“RAZBOIUL S-A TERMINAT! DACA VRETI
ASTA!
CRACIUN FERICIT, DIN PARTEA LUI JOHN SI YOKO!"
“Nu voi
sta sa nu fac nimic cand lumea din jurul meu este in flacari! Voi face ceva.”
In cei 40 de ani de viata, Lennon a
adus rasei umane o remarcabila contributie despre care oamenii continua sa
vorbeasca si astazi. Indiferent daca unii sunt sau nu de acord cu ceea ce a
spus sau a gandit el sau chiar cu cauzele pentru care a militat, lui John
Lennon nu i se poate nega impactul avut asupra gandirii avangardiste din vremea
sa, geniul, compasiunea, faptul ca, devenind o voce influenta in numele pacii,
a fost capabil sa miste o natiune…
Mass-media pentru John si
Yoko
Potrivit
CNN, cruciada pacii a lui John Lennon si a lui Yoko Ono a inceput in 1971. Pe 22
iunie 1997, grupul de stiri on-line CNN Showbiz incadra campania John si Yoko
pentru pace in felul urmator: "Vineri, fostul membru Beatles, John Lennon,
a fost onorat postum pentru contributiile sale la pacea mondiala, in cadrul
unei ceremonii a starurilor tinuta in Londra cu ocazia celei de-a 22-a editie a
premiilor Silver Clef (Cheia de argint). Piesa lui Lennon, "Imagine",
a fost un imn de prima importanta al miscarii pentru pace.
In 1969, un articol din Newsweek intitulat “The
Peace Anthem" (Imnul Pacii) inregistra succesul fenomenal al piesei "Give
Peace a Chance" in mobilizarea maselor ce protestau impotriva razboiului
din Vietnam. Newsweek relata cum, pe 15 noiembrie 1969, "Chance" a devenit
strigatul monoton al protestatarilor anti-razboi din Washington. In ziua aceea
memorabilia, 250.000 de manifestanti au demonstrat la Capitoliul natiunii
americane pentru Moratoriul de incetare a luptelor din Vietnam. Condusa de cantaretul
folk Pete Seeger, multimea a fost antrenata in repetarea la nesfarsit a
dictonului lui Lennon, "Tot ceea ce spunem
este sa dati o sansa pacii."
Cand Lennon a receptionat semnalul de
la Washington, el l-a numit unul dintre "cele mai mari momente ale vietii
mele”. Evitand autoritatile de imigrare care nu i-ar fi lasat pe John si Yoko in
Statele Unite ale Americii, semnalele lor anti-razboi au fost transmise peste
frontiera de la "Bed-in"-ul din Montreal unde piesa isi are originea,
sa mobilizeze masele in marsul lor desfasurat pe promenada din Washington.
Miscarea pentru pace isi gasise imnul.
"Dati
o sansa pacii" - si razboiul din Vietnam impotriva caruia si-au ridicat
vocea - au fost sterse din memoria selectiva a CNN. Brandul disidentei politice
si activismului anti-razboi nu se potrivea anumitor rubrici din Showbiz. Si
totusi, acesta este modul in care artistii de performanta avangardista si hippie
rock&roll si-au conceput si pus in fapta eforturile lor de mentinere a pacii
– ca o invazie si interventie a showbiz-ului si a mass-mediei hippie in spatiul
politicii de masa. In lupta pentru pace, John si Yoko, proaspat casatoriti, au
organizat o serie de evenimente de arta si media sub forma de interviuri, cantece,
reclame, concerte si demonstratii.
Multe dintre aceste evenimente media cu simt
practic au avut loc in Canada, in anul 1969. De exemplu, in septembrie, John si
formatia lui Yoko, Plastic Ono Band, au cantat in Toronto, la concertul binecunoscut
sub numele de "Live Peace”, concert care a inclus si interpretarea
melodiei "Give Peace a Chance". In cadrul tuturor acestor evenimente,
strategiile artei conceptuale de avangarda ale lui Yoko si-au combinat fortele
cu energiile revoltei din rock&roll-ul lui John pentru a crea un program de
activism media si disidenta politica.
Biograful
Jon Wiener isi aminteste de campania anti-razboi a lui John Lennon si Yoko,
care a reprezentat un nou capitol in politica Noua Stanga si in relatia ei cu
mass-media. Mai degraba decat a respinge ziarele si televiziunea ca instrumente
exclusiv de dominatie corporativa, John si Yoko au cautat sa lucreze inauntrul
mass-mediei, sa o foloseasca pe scurt si sporadic impotriva sistemului in care
functionau.
