Michael Jackson – IN CAUTAREA PERFECTIUNII

 

Am cautat in munti si in vai
Am cautat in tot si in toate
Am cautat in fiecare stanca si vagauna
Stilul meu a fost uneori straniu...
Dar cautand peste tot, am aflat
Ca voiam doar... PERFECTIUNEA...
                     

Oricarui lucru facut cu dragoste, cu pasiune, cu multa daruire si devotament, ii creste valoarea care nu totdeauna este data de “greutatea lui in aur”. Michael a stiut, a simtit asta si intreaga lui viata s-a oferit neconditionat pe sine artei. Oricat de valoroasa i-ar fi fost prestatia muzicala si coregrafica, prin aroganta, vanitate si lipsa de dragoste nu ar fi reusit sa cucereasca complet si irevocabil atatea inimi din lumea intreaga, din toate mediile sociale indiferent de religie, varsta sau rasa.

Perfectiunea spre care si-a impins arta l-a facut nemuritor. Dar, ceea ce a dat un nimb de stralucire nemuririi, a fost “acel ceva” venit din adancul fiintei lui. O ingemanare de iubire dezinteresata, daruire pentru a depasi limitele, dorinta si credinta in vindecarea durerii, dragoste fata de Dumnezeu si de creatia Sa. Recunostiinta pentru toate aceste daruri, l-au determinat sa inteleaga ca nu intotdeauna predicile sau templele au fost cele care i-au dat “daruirea”. Ci inima lui deschisa, dornica de a urma pasii Lui. Atunci, si numai atunci, s-a nascut acea comuniune extraordinara intre el si Dumnezeu, prin care inima lui a fost pusa in Miinile Lui.

In acest fel, putem sa intelegem si sa pretuim mai mult adevarata valoare a acestui om, a faptelor sale, a intamplarilor si evenimentelor care prind inca o data viata si o altfel de lumina, prin lumina cu care au fost create si daruite din plin.

PERFECTIUNEA a fost elixirul pe care Michael l-a cautat cu asiduitate intreaga sa viata.  

A intrezarit-o in modul de manifestare al Copiilor. Michael ii intelgea atat de bine pe copii! Asa cum el insusi afirma, intelegea atat temerile cat si bucuriile lor, lucrurile care ii faceau fericiti sau cele care ii raneau. Candoarea sufleteasca l-a apropiat atat de mult de sufletul lor, de lumea lor, de aspiratiile lor. Ar fi dorit foarte mult sa portretizeze, prin intermediul peliculei de film, lumea vazuta prin ochii copiilor.

 - “Ei reprezinta felul in care mi-as dori eu sa fie lumea cu adevarat, deoarece nu sunt prefacuti si nu stiu sa cauzeze prejudicii. Prejudiciul se invata. Daca lumea ar fi plina numai cu copii, ar fi un loc mai bun… Eu simt ca ei sunt mai mult decat niste copii, ca sunt niste mici genii si ca au un secret propiu al lor, un secret pe care nu intotdeauna il pot exprima… Copiii observa tot ceea ce se intampla in jurul lor. Nu sunt inca istoviti, trecuti. Ei se aprind, sunt impresionati de lucruri de care noi am uitat sa ne mai lasam atinsi, miscati. Sunt cei mai naturali, nu sunt constienti inca de ei insisi… Privesc totul in jurul lor cu ochi atat de curiosi si cu minti atat de deschise! Acesta este si motivul pentru care copiii sunt atat de creativi. Ei nu se incurca cu reguli si sabloane” - M.J./ Moonwalk

- “Mintea unui copil are nevoie sa se hraneasca cu mister, magie, miracol si provocare. Vreau ca munca mea sa-i ajute pe oameni sa redescopere copilul care se ascunde in ei.” - M.J./ On Children of the World

- “Copiii imi arata in zambetele lor jucause, divinul din fiecare. Copiii imi reamintesc de pretiozitatea vietii, in special a vietilor tinere neatinse de lacomie, prejudecati sau ura. Acum, cand lumea este asa de confuza si problemele ei sunt atat de complicate, avem nevoie de copiii nostri mai mult ca oricand.” - M.J.

