Mahatma Gandhi – CAUTANDU-L PE DUMNEZEU

“Il ador pe Dumnezeu ca pe singurul Adevar. Nu L-am gasit inca, insa il caut continuu. Sunt gata sa-mi sacrific lucrurile cele mai dragi in cautarea acestei tinte. Chiar daca sacrificiul imi va cere viata, sper sa pot fi pregatit sa o dau”/ Gandhi

Fiecare se roaga la Dumnezeu in functie de lumina sa

“Exista o Putere misterioasa nedefinita care strabate totul. Simt aceasta Putere care strabate totul. O simt chiar daca nu o vad. Aceasta Putere nevazuta se face simtita si totusi sfideaza toate dovezile, pentru ca este atat de diferita de ceea ce percep eu prin simturile mele. Ea transcende simturile. Dar este posibil sa gandesc existenta lui Dumnezeu intr-o masura limitata.”

“Dumnezeu este o putere nevazuta care salasuieste in noi. Exista multe puteri ascunse in noi, dar nu le putem descoperi decat printr-un efort constant. Chiar si asa, am putea descoperi aceasta putere suprema doar daca vom cauta sarguinciosi, cu hotararea statornica de a-l gasi. El este aici, in tine si in mine. Este atotputernic si atotprezent. Este Forta care da Iluminarea.”

“A-l vedea pe Dumnezeu inseamna a intelege faptul ca el salasuieste in inimile noastre. Acest dor de Dumnezeu trebuie sa persiste pana atingem scopul si va disparea atunci cand l-am atins. Implinirea este rodul final al efortului constant. Dumnezeu exista atunci in templul inimii. Daca n-as simti prezenta lui Dumnezeu in mine, as vedea zilnic atata mizerie si dezamagire….Dumnezeu este un spirit inauntrul trupului si, prin urmare, nu poate fi privit decat cu ochii credintei.”

“Cel care priveste universul ca pe niste fatete variate ale lui Dumnezeu, cu siguranta va avea o viziune plina de beatitudine. Toate cunostintele si exercitiile noastre spirituale sunt zadarnice cata vreme nu am avut aceasta viziune. Cand admir minunea asfintitului de soare sau frumusetea Lunii, sufletul meu infloreste, venerandu-l pe Creator. Incerc sa-l vad pe El si nesfarsita lui mila in toate aceste creatii.”

“Pentru mine, Dumnezeu este Adevar si Iubire; Dumnezeu este etica si moralitate; Dumnezeu este lipsa de teama. Dumnezeu este sursa Luminii si a Vietii si, totusi, El este deasupra si dincolo de toate acestea. Dumnezeu este constiinta. El este chiar ateismul ateistului. Caci in iubirea sa nemarginita, Dumnezeu ii permite ateului sa traiasca.”

“Dumnezeu este cel care cerceteaza inimile. El ne cunoaste pe noi si pe inimile noastre mai bine decat noi insine…El este zeul personal al celor care au nevoie de prezenta lui personala. El se intrupeaza pentru cei care simt nevoia sa-l atinga. El este cea mai pura dintre esente.”

“Omul nu-l poate concepe pe Dumnezeu decat in limitele propriei sale minti. Si, atunci, ce mai conteaza ca un om il venereaza pe Dumnezeu ca Persoana si altul ca Forta? Amandoi au dreptate in functie de lumina lor.”

“Nimeni nu stie si poate niciodata nu se va sti care este modul cel mai potrivit de a se ruga. Fiecare se roaga la Dumnezeu in functie de lumina sa. Nu trebuie decat sa ne amintim ca Dumnezeu este forta intre toate fortele. Toate celelalte forte sunt materiale. Insa Dumnezeu este Forta Vitala sau Spiritul care este Atotpatrunzator, Atotcuprinzator si, prin urmare, dincolo de sfera de cunoastere umana.”

“Nu recunosc nici un Dumnezeu, cu exceptia Dumnezeului care se gaseste in inimile milioanelor de nemultumiti. Ei nu-i recunosc prezenta; eu o fac. Si eu ma inchin lui Dumnezeu care este Adevar sau Adevarului care este Dumnezeu, prin slujirea acestor milioane.”

"Cine sunt eu? Nu am nicio putere exceptand atat cat mi-a dat Dumnezeu. Nu am autoritate asupra concetatenilor mei, exceptand moralitatea mea curata. Daca EL ma considera a fi un instrument pur pentru raspandirea non-violentei in locul violentei teribile ce guverneaza acum pamantul, imi va da puterea si imi va arata calea. Cea mai puternica arma a mea este rugaciunea tacuta. Prin urmare, sursa pacii este in mainile bune ale lui Dumnezeu".

"Toata lumea are credinta in Dumnezeu, chiar daca nimeni nu il cunoaste. Pentru ca fiecare are incredere in el insusi si asta inmultit pana la gradul “n” este Dumnezeu. Suma totala a tuturor acestor vietii este Dumnezeu. Poate noi nu suntem Dumnezeu, dar suntem ai lui Dumnezeu, intocmai ca picatura de apa care este a oceanului".

 Dumnezeu este adevar, cunoastere, binecuvantare 

“Cuvantul “satya” inseamna adevar. Si nimic nu este sau nu exista in realitate in afara adevarului. Iata de ce satya sau adevarul este poate cel mai important nume pentru Dumnezeu. Si unde este adevar, este si cunoastere, care este adevarata. Acolo unde nu este adevar, acolo nu poate exista cunoastere adevarata. Si unde este cunoastere adevarata exista intotdeauna si fericire. Suferinta nu-si are locul acolo. La fel cum adevarul este vesnic, vesnica este si fericirea izvorata din el. Astfel il cunoastem pe Dumnezeu, cel care intrupeaza in el insusi Adevarul, Cunoasterea si Fericirea.”

“Ceea ce ma preocupa este capacitatea mea de a ma supune Adevarului, Dumnezeul meu… Cunosc calea. Este dreapta si ingusta. Este ascutita ca un brici. Sunt bucuros sa merg pe ea. Cand alunec, plang. Dar cuvantul lui Dumnezeu spune ca acela care persevereaza nu piere niciodata. De aceea, desi din cauza slabiciunii mele voi cadea de o mie de ori, niciodata nu-mi voi pierde credinta.”

“Caracterul se bazeaza pe actiunea virtuoasa, iar actiunea virtuoasa se intemeiaza pe adevar. Prin urmare, adevarul este sursa tuturor lucrurilor bune si marete. De aici deducem ca lipsa de teama si cautarea neabatuta a idealului adevarului si al dreptatii reprezinta secretul adevaratei puteri, ca si al oricarui alt lucru. Prin urmare, cautarea adevarului este calea care duce spre Dumnezeu. Nu exista in ea loc pentru lasitate, nu exista loc pentru infrangere.”

“Iubirea si adevarul sunt doua fete ale aceleiasi monede si ambele sunt foarte dificil de practicat, dar si singurele lucruri pentru care merita trait. O persoana nu poate trai in adevar daca nu iubeste toate fiintele lui Dumnezeu. Prin urmare, adevarul si iubirea reprezinta sacrificiul suprem. Fara adevar nu poate exista iubire… Savantii sustin ca, fara prezenta unei forte de coeziune intre atomii care compun lumea noastra, aceasta s-ar sfarama in bucati, iar noi am inceta sa mai existam. Dar, asa cum exista o forta de coeziune in materia neinsufletita, asa trebuie sa existe in toate fiintele insufletite, iar numele acestei forte este Iubire. Folosind aceasta forta intre toate fiintele vii, vom invata, de fapt, sa-l cunoastem pe Dumnezeu.”

