DESCHIDETI-VA BRATELE PENTRU CEI CARE AU NEVOIE DE ELE

Tu ma ridici mai mult decat pot fi!

"Daca nu acum, atunci cand? Daca nu voi, atunci cine? Daca putem sa raspundem acestor intrebari fundamentale, atunci putem sterge rusinea sclaviei umane"/ Kailash  Satyarthi

ORGANIZATIILE KAILASH

“BBA este lacrima de bucurie a unei mame care isi regaseste copilul inapoi in poala, salvat dupa ani de zile de neputinta si lipsa de speranta. Este o batalie pentru a deschide portile oportunitatilor, un foc pentru libertate si educatie in inimile si sufletele a mii de tineri angajati sa distruga flagelul sclaviei si ignorantei de pe fata pamantului.”

“BBA este prima lampa aprinsa de cei care nu au crezut in blestemul intunericului si au indraznit sa tina focul in mainile lor, ferm hotarati sa scoata apa din pietre. Intr-o epoca a ignorantei, neglijarii si negarii fata de problema servitutii copilului, acesti tineri obisnuiti au avut perspicacitatea de a vedea dincolo de ceruri. Echipati cu vointa puternica de a demola miturile vechi si conceptiile gresite despre munca copilului, au luptat cu criminali puternici, maestri si mafioti ai sclaviei, cu un curaj exemplar.”

“BBA a declansat un efect de unda in toata India si in comunitatea internationala. Valul se intoarce acum in favoarea copiilor, o raza s-a multiplicat dintr-un soare care in mod constant completeaza stralucirea si caldura vietii copiilor defavorizati. Avem nevoie de mai mult sprijin ... BBA va cheama sa va alaturati pentru a aduce un zambet, zambetul libertatii, iubirii si pacii, pe fata fiecarui copil din aceasta lume.”  - Kailash Satyarthi, fondator.

Gandurile acestea emotionante sunt pentru si in numele colegilor din organizatia sa de suflet, Bachpan Bachao Andolan (BBA) – (Miscarea Salvati Copilaria), care a realizat de-a lungul timpului ceea ce la inceput parea a fi imposibil. Sunt ganduri ce exprima sentimentele adanci ale celui care a renuntat la propria sa cariera, pentru a se dedica copiilor, recastigarii demnitatii lor, pentru a le reda zambetul libertatii si speranta vietii.

Bachpan Bachao Andolan a fost infiintata de Kailash Satyarthi in 1980 ca miscare de masa, pentru a crea o societate prietenoasa tuturor copiilor, unde copiii sa nu aiba parte de excludere sociala si exploatare si sa beneficieze de o educatie gratuita si de calitate. BBA reprezinta cea mai larga miscare populara a Indiei pentru protectia copiilor, salvand zeci de mii de victime ale traficului, sclaviei si muncii legate a copilului, ajutandu-i sa-si restabileasca increderea in societate si sa gaseasca un viitor promitator pentru ei insisi.

Miscarea s-a angajat in identificarea, eliberarea, reabilitarea si educarea copiilor aflati in servitute, prin interventie directa, participarea copilului si a comunitatii, parteneriate si coalitii, consolidarea coalitiei, promovarea eticii in comert, sindicalizarea lucratorilor, mobilizarea in masa, desfasurarea de campanii pe teme precum educatia, traficul, munca fortata, comertul etic si prin crearea unor medii prietenoase copiilor.

Cand Kailash si-a inceput activitatea impreuna cu un grup de persoane cu idei asemanatoare, problema muncii copilului nu era recunoscuta de legislatia indiana, de discursul public si de mass-media. Pe atunci, combaterea muncii copilului era o sarcina aparent de neinvins si un efort extrem de periculos. Cu toate acestea, in timp ce eradicarea muncii copilului ramane una dintre cele mai mari provocari pentru India, BBA a reusit sa schimbe soarta a peste 83.000 de copii pe care i-a salvat de exploatare, sa realizeze unele legi importante impotriva muncii si traficului de copii si sa sensibilizeze opinia publica.

Operatiunile de salvare au avut loc in mai multe industrii. O piatra importanta de hotar, a fost deschiderea in 1990 a Ahsramului Mukti, care a fost un prim centru de tranzit si reabilitare pentru muncitorii-copii legati. Acest domiciliu tranzitoriu, situat la periferia orasului Delhi, ofera copiilor salvati din zona Delhi, un prim paradis sigur, unde sa-si recapete increderea in mediul inconjurator si sa se reconecteze la parinti. In 1997, BBA a deschis Ashramul Bal, in provincia Rajasthan, care ofera o solutie pe termen lung pentru fostii muncitori-copii.

In 1993, BBA a initiat prima campanie sub forma unui mars impotriva muncii copilului. Marsul Bihar-Delhi, lung de 2000 km, a marit gradul de constientizare cu privire la problema muncii copilului in industria covoarelor. Au urmat si alte marsuri, istoricul Mars Global Impotriva Muncii Copilului din 1998 fiind cel mai impresionant pana in prezent. Marsul fizic, lung de 80.000 km, a strabatut 103 tari si a determinat un nivel ridicat de participare a maselor, precum si sprijinul liderilor mondiali.

Dezvoltarea modelului Bal Mitra Gram (Sate prietenoase pentru copii) in anul 2001 este, de asemenea, un exemplu de abordare inovatoare a BBA. Implementarea modelului in sate duce la prevenirea si eliminarea pe termen lung a muncii-copilului, printre altele prin mecanisme cum ar fi: crearea unui consiliu al copiilor alesi si mentinerea legaturii cu consiliul local, inscrierea copiilor la scoala si actiunile comunitatii in favoarea schimbarii.

Programul - Inca de la inceput, BBA a organizat proteste si demonstratii pentru a solicita o legislatie cuprinzatoare privind munca copiilor, inclusiv interzicerea totala a muncii copilului pana la varsta de 14 ani. BBA a condus si o demonstratie de masa in fata Parlamentului indian, pentru a contesta aspecte de reglementare ale Legii Muncii Copilului (Interzicerea si Regulamentul) din 1986.

Viziunea BBA - este de a crea o societate prietenoasa pentru copii, in care toti copiii sa fie liberi de exploatare si sa beneficiaze de o educatie gratuita si de calitate. In acest scop, BBA cauta solutii pentru a elimina crima muncii copilului. Este implicata activ la mai multe niveluri: de la locul de munca de pe teren, cu comunitatile, la sustinerea schimbarii de politici la nivel decizional. De la infiintare, BBA a vorbit intotdeauna si a militat pentru eliminarea totala a muncii copilului.

Politica - BBA s-a aflat in fruntea luptei impotriva sclaviei, a muncii fortate si a muncii legate, prin actiuni directe care au dus la salvarea a peste 83.000 de copii si retragerea a peste 200.000 de muncitori legati si muncitori-copii. A coordonat cererea unor schimbari politice si de aplicare a unor legislatii anti-trafic in India. Traficul a fost definit pentru prima data de Curtea Suprema a Indiei intr-un caz depus de BBA la 18 aprilie 2011.

