 Declaratia dnei. MIRIAM Makeba in cadrul Comitetului SPECIAL impotriva apartheidului
16 iulie 1963    

      "Dna Makeba a multumit Presedintelui pentru ca i-a oferit posibilitatea de a se adresa Comisiei cu privire la problema Africii de Sud - o problema care ingrijora intreaga lume si la a carei rezolvare toate popoarele trebuie sa contribuie. Participand recent la Conferinta de la Addis Abeba, ea a fost impresionata de determinarea cu care africanii atacau problemele carora trebuiau sa le faca fata. Una dintre aceste probleme a fost situatia grava ce lua amploare in Africa de Sud.
Toti membrii Comitetului stiau ce insemna apartheid pentru africani; a fost, prin urmare, inutil sa le explice in detaliu ce se intampla in Africa de Sud. Membrii Comitetului, de asemenea, stiau ca de fiecare data cand africanii au incercat sa imbunatateasca situatia, Guvernul Verwoerd a recurs din ce in ce mai mult la brutalitatea politiei si la terorism pentru a face Africa de Sud un cosmar pentru africani.
    
   Filmarea de la Sharpeville a fost cunoscuta in intreaga lume; peste tot, barbati si femei au protestat de bunavoie, dar protestele lor au ajuns la urechi surde. De la incidentele Sharpeville, alte evenimente teribile avut loc in Africa de Sud: partidele politice au fost interzise, iar liderii au fost fortati sa se ascunda sau sa mearga in exil cu scopul de a continua lupta in afara tarii si de a face apel la sprijin din partea lumii.
Cu toate acestea, inca de cand luptatorii pentru libertate din Africa de Sud au inceput sa ceara in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite eliminarea Guvernului Verwoerd si transferul de putere celor carora le apartinea de drept, cele mai multe dintre marile Puteri au raspuns doar cu vorbe goale. Daca aceste puteri ar fi luat masuri pozitive pentru a ajuta la rezolvarea problemei din Africa de Sud, aceasta problema ar fi putut fi rezolvata cu costuri mai mici in suferinta.
       Situatia politica din Africa de Sud a fost din ce in ce mai tensionata. Prin urmare, africanii nu au avut alta alegere, decat sa ceara Natiunilor Unite sa ia masuri pozitive impotriva guvernului sud-african. Adunarea Generala a Organizatia Natiunilor Unite trebuia sa puna in actiune Rezolutia 1761 (XVII) pentru boicotarea Africii de Sud si mai ales pentru oprirea transportului de arme in aceasta tara. Nu exista nici o indoiala ca aceste arme vor fi folosite impotriva femeilor si copiilor din Africa.

         Doamna Makeba a venit in fata Comisiei pentru a face apel de urgenta la Organizatia Natiunilor Unite si in intreaga lume sa faca tot posibilul in a obliga guvernul Verwoerd sa deschida o data usile inchisorilor si lagarelor de concentrare din Africa de Sud. Mii de barbati din Africa de Sud, femei si chiar copii erau acum in inchisoare; unii au fost asaltati cu brutalitate. Printre cei inchisi, retinuti sau supusi unor restrictii, erau lideri ca Seful AJ Luthuli, Robert Sobukwe, Nelson Mandela, doamna Lilian Ngoyi si domnul Walter Sisulu. Toti acei oameni trebuie eliberati o data.
“ Guvernul Verwoerd a transformat Africa de Sud intr-o inchisoare uriasa. A venit timpul ca toata omenirea sa actioneze cu fermitate pentru a opri acesti conducatori nebuni de la atragerea tarii intr-un dezastru ingrozitor.”