“Convingerea mea ferma este ca iubirea sustine tot ce este pe Pamant. Viata nu exista acolo unde nu exista iubire. Viata fara iubire este moarte. Iubirea este reversul acelei medalii al carei avers este adevarul. Ura ucide intotdeauna; iubirea nu piere nicicand. Asa de mare este diferentra dintre ele. Ce obtinem prin iubire vom pastra toata viata. Ce obtinem prin ura se va dovedi, in realitate, o povara, caci va spori ura. Datoria unei fiinte umane este de a micsora ura si de a dezvolta iubirea.”

“Nu este datoria omului sa-si dezvolte toate aptitudinile pana la perfectiune. Datoria lui este de a-si dezvolta pana la perfectiune toate calitatile care-l inalta catre Dumnezeu si de a anihila defectele.”

“N-ai sa intelegi sensul lui Dumnezeu sau pe cel al rugaciunii daca nu te reduci la zero. Trebuie sa fii suficient de umil pentru a-ti da seama ca, in ciuda maretiei tale si a intelectului tau deosebit, nu esti decat un fir de praf in univers. O conceptie strict intelectuala asupra vietii nu ne este indeajuns. Conceptia spirituala, care eludeaza intelectul, este singura care ne poate aduce satisfactii.”

“Existenta noastra ca fiinte incarnate este pur momentana. Ce inseamna o suta de ani pentru eternitate? Dar, daca vom scutura lanturile egoismului si ne vom topi in oceanul umanitatii, ii vom impartasi demnitatea. Sa simtim ca suntem ceva, inseamna sa ridicam o bariera intre Dumnezeu si noi. Sa incetam de a mai simti ca suntem ceva, inseamna sa devenim una cu Dumnezeu. O picatura mica din ocean impartaseste maretia parintelui sau, desi nu este constienta de asta. Dar ea se evapora de indata ce intra intr-o existenta independenta de ocean. Viata este ca o picatura de apa.”

 Dumnezeu si adevarul religiilor

“Cred in Adevarul fundamental al tuturor marilor religii ale lumii. Si cred ca daca noi toti am putea sa intelegem exact scripturile diferitelor Credinte din punctele de vedere ale adeptilor acelor credinte, ar trebui sa constatam ca toate erau in esenta la fel si isi erau de folos unele altora.

“Credinta intr-un singur Dumnezeu este piatra de temelie a tuturor religiilor. Totusi, in practica, nu intrevad niciun moment in care va exista doar o singura religie pe pamant. In teorie, intrucat exista un singur Dumnezeu, poate exista o singura religie. In practica insa, nici doua persoane din cate cunosc nu au aceeasi conceptie identica despre Dumnezeu. Prin urmare, vor exista intotdeauna religii diferite care sa raspunda la temperamente si conditii diferite.”

“Singura, religia este dincolo de orice limbaj. Oameni imperfecti au exprimat-o intr-un asemenea limbaj incat sa poata avea autoritate, iar cuvintele lor au fost interpretate de alti oameni tot la fel de imperfecti. Prin urmare, nevoia de toleranta nu inseamna indiferenta fata de propria Credinta, ci o iubire mai inteligenta si mai curata fata de ea.”

“Daca mi s-ar cere sa definesc crezul hinduist, ar trebui pur si simplu sa spun: Cautarea Adevarului prin mijloace non-violente. Omul ar putea sa nici nu creada in Dumnezeu si oricum sa se numeasca hindus. Hinduismul este o cautare neincetata dupa Adevar. Hinduismul este cea mai toleranta dintre toate religiile. Crezul sau este in intregime despre acceptare. Hinduismul spune fiecaruia sa se inchine lui Dumnezeu functie de Credinta sau Dharma proprie si astfel sa traiasca in pace cu toate religiile.”

“Legile lui Dumnezeu sunt vesnice si infailibile. Ele nu pot fi separate de insusi Dumnezeu. Buddha nu credea in Dumnezeu, dar credea simplu in Legea Morala. Lucru de apreciat, deoarece, in opinia mea umila, contributia lui Buddha la umanitate, prin repunerea lui Dumnezeu in locul Sau vesnic, a fost chiar mai importatnta prin viziunea sa exigenta asupra intregii vieti, fie ea atat de scurta.”

“Ce inseamna Iisus pentru mine? Pentru mine, El a fost unul dintre cei mai mari invatatori pe care umanitatea i-a avut vreodata. Pentru toti credinciosii sai, El a fost singurul Fiu al lui Dumnezeu. Iisus a exprimat ca nimeni altul spiritul si vointa lui Dumnezeu. Din acest motiv, Il vad si Il recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu. Dat fiind faptul ca viata lui Iisus are semnificatia si transcendenta pe care le-am mai mentionat, cred ca El nu apartine numai crestinismului, ci lumii intregi, tuturor raselor si popoarelor, indiferent de credinta…” 

"Exista un lucru pe care l-am aflat prin intermediul studiilor mele de inceput ale Bibliei. M-a cucerit imediat. Am citit pasajul: "Faceti aceasta lume Imparatia lui Dumnezeu si Dreptatea Lui si toate lucrurile vor fi ale voastre". 

"Va spun ca daca veti intelege, veti aprecia si veti actiona in spiritul acestui pasaj, nici macar nu este nevoie sa stiti ce loc ocupa Iisus sau alt invatator in inima voastra. Daca va veti curati, purifica si pregati inimile, veti descoperi ca toti acesti Invatatori puternici isi vor avea locul lor fara vreo invitatie din partea noastra. Asta, dupa parerea mea, este baza oricarei educatii sanatoase. Cultura mintii trebuie sa fie subordonata culturii inimii. Fie ca Dumnezeu sa va ajute sa deveniti puri.”

“Religia ar trebui sa patrunda in fiecare actiune a noastra. In privinta asta, religia nu inseamna sectarism. Inseamna credinta in guvernarea morala ordonata a universului. Si nu este mai putin adevarata doar pentru ca este nevazuta. Aceasta religie transcende islamul, hinduismul si crestinismul. Nu le inlocuieste. Le armonizeaza si le da substanta.”

“Religia este pentru moralitate ce este apa pentru samanta insamantata in sol. Asa cum semintele sunt sufocate sub pamant atunci cand nu sunt udate corespunzator, tot asa si moralitatea lipsita de influenta fertila a religiei devine subtire si uscata si este in cele din urma distrusa. Cu alte cuvinte, moralitatea divortata de religie ar fi un lucru gol.”

“Nu exista religie mai mare decat Adevarul si Dreptatea. Daca vom comite pacate cu numele lui Dumnezeu pe buzele noastre, putem oare spera sa castigam bunavointa Lui? Sa presupunem ca o persoana admite existenta lui Dumnezeu, dar traieste o viata plina de falsitate si imoralitate, in timp ce alta nu cunoaste numele lui Dumnezeu, dar traieste o viata plina de adevar si virtute; exista vreo indoiala asupra celui care trebuie privit cu adevarat religios si moral?”

