Experienta sud-africana
Articol
de Ela Gandhi/ 12martie 2009
“Ideea aceasta, de a nu provoca
suferinta altora, este o trasatura esentiala a actiunii non-violente. Pentru a
practica acest principiu trebuie sa inveți sa nu urasti, ci sa iubesti pozitiv
adversarul. In acest fel, se elimina orice posibilitate de a exista vreun loc
pentru orice forma de violenta prin cuvant, gandire sau fapta.”/ Gandhi
“Mohandas Karamchand Gandhi a sosit in Africa
de Sud la varsta de 24 de ani si a plecat la varsta de 45 de ani. Acesti 21 de
ani, dintre care majoritatea i-a petrecut in Africa de Sud, au fost cei mai
importanti ani ai vietii sale. In aceasta perioada, Gandhiji a inceput sa-si
cristalizeze o filozofia unica de viata. O filosofie care i-a adus titlul de
Mahatma si o filosofie care nu poate fi supraestimata in importanta sa. In
acest eseu as dori sa trasez elementele de baza ce au stat la temelia acestei
filozofii unice.
Mahatma Gandhi nu a fost nici filozof, nici
academician si, desi un scriitor prolific, el nu a fost autor si, prin urmare,
asa cum insusi spunea "viata mea este mesajul
meu".El nu a scris despre filosofia sa asa cum ar fi scris
academicienii si scriitorii. El a fost, in esenta, un activist cu o constiinta
bine dezvoltata, care l-a indemnat sa scrie despre greselile sale si nu despre
realizari. Cu toate acestea, in opinia mea, constiinta sa si un profund
sentiment de justitie sociala l-au condus constant pe calea
transformarii.
De observat ca aceasta constiinta s-a
dezvoltat din modul sau de viata din Londra. In primele zile ale vietii in
Londra, a cheltuit extrem de mult pe haine, invatand sa imite modul
aristocratic de viata englezesc. Insa, tot acest comportament s-a schimbat atunci
cand si-a dat seama ca familia sa a trebuit sa faca multe sacrificii pentru ai
permite sa traiasca in aceasta maniera. Nu a fost multumit de acest lucru si
imediat a inceput sa-si reduca cheltuielile. A inceput prin a-si pastra cu
grija evidentele inregistrand fiecare cent cheltuit. A vandut toate acele
articole de care nu avea absoluta nevoie, s-a mutat intr-o locuinta mai ieftina
si a recurs la mersul pe jos, in loc sa opteze pentru transportul public. Chiar
si pentru consumul zilnic de hrana a fost econom, inlocuindu-l cu o dieta
putina, dar nutritiva. Toate aceste schimbari au fost determinate de acea
constiinta sau,asa cum spunea el, de vocea interioara care i-a pastrat sub
control actiunile.
In timp ce tinea dieta vegetariana, nu a
consumat alcool si nu a flirtat cu femeile deoarece ii promisese mamei sale ca
se va abtine de la vin,promiscuitate si carne. Si-a dat seama curand ca vegetarianismul este
un mod de viata sanatos si ca l-a urmat din convingere si nu din cauza unei
promisiuni. A inteles ca alcoolul este o rusine si poate duce doar la
depravare; din nou s-a abtinut din principiu si nu din cauza unei promisiuni.
Sentimentul de loialitate fata de sotia sa l-a determinat sa se abtina de la
flirt. Mai tarziu, insa, a studiat despre importanta feminismului si relele
patriarhiei, ceea ce l-a determinat sa respecte femeile, nu sa le trateze ca pe
niste simboluri sexuale.