M-am intrebat tot timpul, ce anume ii atragea atat de mult pe copii la Michael? Carei forte irezistibile nu i se puteau impotrivi cand era vorba de el, cand se aflau in preajma lui, cand se jucau impreuna sau atunci cand el le alina suferintele?... Era, poate, vorba de zambetul lui strengaresc, copilaresc, care le inspira atat de multa incredere... Sau, poate, ii fermecau ochii lui jucausi, in care se reflecta atat de limpede un suflet curat si neintinat de copil... Era, poate, bunatatea, vorba lui blanda, disponibilitatea de a-i ajuta, de a-i intelege, de a le oferi sprijin moral si afectiv, de a le darui din toata inima iubire...

Sau, poate, copiii isi regaseau propria lor sinceritate oglindindu-se in lumina unor ochi atat de primitori si sinceri... Vedeau in el acel “prieten adult” cu care s-ar fi jucat tot timpul. Regaseau in el “parintele prieten” pe care si-l doreau atat de mult: copilaros, cu timp si pofta de joaca, care sa coboare la mintea si varsta lor, sa redevina fie si numai pentru o clipa copil alaturi de ceilalti copii, sa-i faca sa se simta apreciati si iubiti in propria lor lume - o lume a copilariei in care nu oricine poate sau este dispus sa intre.

A gasit-o in miracolele pe care ni le ofera zi de zi Natura.  – “Intreaga lume abunda de magia oferita de natura. Ea scoate la iveala adevarata iluzie, incapacitatea noastra de a fi uimiti de miracolele ei. De fiecare data cand soarele rasare, Natura repeta o singura porunca: “Priveste!” Magia ei este infinit de generoasa si, in schimb, ceea ce trebuie sa facem noi este sa o apreciem... Atunci cand ne deschidem inimile si apreciem tot ce ea ne-a daruit, Natura isi gaseste rasplata. Sunetele aplauzelor se rostogolesc in univers si ea se inclina” – M.J./ Dancing the Dream 

- “Dar, chiar daca nu ai scris niciodata un cantec, viata ta este un cantec. Cum ar putea sa nu fie? Cu fiecare val, Natura te mangaie - ritmul fiecarui revarsat de zori, al fiecarui apus de soare face parte din tine, ploaia care cade iti atinge sufletul si te descoperi in norii care se joaca gingas cu soarele. A trai inseamna a fi muzical, incepand cu dansul sangelui din vene. Tot ce traieste are un ritm. Inseamna sa simti cum fiecare lucru, cu blandete si atentie, scoate la iveala muzica sa”- M.J./ A Child is a Song

- “Cu bratele larg deschise, ma indrept catre marea care da la iveala un alt dans al meu. Dansul lunii este lent in interior si diafan ca si umbrele albastre pe gazon. Cand valurile vuiesc, aud inima pamantului si ritmul creste. Simt cum delfinii care sar in spuma alba a marii, incearca sa zboare si aproape ca zboara cand valurile se rasucesc in sus spre ceruri. Cozile lor creioneaza arcuri de lumina, in timp ce planctonul straluceste si el in valuri. Apare un banc de plevusca care scanteiaza argint in lumina lunii, precum o noua constelatie.” - M.J./ Dance of Life

Michel si-a iubit planeta mama, Pamant, si o parte din mostenirea pe care a lasat-o in urma se refera la grija si preocuparea sa fata de problemele de mediu. Muzica lui si o parte dintre eseuri sunt o adevarata platforma spre a promova sensibilizarea ecologica. Deplangand distrugerea padurilor tropicale pe cale de disparirtie, a habitatelor naturale si in dorinta sa de a “permite oamenilor sa auda vocea planetei”, preocupat fiind si de incalzirea globala, a scris cantecul care a cucerit lumea, Earth Song:

- “Imi amintesc ca am scris Earth Song pe cand eram intr-un hotel, in Austria. Simteam atata durere, atat de multa suferinta in situatia tot mai dificila a planetei Pamant. Pentru mine, acesta este cantecul Pamantului, deoarece eu cred ca natura incearca din greu sa compenseze proasta gestionare a omului… Cu dezechilibrul ecologic care continua, cu problemele foarte grave de poluare din atmosfera, cred ca Pamantul simte durerea si sufera pentru ranile profunde.” – M.J.

A cautat sa o atinga in Arta sa, prin muzica si dans. - “SCOPUL MEU IN VIATA ESTE DE A DA LUMII ce am fost norocos sa primesc: EXTAZUL UNIUNII DIVINE dintre muzica si dansul meu” , spunea el.