      “Cand ea a vorbit Comitetului Anti-apartheid al Organizatiei Natiunilor Unite in 1963, a atras un sprijin incredibil din partea comunitatii internationale. Oamenii au fost surprinsi de faptul ca ea ar putea vorbi atat de elocvent, atat de coerent, asa inteligent. A fost unul dintre cei care au infatisat apartheid-ul in absoluta lui absurditate. Ea a ajutat sa se concentreze mintea lumii pe situatia noastra, iar atunci cand oamenii au intalnit-o au gasit o persoana cuceritoare, plina de haz, care te privea direct in ochi. Atunci cand au pus una langa alta, realitatea cu caricatura pe care apartheid-ul o folosea cu privire la noi, oamenii au inteles exact de ce ar trebui sa sprijine miscarea anti-apartheid. Desi ea nu a fost in mod deschis un om politic, prezenta ei a fost o declaratie politica”
~~~~~Desmond Tutu, arhiepiscop



                                                 





      Istoria ne da uneori oameni a caror viata este o sursa de inspiratie si un memento al vremurilor intunecate in care au trait ei si propriul popor. Un memento care reaminteste ca, indiferent cat de puternic este vrasmasul, sau cat de inradacinata nedreptatea, exista intotdeauna o modalitate de a castiga.



Miriam Makeba - "MAMA AFRICA"



…Militanta pentru drepturile omului…




     "Daca fiecare barbat si femeie este un obiect de uimire si bucurie in inima Fiintei Supreme, atunci nu este prea mult sa ne asteptam ca intr-o zi toate relele sa fie indreptate iar justitia sa prevaleze" / MM


Popor al meu, popor al meu
Deschide-ti ochii
Si raspunde chemarii tobelor
Natiunea noastra va fi curand ca una

Iar acelora ce si-au dat viata
Laude pentru voi toti
Soti si sotii, toti copiii vostri
Vor culege ceea ce voi semanati
Acest continent le este casa.

Frati si surori ale mele
Ridicati-va si cantati,
Flacara vesnica ne-a aratat lumina zorilor
….In Africa lupta va continua.

        
         Muzica a fost o parte centrala a luptei impotriva apartheid-ului. Autoritatile sud-africane ale epocii au exercitat cenzura stricta a mai multor forme de exprimare, in timp ce multi interpreti straini au descurajat spectacole in Africa de Sud, in incercarea de a izola autoritatile albe si a-si arata opozitia fata de politica de apartheid. Ca prima doamna a cantecului din Africa de Sud, Zenzile Miriam Makeba, a fost vocea luptei anti-apartheid. A condus in mod activ la eliberarea Africii de Sud, prin cantat…. 

Ca martora a politicii rasiste, a promis sa cante despre saracia si nedreptatea din tara ei.
"Eu nu sunt o cantareata care face politica. Nu stiu ce inseamna cuvantul. Oamenii cred ca am decis in mod constient sa spun lumii ce se intampla in Africa de Sud. Nu! Am cantat despre viata mea si despre Africa de Sud, am cantat mereu despre ceea ce se intampla cu noi. Mai ales despre lucrurile care ne fac rau"/ MM

            Makeba, aceasta femeie deosebita, a fost o legenda vie a luptei pentru pace, o luptatoare vehementa contra rasismului, profilul ei personal si artistic fiind unul de exceptie. A fost marginalizata mai mult de trei decenii de regimul sud-african rasist, dar nu a renuntat si intotdeauna a avut curajul de a se exprima  impotriva nedreptatilor sociale cu o daruire care s-a manifestat pe tot parcursul  vietii ei. A stiut sa aduca pe scena cum nimeni nu a fost in stare, traditiile si costumele populare din zona ei, in spectacole unde  vocea calda si prezenta deosebita eclipsa acompaniamentul de instrumente entice.

