LA MULTI ANI NATIUNII ROMANE!

Sa salutam Marea Unire… “ca pe rasaritul cel mai stralucit al celei mai senine zile a neamului romanesc.”

 

Sunt fara de hotar si greu de egalat toate jertfele si trairile compatriotilor care, de-a lungul istoriei, au aparat cu demnitate hotarele celor trei tari romanesti, dar si simtamintele acelora care au asteptat de-a lungul timpului, cu ardoare si speranta, marea clipa promisa – cea a Unirii cu Tara, pentru intregirea natiunii in hotarele sale politice firesti. "Unirea, natiunea a facut-o", spunea Mihai Kogalniceanu. Poporul roman a militat indelung pentru tara sa, a luptat pentru ea, s-a jertfit pentru ea, “ajungand nu numai la constiinta individualitatii sale nationale, dar si la constiinta demnitatii si a valorii sale”. 

Gandurile lor, izvorate din dorinta milenara de intregire a neamului, raman chezasie marilor evenimente ce ne-au marcat istoria:

DORINTA MARIEI SALE

”Si hotarul Ardealului… pohta ce-am pohtit… Moldova si Tara Rumaneasca" 

         - Documentul „Dorintele lui Mihai-Voda Maria Sa, domnul Ardealului, Moldovei si Tarii Rumanesti…”/ iulie 1600

ULTIMA MEA VOINTA

„Ardealul nu mai este Ardeal, ci Romania… Uitati-va pe camp, romanilor, suntem multi precum cucuruzul brazilor, suntem multi si tari”

        - Avram Iancu/ Marea Adunare Nationala de la Blaj, 15 mai 1848.

 “Unicul dor al vietii mele fiind ca sa-mi vad Natiunea mea fericita, pentru care, dupa puteri am si lucrat pana acuma, durere fara mult succes, ba tocma acuma cu intristare vad ca sperantele mele si jertfa adusa sa prefac in nimic. Nu stiu cate zile mai pot avea; un fel de presimtire imi pare ca mi-ar spune, ca, viitorul este nesigur. Voiesc dar si hotarat dispun, ca dupa moartea mea, toata averea mea miscatoare si nemiscatoare sa treaca in folosul natiunii, pentru ajutor la infiintarea unei academii de drepturi, crezand cu tarie ca luptatorii cu arma legii vor putea scoate drepturile natiunii mele!”

       - Avram Iancu/ Campeni, 20 decembrie 1850 

LIBERTATE ROMANILOR

„Astazi, vedem curat ca acelasi despotism ne copleseste pe toti romanii impreuna cu ungurii, dusmanii de ieri, si cu toate popoarele Europei. Astazi este invederat pentru tot romanul cu minte si cu inima ca libertatea nationalitatilor nu poate veni de la curtile imparatesti si din mila impilatorilor si a despotilor, ci numai dintr-o unire stransa intre toti romanii si dintr-o ridicare a tuturor impreuna si in solidaritate cu toate popoarele impilate”.

      - Nicolae Balcescu/ anul 1851

ONOARE PATRIEI

„Ofiteri, subofiteri, caporali si soldati, astazi va fi una din cele mai insemnate zile in datinile noastre. Primind steagurile cele noi, aduceti-va pururea aminte ca va incredintez onoarea Tarii noastre. Steagul inseamna Romania! Acest pamant binecuvantat al Patriei, stropit cu sangele strabunilor nostri si imbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecaruia, casa in care s-au nascut parintii si copiii vostri! Steagul este inca simbolul devotamentului, credintei, ordinii si al disciplinei ce reprezinta oastea. Steagul este totodata trecutul, prezentul, precum si viitorul Tarii, intreaga istorie a Romaniei. Intr-un cuvant, steagul reprezinta toate victoriile si virtutile militare, care se cuprind in acele doua cuvinte sapate pe vulturii romani: ONOARE SI PATRIE! Voi, ofiteri, subofiteri, caporali si soldati, jurati sa pastrati cu onoare si fara pata steagurile voastre si asa veti corespunde increderii si asteptarii ce am pus impreuna cu intreaga noastra tara, in voi. Jurati sa le aparati in orice imprejurare ca pe un sfant depozit ce incredintez bravurei si patriotismului vostru”.

       - Alexandru Ioan Cuza/  Cotroceni, septembrie 1863

OCHIUL DE JAR NESTINS

“In izolarea mea, ma simteam tot mai mult ca un cetatean, aproape fara taram, al unei patrii spirituale mai presus de hotare si timp… Prin toata forta imprejurarilor, dar si a conditiilor inerente ei, viata mea, ce nu mai era a mea, ci si a “radacinilor” cu care ea se confunda, se dedubla. Si participam astfel, intermitent, cu toata fervoarea, la ceea ce se petrecea in spatiu si timp, in preajma si mai departe.

