Michael Jackson – FRAMANTAND SI SCULPTAND MATERIA

“Adesea, oamenii pur si simplu nu vad ceea ce vad eu. Au prea multe indoieli... Eu stiam ce putem face din acest disc”

Cine ar putea sa vorbeasca cu mai multa convingere si implicare despre dorintele, sperantele sau indoielile, despre munca colosala dusa pana la epuizare pentru realizarea unui album care s-a dovedit a fi cel mai bun, cel mai bine vandut, un etalon in aprecierea comerciala a altor albume, despre aspiratiile avute inca din copilarie de a deveni el cel mai bun? - Nimeni altul decat Michael, in cartea sa autobiografica ‘Moonwalk’. Thriller este primul lui exemplu de "framantare si sculptare a materiei" care a ajuns sa ridice televiziunea MTV pe cele mai inalte culmi ale rating-ului.

“Inca din copilarie, am visat sa inregistrez discul cu cea mai buna vanzare din lume. Imi aduc aminte ca atunci cand mergeam la inot, imi puneam in minte o dorinta inainte de a sari in bazin. Nu uitati, am crescut stiind ce inseamna harnicia, intelegerea, atingerea unui scop si mi s-a spus ce este si ce nu este posibil. Voiam sa fac ceva deosebit. Intindeam mainile ca si cum as fi vrut sa-mi trimit gandurile in spatiu. Imi spuneam: “Asta este visul meu. Asta este dorinta mea”…

“Cred in dorinte si in capacitatea unei persoane de a-si indeplini o dorinta. Cred cu tarie si din tot sufletul... Iar o dorinta este mai mult decat o dorinta, este si un scop. Este ceva ce poate deveni realitate cu ajutorul constientului si subconstientului tau. Eu le-am spus ca albumul Thriller trebuie sa fie mai bun decat Off the Wall. Recunosc ca doream ca acest album sa aiba cea mai mare vanzare din toate timpurile. Au inceput sa rada. Parea a fi o dorinta abstracta, nerealizabila…”

“Au fost si situatii in timpul inregistrarii Thriller, cand ma emotionam sau ma suparam pentru ca nu-i puteam face pe cei cu care lucram sa vada ceea ce vedeam eu. Adesea, oamenii pur si simplu nu vad ceea ce vad eu… Nu poti sa dai ce e mai bun in tine cand tu insuti ai indoieli. Cred insa ca mintea noastra este suficient de puternica sa ne ajute sa abtinem ce vrem. Eu stiam ce putem face din acest disc. Aveam o echipa valoroasa, idei bune si stiam ca putem face un lucru deosebit…”

“Am muncit din greu, dar este adevarat ca numai daca dai totul, poti obtine ceva de calitate. Eu tind spre perfectiune. Muncesc pana cad din picioare. Iar la acest album, care initial s-a numit ”Starlight”, asa am muncit… Thriller a fost un proiect dificil. Eu eram atat de emotionat incat nu mai aveam rabdare sa-l vad pe piata. Cand am terminat, nu a fost nicio sabatorire a evenimentului, de care sa-mi pot aminti. Nu ne-am dus la discoteca, nici altundeva. Doar ne-am odihnit. Acesta este felul meu de a sarbatori."

Michael dorea mult sa schimbe atitudinea casei de discuri care, in general, nu credea ca un nou album va fi mai bun decat cel dinainte. “Intelegerea profunda a industriei inregistrarilor”, spunea el, “s-a dovedit nepretuita. De exemplu am scos pe piata ‘Beat It’ ca single, in timp ce ‘Billie Jean’ era inca pe locul 1. Cei de la CBS urlau: - Esti nebun. O s-o ucideti pe Billie Jean. – Dar, Frank le-a spus sa nu isi mai faca probleme, fiindca ambele melodii vor fi extraordinare, concomitent in Top 10. Asa a si fost. Albumul a fost de mare succes. Fara limite. De fiecare data cand se reedita, se vindea tot mai repede.”

“Cele trei videoclipuri pentru televiziune – Billie Jean, Beat It si Thriller – faceau parte din conceptia mea originala cu privire la album. Eram hotarat sa prezint aceasta muzica intr-un mod cat mai atragator cu putinta. Pe atunci, ma uitam cum fac altii emisiuni TV si nu puteam intelege de ce atat de multe erau primitive si slabe…”

“Telul meu este ca tot ceea ce fac sa fie la superlativ, indiferent de domeniu, deci de ce sa muncesc atat de mult la album si apoi sa fac un videoclip groaznic? Doream ceva care sa-i lipeasca pe telespectatori de televizoare, ceva care sa poata fi vazut mereu. Inca de la inceput, ideea a fost sa le ofer oamenilor calitate. Deci, doream mult sa fac o munca de pionierat in acest domeniu relativ nou si cele mai bune videoclipuri.”