GoodWeave International (cunoscuta anterior ca Rugmark), a fost creata ca o retea de organizatii nonprofit dedicata incetarii muncii ilegale a copiilor in industria covoarelor. Ea a furnizat un prim sistem de etichetare, monitorizare si certificare voluntara a covoarelor fabricate in Asia de Sud, fara utilizarea muncii copiilor. Aceasta organizatie a desfasurat o campanie in Europa si Statele Unite la sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990, cu scopul de a creste cumva gradul de constientizare al consumatorilor cu privire la aspectele legate de responsabilitatea corporatiilor internationale fata de consumerismul si comertul responsabil social. Rugmark International a schimbat in anul 2009 programul de certificare si a introdus eticheta GoodWeave. Brandul organizatiei a fost si el schimbat la GoodWeave International. Astazi, reteaua internationala cuprinde birouri pentru tariile producatoare in India, Nepal si Afganistan si programe pentru tarile consumatoare in SUA, Marea Britanie si Germania.

Fundatia Kailash Satyarthi Pentru Copii (KSCF), infiintata in anul 2015 de Satyarthi pentru a se realiza o lume benefica pentru copii, functioneaza intr-o maniera integrata fata de problemele cu care se confrunta copiii. Raspandirea gradului de constientizare, sustinerea politicilor si consolidarea capacitatilor sunt fundamente ale abordarii KSCF. O echipa de specialisti diversificata, cu un interes deosebit in problemele drepturilor copilului, expertiza interna si colaborarea puternica dintre partile interesate sunt punctele forte si motoarele organizatiei. Fundatia Kailash Satyarthi pentru copii (KSCF) cuprinde KSCF din India si KSCF din SUA. Un element esential al filosofiei KSCF este participarea oamenilor la producerea schimbarii pe care ei o merita. Implicarea oamenilor se realizeaza prin campanii si programe, unde oamenii sunt constienti de problemele cu care se confrunta societatea si sunt inzestrati cu solutii care functioneaza eficient. Institutul KSCF, cu echipa de experti in elaborarea de solutii la problemele oamenilor, se ocupa de procesul de construire si consolidare a politicilor.

Satyarthi a fondat Campania Globala pentru Educatie si, in anul 1999, la inceputul ei, a fost presedintele organizatiei. Campania Globala pentru Educatie este o coalitie internationala de organizatii nonguvernamentale care activeaza pentru promovarea educatiei copiilor si a adultilor, prin cercetare si sustinere. Ea a fost fondata ca un parteneriat intre ONG-urile care activau separat in zona, printre care Oxfam, Educatia Internationala si ActionAid, pe de o parte, plus Global March Against Child Labor si organizatii nationale din Bangladesh, Brazilia si Africa de Sud, pe de alta parte.

Campania Bharat Yatra, a fost lansata de catre Fundatia Kaylash Satyarthi Pentru Copii (KSCF) si Miscarea Satyarthi, pentru a raspandi gradul de constientizare cu privire la traficul de copii si abuzul sexual asupra copiilor. Lansata la Kanyakumari, in data de 11 septembrie 2017 de Kailash Satyarthi, aceasta campanie a parcurs sapte trasee care au acoperit 24 de state indiene si Teritorii ale Uniunii si peste 12.000 km. Campania a urmarit sa initieze un dialog social privind abuzul sexual asupra copiilor si traficul de copii, pana acum probleme tabu in India, pentru a proteja copiii vulnerabili in casele, comunitatile si scolile lor. Campania Bharat Yatra a colaborat cu 5.000 de organizatii ale societatii civile, peste 60 de lideri religiosi indieni, 500 lideri politici indieni, 600 organe locale, statale si nationale ale guvernului, 300 membri ai sistemului judiciar indian si cu 250 de institutii educationale din India. La Bharat Yatra au participat peste 10.000 de manifestanti, timp de peste 35 de zile.

Bharat Yatra a fost un apel clar si raspicat pentru a face din India o tara sigura pentru toti copiii sai. Abuzul sexual si exploatarea copiilor, practici ce au crescut in proportii alarmante, trebuie impiedicate cu orice pret, inainte ca tot mai multi copii sa isi piarda copilaria din cauza acestei crime odioase si intolerabile. Traficul de copii implica cumpararea si vanzarea ilegala a lor, in scopul exploatarii. Daca aceasta infractiune nu este controlata, copiii vor continua sa traiasca o copilarie extrem de compromisa si nesigura. 

Conduse de Kailash Satyarthi, Miscarea Satyarthi si Fundatia Kaylash Satyarthi Pentru Copii (KSCF) au lansat o serie de activitati locale, regionale si globale cu scopul de a atrage si a construi un sprijin larg si durabil pentru cea mai mare mobilizare a tineretului de pretutindeni, pentru toti copiii care au nevoie de ingrijire si protectie. Bharat Yatra a fost un efort pentru mobilizarea de actiuni urgente cu privire la aceste crime teribile impotriva copiilor. Prin acest apel, milioane de oameni de la sud la nord, de la est la vest, au constientizat aceste probleme grave. Tara toata s-a reunit pentru a se asigura ca fiecare copil primeste educatie si isi atinge intregul potential prin libertate, demnitate si siguranta.

Desi exista politici si legi care sa asigure drepturile copiilor in tara, aceste drepturi pot fi asigurate cu adevarat numai prin constientizarea si sensibilizarea intregii societati. Daca un singur copil nu este in siguranta, toata societatea este vinovata. Manifestatia a fost un razboi non-violent impotriva abuzului sexual, violului si traficului de copii. Vocile copiilor nu mai pot sa fie tacute. Kailash le-a cerut tuturor sa boicoteze pradatorii din societate si sa aprinda o lampa in numele protectiei copiilor. A mai cerut o constrangere juridica puternica, o alocare adecvata a resurselor si masuri preventive pentru a opri acest tip de abuz si trafic. A propus infiintarea unui tribunal national pentru copii la nivel inalt. In plus, s-a cerut infiintarea unei instante exclusive pentru abuzul si traficul de copii, in fiecare raion al tarii.

MUNCA IN ORGANIZATII – prin prisma celui care le conduce

Satyarthi conduce Coalitia din Asia de Sud privind Servitutea Copilului (SACCS), pe care a cofondat-o in anul 1989. Sub conducerea sa, SACCS desfasoara campanii de constientizare publica, sustinere, actiuni juridice si interventie directa pentru a elibera copiii si femeile din munca legata. SACCS reuneste atat institutii nationale si internationale, precum si organizatii nonguvernamentale, pentru a exercita anumite presiuni asupra guvernelor, producatorilor si importatorilor, cu scopul ferm de a stopa exploatarea muncii ilegale. Satyarthi a organizat si condus doua mari marsuri in toata India pentru a creste gradul de constientizare cu privire la munca copiilor si, in 1998, a mobilizat peste zece mii de ONG-uri din intreaga lume pentru a participa la Marsul Global impotriva Muncii Copilului (care activeaza in 140 de tari).

