Nelson Mandela - CURAJ PENTRU LIBERTATE

Seninatatea unui om care a invins timpul…

 “I learned that courage was not the absence of fear, but the triumph over it. The brave man is not he who does not feel afraid, but he who conquers that fear.”                                               “Am invatat cum curajul nu inseamna lipsa fricii, ci triumful asupra ei.  Omul curajos nu este cel care nu simte frica, ci acela care cucereste acea frica."

       

     

  “Exista deja o reactie furioasa in Africa de Sud la declaratia pe care o facusem cand eram in inchisoare, anume ca nationalizarea era inca politica noastra si ca noi nu ne-am schimbat… Desigur, a existat si o reactie a comunitatii oamenilor de afaceri, iar aceasta reactie m-a pus pe ganduri, pentru ca este important sa te bucuri de sprijinul mediului de afaceri… Cand am iesit din inchisoare, ne-am straduit sa explicam oamenilor de afaceri de ce am adoptat politica nationalizarii si, desigur, oamenii de afaceri americani au pus o mare presiune pe noi... pentru a reconsidera aceasta problema. Din perspective incurajarii investitiilor in Africa de Sud, trebuia sa ne gandim serios la aceasta chestiune…

   Momentul decisiv a fost atunci cand am participat la Forumul Economic Mondial din Davos, Elvetia, unde i-am intalnit pe marii industriasi ai lumii...care au dorit…sa-si exprime foarte sincer opinia pe tema nationalizarii si am realizat, cum nu o mai facusem pana atunci ca, daca ne dorim investitii, trebuie sa regandim nationalizarea fara sa o eliminam cu totul din politica noastra…trebuie sa alungam teama oamenilor de afaceri ca bunurile lor vor fi nationalizate.”

         “In ajunul plecarii mele in SUA (Statele Unite) si la ONU (Natiunile Unite), din Africa de Sud, peste 20 de oameni au fost impuscati mortal pe o autostrada aflata in afara localitatii Johannesburg. Din nou politia a esuat sa-i protejeze pe oamenii care isi vedeau de treburile zilnice si a esuat sa ia urma ucigasilor.…Si totusi, aceste atacuri care se repeta de trei ani de zile au un sablon clar. In acesti trei ani, 10000 de oameni au fost masacrati, doar cativa dintre criminali find prinsi. Esecul absolut al fortelor de securitate de a da de urma acelor ucigasi demonstreaza culpabilitatea Fortei de politiei sud-africane si a unor componente ale Fortei de aparate in aceasta actiune de destabilizare, precum si complicitatea guvernului. Victimile de la fata locului au impresia ca aceste forte de securitate au luat parte la asasinate. Experienta mea si a camarazilor din ANC (Congresul National African) imi spune ca Guvernul De Klerk nu demonstreaza absolut nici o vointa de a trata in mod adecvat aceasta problema cruciala”

       “Jefuirea pamantului indigen, exploatarea bogatiilor sale minerale si a altor materii prime, concentrarea locuitorilor sai in anumite zone si restrictionarea deplasarilor lor au reprezentat, cu unele exceptii notabile, piatra de temelie a colonialismului pe aceste meleaguri. Aceasta a fost forma pe care a luat-o colonialismul britanic in Africa de Sud, intr-o asemenea masura incat, dupa adoptarea Legii Funciare in anul 1913 de catre guvernul sud-african, o minoritate alba de doar 15% din populatia tarii detinea aproximativ 87% din pamantul tarii, in timp ce majoritatea neagra – africani, populatia de culoare si indieni – detinea mai putin de 13%. Erau obligate sa traiasca in mizerie si saracie sau sa incerce sa se angajeze in fermele detinute de albi, in mine si in zonele urbane.

   Cand Partidul Nationalist a venit la putere in 1948, afrikaanderii au actionat cu o cruzime inimaginabila si au incercat sa le rapeasca negrilor chiar si aceste putine drepturi asupra pamantului pe care inca le mai detineau. Comunitatile mari si mici, care ocupau aceste tinuturi din timpuri imemoriale, tinuturi in care au fost ingropati stramosii si toti cei dragi lor, au fost dezradacinate fara mila si aruncate in stepa, lasate sa-si poarte singure de grija. Iar acest lucru a fost facut de o comunitate alba condusa de un preot educat, dar infam, si de urmasii lui, care si-au folosit abilitatile si religia pentru a comite diverse atrocitati impotriva majoritatii negre pe care Dumnezeu, spuneau ei, nu ar fi ingaduit-o. Iar ei au pretins cu fatarnicie ca schemele lor funeste au fost inspirate de Dumnezeu.”