          A fost, in adevaratul sens al cuvantului, vocea luptei pentru libertate si drepturi civile in Africa de Sud, pana la ultima ei suflare. A murit precum a trait, folosindu-si vocea ei rafinata, expresiva, pentru a lupta. Pentru cea mai mare parte a vietii ei, acest lucru a insemnat exprimarea deschisa, prin cuvant si cantec, a solidaritatii fata de lupta poporului sau impotriva regimurilor antisociale care conduceau tara natala. Ultima ei interpretare a gasit-o in Italia, in semn de solidaritate cu imigrantii din Ghana care fusesera impuscati mortal in luna septembrie. S-a prabusit imediat dupa ce a cantat celebra ei piesa "Pata Pata."  Cu multi ani inainte, melodia a fost una dintre cele alese de ea pentru a le canta in exil, departe de tara sa, pe vremea aceea tributara unui regim rasist fatis, de apartheid.
     
         Chiar daca nu ar fi devenit o cantareata cunoscuta pe plan international, viata Miriam Makeba ar fi fost una de curaj extraordinar si suferinta. A fost exilata din patria ei, Africa de Sud. A fost tradata in casatorie. A fost atinsa de cancer. A suferit in urma mortii singurei ei fiice. Primul ei sponsor si ocrotitor, Harry Belafonte, i-a intors spatele dintr-o neintelegere care pare-se nu a fost niciodata rezolvata. Declaratiile sale anti-apartheid au facut din ea o tinta politica in Africa de Sud , iar casatoria ei cu liderul radical Carmichael i-au adus rezilierea contractului ei cu producatorii si anularea majoritatii concertelor pe care le avea programate.

In Guineea, unde si-a refacut viata, Miriam a continuat fara rusine lupta pentru drepturile omului si contra apartheid-ului. Prestigiul de care se bucura a ajutat-o sa i se incredinteze diferite misiuni representative in cadrul diplomatiei internationale, traiectorie care a inceput cu misiunea de delegat al Guineei la Natiunile Unite si a culminat cu numirea ei ca ambasador al organizatiei.
          
       Pe tot parcursul exilului, muzica ei avea sa ramana la fel de inradacinata in politica asa cum a fost pe cand a inceput inregistrarile in Statele Unite, in anii '60. Continutul politic al cantecului, denuntarea apartheid-ului, critica sistemului, i-au adus Makebei multi dusmani din partea guvernului sud-african, cererea de a se intoarce acasa pentru inmormantarea mamei sale, fiindu-i refuzata in 1960.

In 1972, Makeba a participat  la Festivalul “De la Cancion Vina del Mar” din Chile, unde o parte a publicului a dezaprobat-o datorita sprijinului acordat guvernului lui Salvador Allende. Acest fapt nu a determinat-o insa, sa renunte sau sa nu lupte in continuare cu acelasi curaj pentru convingerile ei de libertate, de inlaturare a asupririi si inegalitatii. Aceasta cantareata a Africii de Sud, a reusit prin vocea-i puternica sa sustina intotdeauna sperantele de libertate a milioane de oameni, in special a celor din propria ei tara, desi muzica ei fusese interzisa in mod oficial de catre autoritatile apartheid impotriva carora luptase.

        In 1990, guvernul sud-african, sub presiunea comunitatii internationale, a inceput sa destrame, incet, incet, existenta apartheid-ului. Nelson Mandela, eliberat din inchisoare, a convins-o pe Miriam Makeba sa se intoarca.  Au avut loc primele alegeri democratice in 1994, marcand sfarsitul aparthed-ului. Congresul National African a preluat controlul asupra guvernului cu Nelson Mandela ca presedinte. De la intoarcerea ei din exil, Makeba a ajutat noul stat liber Africa de Sud: ea a servit ca Ambasador al Bunavointei pentru ONU, a fondat Centrul de Reabilitare Makeba pentru fete, si a sprijinit lupta împotriva HIV si SIDA.

In 2005, Miriam Makeba si-a anuntat revenirea pe scena desi, in ciuda unor concerte de despartire, ea niciodata nu s-a oprit din cantat.
