PETRECERE DE CRACIUN PENTRU ORFANI

"Intalnire neprevazuta cu Michael Jackson" 

   de Gwen Carino

"Copiii imi arata in zambetele lor jucause, divinul din fiecare. Acesti copii amintesc de pretiozitatea vietii, in special a vietilor tinere neatinse de ura, prejudecati si lacomie. Acea bunatate simpla straluceste direct din inimile lor.

Acum, cand lumea este atat de confuza si problemele ei atat de complicate, avem nevoie de copiii nostri mai mult ca oricand. Trebuie sa vindecam planeta ranita. Trebuie sa incepem prin vindecarea copiilor nostri, impreuna fiind legati la intelepciunea profunda a vietii. Trebuie sa ajutam la instaurarea armoniei in lume!..."/  MJJ

    “Manila, Filipine - Cand lucram la Hotel Manila, am fost repartizata sa conduc Petrecerea de Craciun pentru Orfani, festivitate la care 300 de copii de la diferite orfelinate din intreaga Metro Manila au fost tratati cu o zi de distractie si surprize. A fost unul dintre cele mai mari proiecte ce mi-au fost repartizate si o provocare de a ma concentra pe munca, cu o zi inainte de marele eveniment, stiind ca Michael Jackson a fost cazat in hotel.

       Cu doua nopti inainte, am avut norocul de a fi, impreuna cu personalul de vanzari,  parte a liniei sale de bun venit din lobby-ul hotelului, si asta m-a ajutat sa-l vad pe Michael in persoana.
Cu o zi inainte, un tip care pretindea a fi consilierul lui Michael Jackson a venit la birou. Nu-mi pot aminti numele lui, dar respectivul s-a uitat la mine ca la o "persoana responsabila" si mi-a spus ca seful sau a citit anuntul despre eveniment, anunt care circula de-o saptamana prin toate camerele. Michael voia sa stie cum ar putea ajuta. Consilierul sau ne-a intrebat despre sugestiile noastre.

Michael s-a oferit sa umple 300 de pachete cu diferite bunuri si jucarii, bomboane si ciocolata. Mai aveam cadouri primite de la alti 50 de sponsori, asa ca pentru noi a fost  intr-adevar o problema sa aranjam totul.

     Ma gandeam cum as putea face ca Regele Pop sa se alature efectiv acestui eveniment. El nu ar fi putut participa alaturi de copii la diferitele lor jocuri, deoarece ar fi sfarsit prin a fi inconjurat de ei! Dar, intrucat evenimentul anual era intru-totul despre „a darui”, am gasit ca cel mai bun lucru ar fi fost ca Michael sa fie prezent pentru a ajuta la impartirea pachetelor, sa semneze autografe si sa se fotografieze cu copiii.

Pauza de masa a venit si a fost una dintre cele mai grabite pe care le-am luat vreodata. Consilierul lui Michael a sosit apoi sa-mi spuna, „Michael ar fi mai mult decat fericit sa faca tot ceea ce ii sugerezi tu. Deci, ce trebuie sa facem de maine?”

Am vrut sa tip de fericire. Am cazut de acord ca Michael sa ni se alature dupa jocuri, la programul muzical si gustari, iar in ultima parte sa daruiasca pachetele cu cadouri. Colega mea Annette Africano si seful ei au solicitat securitate suplimentara in jurul gradinii si zonei scenei unde ne-am decis sa distribuim cadourile. Ne-am asigurat ca se va forma un rand ordonat si linistit de copii.

      

  Apoi, momentul mult-asteptat a sosit. Acesta a avut loc in Gradina Champagne pe 7 Decembrie 1996. Am fost surprinsa sa-l vad pe Michael venind pe jos spre noi, condus de consilierul sau. A venit la mine pentru a-i da unele informatii.

"Buna, ce mai faci? Multumesc mult pentru ca m-ai lasat sa intru. Stiu ca am venit mai devreme, dar nu am vrut sa pierd programul."          I-am spus, „Glumesti? Multumesc mult pentru voluntariat! Uite ce, Michael, de ce nu stai tu aici sa urmaresti numerele muzicale, inainte de a imparti cadourile? Eu va trebui sa-mi vad putin de program.”