De exemplu, atunci cand a compus piesa ‘Beat It’, Michael s-a gandit la banditii de pe strada. Si, impreuna cu regizorul Bob Giraldi, “am facut impreuna regia, framantand si sculptand intreaga materie”. Una dintre ideile geniale a fost aceea de a folosi in film “marfa” reala. Drept urmare, in prima secventa, cea din tripou, cei care apar nu sunt actori. Sunt niste copii vagabonzi, duri, pentru care nu a fost nevoie de niciun machiaj. Aceasta strategie a mai fost folosita si la alte videoclipuri ale sale.

“Au fost adusi banditi adevarati din cartier si, la inceput, acei baieti ne-au cam intimidat. Eram bine paziti… apoi ne-am dat seama ca nu era nevoie de toate astea, ca banditii erau in mare parte umili, draguti si amabili in relatiile cu noi. Doreau sa fie vazuti si respectati, iar acum urma sa-i distribuim la televiziune. Le-a placut la nebunie asta. Sunt razvratiti, dar razvratiti care vor atentie si respect. Ca noi toti, vor si ei sa iasa in evidenta. Iar eu le-am dat ocazia asta. Se purtau atat de frumos cu mine, - politicosi, linistiti; ma sprijineau in tot ce faceam. Dupa numerele de dans, mi-au laudat munca si pot spune ca acest lucru a contat enorm. Adevarul acelei experiente a iesit la iveala pe ecran. Videoclipul ‘Beat It’ era intr-adevar incitant. Simteai viata de pe strada si realitatea acelei vieti… Nu erau actori interpreti, erau departe de a fi asa ceva. Erau ei insisi, iar senzatia pe care ti-o lasau se datora spiritului lor.”

In ziua de astazi te intrebi unde ar fi ajuns arta videoclipului sau a scurt-metrajului (asa cum ii placea lui Michael sa o numeasca), daca el ar fi trait, daca el ar fi fost apreciat si iubit de toata lumea (nu distrus incetul cu incetul de catre cei care i-au dorit pieirea), daca in toti acesti ani imensul lui potential creativ ar fi fost folosit pentru a gasi noi si noi modalitati de concepere si realizare a videoclipului ca arta adevarata si necesara in redarea mesajului unui cantec cu cat mai multa acuratete, in imbinarea cat mai perfecta a ritmului muzicii cu miscarile dansului? Sa ajungi sa te intrebi de fiecare data: muzica precede dansul sau dansul precede muzica?

Cate zeci sau poate sute de ani de progres am fi castigat daca, de-a lungul timpului, valoarea ar fi fost recunoscuta si ajutata, nu distrusa din diferite motive si interese? Daca potentialul fiecaruia ar fi fost lasat sa se manifesteze liber, nu ingradit in fata fricii, a concurentei sau a nonvalorii?... Arta manifestata prin dans, muzica, videoclip, film de scurt metraj, poate chiar cinematografie, ar fi avut atat de mult de castigat daca Michael, in loc sa fi fost determinat in mod josnic sa se izoleze, ar fi stat alaturi de tinerii artisti pentru a-i ajuta, pentru a le deschide oportunitati, pentru a-i indruma spre o gandire deschisa noului, pentru a le influenta munca, stilul de lucru, pasiunea, bucuria daruirii in tot ceea ce fac?...

Din pacate, astazi traim intr-o perioada in care oamenii pot sa spuna orice, iar acest "orice" sa fie considerat ca adevar. Rolul mass-mediei in distrugerea reputatiei unui om este din ce in ce mai evident, constituind un instrument de manipulare si santaj tot mai des folosit de catre cei interesati. In urma tuturor acestor tentative scandaloase de denigrare a personalitatii unui om (chiar si dupa moarte, cand el nu mai are posibilitate sa se apere)  au de suferit imaginea sa si implicit mostenirea colosala lasata omenirii.

Sa fie oare de vina neobosita ura, care-si face din ce in ce mai mult loc in aceasta lume, ura fata de toate aceste personalitati care au cucerit inima intregii omeniri prin gandurile si faptele lor pozitive, care ne trezesc setea de adevar si dragostea fata de semenii nostri, dorinta de pastrare a vietii si a frumusetilor naturii pe neasemuita noastra planeta Pamant?

Este trist cum, distrugandu-ne valorile si potentialele sau retezand aripile tinere ce aspira spre noi inaltimi, ne distrugem clipa de clipa viitorul!

Citatele sunt din cartea autobiografica ‘Moonwalk’, de Michael Jackson