Michael Jackson - ANGELIC EYES

COPILUL MAGIC  

Michael Jackson/ “Magical Child”  Part 1/ “Dancing the Dream”

 A fost odata un copil si era liber...

Adanc inauntru sau, el simtea rasul
Veselia si jocul din cantecul naturii

El nu era tulburat de alte ganduri
Frumusete, iubire era tot ceea ce vedea

Stia ca puterea sa era putere de la Dumnezeu
Era atat de sigur incat ei l-au considerat ciudat
Aceasta putere a inocentei, a compasiunii, a luminii
A amenintat preotii si le-a starnit teama
In nesfarsite feluri au incercat sa demonteze
Aceasta forta misterioasa pe care nu o puteau manui

In nesfarsite feluri au incercat sa distruga 

Increderea-i simpla, nemarginita-i veselie
Invincibila sa armura era un scut de fericire
Nimic un o putea atinge, nici veninul, nici dispretul

Copilul ramanea in aceeasi stare de gratie,
El nu putea fi limitat in timp sau spatiu
In vise tehnicolor, el zburda si se juca
In timp ce, jucandu-si rolul
A ramas in Eternitate.

Au venit ghicitorii si soarta au spus
Unii au fost vehementi, altii au fost indrazneti
In acuzarea acestui copil, acestei uimitoare creaturi
Ce cu restul lumii nu impartea nici o trasatura
Sa fie oare real? Este atat de ciudat
Imprevizibila sa natura nu cunoaste asemanare
Ne nedumereste, sa fie oare de incredere?
Care-i este destinul? Care-i este menirea?

Si in timp ce susoteau si conspirau
Prin nesfarsite zvonuri sa-l oboseasca
Sa-i ucida miracolul, sa-l dispretuiasca
Sa-i arda curajul, sa-i alimenteze temerile
Copilul ramanea mereu simplu si sincer...

Tot ce-si dorea era un munte inalt
Sa coloreze norii, sa picteze cerul
Dincolo de aceste limite, el voia sa zboare
In mijlocul naturii, sa fie nemuritor
Nu opri acest copil, el este parintele omului
Nu sta in calea lui, el este parte din plan
Eu sunt acel Copil, dar esti si tu
Tu doar ai uitat, ai pierdut urma

Inauntru inimii tale sta un Vizionar
Printre gandurile sale, el poate auzi
O melodie simpla dar miraculos de clara
Muzica vietii, atat de pretioasa, atat de draga
Daca ai putea pentru o clipa cunoaste
Aceasta scanteie a creatiei,
Aceasta splendida stralucire
Ti-ai dori sa vii si sa dansezi cu mine
Sa intetim acest foc pentru a vedea

Toti copiii Pamantului
Tesandu-si magia si dand nastere
Unei lumi a libertatii fara suferinta
O lume a bucuriei, mult mai sanatoasa...

Acolo in adancul tau, stii ca este adevarat
Cauta doar acel copil, el se ascunde in tine.

                                                            
                                         

Michael Jackson - MOTHER

MAMA

Michael Jackson  / “Mother” / “Dancing the Dream”           

Eoni de timp am fost gestat

Din nemanifestata conceptie cosmica

Am ezitat sa gasesc o forma

De receptie fantastica pe acest pamant

Apoi, intr-o dimineata profetica de August

Din fiinta ta am luat nastere

Cu dragoste tandra ai hranit samanţa

Propriei suferinte nu ai dat atentie

Si ignorand orice risc si pericol

Ai decis asupra acestui strain singuratic.

Curcubee, nori, cer albastru intens

Pasari stralucitoare si zbor spre inaltimi

Din aceste fragmente mi-ai realizat intregul

Din astfel de elemente mi-ai modelat sufletul

Mama draga, tu mi-ai dat viata

Datorita tie, nu exista zbucium sau vrajba

Mi-ai dat bucurie si un anumit loc in lume

Avand grija de mine fara nici o conditie.

Si daca ar fi sa schimb vreodata aceasta lume

S-ar datora emotiilor transmise de tine

Compasiunea ta este atat de suava si draga

Pot sa-ti percep sentimentele cele mai curate

Pot sa-ti simt dorinta cea mai ascunsa dar si

Magia minunata a iubirii daruite.

Iar acum pentru ca am ajuns pana aici

Intalnind pe fiecare rege si tar

Cunoscand culoarea si crezul

Fiecarei pasiuni, a fiecarei lacomii,

Ma intorc la acea noapte instelata

Fara frica in fata fortei sau a puterii

Tu m-ai invatat cum sa rezist si sa lupt

Pentru fiecare nedreptate si dreptate in parte.

In fiecare zi, fara vreo influenta

Voi preţui ceea ce tu ai modelat

Imi voi reaminti fiecare sarut

Cuvintele tale dragi nu le voi uita vreodata

Nu conteaza unde voi pleca de aici

Tu vei fi in inima mea, draga mea mama.

           

 

           

Nelson Mandela - ESTETICA si DEMNITATE

Un copac a fost doborat...