Si a gasit cu prisosinta perfectiunea pe scena, in momentele de daruire totala. Acolo isi era propriul zeu si zeu al miilor de inimi extaziate.  – “Odata ajuns la intrarea in scena, cu mine se petrece ceva. In timpul spectacolului ma pierd, uit de mine insumi. Sunt total stapan pe scena respectiva. Nu ma mai gandesc la absolut nimic. Stiu tot ceea ce vreau sa fac din clipa in care imi fac intrarea si traiesc cu bucurie fiecare moment din timpul reprezentatiei. Ritmul basului si luminile reflectoarelor ma izbesc si problemele dispar dintr-o data… Acompaniamentul patrunde in coloana mea vertebrala, facand-o sa vibreze, iar eu pur si simplu ma transpun.” – M.J./ Moonwalk

- "Eu chiar cred ca Dumnezeu alege oamenii sa faca anumite lucruri, si aici ma refer la modul in care Michelangelo, sau Leonardo da Vinci, sau Mozart, sau Muhammad Ali, sau Martin Luther King a fost ales. Misiunea lor a fost de a face acel lucru pe care l-au facut. Cred ca eu nu am aflat inca care este scopul meu real pentru care sunt aici.” – M.J. 

- “Sunt obligat artei mele. Cred ca toata arta are ca scop final uniunea dintre material si spiritual, uman si divin. Si cred ca acesta este un bun motiv pentru coexistenta dintre arta si ceea ce fac eu. Ma simt norocos sa fiu instrumentul prin care curge muzica… In interiorul meu, eu simt ca lumea aceasta in care traim este realmente o mare, imensa, monumentala orchestra simfonica. Cred ca, in forma sa primordiala, toata creatia este sunet si ca nu este doar un sunet intamplator, ci este muzica ei... Ati auzit expresia, muzica sferelor? Ei bine, aceasta formulare este foarte exacta. In Evanghelii, citim: "Si Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului si i-a suflat suflare de viata si omul a devenit un suflet viu" Aceasta suflare de viata, pentru mine, este muzica vietii si intervine in fiecare fibra a creatiei. – M.J.

- “Intr-una din piesele albumului Dangerous, spun: "Cantecele vietii erelor pulseaza in sangele meu, dansand in ritmul mareelor ​​si al puhoaielor." Aceasta afirmatie este una foarte literala, pentru ca aceleasi intervale noi de miracole si ritmuri biologice, care razbat arhitectura ADN-lui meu, reglementeaza si miscarea stelelor. Aceeasi muzica guverneaza ritmul anotimpurilor, pulsul batailor inimii noastre si migratia pasarilor, fluxul si refluxul mareelor ​​oceanice, ciclurile de crestere, evolutie si dizolvare. Totul este muzica, este ritm. Iar scopul meu in viata este de a da lumii ce am fost norocos sa primesc: extazul uniunii divine, prin muzica si dansul meu.  E ca si cum scopul meu de a fi aici acesta este." – M.J.

A gasit perfectiunea in frumusetea interioara. - “Michael, lumea asta nu a fost niciodata menita pentru cineva la fel de frumos ca tine - si cu asta, m-am referit nu numai la cum arata, ci si la cum gandea si la cum privea el lumea” - spunea fratele sau, Jermain, in programul memorialistic din 2009. 

Sensibilitate, modestie, onestitate, empatie si intelegere fata de nevoile celorlalti - sunt insusiri care atrag, mai ales atunci cand ele sunt asociate unor calitati ca cele pe care le intruneste un artist de talie mondiala. La polul opus maniei grandorii, aceste insusiri imbraca persoana respectiva intr-o aura de mister – in primul rand, pentru ca nu sunt insusiri comune celor care se invart in asemenea cercuri de prestigiu si popularitate si, in al doilea rand, pentru ca ele sunt insusiri deosebite, care inca sensibilizeaza sufletele dornice de a intrezari o raza de speranta si incredere in frumusetea caracterului uman, in acea latura care dezvaluie compasiunea si durerea in fata durerii semenilor nostri, in special, al celor mici. 

- “As vrea sa va urez bun venit la Carnegie Hall,.. cea mai faimoasa sala de concerte din lume, pentru a asculta o muzica cu totul diferita - o melodie mai elevata. O melodie nemuritoare. Cea a iubirii...