“Contributia distinctiva a Islamului la cultura nationala a Indiei este credinta sa neclintita in Unitatea lui Dumnezeu si o aplicare practica a adevarului Fraternitatii Omului pentru cei care sunt mai ales in limitele sale. Allahul islamului este acelasi cu Dumnezeul crestinilor si cu Ishwara din hindi. Chiar daca exista numeroase denumiri atribuite lui Dumnezeu in hinduism, exista multe denumiri ale lui Dumnezeu in Islam. Denumirea nu indica individualitatea, ci atributele, iar omul marunt a incercat, prin felul sau umil, sa-l descrie pe Dumnezeul puternic dandu-i atribute, desi El este mai presus de toate atributele, Indescriptibil, Inestimabil.

Venerarea aceluiasi Spirit

“Credinta vie in Dumnezeu inseamna acceptarea fraternitatii omenirii. Si mai inseamna respect egal pentru toate religiile. Ar fi culmea intolerantei …sa credeti ca religia voastra este superioara altor religii si ca sunteti indreptatiti sa vreti ca altii sa se converteasca la credinta voastra. Toti se inchina aceluiasi Spirit, dar asa cum toate formele nu sunt de acord cu totul, toate denumirile nu contesta totul. Fiecare isi alege denumirea conform cu asocierile pe care le face, iar El fiind Locuitorul, Atotputernic si Atotcunoscator, stie sentimentele noastre cele mai intime si ne raspunde dupa inimile noastre.”

“Nevoia de moment nu inseamna apartenenta, ci un respect reciproc si toleranta fata de adeptii diferitelor religii. Noi dorim sa atingem nu un nivel mort, ci unitatea in diversitate. Sufletul religiei este unul singur, dar este asezat intr-o multitudine de forme. Adevarul nu este proprietatea exclusiva a nici unei scripturi.”

“Formele sunt multe, dar spiritul care comunica este unul. Cum pot exista diferentieri intre cer si pamant acolo unde exista aceasta unitate fundamentala, atotcuprinzatoare care sta la baza diversitatii exterioare? Pentru ca este un fapt cu care va intalniti la fiecare pas din viata de zi cu zi. Scopul final al tuturor religiilor este de a realiza aceasta unitate esentiala.”

“Hindu Dharma (religia) este ca un ocean fara margini plin de pietre pretioase. Cu cat va scufundati mai adanc, cu atat mai potrivit este modul de a va ruga. Nu trebuie decat sa va amintiti ca Dumnezeu este forta intre toate fortele. Toate celelalte forte sunt materiale. Dar Dumnezeu este Forta Vitala sau Spiritul pe care tineti mult sa-l gasiti. In religia hindusa, Dumnezeu este cunoscut sub diferite denumiri. Am acceptat toate denumirile si toate formele atribuite lui Dumnezeu ca simboluri exprimand un Rama Omniprezent Fara-forma. Pentru mine, Rama este Esenta Atotputernica al carei nume, inscris in inima, inlatura toate suferintele, mentale, morale si fizice.”

“Apreciez spiritul din spatele idolului. Acesta joaca rol esential in inaltarea sufleteasca a rasei umane. Dezavuez forma subtila a idolatriei sub forma fanatismului care refuza sa vada vreo virtute in orice alta forma de inchinare la Divinitate in afara de cea pentru salvarea propriei persoane. La propriu, inchinarea nu este o inchinare la icoana; este inchinarea la Dumnezeu in imagine.”

Toleranta religioasa mentine pacea

“Toleranta ne ofera o perspectiva spirituala, care este la fel de departe de fanatism ca Polul Nord de Polul Sud.”

“Adevarata cunoastere a religiei darama barierele dintre Credinta si Credinta. Cultivarea tolerantei fata de alte credinte ne va oferi o intelegere adevarata a noastra. Toleranta, evident ca nu deranjeaza distinctia dintre drept si nedrept, bun si rau.”

“Regula de aur a comportamentului... este tolerarea reciproca, constientizand ca nu vom gandi niciodata la fel si intotdeauna vom vedea Adevarul partial si din diferite unghiuri de vedere. Chiar printre persoanele cele mai constiincioase, va exista suficient loc pentru diferente oneste de opinie. Singura regula de conduita posibila in orice societate civilizata este, prin urmare, toleranta reciproca.”

“Exista nenumarate definitii ale lui Dumnezeu, dar eu il venerez pe Dumnezeu doar sub forma adevarului. Desi sufletul si ratiunea mea au inteles cu mult timp in urma ca atributul suprem al numelui lui Dumnezeu este adevarul, eu recunosc adevarul sub numele lui Rama.” Nu “Aceasta este calea”, ci “Aceasta este calea mea, chiar daca eu o respect pe a voastra”. Cat de mult am avea astazi nevoie de o astfel de intelepciune!"

“Religia adevarata nu este o dogma ingusta; nu este un ritual exterior. Ea este credinta in Dumnezeu si traieste in prezenta lui Dumnezeu. Asta inseamna credinta intr-o viata viitoare, in adevar si Ahimsa. Religia este o chestiune a inimii. Nici un inconvenient fizic nu poate justifica abandonarea propriei religii.”

“Nicio religie care este limitata si nu poate satisface testul ratiunii, nu va supravietui reconstructiei viitoare a societatii in care valorile vor fi schimbate si caracterul omului, nu posesia averii, titlul sau nasterea, va fi testul meritului.”

“Pe masura ce constat ca totul in jurul meu este intr-o continua transformare si moare fara incetare, descopar ca in spatele tuturor acestor transformari exista o Putere Vitala Imuabila, care reuneste totul, creeaza, dizolva si recreeaza. Aceasta Putere sau Spirit, care da forma, este Dumnezeu. Si pentru ca nimic din ceea ce percep cu ajutorul simturilor mele nu poate sa dainuie, doar EL exista.”

Se spune ca prin Iisus, Dumnezeu ne-a aratat CALEA… iar prin Gandhi, El ne-a aratat ca aceasta cale ESTE POSIBILA… Spiritul acestui mare om, deschis catre lumina, toleranta, fraternitate, non-violenta, a reusit sa realizeze prin hotarare si credinta ceea ce nimeni in istorie nu a realizat vreodata. Caile adevarului, iubirii, armoniei, bucuriei de a darui de dragul de a darui, pot sa aduca in viata noastra rezultate la care nu am sperat vreodata. Deschiderea catre alte puncte de vedere ne poate oferi fructele mult dorite... sa stim sa culegem ce este mai bun de la fiecare si sa oferim ce este mai bun in noi, fara sa gandim la rezultat…

“Oare, cum este sa simti inauntrul tau prezenta lui Dumnezeu?”… se intreba Gandhi in cartea “Calea spre Dumnezeu”… Poate, cuprinsa de o tacere adanca, ii simt prezenta binefacatoare cand, invaluita de recunostinta in fata frumusetii coplesitoare a Creatiei Sale, cad cu umilinta in genunchi… Sau atunci cand plang lacrimi de multumire pentru vietile salvate din ghearele terorii, bolilor necrutatoare, foametei endemice, saraciei cumplite care face ravagii sau din mizeria razboaielor ce ne inconjoara la tot pasul... Poate, il simt mai mult ca oricand  atunci cand sarut cu umilinta mainile si picioarele insangerate ale miilor de rastigniti pe crucea infamiei, ca rasplata pentru faptele lor bune…