         Versuri de Zindzi Mandela

Un copac a fost doborat

Iar fructele s-au imprastiat

Am plans

Pentru ca am pierdut o familie

Trunchiul, tatal meu

Ramurile, sustinerea sa

Atat de mare;

Fructele, sotia si copiii

Care insemnau atat de mult pentru el

Gratiosi

Iubitori asa cum trebuie sa fie

Toti pe pamant

Radacinile, fericirea

Separate de el

     “Citind “un copac a fost doborat”, si avand limpede in minte poza copacului uscat de deasupra casei, cu cocioabele saracute si muntii din fundal, am fost fascinat de simbolismul contradictiilor ce razbate clar dintre randuri. Poate ca acest tip de contradictie este inerent aproape oricarui aspect al vietii. In natura si in societate, aceste contradictii se afla in centrul fiecarui fenomen si pot impulsiona gandirea serioasa si programul real. Fara versurile de mai sus, copacul ar parea obisnuit, abia daca l-ar observa cineva. Pare sa fi fost lovit de trasnet in epoca de piatra, iar seva sa-i fi fost supta de o mie de vampiri. Daca obiectele neinsufletite ar putea deveni stafii, copacul acela s-ar fi numarat cu usurinta printre ele.

    Varsta si boala l-au distrus. Acum nu mai poate sa capteze energia soarelui si nici  sa atraga rezervele vitale de apa din pamantul ce se afla sub el. Ramurile si frunzele sale, frumusetea si demnitatea care, odata, au atras privirile iubitorilor de natura si jocurile de toate felurile au disparut. Copacul nu mai este altceva decat lemn pentru foc cu radacini. Este la fel de sterp ca minereul de fier si putini oameni ar crede ca, la un moment dat in decursul istoriei, a rodit.

  Totusi, metafora a transformat acest spectacol plictisitor intr-un obiect viu cu o semnificatie imensa, mai important decat un copac tanar si sanatos dintr-o vale fertila si bine irigata; cu o acoperire la fel de mare ca prastia lui David cu faima biblica. Probabil ca exista putine lucruri in natura care sunt, simultan, atat de plictisitoare si fatale ca acel copac jalnic. Dar in versuri, inceteaza sa mai fie un obiect insignifiant si provincial, devenind un bun al casei, o parte a lumii artei care contribuie la satisfacerea nevoilor spirituale ale cititorilor din multe tari. Folosirea abila a metaforei face din copac centrul unui conflict la fel de vechi ca societatea insasi; punctul in care se intalnesc doua lumi: una care a fost si alta care este; simbolul unei case de vis ridicate pe pamant, al unor sperante naruite de realitatea in care ne ducem vietile.

     Arta adevarata este, invariabil, universala si eterna, iar cei care iti citesc antologia pot sa vada in versurile acelea propriile lor aspiratii si experiente. Ma intreb, oare ce conflicte din gandurile si sentimentele lui Mami au fost provocate de antologie. Fericirea si mandria trebuie sa fi fost din belsug. Dar sunt, probabil, clipe in care condeiul tau zgarie cele mai delicate zone ale corpului ei, lasandu-l frematand de durere pura si anxietate, toate acestea facandu-i viata si mai amara. Doborarea copacului si imprastierea fructelor ii vor aminti de minunatul piersic de langa fereastra si de recolta lui de piersici gustoase. Visele ei trebuie sa fi fost bantuite de imaginea unui ferastrau electric, mare si nemilos, a carui menire e sa distruga ceea ce natura creeaza si a carui inima nu este atinsa niciodata de tanguirea unui copac care se prabuseste, de ruperea ramurilor lui si de imprastierea fructelor lui.

     
   Copii pe acest pamant inaccesibil… Imediat ma gandesc la raposatul Thembi si la bebelusul Makaziwe I (intai) care i-a urmat si care isi duce somnul de veci la Croesus (cimitir) de 30 de ani. Ma gandesc la voi toti, la mizeria in care ati crescut si in care acum sunteti nevoiti sa traiti. Dar, ma intreb daca Mami v-a vorbit vreodata despre fratiorul vostru care a murit inainte sa se nasca. Era mic cat pumnul vostru cand a plecat de langa voi. Aproape ca a amorat-o… Avea doar 25 de ani si era atat de minunata… A fost prima ei experienta infricosatoare de sotie si consecinta tensiunii acute induse de Procesul Tradarii care durase peste patru ani. “Un copac a fost doborat” imi aminteste de toate aceste experiente dure.

   

   Dar, un condei priceput ne poate readuce in memorie cele mai fericite momente ale vietii noastre, ne poate aduce idei nobile in camerele, in sangele si in sufletele noastre. Poate sa preschimbe tragedia in speranta si victorie.” 

      Nelson Mandela, dezvaluindu-si dimensiunea estetica a propriului caracter, printr-o scrisoare remarcabila destinata fiicei sale, Zindzi/  februarie 1980 (“Conversatii cu mine insumi”)

    

    Este o sensibila punere in pagina a celor mai profunde emotii rascolite in adancul fiintei de randurile asternute cu atata maiestrie pe hartie de propria fiica. Cand esti lipsit de libertate, fara a intrezari vre-o sansa de a trece prea curand dincolo de zidurile ridicate intre fiinta ta si celelalte fiinte dragi tie, cand visurile de implinire a celor mai inalte idealuri pentru poporul tau, si chiar pentru intreaga rasa umana, par atat de departe de a fi realizate, lumina gandurilor surprinse cu atata delicatete in versuri, sensibilizeaza la maxim perceptia mesajului transmis.