Tinand cont de impactul lor puternic, mai ales atunci cand vine vorba de mobilizarea in masa, marsurile au ocupat intotdeauna un loc proeminent in strategia globala de combatere a sclaviei copilului. Cand se marsaluieste nu inseamna ca se incearca sa se impuna ceva de catre organizatori. Demonstratiile au aproximativ 200-250 de manifestanti, dintre care jumatate sunt copii - copii care au fost eliberati din robie si sclavie. Ei reprezinta exemple vii ale nevoii imperioase de a educa oamenii, ale impactului negativ dat de sistemul de munca legat, cat si ale impactului pozitiv dat de libertatile dobandite recent.

Ceilalti manifestanti sunt reprezentanti ai organizatiilor active pentru drepturile omului, ai sindicatelor si ai organizatiilor sociale care se alatura solidaritatii. Se marsaluieste in fiecare zi, in diferite sate in care se desfasoara intalniri publice, teatru de strada, activitati culturale si conferinte de presa, pentru a se transmite mesajul  dorit, oamenilor. S-au obtinut promisiuni din partea primului ministru ca se va actiona impotriva muncii copilului si a muncii legate. Declaratia initiala a creat o anumita teama in mintea angajatorilor si o speranta in mintea manifestantilor dar, din nefericire, nu a avut loc nicio actiune de reforma. Oamenii au realizat ca nu este altceva decat un truc politic si ca nu exista nicio vointa reala in spatele ei.

Sunt inca multe de facut pentru eradicarea sclaviei. Exista intre 6 si 10 milioane de copii in munca legata numai in India. Exista 250 milioane de copii fortati sa munceasca in intreaga lume, inclusiv 246 mii de copii care muncesc in agricultura si in ateliere in Statele Unite. Activitatea lui Satyarthi abia a inceput. Munca legata este o forma de sclavie moderna, unde oamenii obisnuiti isi pierd cea mai esentiala libertate de miscare, libertatea de alegere. Ei sunt fortati sa lucreze ore indelungate cu odihna putina.

Angajatii sunt un lot variat. Cand un copil desfasoara o munca legata la un restaurant stradal, angajatorul este de obicei o persoana obisnuita dintr-un sat sau oras indepartat. Dar cand copiii sunt angajati in tesatoriile de covoare, in industria sticlei sau in industria articolelor de alama, angajatorii sunt oameni "importanti". Aceste sectoare genereaza mult mai mult schimb valutar prin exporturi si sunt intotdeauna considerate avantajoase de catre guvern.

Kailash nu este in favoarea unui boicot sau a unei interdictii totale privind exportul de covoare indiene. In schimb, a sugerat consumatorilor sa cumpere doar acele covoare care garanteaza ca sunt executate fara munca copiilor. Prin educatie, necesitatea consumatorilor poate genera o cerere pentru astfel de covoare. In cazul in care, tot mai multi consumatori incurajeaza aceasta chestiune, tot mai multi angajatori vor fi obligati sa elibereze muncitorii-copii si sa-i inlocuiasca cu adulti.

In ultimii ani, atat in India cat si in Pakistan si Nepal, numarul copiilor in servitute a crescut paralel cu cresterea exporturilor. Acest fapt i-a obligat pe cei din organizatiile Kailash sa lanseze o campanie pentru consum in strainatate. Sanatatea si mediul au fost preocuparile principale in randul consumatorilor din Vest - din Germania si din S.U.A. Problema copiilor nu a fost insa niciodata legata de aceasta constiinta a consumatorilor. Oamenii s-au gandit mereu la mediul inconjurator si la drepturile animalelor, dar nu s-au gandit niciodata la copii. Dar in ultimii ani, problema muncii copilului a castigat un impuls si astfel a devenit una dintre marile campanii din lume.

Ceea ce a inceput prin constientizare si publicitate s-a extins la aspecte de conformitate, in prezent. A fost recomandata infiintarea unui organism independent si profesional, credibil la nivel international, care sa inspecteze, sa monitorizeze si, in final, sa certifice ca covoarele si alte produse sunt realizate fara munca copiilor. Asa a fost infiintata Fundatia RUGMARK, ca organism independent, cu organizatii nonguvernamentale precum UNICEF. Aceasta numeste inspectorii de teren si dau covoarelor un numar de cota, care ofera detalii asupra istoricului productiei covorului.

Etichetele sunt tesute pe dosul covorului si nimeni nu le poate elimina sau inlocui. Acesta este un pas important in a pune capat exploatarii. Dar chiar si aceasta sarcina de educare a consumatorilor occidentali nu este atat de usoara. Implica partea sa de riscuri. Spre exemplu, o companie germana de film TV, dupa cercetarile initiate, a demascat angajarea copiilor in industria care face export cu covoare. Povestea a pornit de la un importator din Germania, IKEA, care a anuntat ca va trata numai pentru marfuri care nu au ca forta de munca copiii. Asa ca reporterii au inceput sa investigheze.

Filmul obtinut in urma investigatiei a mentionat in detaliu numele firmei Sheena Export, fapt care a condus la anularea unei comenzi importante din partea IKEA. Numele firmei Sheena Export, unul dintre cei mai importanti competitori in domeniu, a ajuns de notorietate, ceea ce le-a afectat exporturile in alte tari, inclusiv in Statele Unite, care au insumat 200 de milioane de dolari SUA pe an. Compania este foarte puternica din punct de vedere politic (unul dintre frati este ministrul transporturilor din statul Haryana), prin urmare ei au decis sa se razbune.

Kailash stie ca intreaga industrie de covoare, sau majoritatea acesteia, i se opune. Il considera dusmanul lor si vor chiar sa il elimine. Ei au vrut sa il duca in Haryana, stat arhicunoscut pentru cele mai grave incalcari ale drepturilor omului, conflicte falsificate, custodie ilegala si ucideri de persoane in inchisoare si in sectiile de politie. Kailash a fost arestat. Au vrut sa il aresteze legal, dar nu au informat niciodata politia din Delhi care este sub legislatia indiana. Deoarece politia a venit dintr-un alt stat si nu avea jurisdictie, nu l-au putut aresta legal in casa sa din Delhi.

Dar au incercat. Kailash a reusit sa sa se consulte telefonic cu cativa oameni si, in cele din urma, le-a spus ca nu pot sa il aresteze. Politia din Haryana nu i-a acordat nicio atentie si a amenintat ca intra. Au scos pistoalele. Prezenta lor a creat teroare in intregul cartier. A fost in cele din urma arestat si mai tarziu eliberat pe cautiune. Nu a fost pentru prima oara, desi a fost prima oara cand un complot atat de mare a fost pregatit impotriva lui. Pentru implicatiile muncii sale, Satyarthi s-a confruntat si cu acuzatii false si chiar cu amenintari cu moartea.