“Nu trebuie sa incercam sa-l percepem pe Dumnezeu prin simturi, pentru ca El este mai presus de simturi”, spunea alta data Gandhi… Acolo, in ziua aceea frumoasa de toamna, in fata atator icoane am respirat cu toata fiinta mea Energia Ta Binefacatoare si am simtit Prezenta Ta Protectoare.... Sau la bisericuta veche din piatra, in cu totul alta zi binecuvantata de toamna, am revazut cu ochii mintii cum, de-alungul existentei mele, Tu mi-ai fost alaturi pentru a alunga temerile si tristetea… Si stiu si simt ca, de fiecare data, Tu esti cel care ma inalti pentru gestul de umilinta facut…

http://www.mkgandhi.org/religionmk.htm

https://www.thoughtco.com/gandhi-quotes-on-god-and-religion-1770398

Mahatma Ghandi – “In cautarea adevarului”

Mahatma Gandhi – “Calea spre Dumnezeu”

Mahatma Gandhi – SPIRITUL, MINA NEPRETUITA DE DIAMANTE

"Cred in Adevarul fundamental al tuturor marilor religii ale lumii. Si cred ca daca noi toti am putea sa intelegem exact scripturile diferitelor credinte din punctul de vedere al adeptilor acelor credinte, ar trebui sa constatam ca toate erau in esenta la fel si toate isi erau de folos una alteia"/ Gandhi

Mahatma Gandhi a fost nu numai un lider revolutionar, ci si un lider religios. Pentru puterea devotiunii sale fata de Dumnezeu i s-a acordat titlul de Mahatma, Suflet Mare, si continua sa fie considerat de multi un sfant hindus. Prin puterea spiritului sau, a oferit intregii lumi o noua viziune, mult mai deschisa, asupra divinului, iubirii, sufletului, ajutorarii aproapelui, meditatiei, rugaciunii si, important, asupra nevoii imperioase de toleranta in relatiile inter-umane si inter-religioase. Gandhi va ramane cunoscut pentru cuvintele sale pline de intelepciune referitoare la Dumnezeu, viata si religie, pentru incercarea continua de a ajunge la Adevarul tuturor religiilor. Potrivit lui, “Un om fara religie este o viata fara principii si o viata fara principii este ca o nava fara carma”. Pentru ca, “Nimic din aceasta lume nu ne apartine, inclusiv noi ii apartinem lui Dumnezeu. De ce, atunci, sa hranim vreo frica?”

Desi si-a exprimat opinia in materie de politica, economie si probleme sociale, la baza tuturor acestor domenii diversificate a existat aceasta fervoare religioasa. Viata practica si acceptarea diferitelor probleme majore a fost complet sustinuta de diferite religii ale lumii, fie ca este vorba aici de miscarile Satyagraha (rezistenta nonviolenta, lupta cu caracter pasnic ramanand credincios Adevarului) si Ahimsa (non-violenta), fie ca este vorba de Sarovadaya (bunastarea generala prin solidaritate mondiala) si Swaraj (auto-guvernare), de Swadeshi (autonomie sau independenta economica), Nesupunere civila si Necooperare. Autobiografia sa, "Povestea experimentelor mele cu adevarul", este un rezumat perfect al vietii sale, el fiind condus de Adevarul la care a ajuns prin intermediul diferitelor religii ale lumii, in principal prin filosofia Bhagavad Gītā, parte intrinseca a hinduismului .

Dr. Amita Valmiki este profesor asociat si sef al Departamentului de Filosofie, Colegiul Ramniranjan Jhunjhunwala. Este membru al Consiliului de Studii în Logica si Filosofie si membru al Facultatii de Arte, Universitatea din Mumbai. Teza ei de doctorat a fost intitulata "Omul, religia si societatea". A prezentat o serie intreaga de lucrari la diverse seminarii si colocviile, pentru a mentiona cateva - la Cologne, Bonn, Lisabona, Atena, Craiova, Macao, Gujarat, Madurai, Universitati din Mumbai etc. A editat in parteneriat o carte si a publicat diferite articole. Domeniul ei de cercetare este misticismul, filosofia religiei, filosofia filmelor, existentialismul si filosofia morala.

In cele ce urmeaza, Dr. Amita Valmiki ofera o expunere completa, filosofica, asupra conceptiei gandhiene despre religie si Dumnezeu, despre influenta diferitelor religii in cimentarea principiilor sale de viata, economice, politice si revolutionare, despre caile morale de urmat in gasirea adevarului, in intelegerea profunda a nevoilor si durerii poporului sau, despre rabdare insotita de intelegere si participare interioara la aspectul etic al religiei si credintei altora.

Introspectie filosofica in conceptul religiei

Articol de Prof.Dr. Amita Valmiki

Introducere

“Mohandas Karamchand Gandhi a acordat o importanta imensa rolului religiei in viata fiecaruia. <Gandhi credea ca educatia fara studiul religiilor este incompleta. Religia, in diferitele ei forme, nu este doar o preocupare intelectuala legitima, ci si un aspect vital al culturii si civilizatiei umane. Studiul religiilor nu era numai o chestiune pur teoretica sau academica; era si o necesitate practica si existentiala. Gandhi a fost, prin urmare, interesat de religiile in viata, nu de cele moarte.>

Religiile in viata il interesau pe Gandhi si aceasta este abordarea potrivita de care este nevoie cu disperare in vremurile contemporane. Gandhi regreta ca nu reusise sa dobandeasca cunostinte despre religiile lumii inca din copilarie.

Cuvantul “religie” provine din doua cuvinte: "re" si "ligare" adica se leaga intre ele; se leaga impreuna finitul cu infinitul, adica omul cu Dumnezeu. Acest "Dumnezeu" este de obicei considerat a fi Dumnezeu-Creatorul cu toate atributele metafizice precum - omnipotent, omniprezent, atotstiutor, binevoitor, desavarsit, nemuritor, nepersonal - si calitatile etice precum "Dumnezeu inseamna bunatate", "Dumnezeu inseamna iubire". Conceptul lui Gandhi despre Dumnezeu si despre religie este cu totul oriental. Pentru el, baza tuturor religiilor ramane aceeasi, in timp ce suprastructura tuturor religiilor variaza. Aceasta suprastructura e sustinuta de diferite forme de inchinare si ritualuri.

Conform lui Gandhi, aceasta diversitate de ritualuri ramane nesemnificativa. Pentru el, credinta comuna in "Dumnezeu" este cea care ofera sprijin universalitatii religiilor lumii. Ritualurile esoterice si mistice nu au o importanta fundamentala in conceptul sau de "dharma" ("religie" in sanscrita). Gandhi nu a recunoscut niciodata o singura religie, dar ideea de "Un Singur" Dumnezeu a sprijinit platforma universala pentru toate religiile lumii. Potrivit ideii filozofului britanic R.B. Braithwaite (1900-1990), toate religiile absorb practici etice, principii morale, valori si norme. Aceste porunci morale sunt identice in toate religiile.