 “ Melodiile ei emotionante au dat voce durerii exilului si dislocarii pe care ea a simtit-o timp de 31 de ani lungi. In acelasi timp, muzica ei a inspirat un sentiment puternic de speranta in noi toti. Chiar si dupa ce s-a intors acasa, a continuat sa-si foloseasca numele pentru sustinerea luptei femeilor tinere. Unul dintre proiectele sale mai recente a fost acela de a evidentia situatia dificila a victimelor din mine.” - Nelson Mandela

   “ A meritat din plin numele sub care a fost cunoscuta, Mama Africa, dar nu sunt sigur ca Africa de Sud i-a dat cu adevarat recunoasterea pe care ea o merita, si sper ca unele premii postum sa ii poata fi date pentru a rectifica aceasta omisiune. A fost exilata din patria ei mai bine de 30 de ani, dar nu voi uita niciodata ravna cu care s-a intors in Africa de Sud, de indata ce au avut loc schimbari de necrezut iar atmosfera de acolo a fost mai primitoare.” 
  - Desmond Tutu / Arhiepiscop de Cape Town, 1986-96






Nota: “A LUTA CONTINUE” - lupta va continua -
Cantec inspirit din Mozambic, popularizat de cantareata Miriam Makeba si scris pentru ea de fiica ei, Bongi, dupa ce a participat la ceremonia de independenta din Mozambic (1975) si apoi lansat in 1989 pe albumul Welela.


luni, 28 septembrie 2015

Miriam Makeba - "MAMA AFRICA"


   
…Idolul muzicii africane…                                 




       "Mi-am pastrat cultura, muzica si radacinile. Datorita lor am devenit aceasta voce
 si imagine simbolica a Africii si a locuitorilor ei, fara macar sa fiu constienta de acest lucru”/ MM-1987
         



                                  
       Neobosita militanta pentru drepturile omului si una dintre primele luptatoare impotriva Apartheid-ului ce au luat cuvantul la ONU, cunoscuta cu afectiune si respect in intreaga lume ca “Mama Africa”, Miriam Makeba a fost si una din cele mai mari interprete de muzica ale lumii.  A devenit peste noapte nu doar un simbol al clasei oprimate din tara ei, ci si prima artista de pe continentul African care a castigat un loc de frunte pe listele de succes americane. Prin cantecele interpretate, a facut cunoscut lumii ritmul si muzica traditionala africana si nu a incetat niciodata sa militeze pentru drepturile omului.
         
               Miriam Makeba s-a nascut pe 4 martie 1932 in Township langa Johannesburg
dintr-o mama swazi si un tata xhosa. Si-a petrecut primele sase luni din viata in inchisoare, mama ei fiind condamnata pentru comercializarea unei beri facute in casa.
Cand avea doar 16 ani, a fost martora celui mai brutal sistem de segregare pe care lumea l-a vazut. Acest sistem, numit apartheid, a facut din negrii prizioneri ai pamantului lor natal… Guvernul albilor a exploatat munca celor de culoare, fortandu-i sa-si paraseasca casele, pentru a trai in locuri retrase. Le controlau viata spunindu-le unde sa se duca si le dictau cum ar trebui sa munceasca sau sa traiasca. Fiindu-i interzis sa mearga la scoala, dupa varsta de 16 ani, Miriam a lucrat ca dadaca si menajera.
 “ Stiti, iei copilul si il pui pe umar si iti simte caldura corpului si te tine. Si copilul, intr-adevar, devine ca al tau, si acest copil va creste si iti va striga numele”/ MM

          Cu vocea ei atat de profunda si frumoasa, s-a alaturat in 1950, in Johannesburg, unui grup de cantareti de jazz africani, numiti “Cuban Brothers“, dupa care si-a facut o trupa formata exclusiv din fete, numita “The Skylarks”, alaturi de care a lansat piesa de succes "Pata Pata", inspirata dintr-un dans popular regional. Pata Pata este titlul cu care si-a facut cunoscuta vocea in lumea intreaga si totodata este ultima melodie pe care a interpretat-o pe scena pe care s-a stins din viata. Opresiunea apartheid a reusit insa sa-i cenzureze muzica.
