Martin Luther King - “I HAVE A DREAM”

  “EU AM UN VIS”

    ….Noi, ca popor, vom ajunge in tara promisa... 

 “…Mai am inca un vis. Este un vis adanc inradacinat in visul american.

Am un vis, ca intr-o zi aceasta natiune se va ridica si va trai in adevaratul sens al crezului sau: "Noi consideram ca aceste adevaruri sunt de la sine intelese pentru ca toti oamenii sunt creati egali." Am un vis, ca intr-o zi cei patru copii ai mei sa traiasca intr-o natiune in care nu vor fi judecati dupa culoarea pielii lor, ci dupa esenta caracterului lor.”/ MLKing

In urma cu mai mult de 50 de ani, in august 1963, Martin Luther King Jr. a electrizat America cu discursul sau "I Have a Dream" (Eu am un vis), in care facea apel la incetarea rasismului in Statele Unite. Rostit dramatic in fata a peste 250.000 de sustinatori ai drepturilor civile, de pe scarile Monumentului comemorativ Lincoln, in timpul marsului din Washington, discursul a fost un moment definitoriu al Miscarii Drepturilor Civile Americane.

Discursul este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune discursuri tinute vreodata, fiind perceput la fel de bine ca un tratat politic, dar si ca o opera de arta poetica sau ca o predica exprimata si improvizata cu maiestrie.

Mesajul cheie al discursului, argumentat cu pasiune si putere, este acela ca toti oamenii sunt egali. Printr-o retorica inflacarata, se face apel la dreptate rasiala, la o societate integrata, la libertate, iar prin folosirea frecventa a repetitiei, se reuseste in mod stralucit a se da un impact covarsitor cuvintelor rostite si mesajului transmis.

Discursul incepe cu o referire la “Proclamatia de Emancipare” care a eliberat milioane de sclavi in 1863 si sfarseste cu o improvitatie pe care King o face pe tema “Eu am un vis". In aceasta parte a discursului cu care a entuziasmat cel mai mult ascultatorii si prin care a devenit faimos, King a descris visurile de libertate si egalitate ce s-au nascut intr-o tara a sclaviei si a urii.  Cu o singura fraza, Martin Luther King Jr. a intrat, alaturi de Jefferson si Lincoln, in randurile oamenilor care au modelat America moderna.

Pentru comunitatea de culoare din vremea aceea, ca si pentru generatiile ulterioare de americani, discursul va ramane la fel de cunoscut ca si Declaratia de Independenta a SUA.

“Marsul din Washington pentru locuri munca si libertate” a fost destinat in parte pentru a demonstra sprijinul de masa pentru legislatia drepturilor civile propuse de presedintele Kennedy in iunie 1963. Discursul a fost un succes pentru administratia Kennedy si pentru coalitia liberala a drepturilor civile. Acesta a fost considerat "triumful unui protest reusit".

Kennedy a urmarit discursul lui King la TV si a fost foarte impresionat. El a simtit ca marsul a sustinut sansele unui proiect de lege pentru drepturi civile. Ulterior, liderii marsului au acceptat invitatia la Casa Alba pentru a se intalni cu presedintele.

Unii dintre cei mai radicali lideri de culoare care au fost prezenti, au condamnat insa discursul (impreuna cu restul marsului) ca fiind prea compromitator. Malcolm X a scris mai tarziu in autobiografia sa: "Cine a mai auzit vreodata de revolutionari furiosi leganandu-si picioarele goale impreuna cu asupritorii lor in bazine pline de crin, cu Evanghelii, chitare si discursuri "I have a dream".

Strategia bazata pe nonviolenta adoptata de Martin Luther King era insa tributara celui pe care l-a admirat si urmat o viata intraga, Mahatma Ghandi. Prin urmare, atat el cat si alti lideri au convenit sa-si tina discursurile in liniste, pentru a evita o nesupunere civila provocatoare. Aceasta strategie a devenit semnul distinctiv al miscarii pentru drepturile civile. 

“I HAVE A DREAM” 
 Un discurs memorabil, stralucitor, o opera in arta retoricii!

                       

“Sunt fericit sa ma alatur voua astazi, in ceea ce va ramane in istorie ca cea mai mare demonstratie de libertate din istoria natiunii noastre.

Cu o suta de ani in urma, un renumit american in a carui umbra simbolica stam astazi, a semnat Proclamatia de Emancipare. Acest decret important a venit ca o lumina puternica de speranta pentru milioanele de sclavi negri care au fost stigmatizati de flacarile unei injustitii nimicitoare. Ea a venit ca un revarsat de zori fericit pentru a pune capat indelungatei nopti de captivitate.

Totusi, dupa o suta de ani, negrii nu sunt inca liberi. Dupa o suta de ani, viata negrilor este inca dureros mutilata de catusele segregarii si lanturile discriminarii. Dupa o suta de ani, negrii traiesc pe o insula izolata de saracie, in mijlocul unui ocean vast de prosperitate materiala. Dupa o suta de ani, negrii sunt inca tinuti in colturile societatii americane si se afla in exil in propria tara. Ca urmare, am venit astazi aici pentru a prezenta o situatie nedemna.