Intregirea natiunii in hotarele sale politice firesti era o promisiune ce inca din copilarie mi-o facea frunza arinilor, murmurul apelor si bataia profetica a aripilor din vazduh. In aerul acestei promisiuni am crescut. Iar cand s-a incins de-a binelea razboiul, pe care pe de-o parte il cantaream cu atata oroare, gaseam din alt punct de vedere ca istoria nu iesea prielnica in intampinare. Cautam, cu alte cuvinte, unui cataclism, declansat din cauze neghioabe, o semnificatie coborata din tarii si o legitimare ca preludiu al unei supreme impliniri. Dar de la izbucnirea epicului foc au trecut doi ani!

De cate ori n-am disperat ca micul stat roman, spre care inimile noastre se intorceau ca un imens lan de floarea-soarelui, a pierdut ocazia, ce nu se va mai repeta.

Cateodata mi se parea chiar ca “Tara” s-a impotmolit in pragul destinului ei. Doi ani si-au picurat clipele in cupa nerabdarii, si hotarul din varful muntilor nu se mai punea in miscare sa vina asupra noastra, sa se desfaca un moment, si-apoi sa se inchida iarasi, imbratisindu-ne! Numai zvonuri din om in om, si prin vama cucului, strabateau cateodata “de dincolo”, ca sa mai sufle in spuza vetrelor de aici, si sa scoata iarasi la iveala ochiul de jar nestins.”            

        - Lucian Blaga/ “Hronicul si cintecul virstelor”- 

FRATI ROMANI!

“Locul cel mai istoric al neamului nostru va asteapta cu bratele deschise. Veniti deci si-l atingeti cu pasul vostru, ca sa simtiti fiorul ce l-a miscat odata pe marele voivod cu numele de arhanghel, pe martirii Horia, Closca si Crisan, pe craiul muntilor Avram Iancu, si pe toti cei cari au inceput si lucrat la realizarea visului de veacuri, pe care noi cei de azi il vedem si-l salutam, ca pe rasaritul cel mai stralucit al celei mai senine zile a neamului romanesc.”

        - Programul marei adunari constituante a romanilor din Transilvania si Ungaria - 1 Dec. 1918

TRAIASCA ROMANIA MARE, UNA SI NEDESPARTITA

“Vestea imbucuratoare ce Imi aduceti despre maretul act al unirii cu Regatul Roman, savarsit in vechea cetate a lui Mihai Viteazul, a umplut inima Mea de net supusa bucurie si am primit-o cu vie emotie.

Munca deosebita depusa in cursul vremurilor de barbatii patriotici, purtatori credinciosi ai idealului national, azi si-a gasit rasplata bine meritata. Din lacrimile celor cari au plans si au suferit, cari au luptat fara preget, din sangele celor cari au muncit pentru infaptuirea lui, lasand ca mostenire sfanta credinta lor nestramutata, a rasarit samanta, a carei roade azi le culegem, ca un dar din cer.

Multumesc Atotputernicului, ca Mi-a ingaduit ca, prin vitejia ostasilor Mei, sa contribui la aceasta mareata fapta si ca impreuna cu poporul Meu iubit sa pot trai si eu aceste clipe inaltatoare. Cum am fost partasul suferintelor si durerilor voastre, asa iau din adancul inimii parte la bucuria voastra, care este aceea a tuturor Romanilor si, unind glasul Meu cu glasul vostru, va zic plin de mare nadejde intr-un viitor frumos: Traiasca ROMANIA MARE, una si nedespartita.”

           - Telegrama regelui Ferdinand I/ 1 decembrie 1918

NU PLANGE, MAICA ROMANIE!

Nu plange, maica Romanie,
Ca am sa mor neimpartasit!
Un glont pornit spre pieptul tau,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…

Nu plange, maica Romanie!
E randul nostru sa luptam
Si din pamantul ce ne arde
Nici o farama sa nu dam!

Nu plange, maica Romanie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii nostri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o stim!

Nu plange, maica Romanie!
Aduna tot ce-i bun sub soare;
Ne cheama si pe noi la praznic,
Cand Romania va fi mare!

 - Versuri gasite in ranita unui soldat mort in toamna anului 1918,
 pe muntele Sorica, din Carpatii de Curbura.

TRIPTIC LA MAREA UNIRE     

 

I. Basarabia, 9 aprilie 1918

Ne-au daramat lacasele cu tunul
ne-au vanturat in cele patru zari
tribunii nostri, unul cate unul
i-au rastignit in jug de lumanari.

Procesiuni prin stepa asiata
familii smulse-n zori din asternut
vechi pamanteni ce-au stapanit odata
manati de patul pustii si de cnut.

E sfartecata harta cu hangerul
un rau secat ne minte in zadar
pamantu-i rupt, dar oglindeste cerul
adevarata piatra de hotar.

Aici, prin vreme, totul ii acuza
nu-i mai indura nimeni pe procleti
nici clopotul, nici azima din spuza
nici bourul din stema cu peceti.

Si-i mai acuza datina ce canta
la vicleim, la nunti si-ngropaciuni
iar peste toate, Limba noastra sfanta
icoana facatoare de minuni.