Consimtirea de a calatori in Africa de Sud in
1893, la doi ani dupa intoarcerea sa de la Londra, poate fi atribuita constiintei
sale, care a starnit in el ingrijorarea cu privire la incapacitatea sa de a-si
rambursa datoriile cu ajutorul venitului slab pe care il castiga atunci in
India. Nu era ingrijorat atat de mult din punct de vedere al carierei sale, cat sa poata achita datoria pe
care o datora familiei pentru finantarea educatiei si a calatoriei sale la
Londra. El a vazut calatoria in Africa de Sud ca pe o oportunitate de a castiga
bani pentru a-si achita datoriile.Fara indoiala ca dorea sa afle lucruri interesante
despre alte tari si istoriile lor, dar nu putea fi chiar atat de dornic sa-si
paraseasca familia si sa plece din nou in strainatate imediat dupa ce s-a
intors de la Londra.
Din actiunile sale reiese clar faptul ca,
atunci cand a ajuns in Africa de Sud, era constient de clasa sociala careia ii
apartinea, locuind in zona in care traiau cei de talia lui, adica persoane profesioniste,
calatorind numai la clasa intai ca oricare persoana profesionista, folosind
serviciile furnizorilor de servicii, bunaoara a bacaniilor, frizeriilor si
hotelurilor, care apartineau persoanelor profesioniste. De asemenea, era
constient de aspectul sau, isi alegea cele mai frumoase haine si, indiferent de
vreme, se imbraca impecabil in costum cu cravata, iar parul era tot timpul
ingrijit. Aceasta obsesie fata de moda occidentala a fost evidentiata din nou atunci
cand, la a doua calatorie, si-a adus sotia si copiii in Africa de Sud. A
insistat chiar ca sotia si copiii sai sa poarte manusi si ciorapi, sosete si
pantofi.
Insa, atunci cand a inteles ca frizerii albi
din Africa de Sud refuzau sa serveasca persoanele de culoare, s-a simtit atat
de umilit incat constiinta lui nu i-a permis sa mearga la un alt coafor, ci mai
degraba sa incerce sa-si tunda propriul par. In acea etapa, dorinta de respect
fata de sine si demnitatea au inlocuit dorinta de a fi bine ingrijit. Bataia de
joc a oamenilor nu l-a impiedicat sa-si tunda propriul par. Mai mult decat
atat, a incercat din nou sa-si reduca costurile personale atunci cand a inceput sa-si
spele hainele si sa-si apreteze gulerele. In entuziasmul sau, si-a apretat prea mult gulerele si, desi acest lucru a dus
la caderea unor mici particule din gulerul rigid, trezind distractia
prietenilor, el nu s-a descurajat.
Fara indoiala, constiinta sa a evoluat odata
cu studiul teologiei si cu credinta in Dumnezeu. Se vede acest lucru din studiul
scripturilor la Londra si in interesul pe care l-a manifestat pentru teozofii
din Londra. Evident ca el nu a subscris niciunei aderari fanatice la o anumita
credinta, dar a considerat important sa absoarba ce este mai bun din diferitele
credinte. Iar aceasta recunoastere a credintei, separat de religiozitate, la
determinat sa reziste presiunilor de a se converti la islam sau la crestinism
in timp ce a stat in Africa de Sud. Credinta sa in Dumnezeu nu a ramas
niciodata indoielnica, desi nu a practicat nicio religie in niciun mod
ritualistic. De fapt, transformarea sa spirituala si relatia mai profunda cu
Dumnezeu au inceput in Africa de Sud, atunci cand a studiat diferitele credinte
si a pus intens si critic sub semnul intrebarii unele dintre credinte si
practici. In Africa de Sud a inceput practica rugaciunilor in grup, unde
oamenii puteau sa cante rugaciunile fiecarei credinte, hindusa, crestina,
islamica, zoroastriana sau oricare alta, daca erau si persoane de alte
credinte. Nu existau niciun fel de simboluri religioase la aceste rugaciuni,
care se tineau in aer liber si in cadrul carora nu se faceau ritualuri.
Este convingerea mea ca, constiinta unei
persoane se dezvolta in ritmul in care se dezvolta relatia sa cu Dumnezeu.
