Liderii nu-si pot permite sa urasca...
“Intr-o tara bolnava, orice masura de insanatosire este o insulta la adresa celor care traiesc pe seama bolii. Scopul libertatii este de a fi creata pentru altii…”
“Voi
respecta fagaduiala noastra: niciodata, niciodata, in nici o imprejurare, nu
voi spune ceva necuviincios despre altii…Necazul, desigur, este ca cei mai
multi oameni de succes sunt inclinati spre o anumita forma de vanitate. Vine o
perioada in viata lor cand considera ca isi pot permite sa fie egocentrici si
sa faca parada in fata poporului cu realizarile lor unice. Ce eufemism dulce
pentru lauda de sine a creat limba engleza! Au ajuns sa o numeasca
autobiografie, in care lipsurile altora sunt frecvent exploatate pentru a scoate
in evidenta realizarile vrednice de lauda ale autorului”
(Dintr-o scrisoare adresata profesoarei
Fatima Meer/ 1.Martie 1971)
“Mi-am dedicat intreaga viata luptei
poporului african. Am luptat impotriva dominatiei albilor si am luptat impotriva
dominatiei negrilor. Am cultivat idealul unei societati democratice si libere,
in care toti oamenii traiesc impreuna in armonie si au sanse egale. Este un
ideal pentru care sper sa traiesc si pe care sper sa-l ating. Dar, daca este
nevoie, este un ideal pentru care sunt pregatit sa mor”
(Finalul interventiei sale din 20 aprilie
1964, din banca acuzatilor, in procesul Rivonia)
“…Nu cerem mila, ci ne exercitam
drepturile inerente celor incarcerati pentru convingerile lor politice...Anterior
condamnarii si incarcerarii noastre, eram membrii al unor bine-cunoscute
organizatii politice care au luptat impotriva persecutiei politice si rasiale
si care au cerut drepturi politice complete pentru africani, indieni si oamenii
de culoare din aceasta tara. Am respins total, dupa cum o facem si acum, toate
formele de dominatie a albilor si, mai ales, politica dezvoltarii separate si
am militat pentru o Africa de Sud democratica, eliberata de nenorocirile
opresiunii rasiale si in care toti sud-africanii, indiferent de rasa sau de
credinta, sa traiasca impreuna in pace si armonie, pe baza de egalitate. Noi
toti, fara exceptie, am fost condamnati pentru activitati politice, in care
ne-am implicat ca parte integranta a luptei duse pentru castigarea dreptului de
autodeterminare pentru poporul nostru, recunoscut in lumea civilizata ca un
drept din nastere, inalienabil, al tuturor fiintelor umane. Aceste activitati
au pornit din dorinta de a ne opune politicilor rasiale si legilor nedrepte
care incalca principiul drepturilor si libertatilor fundamentale care formeaza
baza guvernarii democratice.”
(Dintr-o scrisoare adresata minstrului
Justitiei/ 22 Aprilie1969)
“Intr-o tara bolnava,
orice masura de insanatosire este o insulta la adresa celor care traiesc pe
seama bolii. Scopul libertatii este de a fi creata pentru altii…”
… In
perioada aceea, in care am fost in inchisoare, furia si ura fata de sistem au crescut, insa manifestarea acelei furii a devenit mai putin vizibila. Acum lucrez cu
aceiasi oameni care m-au aruncat in inchisoare, mi-au persecutat sotia, mi-au
hartuit copiii de la o scoala la alta…si sunt unul dintre cei care spun: “Sa
uitam trecutul si sa ne gandim la prezent" ....Ura
intuneca mintea. Ea sta in calea strategiei. Liderii nu isi pot permite sa
urasca”…
“Asocierea mea la Congresul National African
m-a invatat ca o miscare nationala ampla prezinta numeroase si diferite
contradictii, fundamentale sau nu. Prezenta intr-o organizatie a diferitelor
clase si grupuri sociale cu interese contradictorii pe termen lung, care se pot
ciocni in momente cruciale, genereaza propria serie de conflicte…Aveam 21 de
ani la vremea aceea iar aderarea ulterioara la Congresul National
African si insusirea ideilor progresiste m-au ajutat sa scap de prejudecatile
tineretii si sa accept toti oamenii ca egali. Am ajuns sa accept ca nu am nici
un drept sa-i judec pe altii in functie de propriile mele traditii, oricat de
mandru as fi de ele; ca ai dispretui pe altii pentru ca nu au respectat o
anumita traditie este o forma periculoasa de sovinism. Ma consider obligat
sa-mi respect propriile obiceiuri si traditii, cu conditia ca aceste obiceiuri
si traditii sa ne uneasca si, sub nici o forma, sa nu intre in contradictie cu
obiectivele si si scopurile luptei impotriva opresiunii rasiale. Dar nu imi voi
impune niciodata traditiile in fata altora si nici nu voi practica vreuna care
sa-mi ofenseze tovarasii, mai ales acum, cand libertatea a devenit atat de
scumpa.”
“Am fost pus sub interdictie incepand cu
septembrie, decembrie 1952. Prima mea interdictie a fost in baza Legii privind
Intrunirile Turbulente, pentru o perioada de un an, iar apoi, cu alta ocazie,
pentru o perioada de doi ani. Iar in baza Legii pentru Suprimarea Comunismului, am fost pus in interdictia de a parasi Johannesburgul timp de cinci
ani. Unul
dintre obiectivele Campaniei de Sfidare din 1952 era...insuflarea unui
sentiment de reziztenta la asuprire; sa nu ne temem de albi, de politisti, de
inchisorile, de tribunalele lor..si, la vremea ceea, 8.500 de oameni au intrat
in mod deliberat la inchisoare pentru ca au incalcat legi menite sa ne
umileasca si sa ne izoleze, sa rezerve anumite privilegii pentru albi. Am
incalcat acele legi si am infundat puscaria si, ca urmare a campaniilor de
acest fel, oamenii nostri nu se mai tem de represiuni, sunt pregatiti sa le tina
piept, sunt greu de intimidat de viata din inchisoare..”
“ Victoria tara si care genereaza pasiuni
atat de periculoase.
Se
prea poate ca ziua in care natiunile vor transforma armatele puternice in
miscari pacifiste redutabile si armele letale in pluguri inofensive sa fie inca
departe. Dar faptul ca exista astazi organizatii internationale, guverne, sefi
de stat, persoane si grupuri influente care lupta cu sinceritate si curaj
pentru pacea mondiala, este o sursa reala de speranta.”
Din cartea “CONVERSATII CU MINE
INSUMI” de Nelson Mandela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.