In acest caz, se pune intrebarea: - Daca religiile majore ale lumii vorbesc despre aceleasi principii morale, cum o religie este diferita de cealalta religie? Raspunsul lui este ca religiile sunt diferite in doua moduri:

1. In legatura cu diferentele de ritualuri.

2. In legatura cu diferentele dintre multitudinea de povestiri sau mituri.

Potrivit filozofului Braithwaite, diferentele de ritualuri sunt lipsite de importanta, dar diferentele dintre povestiri sunt semnificative, deoarece aceste povestiri sunt asociate cu aderarea la modul lor de viata.

Oamenii urmeaza povestirile din viata lor; in situatiile critice ale vietii, aceste povestiri functioneaza ca elixir pentru a rezolva problemele vietii. In acest moment, parerile lui Gandhi devin foarte importante. Intrucat povestirile sunt asociate ritualurilor, oamenii elimina diferentele povestirilor si ritualurilor lungi carora le sunt asociate. De exemplu, testul extrem al credintei lui Ibrahim pentru Stapanul Allah este demonstrat de povestea lui Ibrahim caruia Allah i-a poruncit sa-i sacrifice pe fiul sau Isaac; in timp ce acesta era pe cale sa reteze capul fiului sau, Allah l-a transformat intr-o capra. Pentru a comemora aceasta ocazie religioasa, festivalul musulman Bakr-id este sarbatorit prin sacrificarea unei capre.

Acest episod particular al islamului nu va merge bine cu jainismul sau budismul, cele doua religii ateiste care nu cred in conceptul popular despre Dumnezeu ca Dumnezeu-Creator. (Insa ei cred in divinitatea din fiecare individ). Cu privire la acest lucru, Gandhi avea sa spuna: "Singura, religia este dincolo de orice limbaj. Oameni imperfecti au exprimat-o intr-un asemenea limbaj incat sa poata avea autoritate, iar cuvintele lor sunt interpretate de alti oameni la fel de imperfecti. De aici, nevoia de toleranta, care nu inseamna indiferenta fata de propria credinta, ci o iubire mai inteligenta si mai curata fata de ea".

Toleranta nu ingaduie nedreptatile si nu traieste prin compromisuri. Toleranta insa, este plina de sens pozitiv. Ea inseamna rabdare insotita de intelegere si participare interioara la aspectul filosofic si etic al religiei altora. In prezent, dezbaterea nu este despre “Dumnezeu”; dezbaterea si discursul inveterat este despre “religie”. Tema discutiei s-a mutat acum de la subiectul “Dumnezeu” la subiectul “religie”, deoarece Dumnezeu ramane un concept necontroversat si neconflictual. Religiile cu conceptia populara despre Dumnezeu sau religiile precum jainismul si budismul fara conceptul popular al lui Dumnezeu - nu resping aceasta divinitate. Aceasta divinitate ii da suport religiei, imprimandu-i caracter universalist. Pentru Gandhi, “religia era o institutie umana realizata de ingeniozitatea umana pentru a rezolva aspecte practice, precum si probleme spirituale”.

Gandhi, religia si diferitele domenii ale vietii umane

Desi si-a exprimat parerea in materie de politica, economie si probleme sociale, la baza tuturor acestor aspecte diversificate a existat aceasta fervoare religioasa. Acest fapt se datoreaza cautarii sale dupa "adevar". Autobiografia sa,"Povestea experimentelor mele cu adevarul", se concentreaza asupra efortului lui Gandhi in cautarea Adevarului. Pentru el, acest "Adevar" nu este altceva decat "Dumnezeu"; aceasta intelegere unica este in cele din urma asociata cu acceptarea extrema de "Ahimsa" (non-violenta). De aici si faimoasa sa ideologie: "Eu nu sunt impotriva celui care infaptuieste raul, ci a raului in sine". Potrivit lui Socrate, "Virtutea este Cunoastere"; pentru Gandhi se poate spune ca "Virtutea este Ahimsa (non-violenta)". El a ajuns la aceasta concluzie prin dialectica si ratiune. Ceea ce nu-i confirma ratiunea era in afara competentei sale.

A mai fost puternic influentat de Predica de pe Munte si de principiul Ahimsa (non-violenta) din Jainism. Daca trebuie sa vorbim despre ideologiile fundamentale politico-economice si sociale ale lui Gandhi - prima si cea mai importanta fiind ideologia Satyagraha (ideea de rezistenta non-violenta, de lupta cu caracter pasnic pentru sustinerea Adevarului, de insistare asupra adevarului si conducerii unei vieti oneste); conceptul de Nesupunere civila si Necooperare; conceptul de Stat perfect - Rāmarājya (stat guvernat de regulile stabilite de Stapanul Rāma care a insistat asupra datoriei si prioritatii in ceea ce priveste indatoririle, ca rege, fiu, sot, tata in marea epopee indiana Rāmāyana) si Swarajul (adica auto-guvernarea) - baza tuturor acestora a fost filosofia religioasa, in special hinduismul, jainismul, budismul si crestinismul. Conceptul Bhagavad Gītā (datoria de dragul datoriei, renuntarea la actiune), accentul pus de Jainism pe non-violenta, ideologia de baza a budismului despre non-violenta, ca si compasiunea si conceptul crestinismului bazat pe principiul iertarii si uitarii de catre Isus Hristos l-au impresionat extrem de mult.

Aceste principii au stat la baza tuturor reformelor sale politice, sociale si economice. Conceptul de  tutela intalnit in filosofia iudeo-crestina si islamica a fost pus in aplicare de Gandhi in filosofia sa despre natura si politicile economice. Referitor la Satyagraha si Non-violenta, care au legatura cu hinduismul, parerea lui Gandhi este bine exprimata de profesor M.V. Nadkarni (n.1939–interesat in economie, stiinte sociale, religie si filosofie): "Desi viziunea gandhiana a hinduismului a pus intaietate pe comportamentul si etica personala, ea nu a evitat credinta in Dumnezeu. Oricum, pentru Gandhi adevarul a fost Dumnezeu si cautarea adevarului a fost religia. Pentru el, Hinduismul a fost un proces de cautare a adevarului. Ca atare, ritualurile nu si-au gasit niciun loc in religia sa, chiar daca el nu le-a obiectat altora respectarea ritualurilor de cult, cu conditia sa fie non-violente. Non-violenta a fost un mijloc esential de cautare a adevarului. Nu avea nevoie de nici un ritual. Dar bhajanii sau rugaciunile cu bhakti (devotament fata de Dumnezeu), fara nicio prejudecata sectariana, au fost incurajate de el ca mijloace de purificare a mintii si de intarire a hotararii de a urma adevarul.

Nota: Bhakti (din sanscrita) literal inseamna "atasament, participare, iubire, omagiu, credinta, dragoste, devotament, inchinare, pietate". In hinduism, el se refera la iubirea si devotamentul fata de Dumnezeu.

Nota: Bhajan (in hindi) literal inseamna "impartasire". Se refera la orice cantec cu teme religioase sau idei spirituale. Un Bhajan nu are o forma prescrisa, nici reguli stabilite, este in forma libera. Apartine unui gen muzical si artistic care s-a dezvoltat odata cu miscarea Bhakti. 