“Nu era nici un viitor pentru mine ca entertainer negru. In 1958, Guvernul a dat o lege prin care africanii de culoare nu puteau sustine concerte in orase sau in institutiile oraselor”/ MM

          Victima a apartheid-ului, Miriam Makeba si-a parasit tara stabilindu-se in Londra si New York. A devenit cunoscuta pe plan international in timpul turneului ei in Statele Unite din 1959, cand a cantat alaturi de grupul sud-african Manhattan Brothers. I-a parasit apoi pe acestia pentru a se alatura jazului african si varietatilor.  
Cand producatorul de film, Lioner Rogosin, a descoperit-o, i-a propus sa cante 2 piese pentru un film documentar “Come Back Africa”(1959). Filmul, o piesa remarcabila si oportuna la vremea aceea, era un studiu realist, infricosator, al vietii duse in adancurile negre ale societatii din Africa de Sud. ”Come Back Africa” incrimina politica de apartheid pentru legile brutale antisociale aplicate si conditiile inumane in care traiau oamenii de culoare.

Miriam Makeba nu a realizat la vremea aceea repercusiunile ce le-ar fi avut jucand acest rol. Guvernul din Africa de Sud a raspuns cu o interdictie permanenta a cetateniei ei. A plecat dupa aceea in Italia unde a avut loc premiera filmului, apoi la Londra, unde i-a fost prezentata lui Harry Belafonte. La propunerea acestuia, pleaca in Statele Unite unde a avut un succes instantaneu, primind observatii extraordinare in toate ziarele si revistele importante. A impresionat lumea prin vocea ei impecabila si prin felul in care putea sa cante jazz si melodiile traditionale africane.
        

“ Nu poti folosi puterea si frumusetea ca si instrument, ceea ce face ca o voce sa fie remarcabila este ceea ce canta, ceea ce transmite”, spunea Harry Belafonte. 

         Si Miriam Makeba  a cantat despre zbaterea tarii ei, facandu-i pe oamenii din toata lumea sa inteleaga suferinta prin care trecea Africa de Sud. Cu ajutorul lui Harry Belafonte, Makeba a inceput sa cante in concerte cantece traditionale de folclor amestecate cu teme de jazz si pop. A fost invitata sa cante in Europa si Statele Unite unde a devenit un star. Si-a realizat cea mai mare popularitate cu cantecul de neuitat Pata Pata, relansat in 1967 in mai multe tari, la mai mult de 10 ani dupa ce l-a scris. Cantecul a ajuns pe primele locuri in clasamentul de muzica pop. Dupa ce si-a castigat pozitia ca star international, si-a folosit faima pentru a aduce in atentia comunitatii internationale, ororile apartheid-ului.

          Cariera Makebei in SUA a crescut si a scazut in parte din cauza asocierii ei cu doi afro-americani, cantaretul Harry Belafonte si Kwame Toure (cunoscut anterior ca Stokely Carmichael). Belafonte a ajutat-o sa obtina viza americana si contracte de inregistrare. Cariera ei a mers bine pana la casatoria ei in 1968 cu revolutionarul Kwame Toure. Casele de discuri din SUA si promotorii au evitat-o prompt. A fost bine sa lucreze impotriva regimului de apartheid din Africa de Sud, dar asocierea cu un revolutionar american a fost mai mult decat putea fi tolerat. Toure si Makeba au fost primiti cu bucurie in Guineea, Africa de Vest, de presedintele de atunci Sekou Toure. Inregistrarile ei au continuat sa se vanda in strainatate si in cele din urma, atunci cand focul rebeliunii din anii 1960 s-a stins, ea a fost binevenita din nou, exact la timp pentru dezvoltarea fenomenului muzical in lume.

