PRIMESTE, DOAMNE, SUFLETELE LOR!

   

   Tragedia intamplata zilele acestea, durerea coplesitoare intiparita in sufletele celor care au trecut prin infern, a celor care vor ramane traumatizati pe viata de drama cumplita traita, a celor care se zbat inca intre viata si moarte, dar in special a celor care nu au mai avut sansa de a vedea un nou rasarit, mi-au evocat aceste versuri…

 CORUL COPIILOR UCISI                                       

“Ce ceata deasa, vai, ce ceata deasa …
Nu mai cunoastem drumul catre casa …

Suntem usori si ceata e ca fumul, 

Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

Ce deasa ceata, vai, ce ceata mare!
Unde-i cararea, doamna-nvatatoare?

Sub talpa n-avem nici un drum … plutim …
Vai, unde-i casa? cum sa nimerim?

Şi suntem goi, si ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?

Nu ne vedem nici intre noi deloc
Si jocul nu ne place, nu e joc.

Ce deasa ceata, vai, ce ceata mare,

Oh, azvarliti-ne voi o carare!

Nu mai cunoastem drumul catre casa,
Si ceata este deasa, deasa, deasa …”

                                                        Versurile apartin poetului Eugen Jebeleanu

                                                          si fac parte din poezia “Surasul Hirosimei”.

Corul copiilor care au murit arsi sau vaporizati datorita efectelor cumplite, distrugatoare, ale undelor fierbinti venite dintr-un iad coborat, prin mana si mintea omului, pe pamanteste, este cumplit… Este cumplit de asemanator cu corul copiilor, al tinerilor, al celor care nu au avut nicio sansa in fata mortii violente cazute din “cer”. Este corul cetelor de ingeri rataciti in fumul gros, in ceata incinsa care le-a ars respiratia, in flacarile care le-au topit incet trupurile…

Intre iadul de sus si iadul de jos… nu este decat mana si mintea ratacita a omului iresponsabil, caruia nu-i mai pasa…

Este o evocare obsesiva a durerii, a disperarii sfasietoare, a nedumeririi unor suflete inocente, nevinovate, in fata mortii implacabile, a sfarsitului prematur, de neacceptat… Tragedia celor disparuti acum, nu este departe de tragedia celor disparuti atunci… 

Un gand pios pentru memoria celor trecuti in nefiinta, a celor trecuti preamatur si de neinteles prin infernul tragic pamantesc, pentru a ajunge, speram noi, intr-o lume mai buna….