Cele
doua "In-Bed" din anul 1969 au fost evenimente media care au folosit
publicitatea pentru luna de miere a lui John si Yoko drept ispita pentru ca
presa sa prezinte Campania lor anti-razboi. Prima a avut loc la Amsterdam, la
sfarsitul lunii martie, iar a doua luna de miere la Montreal, la sfarsitul
lunii mai. In calitate de agenti de vanzari non-stop pentru produsul lor de
pace, John și Yoko au acordat presei zece ore de interviuri in fiecare zi,
invocand maxima publicitate in ideea ca repetarea induce credinta.La conferinta
de presa de la Amsterdam, Yoko Ono incadra munca lor ca o piesa performanta de
avangarda electrizata prin mijloacele de comunicare in masa.
"Tot ceea ce facem este o intamplare. Toate
evenimentele noastre sunt legate direct de societate. Ne-am dorit sa comunicam
cu lumea. Acest eveniment se numeste "Bed Peace", si nu este
p-i-e-c-e, ci p-e-a-c-e. Haideti sa stam in pat si sa ne creasca parul in loc
sa fim violenti". Cuvintele puse in joc de "Bed
Peace"(Pat pentru pace) si "Hair Peace"(Par pentru Pace), lipite
deasupra patului lor nuptial, au scos in evidenta sensibilitatea pentru jocul
de cuvinte atat a lui John cat si a lui Ono, scopul lor expres fiind acela de a
juca rolul de clovni ai lumii pentru pace si de a mobiliza puterea subversiva a
rasului.
"Bed-In"(In
Pat) trebuie situat pe fundalul “Sit-In” din campusurile colegiilor americane in
momentele acelea de proteste anti-razboiul din Vietnam. Referindu-se la
evenimentul "the bed sit-in”, John a aratat ca exact aceasta conexiune era
in mintea lui. Legaturile directe cu revolta studentilor au fost subliniate si
mai mult in schimburile telefonic dintre John si Yoko aflati in Montreal si rasculatii
din Parcul Poporului din Berkeley, atunci cand Lennon a jucat rolul unui guru al
pacii, incurajand manifestantii sa evite violenta cu orice pret. Cam in acelasi
timp, John si Yoko si-au inceput campania cu nume jucaus "Nuts for
Peace”(Nuci pentru Pace), prin trimiterea de ghinde la cincizeci de sefi de
stat, cerandu-le sa le plantaze ca un gest simbolic pentru pace.
Un
alt eveniment mediatic a lui John si Yoko a fost preluarea panourilor publicitare
ca site-uri pentru a duce informatiile, razboiului de gherila. Atunci cand, in
cadrul unei conferinte de presa, li s-a cerut sa explice "Campania de postere
“War is Over", persoana de la publicitate si reclama pentru pace a
declarat: "Este o parte a campaniei noastre publicitare pentru pace".
Acest aspect particular al razboiului mediatic reaminteste de difuzarea internationala
a afisului "Razboiul s-a terminat! Daca vreti
asta. Craciun fericit din partea lui John si Yoko!" in unsprezece
centre urbane: Brasilia, Montreal, Los Angeles, Toronto, Paris, Berlin, Roma,
Londra, Atena, Tokyo, Port au Spain. “Oricat ar fi costat panourile publicitare erau mai
ieftine decat viata unui om!” (John Lennon).
John
si Yoko au inteles cum puterea de star si celebritatea internationala le-a dat
un acces privilegiat si aproape nelimitat la o mass-medie care a vrut sa le
absoarba aura de star pop pentru a-si satisface propria agenda. Atat presa cat si
publicul ii doreau pe John si Yoko, iar cele doua staruri media au hranit
aceasta dorinta.
La mijlocul anilor saizeci,
John Lennon furniza pentru fanii sai, de Craciun, mesaje promotionale de pace si intelegere
pe vinilin. In 1969, el si partenera sa in arta au pregatit un card vizual de
Craciun folosind spatiul public pentru a estompa granitele dintre arta,
activism politic si publicitate.Titlul, batator la ochi, exprima fantezie de
parca s-ar fi implinit deja “WAR IS OVER!” (Razboiul s-a terminat!). Acesta era
urmat de o chemare imperioasa spre a conferi putere de actiune multimii,
amintind privitorului ceea ce era necesar pentru atingerea obiectivului “IF YOU
WANT IT” (Daca vreti asta). Pentru a da startul campaniei, liderii politici
internationali ai pacii au organizat la Londra un concert de caritate, “Craciun
pentru Pace”, destinat Fondului Natiunilor Unite pentru copii.