Vocea interioara devine tot mai puternica si mai sigura, ca un ghid al
actiunilor pe care ea ni le planifica. Gandhi a vorbit constant despre aceasta
voce interioara. Adesea, cand politicienii exasperati ii puneau la indoiala
deciziile de multe ori neasteptate, el se referea la vocea interioara. Gandhi
vorbeste despre Dumnezeu ca "un Dumnezeu
personal pentru cei care au nevoie de prezenta Sa personala. El este
intruchipat celor care au nevoie de atingerea sa. El este cea mai pura esenta.
El pur si simplu exista pentru cei care au credinta. El este totul pentru toti
oamenii. El este in noi si totusi deasupra si dincolo de noi. Il putem simti
daca ne vom retrage insa din simturi". Aceasta credinta puternica
s-a dezvoltat pe masura ce Gandhiji a inceput sa experimenteze diferite moduri
de viata:
A ingrijit-o pe buna sa sotie Kasturba, impotriva recomandarii medicului, cu dieta vegetariana si, experimental, cu
pachete de noroi si hidroterapie; a experimentat tratarea prin terapie
umeda a bolii fiului sau, Manilal, cand toti ceilalti renuntasera; experimentele
sale constante pe propria sanatate, cu diferite forme de tratamente naturale -
toate indica existenta credintei profunde pe care a avut-o in Dumnezeu si in
modurile alternative de terapie. Acest interes in conditii de sanatate buna mai
degraba decat de tratare a maladiilor, asa cum l-a numit el, a inceput in Africa
de Sud. Din nou, toate aceste experimente au inceput cu acea voce interioara
care l-a facut sa respinga hranirea fortata cu supa de pui a sotiei sale si sa incerce, in ciuda prognozei medicului, sa scada temperatura
corpului prin folosirea pachetelor ude, atunci cand fiul sau se zvarcolea cu
febra tifoida.
Cu siguranta, aceasta voce interioara, dupa
ce si-a platit datoriile familiei sale, l-a determinat sa-si simplifice stilul
de viata si sa creeze, in 1904, asociatia Phoenix. Acolo si-a dezvoltat in
continuare stilul simplu, comun, de viata agrar. A dezvoltat filosofia
demnitatii tuturor muncitorilor si a renuntarii la constiinta de clasa pe masura
ce a inceput sa experimenteze utilizarea sanatoasa a solului de noapte si
conservarea apei, copacilor, animalelor, inclusiv a serpilor. Acolo a invatat
despre legile naturii care guverneaza si controleaza in mod natural populatia
fiecarei specii si care sunt esentiale pentru dezvoltarea sanatoasa a solului
si a mediului. In acest timp, si-a depasit frica de serpi invatand sa traiasca
langa ei. Povestea sarpelui care aluneca peste trupul sau in timp ce el dormea
pe podeaua verandei de la Phoenix, este documentata. Multi oameni care se
angajeaza in agricultura ecologica vorbesc despre valoarea melcilor si a
ramelor. Gandhi a recunoscut in acele timpuri marea valoare a biodiversitatii.
El a inceput sa se lupte cu viata personala
fata de viata sa publica si, din nou, cu riscul de a pierde increderea sotiei
ai a copiilor, a refuzat sa accepte daruri, burse si oferte de ajutor pentru
familie din partea prietenilor si a comunitatii. Inainte de a pleca din Africa
de Sud, Gandhi a lasat nu doar 100 de acri de teren la Asociatia Phoenix in
mainile comunitatii pentru scopuri comunitare, ci a mai lasat doua proprietati
importante in Durban pentru folosinta Congresului Indian Natal (NIC). In plus,
a lasat bijuterii scumpe si alte cadouri primite de la Trust pentru a fi
folosite de NIC. In India a renuntat la toate proprietatile familiei si le-a
transferat fratelui care il asistase prin educatie. In 1914, cand a parasit
tarmurile Africii de Sud, isi achitase toate datoriile.