     Povestea imi aminteste de un alt copac ce intrupa intr-un singur trunchi spiritul a trei varste. Aflat pe varful unei coline plina de flori galbene si albe, copacul avea o forma si o frumusete cromatica pe care le-am admirat minute in sir la orizont. Era admirabil nu atat prin singularitatea lui proiectata pe cerul senin, cat prin cele trei varste pe care si le arata cu atata dezinvoltura! Crengile si frunzele, asezate parca de o mana magica intr-o armonie placuta de culori, ii dezvaluiau in partea de jos a coroanei tineretea printr-un verde crud, ii accentuau apoi maturitatea printr-o paleta de culori in care predominau galbenul, auriul si aramiul… si terminau, in partea de sus, cu batranetea reprezentata prin crengile sale uscate. Era atat de multa armonie intre cele trei varste ale aceluiasi trunchi!... Adevarata ikebana, sublima arta a magicei naturi!... 

Nelson Mandela - CURAJ PENTRU LIBERTATE

Seninatatea unui om care a invins timpul…

 “I learned that courage was not the absence of fear, but the triumph over it. The brave man is not he who does not feel afraid, but he who conquers that fear.”                                               “Am invatat cum curajul nu inseamna lipsa fricii, ci triumful asupra ei.  Omul curajos nu este cel care nu simte frica, ci acela care cucereste acea frica."

       

     

  “Exista deja o reactie furioasa in Africa de Sud la declaratia pe care o facusem cand eram in inchisoare, anume ca nationalizarea era inca politica noastra si ca noi nu ne-am schimbat… Desigur, a existat si o reactie a comunitatii oamenilor de afaceri, iar aceasta reactie m-a pus pe ganduri, pentru ca este important sa te bucuri de sprijinul mediului de afaceri… Cand am iesit din inchisoare, ne-am straduit sa explicam oamenilor de afaceri de ce am adoptat politica nationalizarii si, desigur, oamenii de afaceri americani au pus o mare presiune pe noi... pentru a reconsidera aceasta problema. Din perspective incurajarii investitiilor in Africa de Sud, trebuia sa ne gandim serios la aceasta chestiune…

   Momentul decisiv a fost atunci cand am participat la Forumul Economic Mondial din Davos, Elvetia, unde i-am intalnit pe marii industriasi ai lumii...care au dorit…sa-si exprime foarte sincer opinia pe tema nationalizarii si am realizat, cum nu o mai facusem pana atunci ca, daca ne dorim investitii, trebuie sa regandim nationalizarea fara sa o eliminam cu totul din politica noastra…trebuie sa alungam teama oamenilor de afaceri ca bunurile lor vor fi nationalizate.”

         “In ajunul plecarii mele in SUA (Statele Unite) si la ONU (Natiunile Unite), din Africa de Sud, peste 20 de oameni au fost impuscati mortal pe o autostrada aflata in afara localitatii Johannesburg. Din nou politia a esuat sa-i protejeze pe oamenii care isi vedeau de treburile zilnice si a esuat sa ia urma ucigasilor.…Si totusi, aceste atacuri care se repeta de trei ani de zile au un sablon clar. In acesti trei ani, 10000 de oameni au fost masacrati, doar cativa dintre criminali find prinsi. Esecul absolut al fortelor de securitate de a da de urma acelor ucigasi demonstreaza culpabilitatea Fortei de politiei sud-africane si a unor componente ale Fortei de aparate in aceasta actiune de destabilizare, precum si complicitatea guvernului. Victimile de la fata locului au impresia ca aceste forte de securitate au luat parte la asasinate. Experienta mea si a camarazilor din ANC (Congresul National African) imi spune ca Guvernul De Klerk nu demonstreaza absolut nici o vointa de a trata in mod adecvat aceasta problema cruciala”

       “Jefuirea pamantului indigen, exploatarea bogatiilor sale minerale si a altor materii prime, concentrarea locuitorilor sai in anumite zone si restrictionarea deplasarilor lor au reprezentat, cu unele exceptii notabile, piatra de temelie a colonialismului pe aceste meleaguri. Aceasta a fost forma pe care a luat-o colonialismul britanic in Africa de Sud, intr-o asemenea masura incat, dupa adoptarea Legii Funciare in anul 1913 de catre guvernul sud-african, o minoritate alba de doar 15% din populatia tarii detinea aproximativ 87% din pamantul tarii, in timp ce majoritatea neagra – africani, populatia de culoare si indieni – detinea mai putin de 13%. Erau obligate sa traiasca in mizerie si saracie sau sa incerce sa se angajeze in fermele detinute de albi, in mine si in zonele urbane.

   Cand Partidul Nationalist a venit la putere in 1948, afrikaanderii au actionat cu o cruzime inimaginabila si au incercat sa le rapeasca negrilor chiar si aceste putine drepturi asupra pamantului pe care inca le mai detineau. Comunitatile mari si mici, care ocupau aceste tinuturi din timpuri imemoriale, tinuturi in care au fost ingropati stramosii si toti cei dragi lor, au fost dezradacinate fara mila si aruncate in stepa, lasate sa-si poarte singure de grija. Iar acest lucru a fost facut de o comunitate alba condusa de un preot educat, dar infam, si de urmasii lui, care si-au folosit abilitatile si religia pentru a comite diverse atrocitati impotriva majoritatii negre pe care Dumnezeu, spuneau ei, nu ar fi ingaduit-o. Iar ei au pretins cu fatarnicie ca schemele lor funeste au fost inspirate de Dumnezeu.”

