Nelson Mandela - DINCOLO DE LEGENDA

Un lider trebuie sa disipeze tensiunile...

“For to be free is not merely to cast off one’s chains, but to live in a way that

 respects and enhances the freedom of others.”

“Pentru a fi liber nu este deajuns sa arunci lanturile cuiva, ci sa traiesti intr-un

 mod care respecta si pune in valoare libertatea altora.”

     “Oamenii spun: “Marea problema a lui Nelson Mandela este aceea ca este prea dispus sa vada binele in alti oameni”

Mi s-a spus lucrul acesta inca din adolescenta si nu stiu…Poate fi un adevar aici. Dar, atunci cand esti o persoana publica trebuie sa accepti integritatea celorlalti oameni pana la proba contrarie. Iar cand nu exista proba contrarie, iar oamenii fac lucruri in aparenta bune, ce motiv ai sa ii suspectezi? Sa spui ca fac lucruri bune pentru ca au un motiv ascuns? Pana la aparitia acestei probe, fie te ocupi de dovada de neloialitate, fie o lasi in plata domnului. Pentru ca doar asa te poti intelege in viata, cu oamenii. Trebuie sa recunosti ca oamenii sunt produsul noroiului din societatea in care traiesti si ca, de aceea sunt fiinte umane. Au puncte tari si au puncte slabe. Datoria ta e sa tratezi oamenii ca atare, fara sa crezi ca sunt niste ingeri. Si, din acest motiv, odata ce stii ca acest om are acest merit si aceasta slabiciune, lucrezi cu el si te obisnuesti cu slabiciunea respectiva si incerci sa-l ajuti sa si-o depaseasca. Nu vreau sa ma tem de faptul ca o persoana a facut unele greseli si are slabiciuni omenesti. Nu imi permit sa ma las influentat de asa ceva….trebuie sa intelegi ca elementul esential este mentinerea unitatii organizatiei. Oamenii trebuie sa poata veni la tine…astfel incat sa-ti exerciti rolul de a mentine organizatia unita.”

     “Niciodata nu am acceptat multi-rasismul cu adevarat. Solicitarea noastra este pentru o societate nonrasiala, pentru ca, atunci cand vorbesti despre multirasism, multiplici rasele; spui ca, in tara asta, sunt multe rase. Intr-un fel perpetuezi conceptul de “rasa” si am preferat sa spunem ca ne dorim o societate nonrasiala…Am discutat si am spus exact ce spunem, ca nu suntem multirasisti, suntem nonrasisti. Luptam pentru o societate in care oamenii sa nu mai gandeasca in termini de culoare…Nu e o problema de rasa; e o problema de idei.”

     “ Putine dintre partile care negociaza, daca nu cumva niciuna, par sa fi inteles arta compromisului. Inflexibilitatea unora dintre parti face dificila, in mod inevitabil, ajungerea la compromisul necesar unui acord realist… Exista o perceptie adanc inradacinata, impartasita chiar de unii analisti politici impartiali si foarte experimentati, ca adevarata problema din Burundi este lipsa unei conduceri dinamice care sa inteleaga importanta unitatii nationale, a pacii si a reconcilierii, lipsa unei conduceri cu viziune, impresionata de uciderea civililor inocenti... Compromisul este arta conducerii, iar compromisul se face cu adversarii, nu cu prietenii.

   Dintr-o analiza atenta a situatiei voastre, ar reiesi ca voi toti ati ramas pe pozitii, inflexibili, cancentrati pe diverse manevre pentru a va discredita si slabi rivalii. Niciunul dintre voi nu s-a axat pe a atrage atentia asupra acestor probleme delicate care va unesc pe voi si poporul vostru. Studiul istoriei recente a tarii voastre arata ca pareti a nu cunoaste deloc principiile fundamentale care ar trebui sa motiveze un lider:

a) Faptul ca exista femei bune si barbati buni in toate comunitatile...faptul ca datoria oricarui lider este de a identifica acei barbati si acele femei si de a le da sarcini pentru a-si servi comunitatea;

b) Faptul ca un lider adevarat trebuie sa faca eforturi mari pentru a disipa tensiunile, mai ales atunci cand se confrunta cu probleme sensibile si complicate. In mod obisnuit, extremistii prospera atunci cand exista tensiuni, iar emotia pura tinde sa ia locul gandirii rationale;

c) Un lider adevarat foloseste orice problema, oricat de serioasa si sensibila ar fi, pentru a se asigura ca, la finele etapei de discutii, vor iesi mai puternici si mai uniti dacat oricand;

d) In cele din urma, in orice diferend, ajungi la un punct in care niciuna dintre parti nu are dreptate absoluta si nici nu greseste in totalitate. Momentul cand compromisul este singura alternativa pentru cei care isi doresc in mod serios pacea si stabilitatea.”