... Exista doua tipuri de muzica. Unul provine din corzile unei chitare, celalalt din corzile inimii. Un sunet provine de la o orchestra de camera, celalalt de la bataile camerei inimii. Unul provine dintr-un instrument de grafit si lemn, celalalt dintr-un organ din carne si sange. Aceasta muzica mai elevata, despre care vorbesc in aceasta seara, este mai placuta decat notele celor mai inzestrati compozitori, mai emotionanta decat o fanfara, mai armonioasa decat o mie de voci unite intr-un imn si mai puternica decat toate instrumentele de percutie ale lumii, la un loc. Acel sunet dulce este cel al iubirii...

... Cu doar o generatie in urma, acest sunet putea fi auzit la fiecare pas, in fiecare oras. Sunetul iubirii rasuna intr-o camera de zi, cand un tata chicotea cu fiul sau, ori o mama gadila un copil mic. Sunetul iubirii rasuna la orele de literatura pentru copii, in timp ce parintii le citeau copiilor lor povesti inainte de a se culca. Iar sunetul iubirii reverbera in conversatiile lor din timpul cinei. Intre parinti si copii, nu doar o data pe an, ci in fiecare zi ar trebui descoperit acest sunet, pentru prosperitate si pace. Din pacate, acel sunet a devenit o melodie pierduta, un refren uitat, un cantec gol si tot ce avem astazi in locul lui este un zgomot sumbru si ingrozitor. In loc de conversatii la cina, exista zgomotul jocurilor video. In loc de teme exista zgomotul stirilor de seara. Si in loc de conversatile regulate dintre parinti si copii despre cauzele si efectele violentei, exista doar sunetul... Sunetul asurzitor al tacerii...

... Cine dintre noi ar fi crezut ca sunetul copiilor la locul lor de joaca va fi înlocuit cu sunetul focului de mitraliera automata din scolile noastre. Ca sunetul fetitelor care sar coarda va fi umbrit de tipetele ingrozite ale fetitelor care evita gloantele. Si, cu toate acestea, in loc sa ne iubim mai mult copiii, am instalat detectoare de metale in scoli. Suntem, oare, orbi la faptul ca toti copiii nostri se infurie impotriva indiferentei, striga impotriva abandonului sau tuna impotriva neglijentei?...

...'Heal The Kids' (Vindecati copiii) este despre a face ceva, despre a face o diferenta si despre a incerca sa ajutam adultii si parintii sa realizeze ca este in puterea noastra sa schimbam lumea in care traiesc copiii nostri. Dupa cum a spus odata un om intelept: “Daca nu noi, atunci oare cine? Daca nu acum, atunci cand?”  - M.J. /„Heal The Kids" Discurs  – Februarie 14, 2001

A cautat-o si a gasit-o in modul de a-si creste cei trei copii. Copiii au fost viata lui. Copiii au insemnat renasterea lui. Ei l-au facut sa paseasca din nou in lumina. Pentru Michael, copiii au fost “parte din Dumnezeu, o scanteie divina aici, pe Pamant”. El si-a descoperit adevarata muzica a sufletului ascultand, cu atat de multa iubire, muzica din sufletul copiilor sai. Si-a perceput cu adevarat propriul ritm al batailor inimii, ascultand cu duiosie la cel din inimile micute care ii vegheau, noapte de noapte, somnul. In puritatea sufletului de copil a regasit acea candoare, acea lumina mai greu de gasit la altcineva. A existat o comuniune extraordinara intre cei trei copilasi si parintele lor, parinte care le-a fost atat tata cat si mama, dar si prieten de joaca si indrumator. Si-a invatat copiii, cu multa blandete si fermitate, manierele comportamentale, respectul si bunatatea. Iar daca copiii sunt oglinda parintelui lor, atunci Michael a fost ceea ce copiii lui minunati sunt acum.

- “De fiecare data cand sunt obosit ori abatut, copiii ma trezesc la viata. La ei apelez de fiecare data cand am nevoie de un suflu nou, de inspiratie pentru un cantec nou. Doi ochi caprui privindu-ma intens cu o asa inocenta, ma fac sa-mi spun in gand: - Acest copil e un cantec –. Este o experienta atat de profunda si de sincera, incat imediat imi amintesc: - Si eu sunt un cantec. Sunt din nou eu. M-am regasit inca o data“ -  M.J. / Cantecul de copil/ Dancing the Dream