Anul
1969 s-a incheiat cu alt eveniment media subtil care a conferit razboiului
mediatic a lui John si Yoko mai multa credibilitate politica si i-a dat
institutiei americane ceva pentru care ei nu au negociat: oportunitatea unei
fotografii si a unui dialog despre pace cu prim-ministru Pierre Trudeau al
Canadei. Inca o data, razboiul mediatic a lui John si Yoko a adaugat un strigat
in plus de care programatorii razboiului ar fi preferat sa nu auda, anume mesajul
"Razboiul s-a terminat (daca vrei asta!)"si "Razboiul s-a
terminat" indiferent daca ei au dorit sau nu asta.
************
"Mai
intai de toate, i-am facut pe oameni sa rada si asta e bine. Vreau sa spun ca
John si Yoko sunt ca vantul. Nu-i poti vedea, dar atunci cand trec copacii se
indoaie... Asta este ceea ce facem noi. Asta face
parte din politica noastra, sa nu fim luati in serios, deoarece eu cred ca
opozitia noastra, oricare ar fi ea in toate formele ei de manifestare, nu stie
cum sa trateze umorul. Iar noi suntem comedianti, suntem Laurel si Hardy, asta
e John si Yoko. Si avem o sansa mult mai buna sub aceasta forma deoarece toti
oamenii seriosi, precum Martin Luther King, Kennedy si Gandhi au fost
impuscati. Suntem dispusi sa fim clovnii societatii.”...A fost credinta lui John Lennon ca, indiferent ce gandeau oamenii despre el, era prea putin important in comparatie
cu valorile pe care le promova.
“GIVE PEACE
A CHANCE” - Un imn pentru pace
Blocat in
Statele Unite – unde ii era refuzata viza din cauza condamnarii din 1968 - John a ales Montreal, Canada, ca baza
pentru a-si sustine campania de pace in America de Nord. In mai 1969, el si
Yoko s-au instalat la Hotel “Queen Elizabeth” pentru sapte zile de
"bed-in"(in-pat), intr-o suita la care au participat mass-media
internationala, celebritati ale show businessului si diverse alte
personalitati. Acest “bed-in” a fost cel de-al doilea astfel de eveniment, dupa
cel desfasurat cu doua luni mai devreme la Hotel Hilton in Amsterdam, dupa
nunta lor. La baza acestuia a stat ideea imbratisata de Yoko, ca artist de
performanta, ca o actiune publica spectaculoasa poate fi o forma de arta in
sine. John, a fost si el constient de felul in care conceptul
"bed-in" ar putea sa atraga presa si televiziunea. "Sa-i dam pur
si simplu pacii o sansa", a tinut el sa explice evenimentul reporterilor,
si a si inceput sa lucreze la refrenul unui cantec. Deja la 1 iunie John
condidera ca are un imn de pace puternic in mainile sale si a comandat un
inregistrator de banda. Stand in pat alaturi de Yoko, cu 2 pancarte in spatele
lor care proclamau "Pat pentru Pace" si “Par pentru Pace”, si-a
invitat diferitii oaspetii pentru a raspunde intrebarilor.
“Dati o
Sansa Pacii", este un cantec monoton, o mantra repetitiva, intercalata cu
rapul (rostiri scurte) improvizat a lui John, o litanie bolborosita de denumiri
aleatorii. Cativa ani mai tarziu, el dezvaluia: "In adancul inimii mele am vrut sa scriu ceva care
ar prelua idea de "Vom birui". Si, in "Give Peace A
Chance", a realizat exact asta. Din octombrie 1969, piesa a devenit
refrenul universal in timpul demonstratiilor anti-razboiul din Vietnam. Pe 15
noiembrie aproape o jumatate de milion de oameni l-au cantat in fata Casei Albe
Nixon din Washington. O astfel de lovitura i-a creat probleme lui John in
relatiile ulterioare cu administratia SUA. Dar cand, inapoiat in Marea
Britanie, a privit la televizor protestatarii cantand imnul, a considerat ca
este "Unul
dintre cele mai mari momente din viata mea". La sfarsitul anului, John declara intr-un interviu, "Exista o
extraordinara masa de propaganda pornita de la cele doua “Bed-in”. In aceasta
vara, la fiecare petrecere din Marea Britanie, in fiecare sat mic,
pretutindeni, cuplul castigator a fost John si Yoko stand in pat cu afise in
jurul lor...In loc ca toata lumea sa cante "Da, Da, Da” ei cantau pur si
simplu "Pace". Si eu cred in puterea mantrei."
"Give
Peace a Chance" a intrat in constiinta lumii mai complet decat oricare
alta melodie scrisa de John. Unsprezece ani mai tarziu, cand oamenii indoliati s-au
adunat in fata cladirii din Dakota in noaptea asasinarii lui, aceasta a fost
piesa prin care ei au ales instinctiv sa-si exprime durerea si sa-i comemoreze
viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.