Un alt aspect important al vietii sale in
Africa de Sud, a fost acela ca a venit la cererea omului de afaceri Dada
Abdulla si astfel toti asociatii sai in acel moment erau oameni de afaceri si
colegi profesionisti. Un an mai tarziu, cand a infiintat birouri in Africa de
Sud, a inceput sa vina in contact cu muncitorii angajati prin contract si astfel,
membrii grupului sau de asociati s-au schimbat de la gruparea clasei mijlocii
la lucratorii saraci si oprimati. Colonia Phoenix, unde si-a petrecut multi ani
din viata sa in Africa de Sud, era situata in imediata vecinatate a marilor
proprietati de zahar in care muncitorii locuiau in incinte imprejmuite si
baraci. La plecarea din Africa de Sud, era imbracat in haina pe care o purtau
muncitorii.
De asemenea, el si-a schimbat perceptia asupra
aplicarii legii, de la opozitie la o abordare concilianta. In primul sau caz
din Africa de Sud, care a implicat familia Dada Abdulla, Gandhi a inceput sa
analizeze alternativele la actiunile in instanta. A inceput sa vada rolul
avocatilor intr-o lumina diferita. A devenit arbitru expert si a fost capabil
sa rezolve cazul lui Dada Abdulla, cel mai dificil si complicat diferend intre
membrii familiei, mai degraba prin arbitraj decat prin litigiu. Astfel a ajuns
la concluzia ca "datoria unui avocat nu era de
a exploata avantajele legale si ale adversarului, ci de a promova compromisul
si reconcilierea". In viata ulterioara, acest lucru a devenit calea
sa de a se ocupa de probleme.
Martin Luther King Jr. a reluat metoda lui
Gandhi atunci cand a spus ca optiunea non-violentei nu este o cale pentru cei
slabi sau pentru lasi,ea necesitand un curaj mai mare, chiar mai mare decat in
cazul violentei, pentru a putea confrunta un adversar. Gandhi a putut invoca
curajul datorita credintei si disciplinei cultivate in Africa de Sud, in ashramele sale (loc de retragere religioasa pentru
hindusi). Atat el cat si Martin Luther King au instruit constient voluntari
pentru a fi pregatiti sa iasa in campaniile de sfidare.
Cand se folosesc mijloace non-violente, nu se
creeaza suferinta asupra celorlalti, ci se provoaca suferinta siesi. Aceasta
provocare a suferintei asupra lui insusi a fost cultivata si prin disciplina si
posturile sale stricte, cand a renuntat de buna voie la mancare pentru a obtine
acea putere spirituala. Dar, si prin optiunea pentru inchisoare, refuzand plata
amenzilor. S-a educat atat pe el insusi cat si pe colegii combatanti pentru a
rezista atacurilor politiei fara a tresari sau riposta.
Aceasta idee, de a nu provoca
suferinta altora, este o trasatura centrala a actiunii non-violente. Pentru a
practica acest principiu trebuie sa inveti sa nu urasti, ci sa iubesti pozitiv
adversarul. In acest fel, se elimina orice posibilitate de a exista vreun loc
pentru orice forma de violenta in cuvant, gandire sau fapta. In acest fel, se
incearca castigarea adversarului, asa ca el sa poata vedea efectele actiunilor
sale si sa fie pregatit sa se transforme.
El a insistat asupra necesitatii de a separa
fapta de executantul ei, astfel incat sa urasti fapta si toate actiunile sa fie
indreptate impotriva faptei, niciodata impotriva executantului sau a faptasului.
A fost nevoie de o mare disciplina si de credinta in Dumnezeu pentru a putea
sa-l iubeasca pe adversar si sa-l separe pe acesta de fapta care a fost
ofensatoare. Trebuie sa fii capabil sa internalizezi aceste principii pentru a
putea sa le practici cand apare momentul. Prin urmare, este esential sa incepi
sa traiesti cu aceste principii in viata de zi cu zi si ele sa devina un mod de
viata.