E graiul meu si-al celor ce-o sa vina
si-al muntilor de oase ce nu tac
o pravila de aur si lumina
cu slove de marimea unui veac.

E Limba Romei tamaduitoare
in ea s-au poticnit dusmanii mei
din Capriana lui Stefan cel Mare
pan' la Hotin, Tighina si Orhei.

Aceasta-i ziua binecuvantata
cand Sfatul Tarii buciuma la stani
psaltirile miros a judecata
si moldovenii iar isi spun romani.

E uvertura sacra a Unirii
e temelia casei unui neam
ingenuncheati, au priceput si zbirii
ca romanesti sunt toate: rau si ram.

Si ca minciuna n-are viata lunga
si ca din zorii lumii stam aici
Sodoma si Gomora sa-i ajunga
pe toti vrajmasii nostri venetici!

II. Bucovina, 28 noiembrie 1918

Imbraca-te in aur frumoasa Bucovina
acum ori niciodata e timpul sa renasti
n-au vulturii habsburgici puterea sa te-atina
mestecenii si fagii parca-s faclii de Pasti.

Si ei iti lumineaza fagasul catre tara
pe vechile cazarme sunt flamuri romanesti
postalioane trase de cerbi se desfasoara
din Cernauti in Stupea, din Putna-n Ipotesti.

Sunt toate ale noastre, podoabe si minee         
si fluiera cioplita in inima de plop
vesmintele alb-negru, icoane ce scanteie
si acoperamantul Mariei de Mangop. 

                 

Iar peste toata slava din codrii de arama
topeste ceara alba sigiliul princiar
e un Luceafar tanar si bun de pus pe rana
e Sfantul Eminescu de paza la hotar.

Aici e salba noastra de manastiri batrane
e micul nostru Athos cu turlele de flori
pe tot cuprinsul sacru al Patriei Romane
cand spunem Bucovina, noi spunem Trei Culori.

Si obcina, si campul, si raurile toate
se scutura deodata de numele strain
imperiul se retrage ca fumul de pe sate
incepe era noastra, si restul e destin.

III. Transilvania, 1 decembrie 1918

Inflorit-a, inflorit-a
rugul iernii triumfal
risipite ca ursita
plang mormintele-n Ardeal.

De la Anna la Caiafa
trag in jug atati romani
si le sangereaza ceafa
au tarana in plamani.

Si se sting fara prihana
nu s-ar plange nimanui
tot Ardealul e o rana
lacomi sunt calaii lui.

Pana-n ziua marii hore
ninsa de un dor nespus
cand esarfe Tricolore
un intreg popor si-a pus.

Zi de iarna, zi lumina
instelata-n calendar
cronica de aur plina
piatra alba de hotar.

Timp inalt de-ntemeiere
flambura cu vulturi grei
semn ca Patria nu piere
cat mai are pui de lei.

Zi de brazi reverberata
si-nflorita de ecou
bucuria ta curata
azi o celebram din nou.

-   Poezie de Corneliu Vadim Tudor

Cat de luminoasa poate fi fiinta umana si cat de divin ii poate fi destinul, cat de nestramutata ii poate fi dragostea de neam si de tara, pentru care niciun sacrificiu nu este deajuns, atunci cand isi apara cu demnitate tarina strabuna, idealul integritatii si apartenentei la pamantul unde s-a nascut!

Iubesc acest spatiu mioritic unde m-am nascut, iubesc altarul acestui pamant romanesc ridicat de mii de ani spre soare, mi-s dragi satele noastre ascunse in palcuri inmiresmate de pomi si flori, si satenii nostri intelepti, cu vorba lor molcoma, si painea coapta in test, si gustul mancarilor facute in vatra, mi-s dragi muntii si vaile si potecile de munte, raurile si livezile, si amurgul si rasaritul plaiului romanesc. Toate sunt altfel aici, pentru ca aici sunt ACASA. Mi-e draga tara mea si amintirea ce ma leaga de trecutul ei glorios.

Iar daca exista, ca in oricare alt loc din lume, durere si neintelegere, si invidie si interese pe care romanii adevarati nu le pricep… atunci, pentru orice lucru urat de aici, exista ceva cu mult mai frumos. Sunt atatia oameni care vad asta. Si eu vad la fel. Cu ochii vad in sufletul altuia dragostea, chiar daca tot ce am iubit s-a dus si tot ceea ce stiam mi-a fost luat. Dar iubirea este in amintirile mele. Cea mai puternica magie care exista. Ne face mai puternici decat va fi rautatea vreodata.

Acestea sunt amintirile celor pe care i-am iubit si i-am pierdut. Iar daca noi le vom pastra povestea adanc in inima noastra, nimeni, niciodata, nu va putea sa-i ia de langa noi… iar faptele lor vor infrumuseta si imbogati de-a pururi pamantul si inima neamului romanesc.

                              Fii binecuvantata, Romanie Unita!

                  Fie-ti binecuvantat poporul, in pace si intelegere!