     “Luptatorii Umkhonto we Sizwe (MK) au dovedit un curaj fara egal, au intrat in tara, au atacat echipamentele guvernamentale, s-au luptat cu toate fortele de apartheid… fara incetare, punandu-le pe fuga… Alti luptatori pentru libertate au lucrat in tara asta fie la vedere, fie in ilegalitate, indemnand masele sa se radice si sa se opuna tuturor formelor de opresiune si exploatare. Au infruntat brutalitatea regimului, indiferent de ce li s-a intamplat. Erau pregatiti sa plateasca pretul suprem pentru a obtine libertatea. Altii au suferit in inchisorile regimului de apartheid, cerandu-si fara teama dreptul de a fi tratati ca fiinte umane in propria lor patrie. Literalmente au intrat in barlogul leului, demonstrand, inca o data, acel principiu universal conform caruia flacara libertatii nu poate fi inabusita de oamenii rai.

     Si, dintr-odata, in aprilie 1994, acelorasi curajosi care stapanisera arta rezistentei si care luptasera zi de zi si an de an, fara incetare pentru distrugerea totala a suprematiei albilor, fara nicio pregatire anterioara si fara experienta in guvernare, li s-a incredintat sarcina coplesitoare a guvernarii celei mai avansate si mai bogate tari a continentului African. Provocarea fara precedent consta in redarea demnitatii tuturor oamenilor prin eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, introducand principiul egalitatii in toate domeniile existentei. A fost o provocare fara precedent pentru pionerii nostri in guvernare democratica. A fost o adevarata traversare a Rubiconului pentru toti acei fosti luptatori pentru libertate care propovaduisera neguvernabilitatea, boicotul si sanctionarea. Acum, fostii teroristi aveau sarcina de a unifica Africa de Sud, de a implementa principiul de baza al Cartei Libertatii care prevede ca Africa de Sud apartine tuturor cetatenilor ei, negri sau albi.”

 

      “Instalarea mea ca prim presedinte ales democratic al republicii Africa de Sud mi-a fost impusa impotriva recomandarii mele. M-am pronuntat impotriva acestei decizii pe motiv ca voi implini 76 de ani anul acesta, ca ar fi intelept sa promovam o persoana mult mai tanara, barbat sau femeie, care nu a fost la inchisoare, s-a intalnit cu sefi de stat si de guvern, a participat la reuniunile organizatiilor internationale si regionale, care a tinut pasul cu evolutiile nationale si internationale si care ar putea, in masura posibilului, sa anticipeze cursul viitor al unor astfel de evolutii.

      Am aratat ca i-am admirat totdeauna pe barbatii si pe femeile care isi pun talentul in slujba comunitatii si care sunt foarte respectati pentru eforturile si sacrificiile lor, chiar daca nu au detinut functii in guvern. Combinatia dintre talent si umilinta, capacitatea de a fi alaturi de cei saraci, cat si de cei bogati, de cei slabi si de cei puternici, de oameni obisnuiti si de capete incoronate, de tineri si de batrani, barbati si femei charismatici, indiferent de rasa sau originea lor, sunt admirati de oamenii de pe intreg mapamondul… Totusi, pana la urma, am decis sa accept propunerea lor…aratand cat se poate de clar ca aveam sa servesc un singur mandat.... Nu doream sa existe chiar nicio indoiala in aceasta privinta. La scurt timp dupa ce am devenit presedinte, am anuntat public ca aveam sa servesc un singur mandat si ca nu urmaream sa fiu reales.”

“ Cand am fost tanar…am avut toate slabiciunile, defectele si imprudentele unui baiat de la tara, ale carui viziuni si experianta au fost influentate mai ales de evenimentele din regiunea in care a crescut, precum si din scolile pe care le-a urmat. M-am bazat pe aroganta pentru a-mi ascunde neputintele. Ca adult, camarazii mei ne-au ridicat pe mine si pe alti colegi de celula, cu unele exceptii importante, din obscuritate la rangul de sperietoare sau enigma, desi aura celor mai vechi detinuti din lume nu a disparut cu totul. O problema ce m-a ingrijorat profund in inchisoare a fost imaginea falsa pe care am proiectat-o neintentionat lumii dinafara: aceea de a fi considerat un sfant. Niciodata nu am fost asa ceva, nici chiar in baza definitiei lumesti a sfantului ca pacatos care nu inceteaza sa incerce.”

Din cartea “CONVERSATII CU MINE INSUMI” de Nelson Mandela

Nelson Mandela - DINCOLO DE LEGENDA

Un lider trebuie sa disipeze tensiunile...

“For to be free is not merely to cast off one’s chains, but to live in a way that

 respects and enhances the freedom of others.”

“Pentru a fi liber nu este deajuns sa arunci lanturile cuiva, ci sa traiesti intr-un

 mod care respecta si pune in valoare libertatea altora.”