„Sigur, cum doresti... (oprindu-se sa se uite la eticheta cu numele meu), Gwen!” a raspuns el.

Eram uimita de cat de incredibil de delicat si modest era. Iar in mintea mea, gandeam fericita: „Doamne, se intampla cu adevarat!”

    Surprinzator, cu cata rabdare a putut sta el sa urmareasca intregul program! Carol Banawa nu putea crede ca Michael o priveste cum interpreteaza. Purta bluza rosie semnata de el. Apoi a urmat numarul de dans a lui Stefano Mori. Mai tarziu, cantaretii si dansatorii care-l sustineau au venit pe scena urmati de copiii selectati de la diferite orfelinate care au dansat pe ritmul lui Billie Jean. Priveam incantata cum zambetul de pe fata lui Michael era pur si simplu fermecator!

Apoi am anuntat ca Michael va distribui cadourile pe scena. I-am explicat ca exista un lot de pachete pentru copii mai mici si un altul pentru cei mai mari si el a incuvintat cu capul. Fiorul si impresia puternica pe care l-a transmis acestor copii a fost incredibil de emotionant. In felul acesta, pe toata durata impartirii cadourilor, am avut ocazia sa-l percep pe Michael Jackson ca persoana, nu ca interpret.

      Era ora unu dupa-amiaza. Mos Craciun (David Endriga, un prieten), era cu noi. Caldura era dogoratoare si eu eram ingrijorata de faptul ca Michael simtea ca ia foc in tinuta neagra cu maneci lungi, marca sa, si palarie.

„Esti in regula, Michael? Ne putem permite sa luam o pauza?”, l-am intrebat.

Mi-a raspus, „Sunt bine Gwen. Imagineaza-ti doar cum se simte Mos Craciun in costum de catifea si cu barba. Vom fi bine cu totii.”

Nu l-am auzit plangandu-se sau sa spuna vreun cuvant despre cat de cald era. Avea cele mai frumoase maniere. Nu a cerut nici macar o bautura sau un prosop pentru a-si sterge transpiratia, insa un ospatar din personalul nostru s-a asigurat ca va primi un pahar de suc ​​proaspat de portocale .

     Trecuse doar o ora si eram numai la jumatatea festivitatii de oferit-cadouri, cand am observat ca s-a umplut gradina de oameni. Dintr-o data, erau acolo cei din mass-media, politicieni, oficiali si oaspeti ai hotelului, inclusiv invitatii de la nunta dintr-o sala din apropiere, care ii parasisera pe noii casatoriti doar pentru a-l vedea pe Regele Pop.

„Oh, dar acest lucru nu ar fi trebuit sa se intample, imi pare rau!”, am spus.

„E in regula, vom trece si de asta!”  a spus Michael zambind.

   

Imediat dupa ce am terminat de daruit ultimul pachet unui orfan in varsta de 11 ani, s-a format un nou rand cu mai multi copii si adulti. Garda de corp a lui Michael, Wayne, a spus. „Putem pleca acum.”

Michael a raspuns calm: „Nu putem pleca atunci cand exista inca oameni la rand. E Craciun, omule!”

Mi-am simtit inima batand cu putere si parul de pe brate ridicandu-se. Acest om nu era numai interpretul cel mai electrizant din lume, ci si persoana cea mai generoasa.

    Unul dintre cele mai memorabile momente a fost acela in care o doamna a venit la el pentru un autograf. Razand, Michael mi-a spus: „Hei, Gwen, trebuie sa verifici asta. Apoi a soptit, „Este un cec in alb. Doamna ma face sa semnez pe un cec in alb.”

Am ras in hohote, dar asta nu a fost nici jumatate din partea hazlie. Mi-a demonstrat mai tarziu cum oamenii obisnuiau sa-i dea sa semneze pe ce gaseau la indemana, atunci cand nu aveau o "alta hartie". O doamna l-a facut sa semneze pe partea din spate a elegantei sale rochii, designer Filipiniana. Un adolescent a venit la el tinand o frunza vesteda si un altul, un balon spart. Imaginati-va cat ne-am unflat de ras, auzind asta. 