Intr-un fel, am ajuns in capitala natiunii noastre pentru a incasa un cec. Cand arhitectii republicii noastre au scris stralucitele cuvintele ale Constitutiei si ale Declaratiei de Independenta, ei au semnat un bilet la ordin pentru care fiecare american a fost desemnat ca beneficiar.

Acest bilet la ordin a fost o promisiune facuta tuturor oamenilor, atat celor de culoare cat si celor albi, de a le fi garantate drepturile inalienabile la viata, libertate si fericire.

Este evident faptul ca astazi, America a intarziat la plata acest bilet la ordin in masura in care cetatenii ei de culoare sunt cei in cauza. In loc sa onoreze aceasta obligatie sacra, America a dat cetatenilor negri un cec fara acoperire; un cec care s-a intors marcat: "fonduri insuficiente."

Dar noi refuzam sa credem ca banca dreptatii este in stare de faliment. Refuzam sa credem ca nu exista fonduri suficiente in marile seifuri de oportunitate ale acestei natiuni. Asadar, am venit sa incasam acest cec – un cec care ne va oferi, la cerere, bogatiile libertatii si securitatii justitiei.

Am venit, de asemenea, in acest loc sfintit pentru a reaminti Americii de urgenta imperioasa de acum. Nu este timpul sa ne angajam in lucruri inutile sau sa luam tranchilizante de gradualism.

Acum este momentul sa facem reale promisiuni democratiei. Acum este momentul sa evoluam din valea intunecata si pustie a segregarii, spre calea insorita a dreptatii rasiale. Acum este momentul sa ridicam natiunea noastra din nisipurile miscatoare ale nedreptatii rasiale pe stanca solida a fraternitatii. Acum este momentul sa facem din dreptate o realitate pentru toti copiii lui Dumnezeu. Ar fi o eroare fatala pentru natiune sa trecem cu vederea urgenta momentului.

Aceasta vara torida a nemultumirii legitime a negrilor nu va trece pana cand nu va exista o toamna revigoranta a libertatii si egalitatii. O mie nouasute saizeci si trei nu este un final, ci un inceput. Cei care gandesc ca negrii au avut nevoie sa-si descarce surplusul de energie si acum vor fi multumiti, se vor trezi la realitate daca natiunea se intoarce la afaceri ca de obicei. Nu va exista nici odihna, nici liniste in America, pana cand nu li se vor garanta negrilor drepturile cetatenesti. Vartejurile revoltei vor continua sa zdruncine temeliile natiunii noastre pana in ziua aceea luminoasa in care dreptatea va iesi la suprafata.

Dar, mai exista ceva ce trebuie sa spun poporului meu care sta pe pragul cald ce duce spre Palatul de Justitie. In procesul obtinerii locului nostru de drept, nu trebuie sa ne facem vinovati de fapte ilicite. Sa nu cautam sa ne satisfacem setea de libertate band din paharul cu amaraciune si ura. Trebuie sa ne ducem pentru totdeauna lupta spre un nivel inalt de demnitate si disciplina. Nu trebuie sa permitem protestului nostru creativ sa degenereze in violenta fizica. Pe de alta parte, trebuie sa ne ridicam la inaltimea maiestuoasa a intalnirii fortei fizice cu forta sufletului.

Extraordinarul militantism nou care a cuprins comunitatea negrilor, nu trebuie sa ne conduca la vreo neincredere din partea oamenilor albi, pentru ca multi dintre fratii nostri albi, dupa cum reiese din prezenta lor astazi aici, au ajuns sa realizeze ca destinul lor este legat de destinul nostru. Si ei au ajuns sa inteleaga ca libertatea lor este indisolubil legata de libertatea noastra. Noi nu putem merge singuri.

Si asa cum am marsaluit pana acum, trebuie sa ne angajam ca vom marsalui si pe viitor. Nu ne putem intoarce. Aici se afla aceia care-i intreaba pe cei care sunt adeptii drepturilor civile: "Cand veti fi multumiti?" - Noi nu putem fi niciodata multumiti atat timp cat negrii sunt victimile ororilor indescriptibile ale brutalitatii politiei.

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat trupurile noastre, grele de oboseala calatoriei, nu pot obtine cazare in motelurile de pe sosele si in hotelurile din orase.

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat mobilitatea de baza a unui negru este de la un ghetou mai mic la unul mai mare.

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat copiii nostri sunt deposedati de propria individualitate si jefuiti de propria demnitate prin semne care sa afirme "doar pentru albi!"

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat negrii din Mississippi nu pot vota, iar negrii din New York cred ca nu au nimic pentru care sa voteze.

Nu, nu, nu suntem multumiti, si nu vom fi multumiti pana cand justitia nu se va rostogoli ca apa si dreptatea ca un suvoi puternic.