     “Oamenii spun: “Marea problema a lui Nelson Mandela este aceea ca este prea dispus sa vada binele in alti oameni”

Mi s-a spus lucrul acesta inca din adolescenta si nu stiu…Poate fi un adevar aici. Dar, atunci cand esti o persoana publica trebuie sa accepti integritatea celorlalti oameni pana la proba contrarie. Iar cand nu exista proba contrarie, iar oamenii fac lucruri in aparenta bune, ce motiv ai sa ii suspectezi? Sa spui ca fac lucruri bune pentru ca au un motiv ascuns? Pana la aparitia acestei probe, fie te ocupi de dovada de neloialitate, fie o lasi in plata domnului. Pentru ca doar asa te poti intelege in viata, cu oamenii. Trebuie sa recunosti ca oamenii sunt produsul noroiului din societatea in care traiesti si ca, de aceea sunt fiinte umane. Au puncte tari si au puncte slabe. Datoria ta e sa tratezi oamenii ca atare, fara sa crezi ca sunt niste ingeri. Si, din acest motiv, odata ce stii ca acest om are acest merit si aceasta slabiciune, lucrezi cu el si te obisnuesti cu slabiciunea respectiva si incerci sa-l ajuti sa si-o depaseasca. Nu vreau sa ma tem de faptul ca o persoana a facut unele greseli si are slabiciuni omenesti. Nu imi permit sa ma las influentat de asa ceva….trebuie sa intelegi ca elementul esential este mentinerea unitatii organizatiei. Oamenii trebuie sa poata veni la tine…astfel incat sa-ti exerciti rolul de a mentine organizatia unita.”

     “Niciodata nu am acceptat multi-rasismul cu adevarat. Solicitarea noastra este pentru o societate nonrasiala, pentru ca, atunci cand vorbesti despre multirasism, multiplici rasele; spui ca, in tara asta, sunt multe rase. Intr-un fel perpetuezi conceptul de “rasa” si am preferat sa spunem ca ne dorim o societate nonrasiala…Am discutat si am spus exact ce spunem, ca nu suntem multirasisti, suntem nonrasisti. Luptam pentru o societate in care oamenii sa nu mai gandeasca in termini de culoare…Nu e o problema de rasa; e o problema de idei.”

     “ Putine dintre partile care negociaza, daca nu cumva niciuna, par sa fi inteles arta compromisului. Inflexibilitatea unora dintre parti face dificila, in mod inevitabil, ajungerea la compromisul necesar unui acord realist… Exista o perceptie adanc inradacinata, impartasita chiar de unii analisti politici impartiali si foarte experimentati, ca adevarata problema din Burundi este lipsa unei conduceri dinamice care sa inteleaga importanta unitatii nationale, a pacii si a reconcilierii, lipsa unei conduceri cu viziune, impresionata de uciderea civililor inocenti... Compromisul este arta conducerii, iar compromisul se face cu adversarii, nu cu prietenii.

   Dintr-o analiza atenta a situatiei voastre, ar reiesi ca voi toti ati ramas pe pozitii, inflexibili, cancentrati pe diverse manevre pentru a va discredita si slabi rivalii. Niciunul dintre voi nu s-a axat pe a atrage atentia asupra acestor probleme delicate care va unesc pe voi si poporul vostru. Studiul istoriei recente a tarii voastre arata ca pareti a nu cunoaste deloc principiile fundamentale care ar trebui sa motiveze un lider:

a) Faptul ca exista femei bune si barbati buni in toate comunitatile...faptul ca datoria oricarui lider este de a identifica acei barbati si acele femei si de a le da sarcini pentru a-si servi comunitatea;

b) Faptul ca un lider adevarat trebuie sa faca eforturi mari pentru a disipa tensiunile, mai ales atunci cand se confrunta cu probleme sensibile si complicate. In mod obisnuit, extremistii prospera atunci cand exista tensiuni, iar emotia pura tinde sa ia locul gandirii rationale;

c) Un lider adevarat foloseste orice problema, oricat de serioasa si sensibila ar fi, pentru a se asigura ca, la finele etapei de discutii, vor iesi mai puternici si mai uniti dacat oricand;

d) In cele din urma, in orice diferend, ajungi la un punct in care niciuna dintre parti nu are dreptate absoluta si nici nu greseste in totalitate. Momentul cand compromisul este singura alternativa pentru cei care isi doresc in mod serios pacea si stabilitatea.”

(Note de la o reuniune din Arusha, Tanzania, in timpul procesului de pace din Burundi, 16 ianuarie 2000)

        “Barbati si femei, in toata aceasta lume, de-a lungul istoriei, au venit si au plecat.  Unii nu au lasat numic in urma, nici macar numele lor. Ca si cum nu ar fi existat niciodata. Altii lasa ceva in urma: amintirea chinuitoare a faptelor rele pe care le-au facut impotriva altor oameni; incalcari flagrante ale drepturilor omului, limitate nu doar la oprimarea si exploatarea tuturor minoritatilor entice sau invers, ci chiar genocid, menit sa le mentina politicile infioratoare.

Decaderea morala a unor comunitati din diferite parti ale lumii se dezvaluie, printre altele, in folosirea numelui Domnului pentru a justifica mentinerea unor masuri care sunt condamnate de intreaga lume drept crime impotriva umanitatii.

      Printre cei care, in decursul istoriei, s-au implicat in lupta pentru dreptate, cu toate implicatiile sale, se numara si cei care au comandat armate de eliberare invincibile si care au desfasurat actiuni impresionante si au sacrificat enorm pentru a-si elibera poporul de sub jugul asupririi, pentru a imbunatatii vietile tuturor oamenilor prin crearea de locuri de munca, construirea de case, scoli, spitale, introducerea electricitatii si aducerea de apa curata si sanatoasa, mai ales celor din zonele rurale.