Atat el cat si colegii care au activat alaturi de el pentru eliberarea copiilor din sclavie, si-au riscat de multe ori viata in aceasta crunta batalie pentru dreptate sociala. Lupta cu cei care detin puterea banului si a interesului, care pot cumpara si vinde fara niciun fel de regret, care corup si se lasa corupti fara gram de constiinta, nu este lipsita de primejdii. Pentru acest gen de indivizi “puternici”, imparatia intunericului este aceasta: falsul in locul adevarului, cu scopul precis de a face ca omul drept sa fie crezut mincinos. Tehnica, atat de abil folosita, este de a amesteca cu atentie si indemanare adevarul cu minciuna, astfel incat sa rezulte o minciuna capabila sa demonstreze ca ceea ce este adevarat este fals si ceea ce este fals este adevarat, folosind un cuantum perfect dozat de adevar indiscutabil care va face ca minciuna sa treaca si ea drept adevar. In urma acestor alchimii perfecte, se iveste intotdeauna pe “neasteptate” si la “momentul oportun”, cate un “drogat”, “bolnav mintal”, “fanatic religios”, “terorist”, manuitor talentat al armelor albe sau de foc, caruia i se pune pata pe cate un om cu dragoste de semeni si de Dumnezeu, om al carui tel in viata este sa faca ceva bun pentru lumea asta. Si il executa. Asa au fost ucisi doi dintre colegii sai din organizatie si un baietel pakistanez salvat de la munca legata.

Kailash se gandeste la toate cate i s-au intamplat, ca la un test. Ca la un test moral pe care trebuie sa-l treaca. “Daca chiar decideti sa va opuneti acestor rele sociale, trebuie sa fiti pregatiti pe deplin - nu doar din punct de vedere fizic sau mental, ci si din punct de vedere spiritual. Trebuie sa mergem impreuna pana la sacrificiul suprem - si alti oameni au facut acest lucru in trecut. Robert F. Kennedy a facut-o, si Mahatma Gandhi, si Indira Gandhi, si John Kennedy - si lista ar putea sa continue la nesfarsit. Rezistenta - este intotdeauna acolo, trebuie doar sa ne pregatim pentru ea. Va trebui sa ii facem fata, mai devreme sau mai tarziu. La urma urmelor, aceasta este istoria omenirii.”

https://en.wikipedia.org/wiki/Kailash_Satyarthi

https://www.ijariit.com/manuscripts/v3i6/V3I6-1312.pdf

http://blogs.nysut.org/sttp/files/2010/11/speaktruth_satyarthi.pdf     

KAILASH SATYARTHI - SPUNETI ADEVARUL PUTERII!

 “Eu sunt aici strigatul de nevinovatie si fata invizibilitatii” 

"Copiii mai mici de sase, sapte ani si peste sunt fortati sa lucreze cate paisprezece ore pe zi, fara pauza sau zi de odihna. Daca plang dupa parinti, sunt batuti aspru, uneori spanzurati cu susul in jos de copaci si chiar marcati sau arsi cu tigari"/ Kailash Satyarthi.

MUNCA LEGATA si DATORIA LEGATA

In India, munca legata prin intermediul careia sunt aserviti zeci de mii de copii din castele sarace sau din mijlocul celor “de neatins” (the untouchables), se caracterizeaza printr-o relatie de lunga durata intre angajator si angajat si este, de obicei, consolidata printr-un imprumut. Munca legata este incorporata in mod complex in cultura socio-economica a Indiei, o cultura care este un produs al relatiilor de clasa, al istoriei coloniale si al persistentei saraciei in randul multor cetateni.

Cunoscuta si sub numele de datorie inrobitoare, munca legata e o forma specifica de munca fortata, unde constrangerea prin servitute este derivata din datorie.

Munca legata, care implica atat adulti cat si copii, este mai raspandita in zonele rurale unde industria agricola se bazeaza pe lucratori contractati, adesea imigranti. Cu toate acestea, zonele urbane ofera si ele teren fertil pentru robia pe termen lung. Caracterizata printr-o relatie creditor-debitor pe care muncitorul o transmite adesea membrilor familiei sale, munca legata este, de obicei, pe o durata nedeterminata si implica prevederi contractuale ilegale. Acest gen de contracte ii neaga unei persoane dreptul de baza de a-si alege angajatorul sau de a negocia termenii contractului. Contractele de munca legata nu sunt de natura pur economica; in India, ele sunt intarite de obicei prin coercitie in multe sectoare cum ar fi industria agricola, matasii, mineritului, confectiilor si industria cuptoarelor de caramida.

Munca legata a copiilor, datoriile agricole inrobitoare si munca legata a imigrantilor sunt forme persistente ale sclaviei moderne, care se incadreaza in definitia constitutionala indiana a muncii fortate. Copiii care muncesc se confrunta mereu cu riscuri majore fizice si de sanatate: lucreaza program prelungit si sunt obligati sa indeplineasca sarcini pentru care nu sunt pregatiti din punct de vedere fizic si al dezvoltarii. 

Munca copilului este inradacinata adanc ca o practica obisnuita in mai multe sectoare si state, datorita in parte importantei economice a Indiei asupra exporturilor din ultimii ani. Potrivit unei estimari curente, un sfert dintre copiii indieni are varsta cuprinsa intre sase si paisprezece ani - aproximativ doua sute milioane de copii - iar o treime din restul de saptezeci si cinci la suta, sunt muncitori legati.

Cel mai mare angajator al copiilor din India este sectorul agricol, unde se estimeaza ca sunt angajati douazeci si cinci milioane de copii; iar al doilea mare angajator al copiilor indieni este sectorul serviciilor, unde copiii lucreaza in hoteluri si slujbe casnice. Un numar suplimentar de cinci milioane de copii indieni sunt angajati in alte industrii cu munca intensiva si grea. Munca fortata provine dintr-o varietate de cauze: mostenirea inveterata a discriminarii bazata pe caste, saracia si inegalitatea, sistemul educational inadecvat, relatiile sociale nedrepte, ca si refuzul guvernului de a modifica situatia unor astfel de cauze.

Exista numeroase motive culturale care fac ca munca copilului sa persiste in India: - In zonele rurale, perspectiva contributiei copiilor la supravietuirea sociala si economica a familiei si a comunitatii, precum si existenta unor familii mai numeroase, pamantul insuficient si aplicarea inadecvata a legilor muncii, sunt o parte dintre factorii care contribuie la aceasta problema. - In zonele urbane, migratia familiilor catre orasele suprapopulate si dezintegrarea unor familii din cauza alcoolismului si a somajului, conduc adesea la o proliferare a copiilor care traiesc pe strada, devin muncitori si trec la prostitutie.

De cateva generatii, indienii saraci din castele inferioare, intra si perpetueaza ciclul de saracie si analfabetism; copiii abandoneaza adesea scoala si se alatura fortei de munca. Efectele unei Indii din ce in ce mai sofisticate si prospere nu ajung la cei mai saraci si cei mai putin educati cetateni. Exploatarea copiilor care lucreaza in conditii periculoase nu numai ca le afecteaza sanatatea si dezvoltarea, dar le si consolideaza pozitia de muncitori necalificati, slab platiti.