         Miriam Makeba a condamnat apartheid-ul in fata ONU, fapt pentru care i s-a refuzat dreptul de a se intoarce in Africa de Sud. A trait 31 de ani in exil, in Statele Unite si Guineea, a devenit practic "cetatean al intregii lumi", primind pasapoarte de la Guinea, Belgia si Ghana. Cu vocea sa calda, a fermecat publicul din Grecia, Venezuela, Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Cuba, Brazilia, Congo, si alte tari.
S-a intors in Africa de Sud pe 10 iunie 1990, la scurt timp dupa ce Nelson Mandela a fost eliberat din inchisoare iar miscarea anti-apartheid a luat o mare amploare. Nelson Mandela a fost cel care a convins-o pe Makeba sa revina in tara. Cativa ani mai tarziu, sistemul social, politic si economic rasist impus de guvernele minoritatii albe din Africa de Sud a fost inlaturat. Dupa intoarcerea ei in tara insa, a trebuit sa astepte sase ani inainte sa poata inregistra un nou disc. In 1996, cantareata a inregistrat discul "Homeland", care include un cantec ce descrie bucuria artistei de a se fi intors in tara natala si in care evoca lupta impotriva apartheid-ului.
       
         De-a lungul carierei muzicale a cantat alaturi de cele mai sonore nume ale scenei muzicale mondiale: Harry Belafonte, James Brown, B. B. King, The Spinners, The Crusaders, Dizzy Gillespie, Paul Simon. A lansat 22 albume solo, 6 albume, a jucat si a cantat in 15 filme. Makeba a fost prima cantareata de culoare care a castigat un premiu Grammy. Harry Belafonte a fost cel care a ajutat-o sa intre pe teritoriul Statelor Unite in anii '60. Cei doi au fost recompensati in 1965 cu premiul Grammy pentru un album despre situatia sud-africanilor in timpul epocii apartheid.  

       Pentru activitatile ei umanitare a obtinut numeroase premii internationale, inclusiv premiul de pace Hammerskjold in 1986 si in acelasi an, din partea guvernului francez, recunoasterea in domeniul muzical pentru umanitatea ei si perseverenta impotriva apartheid-ului. In anul 1996 a primit  Kora All African Music Award pentru merite deosebite de-a lungul vietii. In 2001 i-a fost atribuit premiul de pace Otto Hahn, acordat de Asociatia Germana de la ONU, iar in 2002 a fost recompensata cu premiul POLAR MUSIC, numit neoficial "Premiul Nobel pentru Muzica", care a fost acordat de  Academia Regala  Suedeza de muzica. 

Scriitorul american James Hall i-a dedicat cartea biografica "Makeba. My Story". Cartea autobiografica a aparut in ianuarie 1988  si a fost publicata in Europa si Anglia, tradusa in germana, franceza, olandeza, italiana, spaniola si lansata ulterior in japoneza.
       

         Miriam Makeba, vocea a milioane de sud-africani asupriti sub jugul rasist de apartheid, s-a stins din viata la data de 9 noiembrie 2008, in urma unui atac de cord pe scena, in timpul unui concert caritabil in Castel Volturno - Italia. Avea 76 ani.
De-alungul vietii, Miriam Makeba  a suferit propriile ei tragedii dar, in ciuda acestui lucru, ea a dus povara poporului ei si in ciuda adversitatilor, niciodata nu a renuntat...Pentru ceea ce a crezut ca este adevarat, si-a folosit cea mai puternica arma, vocea ei, ripostand impotriva nedreptatilor.

“Trecerea in nefiinta a iubitei noastre Miriam, ne-a intristat pe noi si poporul nostru. Ea a fost o mama pentru lupta noastra si pentru tanara noastra natiune. A luptat pana in ultimele ei momente petrecute pe scena, imbogatindu-ne inimile si traind pentru ceilalti. A fost prima doamna a cantecului din Africa de Sud, asa ca si-a meritat pe deplin titlul de Mama Africa”/ Nelson Mandela