     Scopul lor era eliminarea prapastiei dintre bogati si saraci, dintre cei educati si cei fara de scoala, dintre cei sanatosi si cei afectati de maladii care pot fi prevenite. Intr-adevar, cand regimurile reactionare au fost, in cele din urma, rasturnate, eliberatorii au incercat sa faca tot posibilul, in limita resurselor existente, pentru a atinge aceste nobile obiective si a introduce o guvernare curata, libera de orice forme de coruptie. Aproape toti membrii grupurilor asuprite nutreau speranta ca, in cele din urma, visurile lor dragi aveau sa se implineasca, si ca aveau sa isi recastige, la timpul cuvenit, demnitatea umana de care fusesera lipsiti decenii sau chiar secole la rand.”

     
   “Dar istoria nu inceteaza sa le joace feste chiar si luptatorilor pentru libertate experimentati si faimosi in toata lumea. De multe ori in trecut, revolutionarii au cazut cu usurinta prada lacomiei, iar tendinta de a deturna resursele publice pentru propria imbogatire i-a coplesit in cele din urma. Prin acumularea de mari bogatii personale si prin tradarea nobilelor idealuri care i-au facut faimosi, ei, practice, au parasit poporul si s-au alaturat fostilor asupritori care s-au imbogatit prin jefuirea nemiloasa a celor mai saraci dintre saraci.

      Exista un respect universal si chiar admiratie pentru cei modesti si simpli prin natura lor si pentru cei care au o incredre absoluta in toate fiintele umane, indiferent de pozitia lor sociala. Acestia sunt barbati si femei, cunoscuti sau nu, care au declarat razboi total tuturor formelor de incalcare masiva a drepturilor omului, in orice loc din lume in care se manifesta asemenea excese. Acestia sunt, in general optimisti si considera ca, in orice comunitate din lume, exista oameni buni care cred ca pacea este cea mai puternica arma in cautarea solutiilor durabile. Situatia reala de pe teren poate justifica folosirea violentei pe care nici chiar oamenii buni nu o pot evita. Dar, chiar si in astfel de cazuri, folosirea fortei este o masura exceptionala, al carei principal obiectiv este crearea mediului optim pentru solutii pasnice. Astfel de oameni buni sunt speranta lumii. Eforturile si realizarile lor sunt recunoscute si dupa moarte, chiar mult dincolo de granitele tarii lor, devenind nemuritori.”

Din cartea “CONVERSATII CU MINE INSUMI” de Nelson Mandela

Nelson Mandela - AMINTIRI PRETIOASE

   

Liderii nu-si pot permite sa urasca...

“Intr-o tara bolnava, orice masura de insanatosire este o insulta la adresa celor care traiesc pe seama bolii. Scopul libertatii este de a fi creata pentru altii…”

        “Voi respecta fagaduiala noastra: niciodata, niciodata, in nici o imprejurare, nu voi spune ceva necuviincios despre altii…Necazul, desigur, este ca cei mai multi oameni de succes sunt inclinati spre o anumita forma de vanitate. Vine o perioada in viata lor cand considera ca isi pot permite sa fie egocentrici si sa faca parada in fata poporului cu realizarile lor unice. Ce eufemism dulce pentru lauda de sine a creat limba engleza! Au ajuns sa o numeasca autobiografie, in care lipsurile altora sunt frecvent exploatate pentru a scoate in evidenta realizarile vrednice de lauda ale autorului” 

  (Dintr-o scrisoare adresata profesoarei Fatima Meer/ 1.Martie 1971)

        “Mi-am dedicat intreaga viata luptei poporului african. Am luptat impotriva dominatiei albilor si am luptat impotriva dominatiei negrilor. Am cultivat idealul unei societati democratice si libere, in care toti oamenii traiesc impreuna in armonie si au sanse egale. Este un ideal pentru care sper sa traiesc si pe care sper sa-l ating. Dar, daca este nevoie, este un ideal pentru care sunt pregatit sa mor”

  (Finalul interventiei sale din 20 aprilie 1964, din banca acuzatilor, in procesul Rivonia)

       “…Nu cerem mila, ci ne exercitam drepturile inerente celor incarcerati pentru convingerile lor politice...Anterior condamnarii si incarcerarii noastre, eram membrii al unor bine-cunoscute organizatii politice care au luptat impotriva persecutiei politice si rasiale si care au cerut drepturi politice complete pentru africani, indieni si oamenii de culoare din aceasta tara. Am respins total, dupa cum o facem si acum, toate formele de dominatie a albilor si, mai ales, politica dezvoltarii separate si am militat pentru o Africa de Sud democratica, eliberata de nenorocirile opresiunii rasiale si in care toti sud-africanii, indiferent de rasa sau de credinta, sa traiasca impreuna in pace si armonie, pe baza de egalitate. Noi toti, fara exceptie, am fost condamnati pentru activitati politice, in care ne-am implicat ca parte integranta a luptei duse pentru castigarea dreptului de autodeterminare pentru poporul nostru, recunoscut in lumea civilizata ca un drept din nastere, inalienabil, al tuturor fiintelor umane. Aceste activitati au pornit din dorinta de a ne opune politicilor rasiale si legilor nedrepte care incalca principiul drepturilor si libertatilor fundamentale care formeaza baza guvernarii democratice.”