Fiecare parinte a fost copilul cuiva si fiecare copil va fi parinte candva. In viata copiilor comportarile parintilor sunt provocari pentru ei insisi. Autoeducarea face ca greselile, daca au fost, sa nu se mai repete. Michael spunea in discursul sau de la Oxford, 2001:   - “... Va cer voua si, la fel, imi cer mie insumi, sa le oferim parintilor nostri darul iubirii neconditionate si astfel ei vor putea, la randul lor, sa invete sa iubeasca de la noi, copii lor. Doar asa, iubirea va fi in sfarsit restaurata in lumea noastra pustiita si singuratica. O profetie biblica veche ne spune ca va veni o vreme cand “inimile parintilor vor fi vindecate prin intermediul inimilor copiilor lor… Noi suntem acei copii”

- “Michael devenit tata a insemnat finalizarea tuturor aspiratiilor sale. Indiferent caror factori externi trebuia sa faca fata, fericirea lui - ideea lui despre ceea ce era important in viata – se centra acum pe Prince, Paris si Blanket. Ei l-au facut fericit. I-au alungat singuratatea si i-au oferit un scop mult mai important decat muzica. Performanta lui ca tata a fost un exemplu bun despre ceea ce ar trebui sa fie paternitatea. El le-a insuflat dragostea pe care ne-o oferise mama, si le-a oferit genul acela de afectivitate paterna, pe care tatal nostru, fara nicio vina a lui, nu a putut sa o aiba. Michael a fost in acelasi timp si tata si mama si si-a luat acest rol dublu foarte in serios. Asta nu insemna ca era impulsiv, totusi disciplina lui era autoritara fara sa fie fizica…. Caracterul lui integru a facut parte din comunicarea onesta pe care a simtit-o ca fiind primordiala in cresterea unui copil: - spuneti-le intotdeauna, in fiecare zi, ca ii iubiti; imbratisati-i si fiti alaturi de ei cand adorm, astfel incat sa aiba incredere ca veti fi acolo pentru ei - asa cum a fost el intotdeauna.”  -  Jermain Jackson/ You Are Not Alone, Michael

A incercat sa o atinga pin Umanismul sau profund.  - “La ferma mea din Neverland avem multi copii in stare terminala, ca oaspeti. Cea mai draga amintire a mea de aici, a fost cand intr-o noapte, am avut casa plina de copii chei. Toti aveau cancer. Iar un baietel s-a intors usor spre mine si mi-a spus: ”Este cea mai frumoasa zi din viata mea”... Nu am stiut cum sa-mi tin lacrimile… Imi place sa fac diferite lucruri pentru copii si incerc sa fiu in fapte precum Iisus, deoarece El a zis sa fim ca si copiii, sa ne iubim copiii, sa fim la fel de puri ca ei, sa fim noi insine la fel de inocenti ca ei, sa vedem lumea prin ochii lor plini de uimire si magie… Iar noi avem aici cam o suta de copii cu capul chel, cu totii au cancer si toti alearga fericiti de jur-imprejur si se bucura asa de mult. Si ma fac sa plang lacrimi de bucurie ca am fost in stare sa fac acest lucru pentru ei. Dintre copiii care vin, unii sunt hraniti intravenos, sunt foarte bolnavi, imobilizati la pat. Ei nu pot sa se ridice, dar noi avem paturi speciale de spital, apesi pe un buton, iar ele ii ridica sau ii coboara si, astfel, ei sunt in stare sa priveasca in jur…” - M.J.

- “Misiunea mea este si aceea de a vindeca... pur si simplu de a vindeca lumea. Trebuie sa incepem acum cu vindecarea copiilor nostri, sa fim conectati cu ei la intelepciunea profunda a vietii. Aceasta bunatate simpla straluceste chiar din inimile lor. Trebuie sa ne vindecam planeta ranita. Am scris acest cantec pentru lumea intreaga si in efortul de a ajuta la instaurarea armoniei la nivel mondial.” – M.J.

 - “Intr-o conversatie anterioara avuta anul acesta cu presedintele Nelson Mandela, am discutat despre conceptul de “a darui” si cuvintele “Ce pot darui mai mult” mi-au venit în minte. “What More Can I Give” va fi o melodie a mea si o buna tema pentru aceste spectacole. Cu totii trebuie sa daruim si cu totii trebuie sa facem tot ce putem pentru a ajuta la incetarea suferintei inutile din lume. Banii stransi vor fi directionati catre cele trei organizații - Fondul pentru copii Nelson Mandela, Crucea Rosie si UNESCO. Sunt mandru ca sunt asociat cu aceste organizatii caritabile care, de-a lungul anilor, au facut atat de multe pentru atat de multi. Oamenii care lucreaza pentru ei, de multe ori pentru cei aflati in situatii dificile si periculoase, au tot respectul si admiratia mea cea mai mare...