Credinta lui Gandhi in Swadeshi, (autonomie sau independenta economica), a fost religioasa pe motiv ca “initial, insemna emanciparea definitiva a sufletului si eliberarea de legaturile pamantesti." Sarvodaya este, la fel, un principiu acceptat de Gandhi care are un miez religios. Sarvodaya este “bunastarea generala prin solidaritate mondiala" sau "solidaritate mondiala prin bunastare sociala". Potrivit lui, "Dumnezeu este Adevar, Iubire, etica si moralitate. Cu alte cuvinte, Sarvodaya necesita aderarea la principiile morale si caile morale ale vietii". Gandhi, ca si Iisus Hristos, nu a intentionat niciodata sa dea o noua religie. Asa cum spunea el, "Eu nu pretind ca am creat un nou principiu. Am incercat pur si simplu in felul meu sa aplic adevarurile vesnice ale vietii si problemelor noastre de zi cu zi. Ei bine, toata filozofia mea, daca poate fi numita cu acest nume pretentios, este cuprinsa in ceea ce am spus. Nu o veti numi gandhism. Nu exista nici un "ism" in asta. Si nicio literatura sau propaganda elaborata nu este necesara in acest sens".

Gandhi a fost un practician dedicat. El credea in primul rand in practica si apoi in invatatura. Credea numai in utilitatea si eficacitatea practica, iar practica a fost invatatura sa. <In acest fel, Gandhi nu poate fi privit ca aducand un sistem nou de filozofie sau o religie noua in sensul academic al termenului. El a invatat pur si simplu principiile sau adevarurile vesnice ale celor mai mari invatatori traditionali filozofi si religiosi ai lumii. Si contributia lui Gandhi consta in faptul ca a incercat sa asimileze in felul sau invataturile care l-au atras si sa le aplice nu numai in viata personala, ci si in problemele sociale, politice si economice. In acest sens, Gandhi ar putea fi numit un filosof pragmatic.>(Manisha Barua)

Statutul desemnat al lui Gandhi de "filosof pragmatic" este indiscutabil unul potrivit. Intrebat fiind care este mobilul sau principal in viata – este prosperitatea economica, reforma politica sau renasterea religioasa – raspunsul lui Gandhi a fost: renasterea religioasa, deoarece intentiona sa duca o viata religioasa care era in totalitate legata de omenire; acest lucru se poate realiza ramanand in domeniul politic. Astfel, participarea la viata politica a fost pentru el o cale spre viata religioasa. Politica este aplicarea religiei. Daca vrem sa-l intelegem pe Gandhi ca politician, este important mai intai sa-l intelegem ca personalitate religioasa. Revenind la ideea conform careia Gandhi era un "filosof pragmatic", acest lucru se datora si credintei sale ferme in teoria karmei (teoria actiunii) si credintei in conceptul Nishkāmakarma, adica in efectuarea actiunilor fara a astepta fructificarea actiunilor, care inseamna datorie de dragul datoriei. Acest lucru l-a facut sa participe la reforma economico-politico-sociala, deoarece era o datorie sa faca astfel.

Pentru el, religia nu era o cale izolata din viata noastra obisnuita. Desi spirituala prin natura sa, religia trebuie sa cuprinda intreaga umanitate si toate caile vietii umane. Prin urmare, se poate spune ca a dorit sa spiritualizeze si domeniul politic; deoarece Gandhi intentiona sa spiritualizeze nu numai politica, ci si toate caile vietii umane. Potrivit lui, exista religii diferite din punctul de vedere istoric, insa toate se numesc "religie" in masura in care o religie fundamentala face legatura la celelalte. Aceasta religie fundamentala este baza tuturor religiilor, care aduce armonie si pace intre toate religiile istorice. El s-a denumit "hindus", dar a depasit barierele ortodoxe si a luat ce este mai bun din toate religiile. Aceasta baza comuna a tuturor religiilor istorice la care el s-a referit, a fost o "religie universala". Nici o religie individuala nu a contrazis si nu s-a ciocnit cu aceasta notiune universala a tuturor religiilor. Fiecare individ, din punctul de vedere al religiilor orientale, trebuie sa aiba un scop spiritual in viata si acesta este indeplinirea propriului potential care duce la mantuire (Moksha).

Potrivit lui Gandhi, doua surse sunt in lucru, prima -forta nevazuta- si a doua, -efortul uman- care insemna pentru el Nishkāmakarma (adica efectuarea actiunii fara a astepta fructificarea actiunii). La fel ca si filosofia Bhagavad Gītā - care a avut o influenta imensa asupra vietii lui Gandhi, despre care el spunea: "Imi gasesc consolare in Bhagavad Gītā de care mi-e dor chiar si in Predica de pe Munte. Cand dezamagirea ma priveste in fata si singur nu vad nicio raza de lumina, ma intorc la Bhagavad Gītā. Gasesc un verset aici si un verset acolo si imediat incep sa zambesc in mijlocul unor tragedii coplesitoare, si viata mea a fost plina de tragedii externe, si daca nu mi-au lasat nicio urma de cicatrice vizibila si de nesters, datorez totul invataturilor din Bhagavad Gītā".

Bhagavad Gītā este dialogul dintre Shri Krishna si prietenul lui favorit si discipol, Arjuna; cand pe campul de lupta Kurukshetra, Arjuna este deznadajduit, deoarece nu poate lupta cu propriul sau popor si este impotriva oricarei varsari de sange, atunci Shri Krishna ii aminteste de indatoririle sale ca razboinic; intreaga naratiune din Bhagavad Gītā este si filozofia ei. Gītā considera ca toate cele trei cai sunt la fel de importante in viata cuiva - aceste trei cai sunt Karma-yoga (calea actiunii), Jñāna Yoga (calea cunoasterii) si Bhakti yoga (calea devotiunii). Viata nu se poate rezolva doar pe o singura cale. Exista o sinteza completa si o reconciliere a tuturor celor trei cai. In acelasi fel, Gandhi nu separa diferitele domenii ale vietii umane – fie ele religioase, politice, economice, sociale.Toate trebuie spiritualizate; ele nu raman cai izolate.

Gandhi a fost un sustinator puternic al acestei spiritualitati continue in toate actiunile majore ale vietii umane. Prin urmare, Nishkāmakarma face ca moralitatea sa aiba scop in sine (munca de dragul muncii; devotament de dragul devotamentului; iubire de dragul iubirii, etc. fara a urmari rezultatele). Gandhi credea ca, daca se concentreaza asupra rezultatelor actiunilor, asta face ca scopul sa justifice mijloacele. Conform lui Gandhi, acest lucru nu este numai periculos, ci si devastator. Daca scopul este cel important, mijloacele pot lua orice forma imorala - sa zicem forta, violenta sau terorism. Acest lucru nu poate fi permis. Asadar, principiul Gītā din Nishkāmakarma –abnegatie in actiune- este cea mai buna modalitate care duce la solidaritate mondiala, adica Loksamgraha. Acesta este conceptul sau din Sarvodaya.

Asadar, a fost Gandhi doar un adept aderent al hinduismului si, prin urmare, un adevarat hindus? O explicatie foarte corecta este data de Manisha Barua: "In perioada formativa a vietii sale a fost expus la tot felul de influente. In perioada copilariei a fost influentat de ideile lui Vaishnova si Jaina. El a fost, de asemenea, expus activitatilor misionare desfasurate de crestini. In timpul sederii in Anglia si Africa de Sud a fost, la fel, puternic influentat de doctrinele crestinismului. Dar aceste influente nu l-au ajutat decat sa-si manifeste mai mult interesul in intelegerea propriei traditii religioase. Gandhi a realizat ca, in esenta, toate religiile sunt una si este mai bine sa practice cu sinceritate religia proprie decat sa urmeze religia unei traditii diferite. Gandhi a ramas un hindus hotarat, dar a pastrat o minte deschisa. Permitand ideilor din alte religii sa vina, si-a intarit credinta si s-a ajutat pe sine sa fie un hindus mai bun".