  (Dintr-o scrisoare adresata minstrului Justitiei/ 22 Aprilie1969)

  “Intr-o tara bolnava, orice masura de insanatosire este o insulta la adresa celor care traiesc pe seama bolii. Scopul libertatii este de a fi creata pentru altii…”

…  In perioada aceea, in care am fost in inchisoare, furia si ura fata de sistem au crescut, insa manifestarea acelei furii a devenit mai putin vizibila. Acum lucrez cu aceiasi oameni care m-au aruncat in inchisoare, mi-au persecutat sotia, mi-au hartuit copiii de la o scoala la alta…si sunt unul dintre cei care spun: “Sa uitam trecutul si sa ne gandim la prezent"  ....Ura intuneca mintea. Ea sta in calea strategiei. Liderii nu isi pot permite sa urasca”…

       “Asocierea mea la Congresul National African m-a invatat ca o miscare nationala ampla prezinta numeroase si diferite contradictii, fundamentale sau nu. Prezenta intr-o organizatie a diferitelor clase si grupuri sociale cu interese contradictorii pe termen lung, care se pot ciocni in momente cruciale, genereaza propria serie de conflicte…Aveam 21 de ani la vremea aceea iar aderarea ulterioara la Congresul National African si insusirea ideilor progresiste m-au ajutat sa scap de prejudecatile tineretii si sa accept toti oamenii ca egali. Am ajuns sa accept ca nu am nici un drept sa-i judec pe altii in functie de propriile mele traditii, oricat de mandru as fi de ele; ca ai dispretui pe altii pentru ca nu au respectat o anumita traditie este o forma periculoasa de sovinism. Ma consider obligat sa-mi respect propriile obiceiuri si traditii, cu conditia ca aceste obiceiuri si traditii sa ne uneasca si, sub nici o forma, sa nu intre in contradictie cu obiectivele si si scopurile luptei impotriva opresiunii rasiale. Dar nu imi voi impune niciodata traditiile in fata altora si nici nu voi practica vreuna care sa-mi ofenseze tovarasii, mai ales acum, cand libertatea a devenit atat de scumpa.”

    “Am fost pus sub interdictie incepand cu septembrie, decembrie 1952. Prima mea interdictie a fost in baza Legii privind Intrunirile Turbulente, pentru o perioada de un an, iar apoi, cu alta ocazie, pentru o perioada de doi ani. Iar in baza Legii pentru Suprimarea Comunismului, am fost pus in interdictia de a parasi Johannesburgul timp de cinci ani. Unul dintre obiectivele Campaniei de Sfidare din 1952 era...insuflarea unui sentiment de reziztenta la asuprire; sa nu ne temem de albi, de politisti, de inchisorile, de tribunalele lor..si, la vremea ceea, 8.500 de oameni au intrat in mod deliberat la inchisoare pentru ca au incalcat legi menite sa ne umileasca si sa ne izoleze, sa rezerve anumite privilegii pentru albi. Am incalcat acele legi si am infundat puscaria si, ca urmare a campaniilor de acest fel, oamenii nostri nu se mai tem de represiuni, sunt pregatiti sa le tina piept, sunt greu de intimidat de viata din inchisoare..”

     “ Victoria intr-o cauza importanta nu se masoara numai prin atingerea obiectivului final. Este un triumf sa fii la inaltimea asteptarilor in timpul vietii. Poate ca idealurile pe care le pretuim, visele noastre cele mai dragi si sperantele nostre cele mai puternice nu isi vor gasi implinirea in timpul vietii nostre. Dar nu are importanta. Constiinta ca ti-ai facut datoria la vremea ta si ca nu ai inselat sperantele semenilor tai este, in sine, o experienta plina de satisfactii si o realizare magnifica… Dar trebuie sa spun ca este foarte ingrijorator sa stai pe margine si sa fii simplu spectator al tumultului tragic care ne sfasie tara si care genereaza pasiuni atat de periculoase.

      Se prea poate ca ziua in care natiunile vor transforma armatele puternice in miscari pacifiste redutabile si armele letale in pluguri inofensive sa fie inca departe. Dar faptul ca exista astazi organizatii internationale, guverne, sefi de stat, persoane si grupuri influente care lupta cu sinceritate si curaj pentru pacea mondiala, este o sursa reala de speranta.”

Din cartea “CONVERSATII CU MINE INSUMI” de Nelson Mandela

                         

            

Nelson Mandela - EL ESTE MADIBA

Un simbol impotriva opresiunii

  …18 iulie 1918…

     “Great anger and violence can never build a nation. We are striving to proceed in a manner and towards a result, which will ensure that all our people, both black and white, emerge as victors.” 

    "Furia puternica si violenta nu pot construi o natiune. Noi ne straduim sa procedam intr-o maniera si spre un rezultat care sa garanteze ca toti cetatenii nostri, atat negri cat si albi, vor iesi invingatori." (Discurs in fata Parlamentului European, 1990)

                             Pentru sud-africani el este Madiba - numele sau de clan.