  

MOTIVUL DIN SPATELE MUNCII COPILULUI

Este o infractiune sa pui copiii la zile ingrozitoare de munca, respingandu-le dreptul de a avea o educatie minima si rapindu-le copilaria. Oricum, banii castigati de ei sunt atat de putini, incat nu pot contribui semnificativ la bunastarea familiei. De multe ori chiar, se intampla ca situatia economica sa fie atat de rea, incat ii forteaza pe parinti sa-si determine copiii sa lucreze.

Munca copilului a aparut si continua sa existe din mai multe motive: saracia extrema, lipsa securitatii sociale, lacomia umana de a face tot mai multi bani, nevoia umana de a cumpara bunuri ieftine si de a economisi bani etc. Mai mult sau mai putin, toate aceste cauze iau parte concertata la mentinerea starii de fapt. Eradicarea flagelului presupune un drum lung si dur. Guvernele tarilor exportatoare ar trebui sa elimine in primul rand saracia, astfel incat parintii acestor copii sa nu mai fie nevoiti sa-i trimita pe cei dragi la o munca inrobitoare care sa le puna viata in pericol.

Munca copiilor constituie un sfert din forta de munca necalificata din sectoare organizate si neorganizate din Asia de Sud. S-a constatat ca Asia de Sud are peste 80 de milioane de copii in servitute, dintre care 20 de milioane sunt in "robie cronica". Dintre cei 140 de milioane de copii care lucreaza in India, 55 de milioane sunt in servitute si 10 milioane sunt sclavi legati de angajatorii lor. Presiunile economice forteaza familiile sa-si vanda copiii in servitute. In fiecare an, milioane de copii sunt vanduti contra imprumuturilor mici luate de parinti sau muncesc ca membri contribuitori ai unor familii intregi aflate in robie.

Acest grup de forta de munca este ieftin si inepuizabil, din cauza unei rate ridicate a natalitatii, a unui sistem educational deprimant, a indatoririi rurale si a saraciei severe. Pe masura ce se alatura randurilor de sclavi ai datoriilor, copiii legati concureaza cu adultii, adesea cu parintii lor, pentru oricare loc de munca disponibil. Salariile lor sunt reduse la un sfert din salariile adultilor pentru acelasi fel de munca, sau li se plateste "intretinerea" sub forma de hrana si "pregatire". In multe domenii, excedentul de forta de munca ieftina a copiilor, a redus salariile deja inadecvate ale adultilor.

Copiii nascuti sau vanduti in robie cronica, muncesc in conditii care nu permit eliberarea. In caz de deces al parintilor, sarcina impovaratoare de a plati imprumuturile ii revine copilului. Complicitatea angajatorilor, camatarilor si intermediarilor implica copilul intr-un ciclu vicios de rambursare a imprumutului. Acest lucru nu il va elibera niciodata de vechile datorii. Copiii acestia lucreaza intre douasprezece si saisprezece ore pe zi si sunt departe de a ajunge sa aiba grija de familiile lor. Sunt subnutriti si abuzati fizic pentru unele "greseli" percepute, cum ar fi statul pe bancul de lucru sau indepartarea privirii de la munca pe care o fac.

Abuzul asupra copilului creste odata cu cresterea fortei de munca a copiilor legati. In multe privinte, munca legata a copilului perpetueaza ierarhiile traditionale ale puterii. Copiii continua sa fie angajati la acele locuri de munca care coincid cu ocupatiile castelor atribuite in mod traditional comunitatilor lor. De exemplu, copiii din grupurile caste "necurate" sunt angajati ca si culegatori, gunoieri si maturatori, in timp ce copiii din familii de lucratori fara pamant sunt vanduti proprietarilor de terenuri agricole.

Angajarea copiilor ca si forta de munca legata este o modalitate rapida pentru proprietarii a mii de unitati de productie agricola din intreaga tara, pentru a-si spori marjele de profit si pentru a-si asigura o forta de munca docila si dependenta. Sistemul muncii legate pentru copii este sustinut de o serie de aliante criminale intre angajatori semi-feudali, brokeri de putere, infractori locali si intermediari sau contractori care recruteaza, intretin si controleaza reteaua de copii in servitute.

Aceste aliante functioneaza prin complicitate cu administratiile locale corupte si cu organele de aplicare a legii, pentru a insela unele legi, cum ar fi Legile privind Munca Copilului si legile fabricii care interzic angajarea copiilor intr-o fabrica sau industrie periculoasa. De exemplu, niciun angajator nu a fost inca pedepsit pentru incalcarea Legii Muncii Copiilor (interzicerea si reglementarea) din 1986, care identifica industria covoarelor drept o industrie periculoasa. Ca o concluzie: desi munca copiilor este ilegala in India, legile nu sunt aplicate.

O tactica comuna pentru angajatorii unui muncitor-copil, este aceea de a se prezenta ca rude ale copilului si de a-si proteja afacerea numind-o “comert de familie”. De multe ori, ajutorul pentru copil vine mult prea tarziu. Intrucat organizatiile nonguvernamentale, oficialii si unele organisme guvernamentale se mobilizeaza greu pentru a elimina munca copiilor, timpul dintre identificarea si eliberarea copilului din sclavia datoriei nu este suficient pentru a trimite un copil inapoi la singurul fel de viata cu care acesta este familiarizat.

ELIBERAREA DIN SERVITUTE

In India, pentru activitatea sa de eradicare a muncii copilului, Kailash Satyarthi este un model demn de urmat. Ca activist de nivel international in lupta impotriva sclaviei copilului si pionier al drepturilor copilului, este recunoscut pentru includerea muncii copilului in agenda sociala si politica globala. El a emancipat zeci de mii de copii din munca legata. De cele mai multe ori, banii imprumutati de la camatari, necesari parintilor disperati, nu pot fi rambursati si copilul este vandut si revandut la alti stapani.

Muncitorii legati lucreaza in industria de diamant, piatra, prelucratoare si alte industrii. Ei sunt in special raspanditi in afacerile cu export de covoare, unde covoarele sunt lucrate manual pentru SUA si alte piete. Satyarthi a salvat de la robie copii si femei din fabrici supraaglomerate, murdare si izolate, cu conditii de lucru deplorabile, ore de munca inumane, cu locuri de munca nesigure, tortura, violenta si agresiune sexuala. Pentru activitatea perseverenta de desfiintare a muncii copiilor, s-a confruntat cu acuzatii false si chiar amenintari cu moartea, iar pericolele constante in fata mortii sunt luate in serios - doi dintre colegii sai fiind ucisi. 