Acest lucru poate fi confirmat de sentimentele sale fata de alte religii (altele decat hindi). A fost foarte explicit in ideologiile sale fata de religiile consacrate ale lumii si n-a rezistat fara sa critice catusi de putin religia - fie ea hindusa, crestina, islamica sau iudaica. Una dintre practici, adaptata portofoliului hindus, a fost "proscrierea" despre care credea ca este un blestem asupra omenirii. De fapt, el a ajuns sa le acorde dalitilor (celor de neatins) numele de "Harijani" - "Oameni ai lui Dumnezeu". A evitat sa viziteze templele, deoarece harijanilor nu li se permitea sa viziteze temple; si-a scos firul sfant, deoarece acesta nu insemna nimic pentru el daca nu le era permis Harijanilor. El nu a considerat "Jihadul" din Islam a fi un razboi "fizic" sfant, ci un factor pozitiv ca si credinta sa ferma in "Satyagraha", o lupta non-violenta si o disputa in sine intre fortele "binelui" si ale "raului"; (aceasta disputa sfanta in sine aminteste de conceptul Gītā de "dharma-yudh", luptandu-se in sine, lupta dintre "dharma" (indatoriri) si "adharma" (imoralitate), unde dharma (indatoririle) trebuie sa castige.

Religia lui Gandhi a incorporat diferite "intalniri de rugaciune", tocmai pentru a asimila pluralismul si a aduce unitate in diversitate, in special pentru diferitele religii.

Gandhi nu a privit niciodata de sus vreo religie. In acelasi timp, Gandhi niciodata nu a pastrat vreo religie intr-o pozitie privilegiata. Desi a pretins intotdeauna ca este hindus, el a denuntat deschis sistemul castei sau proscrierea – chiar daca erau incorporate ca parte a sistemului hindus - Desi a cautat universalitatea in religii, afirmand ca religiile au o platforma comuna, adica Dumnezeu pe care se bazeaza toate religiile, Gandhi nu a fost de acord cu ideea de a se acorda vreunei religii pozitia de "religie universala". El a mers pana la a spune ca religiile cu "origine divina" sub forma scripturilor, fie prin intelepti sau proroci, ca Veda, Coran, Cele Zece Porunci sau Biblia, nu sunt infailibile. Fara indoiala ca Mijlocitorul prin care toate acestea sunt dezvaluite nu este indoielnic, dar mijloacele (adica fiinta umana in sine) prin care am primit in timp aceste scripturi sunt indoielnice, deoarece oamenii sunt finiti si ne pot da doar o imagine vaga asupra intregului adevar.

Asadar, in aceasta privinta nicio religie nu poate fi o religie universala. Dialectica sau ratiunea pot fi folosite pentru a extrage ce este mai bun din toate religiile si pentru a fi acceptate. Pe de alta parte, politica economica a lui Gandhi a avut de baza religia. El nu a crezut niciodata intr-o structura piramidala a sistemului economic, in care cineva se afla in varf si ceilalti tot mai jos. Asemanator abordarii panteiste, unde totul este Unul si Acelasi este tot, Gandhi credea in cercuri concentrice, unde un cerc incurajeaza alte cercuri sa vina in prim plan. De aici si politica Swadeshi (independenta economica sau productia in propria tara) si acordarea unei importante deosebite pentru Khadi (haine de bumbac tesute de mana, pe care el insusi le purta) si "industriei caselor". Aceasta idee pare sa functioneze intr-o tara ca India unde oamenii lucreaza acasa; si unde egalitatea de gen poate fi de asemenea mentinuta, deoarece femeile pot participa si la fabricarea produselor de casa si la lucrarile de artizanat in timpul lor liber.

Conceptul Loksamgraha (adica Solidaritatea Mondiala prin Bunastarea Sociala), dar si conceptul Sthitaprajña (Persoana neechilibrata si echilibrata) sunt asociate cu filosofia non-violentei. Dupa cum explica N. V. Nadkarni, "non-violenta (ahimsa) hinduismului din perspectiva Gandhi nu a fost doar un concept negativ de evitare a violentei; de fapt, i se cerea practicantului sa fie angajat social, proactiv in felul sau si grijuliu. Asadar, un aspect important al perspectivei gandhiene e accentul pus pe serviciul social altruist. Pentru Gandhi, Adevarul sau Dumnezeu nu era un varf indepartat al muntelui, dar trebuia cautat doar prin inlaturarea durerii altora, responsabilizandu-i in acest proces".

Mahatma Gandhi, un genial sfant mistic din Sabarmati, Ahmedabad, Gujarat, India, si-a dat seama cel mai bine de inadecvarea efortului uman singur de a aborda oricare dintre probleme in spiritul adevarului si al non-violentei; el a fost obligat sa ceara ajutorul si spijinul lui Dumnezeu. Astfel a reusit sa realizeze ceea ce pana acum era considerat a fi imposibil. De-a lungul diferitelor etape ale dezvoltarii si activitatii sale, factorul spiritual al fiintei sale a devenit din ce in ce mai hotarator, pana cand a devenit caracteristica cea mai dominanta a realizarilor sale ulterioare. Rugaciunea si slava au fost asociate cu activitatile sale politice si sociale.

Concluzii

Gandhi s-a concentrat sistematic asupra problemelor sociale diferite pentru a aduce reforme sociale deliberate cu ajutorul bhakti sau al devotamentului sau al caii spirituale. In autobiografia sa, "Povestea experimentelor mele cu Adevarul", el spune: "Ceea ce vreau sa realizez - ceea ce m-am straduit si am stabilit sa realizez in acesti treizeci de ani - este realizarea de sine, pentru a-l vedea pe Dumnezeu fata in fata , pentru a atinge Moksha (Salvarea). Traiesc, ma misc si sunt in cautarea acestui scop. Tot ceea ce fac cu ajutorul vorbirii si scrisului, toate actiunile mele riscante in domeniul politic, sunt indreptate spre acest scop. Dar, asa cum am gandit cu totii ca ceea ce este posibil pentru cineva este posibil pentru toti, experimentele mele nu au fost efectuate cu usile inchise, ci cu ajutorul tuturor; si nu cred ca acest fapt distruge valoarea lor spirituala. Exista cateva lucruri care sunt cunoscute numai de sinele unei persoane si de Creatorul acelei persoane. Acestea sunt in mod clar incomunicabile. Experimentele pe care urmeaza sa le relatez nu sunt asa.Dar ele sunt spirituale sau mai degraba morale, pentru ca esenta religiei este moralitatea.”