"Putini oameni au avut la fel de mult impact asupra istoriei precum a avut Madiba. Istoria il va aminti ca unul dintre cei mai mari oameni care au trait vreodata - un om incredibil de altruist, cu o seninatate a gandirii cum putini lideri o au, pastrata in ciuda anilor grei de inchisoare; un om care a facut atat de multe sacrificii pentru a re-scrie istoria generatiilor de sud-africani si  a lumii.

       Mandela a fost o figura emblemica pentru lupta anti-apartheid. De la luptatorul instruit de gherila si fondator al "Umkhonto we Sizwe", aripa militara a Congresului National African, a ajuns presedintele ales si laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1993). In tineretea sa, a fost implicat in numeroase proteste si chiar in unele conspiratii mai subversive impotriva institutiei Afrikaner. A fost fruntea miscarii anti-apartheid din Africa de Sud, cel mai popular si cel mai cunoscut militant al luptei, membru al Congresului National African, ca parte a unei coalitii multirasiale remarcabile. Dupa cei 27 de ani de ispasire a sentintei cu inchisoare pe viata in urma unei condamnari pentru sabotaj si incercare de a rasturna guvernul in 1962, Mandela a lucrat, la inceputul anilor ’90, cu presedintele de atunci al Africii de Sud, De Klerk, pentru a elimina apartheidul si pentru a realiza primele alegeri multi-rasiale in Africa de Sud.

     A acceptat sa poarte negocieri cu cei pe care avea toate motivele sa-i deteste si sa-i urasca pentru tratamentul inchizitorial inuman, pentru brutalitate si injustitie in regimul ultra-rasist de apartheid. Traind intr-o societate uluitoare prin ipocrizia ei, a carei strategie era: “pretinde, dar fa opusul”, Mandela a preferat tratativele, manifestarii oricaror forme de vendetta si, spre deosebire de alti lideri africani, a ramas loial crezului sau in favoarea libertatii si moderatiei. La alegerile din 1994 Nelson Mandela a devenit primul presedinte de culoare al Africii de Sud, pozitie pe care a detinut-o pana in 1999. A fost forta conducatoare in unificarea tarii sale.  Mai mult decat atat, Mandela a prevenit ceea ce multi au vazut ca o razbunare inevitabila dupa o jumatate de secol de tensiune rasiala, segregare si rasism institutionalizat. El a pus pur si simplu capat unui razboi civil, iar pentru acest lucru, in Africa de Sud, a existat mult respect in favoarea sa, fiind respectat chiar si de rasisti. Este de necontestat influenta si reputatia lui Mandela in randul persoanelor de toate rasele din Africa de Sud si din lume.

   A fost o vreme insa, in care guvernul Margaret Thatcher l-a denigrat catalogandu-l "terorist". In anii 80, multi dintre americani, in loc sa-l numeasca pe Mandela un luptator pentru libertate, il numeau "terorist”. Puterile care pe atunci il considerau, etichetau si tratau pe Mandela drept terorist, astazi si-l amintesc ca un mare pacificator, uitand de acela care a fost revolutionarul Mandela. Adevarul este ca milioane de sud-africani, cu mult inainte de Nelson Mandela, dar si in timpul si in frunte cu el, au luptat, au suferit si au murit pentru a infrange apartheid-ul. Cauza lor a fost ostil opusa colonialismului, Statelor Unite si Marii Britanii care au folosit Africa de Sud pentru a ataca alte natiuni sud africane care si-au castigat independenta.

- “Regimul de apartheid a compromis legea si ordinea. Drepturile majoritatii populatiei au fost suprimate fara mila, s-au practicat arestarea fara proces, torturarea si asasinarea activistilor politici, criticarea deschisa a tuturor judecatorilor de la Curtea de Apel care erau independenti si pronuntau sentinte impotriva regimului…” - Nelson Mandela

     A existat insa in lume si o miscare de masa uriasa - condusa in mare masura de studenti si activisti afro-americani pentru drepturile civile, cu implicarea unor sindicate -  pentru a boicota si a sanctiona Africa de Sud sa puna capat apartheidului, miscare care a sustinut moral pe toti cei implicati in aceasta lupta.

   

    Ce a insemnat Mandela pentru lume? El a fost un simbol al dorintei de neingenunchere, de libertate, al luptei pentru demnitatea pastrata in cele mai neprielnice conditii, al rezistentei in fata opresiunii, un revolutionar de clasa mondiala. Un lider care a vazut in educatie o arma puternica in favoarea libertatii, egalitatea de sanse obtinuta prin educatie fiind cheia pentru emancipare, un principiu inca de realizat in Africa de Sud sau in atatea alte parti. Respectul manifestat pentru o gandire independenta, in cunostiinta de cauza, ca si pentru libertatea de exprimare a fost evident, la fel cum tot atat de evident a fost curajul in anii grei de inchisoare care nu l-au transformat intr-un calau al celor care l-au oprimat, ci intr-un mediator de clasa pentru poporul sau, un promotor al democratiei si al dezvoltarii, un om care “a sacrificat atat de mult pentru schimbare, pentru egalitate, sansa si demnitate umana”. Mostenirea sa este atat un apel la moderare, cat si o sursa de inspiratie pentru milioane de oameni din intreaga lume sa lupte pentru eliberare.”

Inspirat:  Dave Schneider, organizator si activist sindical / Florida de Nord.

                 Martin Hall /academician si pedagog britanic/Africa de Sud