... Cat de mult pot darui? In numele tuturor, indemn pe toata lumea sa ofere tot ceea ce poate pe parcursul acestor concerte, pentru a ajuta aceste organizații caritabile sa-si continue munca datatoare de viata. Multumesc din nou presedintelui Mandela pentru ca ne-a permis sa folosim resedinta lui, ca sa facem acest anunt." – M.J./ "Aventura Umanitatii" – Martie 23, 1999 

La fiecare concert, Michael dona o parte din bilete pentru copiii defavorizati, orfani sau grav bolnavi si sume substantiale de bani pentru spitale, orfelinate si organizatii de caritate. Inaintea concertelor, el se imprietenea in culise cu copii bolnavi din zonele locale in care se tineau spectacolele.  - “In fiecare seara, intrau pe targa copii care erau atat de bolnavi, incat cu greu puteau sa-si tina capul sus.  Michael ingenunchia langa brancarde si isi punea fata langa fata lor, astfel incat sa se poata poza cu ei, apoi le dadea o copie sa-si aminteasca momentul. " / Seth Riggs, instructor vocal a lui Michael

- “Michael a sprijinit peste 30 de organizatii de caritate diferite. Cei mai multi oameni, chiar si cei mai generosi, isi concentreaza eforturile doar intr-o directie. Insa Michael era diferit. El obisnuia sa verifice personal fiecare actiune caritabila pe care o sprijinea. Obisnuia sa examineze tot traseul dosarelor pentru a se asigura ca au facut ceea ce au spus ca vor face. Generozitatea lui Michael s-a extins dincolo de actiunile caritabile pe care le-a sprijinit. Cand un baiat a avut nevoie de un transplant de ficat si nimeni nu a vrut sa plateasca pentru asta, Michael a avut grija de el. Fara fanfara, fara publicitate. Exista atat de multe cazuri de acest gen! Multi dintre noi, chiar eu insumi, abia incepem sa invatam despre asta...

... De fiecare data cand Michael calatorea in alta tara, obisnuia sa-si dedice timp pentru a vizita spitale, orfelinate, pacienti cu cancer. Asta a fost chemarea lui. In fiecare colt al globului, aceasta a fost ordinea stabilita de el. Lumea trebuie sa cunoasca acest lucru, sa afle cine a fost el. Pentru ca, desi au existat intotdeauna camere de televiziune care il urmareau, mass-media nu a relatat povestea grijii si compasiunii lui. Au vrut doar sa-l trateze ca pe ceva senzational. Lui Michael nu i-a pasat daca noi am stiut tot ceea ce a facut el pentru oameni, pentru ca Dumnezeu stia. Dumnezeu a stiut intentiile lui si i-a cunoscut rezultatele...

... Michael a cautat intotdeauna binele in oameni, insa a vrut de asemenea ca oamenii sa-l inteleaga si sa inteleaga pentru ce anume se afla el aici. Asta a facut batjocura indurata de el atat de greu de suportat. Cum poate cineva care a dat atat de mult, sa fie obiectul la atat de multa ura? De ce se intampla astfel de lucruri, de ce cu cat suntem mai binecuvantati, cu atat timpurile noastre mai dure sunt destinate a fi?"   – Jermain Jackson / Interviu

 

 

Si totusi, in drumul lung catre perfectiune, determinarea nu l-a parasit niciodata. 

Fiecare zi iti creaza istoria,   - spune el,
Fiecare cale pe care o urmezi
Iti lasa in urma mostenirea.
 
Nu lasa pe nimeni sa te doboare
Continua sa mergi catre inaltimi
Continua sa zbori pana cand
Vei deveni stapanul piscului
Nici o forta a naturii nu poate frange
Vointa ta de a te motiva.  
 