Peste cinci milioane de copii sunt nascuti in sclavie. Pentru sume infime imprumutate de la un proprietar local, de parintii sau bunicii lor, generatii si generatii lucreaza pentru acelasi stapan. Ei sunt prizonierii acelui stapan, opriti sa mai plece in alt loc. Alti cinci milioane de copii sunt trimisi in sclavie, pentru suma primita de parintii lor ca si avans garantie. Suma derizorie este folosita pentru a justifica ani indelungati de munca si greutati in conditii de munca complet inumane.

Copiii mai mici, de sase, sapte ani si peste sunt fortati sa lucreze paisprezece ore pe zi, fara pauze sau zi de odihna. Daca plang dupa parintii lor, sunt batuti aspru, si uneori, chiar spanzurati cu susul in jos de copaci si marcati sau arsi cu tigari. Ei sunt adesea hraniti numai pe jumatate, deoarece angajatorii gandesc ca daca sunt hraniti in mod corespunzator, atunci vor fi apatici si inceti la munca. In multe cazuri, nu li se permite sa vorbeasca unul cu celalalt sau sa rada cu voce tare, deoarece munca este mai putin eficienta. Este o sclavie medievala reala.

Se considera ca nici o alta forma de incalcare a drepturilor omului nu poate fi mai rea decat aceasta. Este cea mai rusinoasa incalcare a legii si constitutiei indiene sau a altor tari in cauza si a Cartei Natiunilor Unite. Arma cea mai eficienta in aceasta situatie este educarea maselor, crearea de ingrijorare si constientizare impotriva acestui rau social. In plus, se mai incearca identificarea zonelor unde este folosita sclavia copilului. Se realizeaza raiduri secrete, pentru a elibera acesti copii si a-i reda familiilor lor.

Urmarirea educatiei si reabilitarii lor este un pas la fel de important in intregul proces. Se face lobby prin diferite sectoare ale societatii: parlamentari, grupuri religioase, sindicate care ar putea influenta situatia. Exista aproximativ o suta de asociati cu norma intreaga si part-time in grup. Si s-a format o retea de peste 470 de organizatii nonguvernamentale in India si in alte tari din Asia de Sud. 

Activitatea cu copiii inrobiti nu a fost niciodata o sarcina usoara. De foarte multe ori aceasta implica situatii destul de traumatizante. Acesti copii au fost in robie de cand se stiu. Libertatea pentru ei este un cuvant nefamiliar. Ei nu stiu cum ar fi sa fie "liberi". Cea mai importanta provocare pentru cei ce lucreaza in organizatiile Kailash este sa se intoarca la copilaria lor pierduta. Si nu este deloc un lucru simplu. Trebuie muncit din greu.

De exemplu, unul dintre copiii eliberati era un baiat de 14 ani, Nageshwar, care a fost gasit marcat cu tije de fier inrosit. Intamplator, in acel moment, un oficial dintr-un Centru pentru Drepturile Omului a fost in India si a dat peste acel baiat din New Delhi. Trauma prin care trecuse, l-a facut pe Nageshwar sa-si piarda cuvintele. Nici macar nu a putut sa explice starea prin care a trecut. Abia mai tarziu, prin alti copii, s-a aflat de fapt ce i s-a intamplat. Trebuie muncit din greu pentru a se ajunge la astfel de copii. Iar marsurile si plimbarile au fost si sunt o parte integranta a traditiei indiene si a organizatiilor Kailash. Iar pentru aceia care vor sa cerceteze si sa afle adevarul, cel mai bun exemplu este Mahatma Gandhi, parintele Indiei, care a marsaluit de mai multe ori pentru a educa poporul (dar si pentru a invata el insusi ceva).

DRUM FARA INTOARCERE

Desi munca copiilor a scazut substantial in multe locuri, aproape 60% dintre muncitorii copii sunt inca angajati in sectorul agricol care este in general neglijat. Traficul de copii este inca o preocupare constanta. Copiii, cu precadere fetele, din intreaga lume sunt angajati ca muncitori in familie. Desi marea majoritate a tarilor au propriile legi pentru combaterea si incriminarea celor mai grave forme ale muncii copilului si au prevederi legale care sa garanteze educatia, legislatiile referitoare la sclavie si trafic nu sunt aplicate si implementate corespunzator.

Guvernele, impreuna cu membrii societatii, trebuie sa ia initiativa de a pune in aplicare aceste legi. Cu toate ca Satyarthi a contribuit foarte mult la reducerea muncii copiilor, este necesara o colaborare continua intre toate regiunile lumii si la toate nivelurile, pentru ca angajatorii, guvernele si consumatorii produselor create de munca copiilor, sa gaseasca acele parghii si mijloace posibile pentru a reduce sau chiar eradica munca copilului.

Trebuie sa existe asistenta sociala pentru parintii si copiii lor, pentru ca ei sa dispuna cel putin de necesitatile de baza. Producatorii din tarile exportatoare au si ei o anumita responsabilitate sociala in elaborarea politicilor si practicilor ce privesc resursele umane, politici care sunt concentrate asupra familiei si interzic angajarea copiilor. Iar firmele din tarile importatoare trebuie sa se asigure ca nu sunt implicate direct sau indirect in angajarea copiilor.

Consumatorii din tarile occidentale trebuie sa-si reduca apetitul de a cumpara produse ieftine si de a promova produsele executate prin practici neetice de angajare. Kailash intentioneaza sa extinda programul de etichetare si la alte produse, cum ar fi mingile de fotbal, un alt produs popular care este in mod obisnuit realizat de copii. Kailash spune: "Daca nu acum, atunci cand? Daca nu voi, atunci cine? Daca putem sa raspundem la aceste intrebari fundamentale, atunci putem sterge rusinea sclaviei umane".

https://www.ijariit.com/manuscripts/v3i6/V3I6-1312.pdf

http://blogs.nysut.org/sttp/files/2010/11/speaktruth_satyarthi.pdf

KAILASH SATYARTHI – EROUL COPIILOR EXPLOATATI

"In zambetul de libertate al copiilor, vad zeii zambind…"

“Daca chiar decideti sa va opuneti acestor rele sociale, trebuie sa fiti pregatiti pe deplin - nu doar din punct de vedere fizic sau mental, ci si din punct de vedere spiritual. Trebuie sa mergem impreuna pana la sacrificiul suprem... Rezistenta - este intotdeauna acolo, trebuie doar sa fim pregatiti pentru ea. Va trebui sa ii facem fata, mai devreme sau mai tarziu. La urma urmelor, aceasta este istoria omenirii.”/ Kailash Satyarthi

Sunt multe povestiri si mesaje asemanatoare cu cele ale tinerei pakistaneze Malala Yousafzai. Intamplari mai mult sau mai putin cunoscute din viata modesta a unor oameni simpli, prin a caror marinimie, compasiune si actiune intelegem cat de valoroasa este viata, atunci cand ea este pusa in slujba salvarii semenilor. Cat de mult se transforma un suflet pe masura ce realizeaza ca menirea lui in aceasta lume este de a reda viata, libertatea, demnitatea. Si cred ca, in fiecare exista acea raza de lumina ce poate fi numita simplu: darul divin pentru cei fara de speranta!