Actiunea non-violenta nu vizeaza sa invinga
adversarul sau sa il umileasca, ci mai degraba sa il transforme, astfel incat el
sa se poata iubi pe sine insusi mai bine iar ceilalti sa fie satisfacuti si sa
poata obtine ceea ce au hotarat sa obtina. Aceasta idee, a transformarii
fiintelor umane, se bazeaza pe convingerea fundamentala ca fiintele umane sunt
capabile sa se schimbe. Aceasta idee se afla in centrul filosofiei gandhiene si
i se vad rezultatele in cantitatea de respect pe care el a reusit s-o inspire
vicleanului sau adversar din Africa de Sud, Generalul Smuts. Pentru a putea
ramane respectuos, concentrat si capabil sa transformi o persoana care este un
adversar, trebuie sa fii foarte disciplinat si sa nu sa te lasi convins de
provocarea adversarului. Este o practica obisnuita in randul ofiterilor de
politie si politicienilor sa-i provoace pe adversarii politici si sa-i sfideze
pe militanti. Pentru a fi capabili sa raspundem ca si combatanti nonviolenti ai
legilor nedrepte, trebuie sa fim pregatiti pentru a fi disciplinati si concentrati
si trebuie sa ne indepartam de implicarea in politica opozitiei.
Cei 21 de ani din viata tanarului Mohandas,
majoritatea petrecuti in Africa de Sud, au fost de fapt instrumente in
transformarea sa si in a da perspective filozofiei sale de viata.
Un mare accent a fost acordat muncii sale
politice, statiei Pietermaritzburg si altor incidente din viata sa, care fara
indoiala au fost momente-cheie. In acest eseu am incercat sa ma uit la unele
dintre celelalte trasaturi luminoase ale vietii sale, care totusi au jucat un
rol transformator important in viata lui Gandhi. Ceea ce vedem ca o schimbare
clara la el este schimbarea imbracamintei, dar in spatele acestei schimbari au
fost multe alte probleme care au ajutat la dezvoltarea gandirii lui Gandhi.
Strategia politica din Satyagraha a primit multa apreciere, dar schimbarile
spirituale si personale nu au fost privite cu acelasi grad de importanta. Aici
am incercat sa prezint acele domenii ale filosofiei sale de viata care, de
fapt, i-au informat si dezvoltat gandurile politice.”
Ela Gandhi este nepoata lui Mahatma,
originara si locuitoare a Africii de Sud. A fost arestata intr-un arest la
domiciliu timp de 8 ani pentru activism politic. A fost deputata in Adunarea
Nationala intre perioada anilor 1994-2003. Conduce un ziar, cerceteaza si
colecteaza informatii despre Mahatma Gandhi si alti eroi ai luptei de eliberare
pentru a le compila intr-un film documentar in scopuri de cercetare si
educatie. Este membra a retelei TRANSCEND pentru Pace si Dezvoltare. Acest
articol a aparut initial la Transcend Media Service (TMS) la data de 12 martie
2009.
Nota Elei Gandhi:
In 1860, primul lot de
muncitori indieni a ajuns in Africa de Sud la bordul Truro. Au fost in total
340 (203 barbati, 87 femei, 21 baieti,19 fete si 10 sugari). Acestia erau
primii recruti. Au urmat altii. Raportul dintre barbati si femei a fost
dezechilibrat. ….Peste 800.000 de sud-africani
de origine indiana traiesc in Durban. Statia Pietermaritzburg are un piedestal
unde Gandhi a fost aruncat din tren si mai multe panouri relatand povestea. Asociatia
Phoenix pe care a infiintat-o are o expozitie despre viata sa in Africa de Sud.
Johannesburg are o expozitie cuprinzatoare si exista statui din tinerete peste
tot in Africa de Sud si povestiri despre Gandhi si despre lupta care a
continuat dupa plecarea sa. Recent, am organizat un mars la Volksrust, in
comemorarea celei de-a 100-a aniversari a marsului din 1913.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.