Un
simbol impotriva opresiunii
…18 iulie 1918…
“Great anger and violence
can never build a nation. We are striving to proceed in a manner and towards a
result, which will ensure that all our people, both black and white, emerge as
victors.”
"Furia puternica si violenta nu pot
construi o natiune. Noi ne straduim sa procedam intr-o maniera si spre un rezultat
care sa garanteze ca toti cetatenii nostri, atat negri cat si albi, vor iesi invingatori."
(Discurs in fata Parlamentului European, 1990)
Pentru sud-africani el este Madiba - numele
sau de clan.
"Putini
oameni au avut la fel de mult impact asupra istoriei precum a avut Madiba. Istoria
il va aminti ca unul dintre cei mai mari oameni care au trait vreodata - un om
incredibil de altruist, cu o seninatate a gandirii cum putini lideri o au, pastrata
in ciuda anilor grei de inchisoare; un om care a facut atat de multe sacrificii
pentru a re-scrie istoria generatiilor de sud-africani si a lumii.
Mandela
a fost o figura emblemica pentru lupta anti-apartheid. De la luptatorul
instruit de gherila si fondator al "Umkhonto we Sizwe", aripa militara a
Congresului National
African, a ajuns presedintele ales si laureat al Premiului Nobel pentru Pace
(1993). In tineretea sa, a fost implicat in
numeroase proteste si chiar in unele conspiratii mai subversive impotriva
institutiei Afrikaner. A fost fruntea miscarii anti-apartheid din Africa de Sud, cel mai popular si cel mai cunoscut militant
al luptei, membru al Congresului National African, ca parte a unei coalitii
multirasiale remarcabile. Dupa
cei 27 de ani de ispasire a sentintei cu inchisoare pe viata in urma unei
condamnari pentru sabotaj si incercare de a rasturna guvernul in 1962, Mandela
a lucrat, la inceputul anilor ’90, cu presedintele de atunci al Africii de Sud, De Klerk,
pentru a elimina apartheidul si pentru a realiza primele alegeri multi-rasiale
in Africa de Sud.
A acceptat sa poarte negocieri cu cei pe
care avea toate motivele sa-i deteste si sa-i urasca pentru tratamentul inchizitorial
inuman, pentru brutalitate si injustitie in regimul ultra-rasist de apartheid. Traind intr-o societate uluitoare prin ipocrizia ei, a carei strategie era: “pretinde, dar fa opusul”, Mandela a preferat tratativele, manifestarii oricaror forme de vendetta
si, spre deosebire de alti lideri africani, a ramas loial crezului sau in
favoarea libertatii si moderatiei. La alegerile din 1994 Nelson Mandela a
devenit primul presedinte de culoare al Africii de Sud, pozitie pe care a
detinut-o pana in 1999. A fost forta conducatoare in unificarea tarii sale. Mai mult decat atat, Mandela a prevenit ceea
ce multi au vazut ca o razbunare inevitabila dupa o jumatate de secol de
tensiune rasiala, segregare si rasism institutionalizat. El a pus pur si simplu capat
unui razboi civil, iar pentru acest lucru, in Africa
de Sud, a existat mult respect in favoarea sa, fiind respectat chiar si de
rasisti. Este de necontestat influenta si reputatia lui Mandela in randul
persoanelor de toate rasele din Africa de Sud
si din lume.
A fost o vreme insa, in care
guvernul Margaret Thatcher l-a denigrat catalogandu-l "terorist". In anii 80,
multi dintre americani, in loc sa-l numeasca pe Mandela un luptator pentru
libertate, il numeau "terorist”. Puterile care pe atunci il considerau,
etichetau si tratau pe Mandela drept terorist, astazi si-l amintesc ca un mare
pacificator, uitand de acela care a fost revolutionarul Mandela. Adevarul este ca milioane de
sud-africani, cu mult inainte de Nelson Mandela, dar si in timpul si in frunte
cu el, au luptat, au suferit si au murit pentru a infrange apartheid-ul. Cauza
lor a fost ostil opusa colonialismului, Statelor Unite si Marii Britanii care
au folosit Africa de Sud pentru a ataca alte
natiuni sud africane care si-au castigat independenta.
- “Regimul de apartheid a compromis legea si ordinea. Drepturile majoritatii
populatiei au fost suprimate fara mila, s-au practicat arestarea fara proces,
torturarea si asasinarea activistilor politici, criticarea deschisa a tuturor judecatorilor de la Curtea de Apel care erau independenti si pronuntau sentinte
impotriva regimului…” - Nelson Mandela
A
existat insa in lume si o miscare de masa uriasa - condusa in mare masura de
studenti si activisti afro-americani pentru drepturile civile, cu implicarea
unor sindicate - pentru a boicota si a
sanctiona Africa de Sud sa puna capat apartheidului, miscare care a sustinut
moral pe toti cei implicati in aceasta lupta.
Ce a insemnat Mandela pentru lume? El a fost un
simbol al dorintei de neingenunchere, de libertate, al luptei pentru demnitatea pastrata in cele mai neprielnice conditii, al rezistentei in fata opresiunii,
un revolutionar de clasa mondiala. Un lider care a vazut in educatie o arma
puternica in favoarea libertatii, egalitatea de sanse obtinuta prin educatie fiind cheia
pentru emancipare, un principiu inca de realizat in Africa
de Sud sau in atatea alte parti. Respectul manifestat pentru o gandire independenta, in cunostiinta de cauza, ca si pentru libertatea
de exprimare a fost evident, la fel cum tot atat de evident a fost curajul in
anii grei de inchisoare care nu l-au transformat intr-un calau al celor care
l-au oprimat, ci intr-un mediator de clasa pentru poporul sau, un promotor al democratiei
si al dezvoltarii, un om care “a sacrificat atat de mult pentru schimbare, pentru
egalitate, sansa si demnitate umana”. Mostenirea sa este atat un apel la moderare, cat si o sursa de inspiratie pentru milioane de oameni din intreaga lume sa lupte pentru eliberare.”
organizator
si activist sindical / Florida de Nord.
Martin Hall /academician si pedagog
britanic/Africa de Sud
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.