In copilarie, familia lui Gandhi a fost frecventata de persoane de diferite religii - persani (zoroastrienii), jainisti, budisti si musulmani. Acestia veneau in vizita la tatal lui pentru discutii politice. In autobiografia sa povesteste cum casa sa era un centru de dialog interconfesional. Dupa ce a citit Bhagavad Gītā, cartea "Cheia pentru Teozofie", Biblia (Noul Testament) si "Lumina Asiei" de Sir Edwin Arnold, el a fost capabil sa reflecteze asupra interconectivitatii diferitelor credinte. Acest lucru l-a facut sa testeze diferitele religii, putand deduce ca toate religiile au notiunea universala comuna a "divinitatii".

Din discutiile despre ideile lui Gandhi privind filosofia religiei, un lucru reiese in mod izbitor, acela ca el nu s-a indoit niciodata de religia traditionala sau institutionalizata. Desi a fost criticat de folosirea alternativa a unor termeni precum Dumnezeu, Suflet, Sine, Adevar si, prin urmare, discursurile sale filosofice privind religia au avut cai de argumentare contradictorii, el totusi si-a mentinut pozitia conform careia moralitatea sau etica erau intrinseci religiei. Gandhi nu pare sa fi apreciat religia in forma ei institutionalizata, deoarece fiecare religie individuala are forma sa fixa, ceea ce Gandhi nu putea accepta. Asadar, pentru Adevar si in aceasta chestiune, Moralitatea este al doilea nume pentru religie. Prin urmare, critica nu este justificata.

Potrivit profesorului Bhikhu Parekh (n.1935 - India), in timpurile actuale se pot observa trei preocupari importante: necesitatea dialogului intra-religios, necesitatea dialogului inter-religios si necesitatea dialogului privind conflictele dintre grupurile religioase care au cauze foarte complexe – interese politice sau economice. Aceste preocupari trebuie abordate. Foarte putini au incercat sa abordeze aceste preocupari, deoarece acestea pot duce (si duc) la consecinte periculoase. Gandhi este o astfel de persoana care, desi controversata in anumite privinte, a incercat sa initieze dialogul, abordand aceste chestiuni foarte fragile si complexe.

Dupa cum scrie Bhikhu Parekh: "Pentru Gandhi, ratiunea si experienta sunt cele mai sigure surse de cunostinte si ghiduri pentru viata umana. Totusi, nu toate domeniile vietii sunt la fel de accesibile, incluzand pe cele care implica formele de experienta irepetabile si netestabile. Gandhi sustine ca, in aceste cazuri, nu avem de ales decat sa mergem dincolo de ratiune si experienta si sa facem un act de credinta. Din moment ce credinta poate deschide cu usurinta usile catre orice fel de credinta dubioasa, trebuie sa fim rationali, nu orbi. Atat timp cat ambele tipuri de credinta depasesc ratiunea si experienta, prima, spre deosebire de cea din urma, nu "contrazice" si nu "merge impotriva” lor. Ea este "permisa" sau "recunoscuta" de ei, merge dincolo de ei numai atunci cand ei sunt tacuti si continua sa fie modelata de ei. In opinia lui Gandhi, acesta este cazul celor cu credinta in Dumnezeu. "

Gandhi poate fi numit "reformator religios". A facut o incercare pentru un posibil dialog si toleranta inter-credinta. A incearcat sa purifice religia de factorii anti-rationali si lipsiti de etica, crezand cu toata convingerea ca scopul principal al religiei este de a indruma fiintele umane sa mearga pe calea spirituala si o viata morala. Luand ce a fost mai bun din religiile lumii, a intentionat sa prezinte o religie necuratata de idei rigide, dar sa o curate de ortodoxie si sa atraga forta morala din religiile lumii. Acest lucru poate rezolva foarte bine criza actuala.

Gandhi a fost de parere ca nu numai tolerarea unei religii este importanta, ci este la fel de important sa se respecte si celelalte religii. In Tanara Indie, Gandhi spunea:

"Cu mult timp in urma, am ajuns la concluzia ca toate religiile lumii sunt adevarate si, de asemenea, ca toate au unele greseli in ele si, in timp ce eu o pastrez pe a mea, ar trebui si altele sa-mi fie la fel de dragi ca hinduismul. Asadar, noi ne putem ruga, daca suntem hindusi, nu ca un crestin sa devina hindus… ci, rugaciunea noastra cea mai intima ar trebui sa fie ca hindusul sa fie un hindus mai bun, musulmanul un musulman mai bun, crestinul un crestin mai bun ".

                                        ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

          

"O definitie moderna, stralucita a credintei, definitie venita din lumea occidentala", se precizeaza in introducerea cartii Calea spre Dumnezeu, "este cea a Simonei Weil: ”Credinta este supunerea acelei parti a mintii care nu l-a vazut pe Dumnezeu fata de acea parte care l-a vazut”. Lui Gandhi i-ar fi placut aceasta definitie, dar, in acelasi timp, traditia l-a facut sa aiba un deosebit respect fata de Cei Alesi care vin in viata noastra pentru a ne calauzi si a ne insufleti chiar si in cele mai intime lupte pe care le ducem.”

Mahatma Gandhi a patruns in inima tuturor lucrurilor si a atins inima a milioane de oameni din intreaga lume, pentru ca a ales si s-a axat pe singurul lucru esential, si anume trezirea adevarului sau a scanteii divine in fiecare individ.

https://www.westeastinstitute.com/wp-content/uploads/2015/02/Amita-Valmiki.pdf

Mahatma Gandhi – GAND PENTRU POSTERITATE

2 octombrie 1869 – 2 octombrie 2017

“Cinstesc locul din tine in care salasuieste intregul Univers. Un loc plin de lumina, de iubire, de adevar, de pace, de intelepciune. Cinstesc locul din tine unde, ori de cate ori esti in acel loc si sunt si eu in acel loc, suntem doar Unul.”/ Mahatma Gandhi

"Iti ofer pace

Iti ofer iubire

Iti ofer prietenie.

Iti vad frumusetea

Iti ascult necazul

Iti simt emotiile.

Intelepciunea mea izvoraste

Din cea mai inalta Sursa.

Salut aceasta Sursa in tine.

Hai sa lucram impreuna.

Pentru unitate si pace.”/ Mahatma Gandhi

“Cand pierd speranta… imi aduc aminte ca de-a lungul istoriei... calea dreptatii si iubirii a invins intotdeauna. Au existat tirani si criminali si, pentru un timp, au parut invincibili... dar pana la urma s-au prabusit. Gandeste-te la asta... Intotdeauna.”/Gandhi

"Si oricand ai indoieli despre cum arata aceasta lume... si crezi ca nu asta este vointa Domnului… gandeste-te la asta… si incearca sa faci lumea dupa vointa lui." /Gandhi

Spiritul sau va dainui peste veacuri, ca mesaj divin si model generatiilor… pentru ca exista un adevar indiscutabil, ancorat in spiritul general al constiintei universale, un adevar pe care acest om simplu, dar de o remarcabila profunzime sufleteasca, l-a inteles si i-a dat substanta, pe buna dreptate fiind considerat de catre Martin Luther King Jr. “cel mai mare crestin al lumii moderne'', si anume:

In Univers exista o singura Religie in spiritul careia umanitatea poate dainui, cea a Adevarului, Iubirii si Armoniei.

Simfonia fraternitatii, adanc inradacinata in principiile si sperantele sale, a aratat ca nu ostentativ si nici demonstrativ se ofera gandurile si simtamintele unui om, ci prin acele fapte si cuvinte care raman zalog profunzimii si credintei sufletului sau.