(Note de la o reuniune din Arusha, Tanzania, in timpul procesului de pace din Burundi, 16 ianuarie 2000)

        “Barbati si femei, in toata aceasta lume, de-a lungul istoriei, au venit si au plecat.  Unii nu au lasat numic in urma, nici macar numele lor. Ca si cum nu ar fi existat niciodata. Altii lasa ceva in urma: amintirea chinuitoare a faptelor rele pe care le-au facut impotriva altor oameni; incalcari flagrante ale drepturilor omului, limitate nu doar la oprimarea si exploatarea tuturor minoritatilor entice sau invers, ci chiar genocid, menit sa le mentina politicile infioratoare.

Decaderea morala a unor comunitati din diferite parti ale lumii se dezvaluie, printre altele, in folosirea numelui Domnului pentru a justifica mentinerea unor masuri care sunt condamnate de intreaga lume drept crime impotriva umanitatii.

      Printre cei care, in decursul istoriei, s-au implicat in lupta pentru dreptate, cu toate implicatiile sale, se numara si cei care au comandat armate de eliberare invincibile si care au desfasurat actiuni impresionante si au sacrificat enorm pentru a-si elibera poporul de sub jugul asupririi, pentru a imbunatatii vietile tuturor oamenilor prin crearea de locuri de munca, construirea de case, scoli, spitale, introducerea electricitatii si aducerea de apa curata si sanatoasa, mai ales celor din zonele rurale.

     Scopul lor era eliminarea prapastiei dintre bogati si saraci, dintre cei educati si cei fara de scoala, dintre cei sanatosi si cei afectati de maladii care pot fi prevenite. Intr-adevar, cand regimurile reactionare au fost, in cele din urma, rasturnate, eliberatorii au incercat sa faca tot posibilul, in limita resurselor existente, pentru a atinge aceste nobile obiective si a introduce o guvernare curata, libera de orice forme de coruptie. Aproape toti membrii grupurilor asuprite nutreau speranta ca, in cele din urma, visurile lor dragi aveau sa se implineasca, si ca aveau sa isi recastige, la timpul cuvenit, demnitatea umana de care fusesera lipsiti decenii sau chiar secole la rand.”

     
   “Dar istoria nu inceteaza sa le joace feste chiar si luptatorilor pentru libertate experimentati si faimosi in toata lumea. De multe ori in trecut, revolutionarii au cazut cu usurinta prada lacomiei, iar tendinta de a deturna resursele publice pentru propria imbogatire i-a coplesit in cele din urma. Prin acumularea de mari bogatii personale si prin tradarea nobilelor idealuri care i-au facut faimosi, ei, practice, au parasit poporul si s-au alaturat fostilor asupritori care s-au imbogatit prin jefuirea nemiloasa a celor mai saraci dintre saraci.

      Exista un respect universal si chiar admiratie pentru cei modesti si simpli prin natura lor si pentru cei care au o incredre absoluta in toate fiintele umane, indiferent de pozitia lor sociala. Acestia sunt barbati si femei, cunoscuti sau nu, care au declarat razboi total tuturor formelor de incalcare masiva a drepturilor omului, in orice loc din lume in care se manifesta asemenea excese. Acestia sunt, in general optimisti si considera ca, in orice comunitate din lume, exista oameni buni care cred ca pacea este cea mai puternica arma in cautarea solutiilor durabile. Situatia reala de pe teren poate justifica folosirea violentei pe care nici chiar oamenii buni nu o pot evita. Dar, chiar si in astfel de cazuri, folosirea fortei este o masura exceptionala, al carei principal obiectiv este crearea mediului optim pentru solutii pasnice. Astfel de oameni buni sunt speranta lumii. Eforturile si realizarile lor sunt recunoscute si dupa moarte, chiar mult dincolo de granitele tarii lor, devenind nemuritori.”

Din cartea “CONVERSATII CU MINE INSUMI” de Nelson Mandela