Nu sunt nepasator la faptul ca unii dintre voi au venit aici in urma unor mari incercari si necazuri. Unii dintre voi au venit de curand din celulele inguste ale inchisorii. Unii dintre voi ati venit din zone in care cautarea libertatii va lasat afectati de furtunile persecutiei si clatinati de vanturile brutalitatii politiei. Ati fost veteranii suferintei creative. Continuati sa lucrati cu credinta ca suferinta neagonisita este pentru rascumparare.

Intoarceti-va in Mississippi, intoarceti-va in Alabama, intoarceti-va in Carolina de Sud, intoarceti-va in Georgia, intoarceti-va in Louisiana, intoarceti-va in mahalalele si ghetourile  oraselelor noastre din nord stiind ca, intr-un fel, aceasta situatie poate, si va fi schimbata. Haideti sa nu ne adancim in valea disperarii.

Prin urmare, va spun astazi, prieteni, chiar daca am face fata dificultatilor de azi si de maine, eu inca mai am un vis. Este un vis adanc inradacinat in visul american.

Mai am un vis, ca intr-o zi aceasta natiune se va ridica si va trai in adevaratul sens al crezului sau: "Noi consideram ca aceste adevaruri sunt de la sine intelese, pentru ca toti oamenii sunt creati egali".

Mai am un vis, ca intr-o zi pe dealurile rosii din Georgia, fiii fostilor sclavi si fiii fostilor proprietari de sclavi vor putea sa se aseze impreuna la masa fraternitatii.

Am un vis, ca intr-o zi chiar si statul Mississippi, un stat care lancezeste in fierbinteala nedreptatii, care lancezeste in fierbinteala opresiunii, va fi transformat intr-o oaza a libertatii si dreptatii.

Am un vis, ca intr-o zi cei patru copii ai mei sa traiasca intr-o natiune in care nu vor fi judecati dupa culoarea pielii lor, ci dupa esenta caracterului lor.

Am un vis azi!

Am un vis, ca intr-o zi in Alabama cu rasistii ei viciosi, cu guvernatorul ei din ale carui buze picura cuvinte precum "interventie" si "abrogare"– intr-o zi, chiar aici in Alabama, baietii negri si fetele negre vor putea sa se prinda de maini cu baietii albi si fetele albe, ca frati si surori.

Am un vis azi!

Am un vis, ca intr-o zi fiecare vale va fi inaltata, fiecare deal si fiecare munte va fi nivelat, locurile accidentate vor fi netezite si locurile strambe vor fi indreptate, "iar slava Domnului va fi revelata si toata faptura o va vedea."
Aceasta este speranta noastra, iar aceasta este credinta cu care ma intorc in Sud.

Cu aceasta credinta, vom fi capabili sa taiem din muntele disperarii o lespede de speranta. Cu aceasta credinta, vom fi in masura sa transformam sunetul aspru al neintelegerilor natiunii noastre intr-o simfonie frumoasa a fraternitatii. Cu aceasta credinta, vom fi capabili sa lucram impreuna, sa ne rugam impreuna, sa luptam impreuna, sa mergem la inchisoare impreuna, sa ne ridicam pentru libertate impreuna, stiind ca vom fi liberi intr-o zi.

Si aceasta va fi ziua - aceasta va fi ziua in care toti copiii Domnului vor putea sa cante cu un nou inteles:

Tara mea… pe tine, pamant dulce al libertatii, pe tine te cant,
Pamant in care parintii mei au murit, pamant al mandriei pelerinului.
Pe fiecare parte a muntelui sa lasam libertatea sa rasune!

Iar daca America trebuie sa fie o natiune mare, acest lucru sa devina realitate.

Sa lasam libertatea sa rasune pe dealurile uriase din New Hampshire.
Sa lasam libertatea sa rasune in muntii grandiosi ai New York-ului.

Sa lasam  libertatea sa rasune in Muntii Allegheny inalti ai Pennsylvaniei.

Sa lasam libertatea sa rasune in Muntii Rocky acoperiti de zapada din Colorado.

Sa lasam  libertatea sa rasune pe pantele minunate ale Californiei.

Dar nu numai atat:

Sa lasam libertatea sa rasune in Muntii Stancosi ai Georgiei.

Sa lasam libertatea sa rasune in Muntii Lookout din Tennessee.

Sa lasam libertatea sa rasune pe orice deal si movila din Mississippi.

Pe fiecare munte, sa lasam libertatea sa rasune.
Si cand se va intampla acest lucru, cand vom permite libertatii sa rasune, atunci cand o vom lasa sa rasune in fiecare sat si in fiecare catun, in fiecare stat si fiecare oras, vom fi in masura sa grabim ziua in care toti copiii Domnului, barbati de culoare si barbati albi, evrei si alte neamuri, protestanti si catolici, vor putea sa isi dea mainile si sa cante cu vechile, spirituale cuvinte ale negrilor:

In sfarsit liberi! In sfarsit liberi!

Multumim Dumnezeului Atotputernic, suntem in sfarsit liberi!”

                          

http://www.let.rug.nl/usa/documents/1951-/martin-luther-kings-i-have-a-dream-speech-august-28-1963.php