    

  A fost o experienta uimitoare, autentica. La un moment dat m-a intrebat daca am de gand sa merg la concertul History si i-am raspuns „Maine seara!”

„Oh, vei vedea ceva extraordinar!”, mi-a spus Michael.

Din acel moment s-a preocupat intens de scena unde adultii intreceau numeric, copiii. Fata ii trada nervozitate, dar nu s-a plans de asta. A lovit podeaua de lemn cu piciorul de mai multe ori, asigurandu-se ca era suficient de robusta pentru a nu se dezmembra. "Am experimentat odata prabusirea scenei si vreau sa ma asigur ca sunt in siguranta aici", a explicat el.

Jumatate din mine a vrut sa traga linie pentru a incheia programul, deoarece eram literalmente ingrijorata pentru siguranta noastra, insa cealalta jumatate din mine nu a facut-o stiind ca odata ce se va trage linie, Michael va pleca.

     La un moment dat, finalul s-a produs. Am reusit sa obtin un autograf pentru surorile mele si pentru mine, inainte ca managerul nostru general, Clem Pablo, sa-i ceara sa cante „Daruieste dragoste in ziua de Craciun”.

Cesar Sarino, unul dintre oficialii hotelului, i-a adresat multumiri Regelui Pop. Apoi i-am vazut paznicii si ajutoarele luandu-l repede pe Michael de pe scena.

Mi-am spus, "Doamne, eu nici macar nu am avut sansa de a-i spune la revedere."

Dintr-o data insa, l-am vazut pe Michael revenind pe scena pentru a spune, "Iti multumesc foarte mult tie si echipei tale, Gwen. Ce ati facut voi inseamna foarte mult."

Apoi m-a imbratisat si mi-a zis, "Ne vedem la concert." 

     

Acum, cand Michael nu mai este printre noi, cele doua acte incredibile ale Regelui Pop - voluntariatul in scop caritabil si petrecerea dezinteresata a timpului cu cei mai putin norocosi, vor fi pentru totdeauna modul in care imi voi aminti de acest om.

Cred ca pur si simplu Michael a avut o inima mare, cautand intotdeauna modalitati de a-i face pe oameni fericiti. Si inca un lucru necunoscut de multi, atunci cand a sosit, in drum spre hotel, si-a luat avangarda de cateva ori pe drum doar pentru a da mana cu copiii strazii, de-a lungul Bulevardului Roxas.

Conform celor spuse de bodyguarzii sai, Wayne si Yannick, el le-a creat ceva probleme deoarece a coborat de trei ori, dar fiind inconjurat de o multime prea mare de oameni, a trebuit sa se multumeasca numai cu fluturatul de la fereastra"

     Dupa ce a plecat de la Hotel Manila, pe 11 decembrie, eu si colega mea Anette Africano, am fugit imediat la Penthouse Suite unde a stat. Eram foarte curioase. Acolo am gasit o cutie goala de popcorn, trei sau patru inghetate cu arome diferite in interiorul frigiderului si ambalaje de ciocolata pe masa. Nu este de mirare ca Paul McCartney il numea "barbatul copil" si nu este de mirare ca el se vedea ca Peter Pan. A fost un astfel de copil.

Dar, personal, mi-l voi aminti pe Michael Jackson ca fiind distractiv, respectuos, generos si bun la suflet, facand doua lucruri incredibile si emotionante de dragul acelor orfani, cautand modalitati de a-i ajuta si de a-si darui altruist timpul si iubirea pentru cei care nu aveau pe nimeni sa-i iubeasca. Acesta va fi modul in care am sa ma gandesc intotdeauna la acest om.

     

  P.S. In timpul ultimei sale zile de la Hotel Manila, Jackson a lasat, de asemenea, un mesaj pe oglinda din baie. A scris, "Imi va fi dor de tine!" A folosit un ruj de culoare rosie si a pus un semn de sarut langa mesaj.”