De aceasta data, este vorba de sansa oferita zecilor de mii de copii aserviti si exploatati, prin grija si compasiunea lui Kailash Satyarthi - omul nascut pentru o astfel de misiune. Militantul de origine hindusa a luptat, timp de aproape 40 de ani, pentru a proteja si garanta drepturile copiilor, activand neincetat pentru eliberarea lor din sclavie, pentru dreptul la educatie, pentru o viata libera si demna. Este vorba de hotararea unui om de a organiza si conduce, indiferent de consecintele uneori tragice, mai multe miscari, proteste pasnice si campanii de protejare si promovare a drepturilor copiilor in India. Este vorba de viata unui om simplu, traita in adevar si pusa in slujba salvarii copiilor inrobiti pentru datoriile transmise de familie, supusi ai muncii legate, agresati sexual, traficati, maltratati.

Kailash Satyarthi face parte, prin actiune si determinare, din “ashramul” lasat mostenire de parintele Gandhi acelora care i-au urmat spiritul in cautarea adevarului si a caror viata a fost si este un efort continuu de eliberare. In fapt, pornind de la radacina sanscrita a cuvantului “srama”,ashram inseamna "a face un efort spre eliberare". Pe Gandhi “traditia l-a facut sa aiba un respect deosebit pentru Cei Alesi, care vin in viata noastra pentru a ne calauzi si insufleti chiar si in cele mai intime lupte pe care le ducem”. Iar Kailash Satyarthi este incontestabil unul dintre acestia.

Prin sufletul lor, Cei Alesi ne lasa o Scanteie din Lumina Divina, deschizand astfel Calea catre Adevar. Sansa deschisa copiilor din India de catre acest modest si indragit erou si salvator al lor, este doar o mica parte din acest drum. Viziunea sa asupra cailor de eradicare a saraciei, analfabetismului si sclaviei copiilor, este o raza de speranta pentru milioane de inimi, primul vis din ochii lor, primul zambet pe fetele lor. Iar visul lui Kailash a fost si este intocmai acesta - sa dea aripi dorintei de a zbura in libertate nenumaratilor copii exclusi de la identitate si demnitate umana. 

Kailash s-a nascut cu numele de Kailash Sharma, pe 11 ianuarie 1954, in cartierul Vidisha din statul indian Madhya Pradesh. De mic copil, a gasit o anumita inclinatie in a-i ajuta pe cei saraci. Avea doar 11 ani cand, impreuna cu prietenii, colectau carti de la vecinii din cartier si le distribuiau copiilor care aveau nevoie de ele. Chiar si ca adolescent, idealurile sale il duceau in directia egalitatii si justitiei sociale. La varsta de 15 ani, a renuntat la numele de familie, dupa un incident care a avut un impact profund asupra lui. Inspirat de stilul de conducere a lui Mahatma Gandhi in Miscarea de Independenta a Indiei si de liderii din propriul sau oras care erau impotriva sistemului indian de caste, a hotarat sa organizeze, impreuna cu prietenii sai, o cina pentru rezidentii din "castele superioare". Mancarea pentru cina a fost pregatita de oamenii din "casta inferioara", asa-numitele persoane "de neatins”. Cand au aflat identitatea bucatarilor, rezidentii au renuntat la cina si chiar au boicotat pe Kailash si familiile prietenilor sai, pentru cina organizata. 

Demoralizat, el s-a intors acasa unde a aflat ca batranii din casta superioara amenintau sa-l dea afara din casta familiei “daca nu va merge la raul Gange sa faca o scufundare sfanta”. In plus, "el trebuia sa mai organizeze un praznic pentru 101 preoti, sa le spele picioarele si sa bea acea apa". Kailash a refuzat sa respecte cererile nerezonabile. Drept urmare, a fost pedepsit interzicandui-se sa foloseasca bucataria si sufrageria propriei case, iar vasele i-au fost puse in alt loc, separat. Profund afectat de nedreptatea inerenta acestui sistem de caste defectuos si suparat pe incercarea de a fi expulzat din casta, Kailash a hotarat sa "respinga intregul sistem de caste" prin respingerea numelui sau de familie – deoarece, in India, cele mai multe nume de familie reflecta casta familiei. A adoptat in schimb numele de “Satyarthi” care se traduce prin "Cautator al Adevarului". Astfel, idealurile sale se vor reflecta chiar in numele sau.

Un alt eveniment important din copilarie, a avut loc in prima zi de scoala, cand Satyarthi, care era inca un copil, a observat un baiat de varsta lui stand in afara sediului scolii si lustruind pantofi impreuna cu tatal cizmar. L-a intrebat pe profesor de ce baiatul nu era la scoala, ca el. Dar nu a primit raspuns. L-a intrebat atunci pe director. Acesta l-a informat ca cizmarul era sarac si de aceea nu-si putea trimite fiul la scoala. Si era normal pentru copiii saraci sa lucreze pentru a supravietui. Nemultumit de raspuns, Satyarthi l-a intrebat pe tatal copilului de ce nu si-a trimis fiul la scoala. I s-a raspuns ca exista copii care sunt "nascuti sa lucreze". A fost pentru prima data cand Satyarthi a pus la indoiala motivul pentru care unii copii se nasc sa lucreze "cu pretul copilariei, al libertatii, al educatiei si al visurilor", datorita circumstantelor.

A urmat Scoala Guvernamentala Secundara Superioara pentru Baieti din Vidisha si a absolvit ingineria electrotehnica la Institutul Tehnologic Samrat Ashok din aceeasi localitate. Acolo a obtinut o diploma postuniversitara in domeniul ingineriei de inalta tensiune. S-a alaturat apoi unui colegiu din Bhopal, unde a predat ca lector cativa ani. Inca din copilarie, insa, Satyarthi a fost ingrijorat de situatia muncitorilor-copii din jurul sau, iar acest fapt l-a determinat pana la urma sa initieze o miscare organizata. Renunta astfel la cariera de inginer pentru a se dedica, timp de trei decenii, protejarii si promovarii drepturilor copilului. In anul 1980, a devenit secretar general in Frontul pentru Eliberarea Fortei de Munca Legate, cu timpul ajungand in fruntea miscarii internationale pentru eradicarea sclaviei copilului si a exploatarii prin munca a copilului. 

Cu ajutorul miscarii de baza, Bachpan Bachao Andolan (Miscarea Salvati Copilaria), fondata de el la 26 de ani, a eliberat din sclavie peste 83.000 de copii din 144 tari, oferind sperante noi de viata, prin dezvoltarea unui model de succes utilizat in educatia si reabilitarea lor. Datorita, in mare parte, zelului si perseverentei sale, ONG-ul Bachpan Bachao Andolan a devenit cel mai proeminent grup din tara pentru drepturile copiilor, iar Satyarthi, in varsta de 60 de ani, a devenit o voce internationala importanta pentru cauza copiilor. El a sustinut cu vehementa ca munca copilului este o problema care tine de drepturile omului si are efecte uluitoare asupra analfabetismului, saraciei si umanitatii.