     “Luptatorii Umkhonto we Sizwe (MK) au dovedit un curaj fara egal, au intrat in tara, au atacat echipamentele guvernamentale, s-au luptat cu toate fortele de apartheid… fara incetare, punandu-le pe fuga… Alti luptatori pentru libertate au lucrat in tara asta fie la vedere, fie in ilegalitate, indemnand masele sa se radice si sa se opuna tuturor formelor de opresiune si exploatare. Au infruntat brutalitatea regimului, indiferent de ce li s-a intamplat. Erau pregatiti sa plateasca pretul suprem pentru a obtine libertatea. Altii au suferit in inchisorile regimului de apartheid, cerandu-si fara teama dreptul de a fi tratati ca fiinte umane in propria lor patrie. Literalmente au intrat in barlogul leului, demonstrand, inca o data, acel principiu universal conform caruia flacara libertatii nu poate fi inabusita de oamenii rai.

     Si, dintr-odata, in aprilie 1994, acelorasi curajosi care stapanisera arta rezistentei si care luptasera zi de zi si an de an, fara incetare pentru distrugerea totala a suprematiei albilor, fara nicio pregatire anterioara si fara experienta in guvernare, li s-a incredintat sarcina coplesitoare a guvernarii celei mai avansate si mai bogate tari a continentului African. Provocarea fara precedent consta in redarea demnitatii tuturor oamenilor prin eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, introducand principiul egalitatii in toate domeniile existentei. A fost o provocare fara precedent pentru pionerii nostri in guvernare democratica. A fost o adevarata traversare a Rubiconului pentru toti acei fosti luptatori pentru libertate care propovaduisera neguvernabilitatea, boicotul si sanctionarea. Acum, fostii teroristi aveau sarcina de a unifica Africa de Sud, de a implementa principiul de baza al Cartei Libertatii care prevede ca Africa de Sud apartine tuturor cetatenilor ei, negri sau albi.”

 

      “Instalarea mea ca prim presedinte ales democratic al republicii Africa de Sud mi-a fost impusa impotriva recomandarii mele. M-am pronuntat impotriva acestei decizii pe motiv ca voi implini 76 de ani anul acesta, ca ar fi intelept sa promovam o persoana mult mai tanara, barbat sau femeie, care nu a fost la inchisoare, s-a intalnit cu sefi de stat si de guvern, a participat la reuniunile organizatiilor internationale si regionale, care a tinut pasul cu evolutiile nationale si internationale si care ar putea, in masura posibilului, sa anticipeze cursul viitor al unor astfel de evolutii.

      Am aratat ca i-am admirat totdeauna pe barbatii si pe femeile care isi pun talentul in slujba comunitatii si care sunt foarte respectati pentru eforturile si sacrificiile lor, chiar daca nu au detinut functii in guvern. Combinatia dintre talent si umilinta, capacitatea de a fi alaturi de cei saraci, cat si de cei bogati, de cei slabi si de cei puternici, de oameni obisnuiti si de capete incoronate, de tineri si de batrani, barbati si femei charismatici, indiferent de rasa sau originea lor, sunt admirati de oamenii de pe intreg mapamondul… Totusi, pana la urma, am decis sa accept propunerea lor…aratand cat se poate de clar ca aveam sa servesc un singur mandat.... Nu doream sa existe chiar nicio indoiala in aceasta privinta. La scurt timp dupa ce am devenit presedinte, am anuntat public ca aveam sa servesc un singur mandat si ca nu urmaream sa fiu reales.”

“ Cand am fost tanar…am avut toate slabiciunile, defectele si imprudentele unui baiat de la tara, ale carui viziuni si experianta au fost influentate mai ales de evenimentele din regiunea in care a crescut, precum si din scolile pe care le-a urmat. M-am bazat pe aroganta pentru a-mi ascunde neputintele. Ca adult, camarazii mei ne-au ridicat pe mine si pe alti colegi de celula, cu unele exceptii importante, din obscuritate la rangul de sperietoare sau enigma, desi aura celor mai vechi detinuti din lume nu a disparut cu totul. O problema ce m-a ingrijorat profund in inchisoare a fost imaginea falsa pe care am proiectat-o neintentionat lumii dinafara: aceea de a fi considerat un sfant. Niciodata nu am fost asa ceva, nici chiar in baza definitiei lumesti a sfantului ca pacatos care nu inceteaza sa incerce.”

Din cartea “CONVERSATII CU MINE INSUMI” de Nelson Mandela