Continua indraznind sa te motivezi
El iti spune ca intr-o zi vei intelege
Locul lui in istoria lumii…

       M.J./ History

 

Versurile de inceput - din "Quantum Leaps"/ Michael Jackson

Michael Jackson – THE ELUSIVE SHADOW

 

“Eu caut lumea care m-a creat... O caut in zbaterea sufletului meu”

UMBRA EVAZIVA

Chiar daca am calatorit mult
Usa sufletului meu a ramas intredeschisa
In agonia fricii de moarte
Nu am auzit muzica Ta
Prin culoarele intortocheate ale memoriei
Mi-am purtat crucea in durere

 A fost o calatorie ca urmare a nebuniei
A angoasei nascute in tristete
Am cutreierat in lung si in lat
Dat inapoi dupa fiecare lovitura
Am cautat dupa acel nectar furat
Din inima-mi ce pierduse de mult sceptrul
In toate acele chipuri bantuite
Mi-am cautat oaza

Intr-un fel, a fost ca intr-o manie a betiei
O isterie cruda, o ceata neclara
Am incercat de multe ori sa opresc
Aceasta umbra care ma urmarea
De care nu puteam sa ma scutur
De multe ori, in multimea zgomotoasa
In forfota unui vacarm atat de puternic
Priveam atent inapoi pentru a-i zari urma
Pe care nu puteam sa o pierd oriunde

Doar atunci cand am rupt toate legaturile
Dupa linistea strigatelor indurerate
In adancimile acestor suspine ignite
Durerea inchipuita a mii de minciuni
Am privit-o brusc in ochii tai de foc
Si dintr-o data mi-am gasit tinta
Umbra evaziva era sufletul meu.

Dancing the Dream/ The Elusive Shadow/ de Michael Jackson

 

Te marcheaza profund semnificatia acestui poem, aceasta lupta continua cu tine insuti: O cautare febrila, o dorinta nestavilita de cunoastere a celuilalt “Eu”, a propriei umbre. Este o gravitare catre cel care ne reflecta umbra, catre cel in care ne oglindim si care trezeste in noi partile adormite sau sechestrate in adancimile inconstientului. Este o incursiune in propriul nostru inconstient din intunericul caruia poate accede catre lumina, prin usa intredeschisa a sufletului, tot ce a fost respins din contradictia Eului cu lumea.

Se duce o lupta continua pentru ca intunericul sa poata deveni lumina, angoasa sa poata deveni o oaza de liniste in speranta regasirii a ceea ce a fost furat si neacceptat de reguli. In acest vartej al energiilor, in goana regasirii propriului echilibru interior, prin forfota unui vacarm atat de puternic, ne privim propria constiinta care, asemenea unei umbre, ne urmareste continuu, pentru ca in final sa se contopeasca pana la identificare cu propriul suflet.

Este o continuare in planul exprimarii artistice, a calvarului prin care poate trece uneori sufletul unui om, a fiecarui moment de durere, disperare, de rascruce pe care trebuie dureros sa-l depaseasca; a fiecarui moment in care este folosit, manipulat, calomniat, batjocorit de rautatea si interesele celor din jur, de voracitatea profitorilor, de zambetul ironic al binevoitorilor. Tradat de colaboratori, parasit de oamenii pe care i-a considerat cei mai buni prieteni, inselat de multe ori chiar de cei pe care i-a ajutat sa se ridice din disperarea in care se zbateau, incearca cu greu sa se regaseasca in propria umbra care il urmareste, in celalalt “Eu”.

Incearca cu disperare sa se depaseasca, sa-si depaseasca momentele de dezamagire si frica, sa-si caute echilibrul interior; sa-si regaseasca increderea, propria convingere ca acolo unde exista intuneric, exista si lumina! Intr-o lume a mastilor incrustate adanc in propriile chipuri care le poarta, in aceasta lume a chipurilor bantuite, incearca cu greu sa-si regaseasca oaza de liniste, sa se ridice si sa-si adune cioburile propriei inimi greu incercate. 

Michael a fost unic si inegalabil si prin trairile emotionale pe care ni le-a transmis odata cu muzica si cu dansul sau, marcand profund ungherele cele mai adanci ale psihicul nostru spre a cunoaste eliberarea de sine si sublimul. Lovit de nenumarate ori, dar niciodata doborat, si-a purtat crucea in durere, reusind sa-si pastreze usa sufletului deschisa si verticalitatea intr-o lume a voracitatii, manipularii si munciunii. 

Poezia surprinde, in cateva cuvinte, tumultul interior al acestui suflet greu incercat, care a reusit atat de bine ca, prin arta sa, sa-si depaseasca starile de incertitudine, sa-si purifice spiritul, sa se elibereze de forta intunericului si astfel sa-si regaseasca lumina, sacrificiul suprem propulsandu-l in vesnicie.