Activitatea lui Kailash a implicat organizarea unor misiuni saptamanale de raid, salvare si recuperare de la unele locuri de munca care angajeaza si inrobeste copii. Incepand cu 2001, Satyarthi si-a riscat viata pentru a salva acesti copii si a convins familiile din peste 300 de sate indiene sa evite sa-si trimita copiii la munca si, in schimb, sa-i trimita la scoala. In acest fel, a reusit sa capteze si sa retina atentia lumii asupra acestei probleme.

Incepand cu fabricile din cele mai mari orase ale tarii care exploateaza copii si pana in cele mai sarace zone unde copiii sunt, inca, angajati ilegal ca muncitori legati, organizatia sa a salvat zeci de mii de copii. Incercarile sale timpurii de a trage la raspundere fabricile care angajau muncitori-copii, s-au lovit de reactia ostila a proprietarilor de fabrici si, uneori, de cea a politiei, insa semnificatia muncii sale a fost incet, incet, recunoscuta. Kailash a sustinut elaborarea unor legi mai aspre impotriva muncii copilului si traficului de copii, avand pana acum succes in ambele cazuri.

Pe langa miscarea Bachpan Bachao Andolan (Miscarea Salvati Copilaria), este fondatorul KSCF (Fundatiei Kailash Satyarthi pentru Copii), Global March Against Child Labor (Marsul Global impotriva Muncii Copilului) si Good Weave International (Tesatura Fina pentru Comert International). 

Good Weave International (cunoscut anterior ca Rugmark) a fost constituit ca un prim sistem voluntar de etichetare, monitorizare si certificare a covoarelor fabricate in Asia de Sud, fara folosirea muncii copilului. Kailash Satyarthi a evidentiat munca copiilor ca pe o problema a drepturilor omului si ca pe o chestiune de bunastare si o cauza caritabila. A sustinut ca ea perpetueaza saracia, somajul, analfabetismul, cresterea populatiei si alte probleme sociale, iar afirmatiile sale au fost sustinute de studii. Covoarele vandute sub eticheta GoodWeave, sunt un certificat al muncii-fara-copii.

In anul 1998, Satyarthi a condus Marsul Global impotriva Muncii Copilului, un mars fizic de 80.000 km prin 103 tari, pentru a creste gradul de constientizare, pentru a elibera milioane de copii incatusati sub diferite forme ale sclaviei moderne si pentru a pune in aplicare Cerinta globala de eradicare a muncii copilului. Aceasta miscare a avut un puternic impact international si a devenit una dintre cele mai ample miscari sociale din istoria copiilor exploatati. Cerintele manifestantilor (care includeau atat copii cat si tineri), au fost reflectate in proiectul Conventiei nr.182 a Organizatiei Internationale a Muncii (OIM), privind cele mai grave forme ale muncii copilului. Anul urmator, Conventia a fost adoptata in unanimitate la Conferinta OIM de la Geneva (in anul 1999).

Recent, in septembrie 2017, Satyarthi a condus in India un mars la nivel national, Bharat Yatra, acoperind 12.000 kilometri in 35 de zile, pentru a raspandi gradul de constientizare cu privire la abuzul sexual asupra copiilor si traficul de fiinte umane. 

A jucat un rol important in miscarea la nivel national pentru Legea Dreptului la Educatie, astfel incat educatia sa fie o prevedere constitutionala, iar copiii sa poata beneficia de o educatie gratuita si obligatorie. La nivel global, Kailash a fost implicat in organismul de sustinere al Centrului International pentru Munca si Educatia Copilului, coalitie mondiala formata din ONG-uri, profesori si sindicalisti. A fost presedinte al Campaniei Internationale Pentru Educatie, o miscare apartinand societatii civile care incearca sa puna capat crizei educationale la nivel mondial, de la infiintarea ei in 1999 pana in 2011, fiind unul dintre cei patru fondatori alaturi de ActionAid, Oxfam si Education International. Activitatea si sustinerea sa in domeniul politicii internationale in materie de educatie si munca a copilului a afectat viata a zeci de mii de copii. A mai jucat un rol important in corelarea miscarii impotriva muncii copilului cu eforturile de a realiza educatie pentru toti.

Fara alte angajamente, este cofondator si membru al Grupului la Nivel Inalt pentru Educatie impreuna cu Gordon Brown, Graca Michel, Kofi Anan, regina Rania si alti lideri mondiali. Fiind un lider important al societatii civile, s-a adresat Adunarii Generale a Natiunilor Unite, Conferintei Internationale a Muncii, UNESCO, Comisiei ONU pentru Drepturile Omului si mai multor auditori si comisii parlamentare din SUA, Marea Britanie, Germania, Italia si Brazilia.

Satyarthi a fost subiectul unui numar de documentare, seriale de televiziune, talk show-uri, filme de sustinere si constientizare. A fost printre "cei mai mari lideri ai lumii" pentru revista Fortune (SUA) din 2015 si in septembrie 2017, India Times l-a inclus printre cei 11 activisti ai drepturilor omului, a caror misiune in viata este aceea de a oferi altora o viata demna. Munca i-a fost recunoscuta prin diferite distinctii si premii internationale si nationale: Premiul Harvard, "Humanitarian of the Year" oferit in anul 2015, Premiul Aparatorilor Democratiei (2009-SUA), Premiul International Robert F. Kennedy pentru Drepturile Omului (SUA), Premiul International Fredric Ebert pentru Drepturile Omului (Germania), Premiul International Alfonso Comin (2008-Spania), Premiul International Aachener de Pace (Germania), Medalia Senatului Italian (2007-Italia), premiul Raoul Wallenberg pentru drepturile omului (2002). Raportul Departamentului de Stat al SUA privind traficul de persoane l-a numit in 2007: "Un erou care actioneaza pentru a pune capat sclaviei moderne". 

Alaturi de activista pakistaneza Malala Yousafzai, Satyarthi a primit premiul Nobel pentru pace in 2014 "pentru lupta lor impotriva suprimarii copiilor si tinerilor, precum si pentru dreptul tuturor copiilor la educatie". 

Sunt unii oameni aparte, care vin in viata noastra nu pentru bani si nici pentru renume sau castig personal. Ci doar din iubire pentru semeni, pentru a oferi o mana de ajutor si o raza de speranta, ca parte din inima lor. Exista ceva ce nu poate fi cumparat cu avere si nici castigat prin medalii sau prin mandrie. Este acel sentiment fara egal, aparte, care ia nastere in adancul de nepatruns al inimii, rasplata pentru ajutorul oferit prin compasiune, celorlalti.

https://en.wikipedia.org/wiki/Kailash_Satyarthi

http://kailashsatyarthi.net/images/KailashSatyarthi'sProfile.pdf

https://www.ijariit.com/manuscripts/v3i6/V3I6-1312.pdf