Martin Luther King - SCANTEIA UNEI MISCARI

Boicotul Autobuzului 

...strategie si tactica in miscarea nonviolenta...

              ''Intunericul nu poate alunga intunericul: doar lumina poate face asta.

               Ura nu poate alunga ura: doar iubirea poate face asta.

               Frumusetea nonviolentei este ca, in felul sau si la timpul sau,

               urmareste sa rupa reactia in lant a raului'' /MLKing

    

Atmosfera de teroare rasiala, sustinuta de un sistem politic nedrept, a fost intotdeauna cauza ce a stat la baza efortului sustinut al activistilor negri din intreagul Sud in lupta dusa impotriva inegalitatii datorate segregarii. Atunci cand liderii negri din Montgomery au constituit “Asociatia pentru Imbunatatire din Montgomery” (MAI) pentru a protesta fata de arestarea oficiala a Rosei Park deoarece refuzase sa-si cedeze scaunul din autobuz unui alb, King a fost ales sa conduca noul grup. El devenise pastor al bisericii baptiste din Montgomery, Alabama, in urma deciziei luate in 1954 de a aceepta aceasta oferta.

In rolul sau de purtator de cuvant principal in boicotului autobuzului din Montgomery, King si-a folosit abilitatile de conducere pe care le dobandise in trecutul sau religios si de formare academica, pentru a crea o strategie de protest distinctiv care sa implice mobilizarea bisericilor negrilor si apelurile iscusite la sprijinul albilor. Cu incurajarea lui Bayard Rustin si altor pacifisti veterani, King a devenit un sustinator ferm al preceptelor non-violente ale lui Mohandas Gandhi pe care le-a combinat cu ideile social crestine ale Evangheliei. Gandhi si filosofia sa au fost de un interes special pentru comunitatea progresista afro-americana. Referindu-se la lupta afro-americana pentru libertate, Gandhi a numit practica de segregare ''o negare a civilizației''.

Crescut in Atlanta si fiind martorul  segregarii si rasismului in fiecare zi, King a fost “fascinat de ideea de a refuza sa coopereze cu un sistem ale raului''. El a crezut in cele din urma ca abordarea gandhiana a rezistentei non-violente ar ''aduce o solutie la problema rasismului in America''.

Povestea din spatele boicotului autobuzului pare simpla numai la prima vedere. Dupa o zi de munca plina, Rosa Parks a luat autobuzul spre casa. Autobuzul a fost "plin", in sensul ca toate locurile americanilor albi erau ocupate. Parks s-a asezat pe un scaun destinat americanilor de culoare. Un barbat alb s-a urcat in autobuz si a constatat ca toate locurile pentru albi erau ocupate. Soferul autobuzului a spus la patru americani de culoare sa mearga in spatele autobuzului. Trei s-au confomat dar Parks a refuzat sa renunte la scaunul ei si a fost arestata.

"Nu ai de gand sa te ridici?" i-a cerut soferul. Rosa Parks l-a privi drept in fata si a zis: "Nu." Tulburat si nesigur in ceea ce avea sa faca, Blake a replicat, "Ei bine, am sa cer sa fi arestata." Iar Roza, stand inca langa fereastra, a raspuns incet, "Poti sa faci asta."

Chiar inainte de arestarea Rosei Park, o alta studenta de cincisprezece ani, Claudette Colvin, a fost arestata pe 2 martie 1955 deoarece refuzase sa renunte la scaunul ei in favoarea unui "alb", in conformitate cu legile Jim Crow din Sudul SUA, legi care au pus in aplicare segregarea rasiala. Claudette a fost parte importanta a inceputului acestei miscari. In semn de protest, negrii americani din Montgomery au inceput boicotul autobuzelor. A fost un prim exemplu de influenta economica pe care comunitatea l-a avut in cele din urma, deoarece compania de autobuze a trebuit fie sa recurga la desegregarea autobuzelor, fie sa se confrunte cu dificultati financiare grave deoarece foarte multi americani de culoare utilizau autobuzele. Fara contributia lor economica prin intermediul tarifelor, compania de autobuze din Montgomery s-ar fi confruntat probabil cu falimentul.

Boicotarea autobuzelor publice de catre negrii din Montgomery a inceput in ziua audierii de catre instanta a Rozei Park si a durat 382 de zile. Mai intai a fost organizat un boicot de o zi al autobuzelor din oras pe 5 decembrie. S-a dovedit a fi un mare succes. Martin Luther King, preotul de 26 de ani de la Biserica Babtista Dexter Avenue, a avut ocazia sa vada autobuz gol dupa autobuz gol trecand pe strada lui. El avea sa scrie mai tarziu: "comunitatea negrilor,  alta data latenta si calma, era acum complet treaza."

Majoritatea celor ce au organizat boicotul de o zi, dupa alegerea lui King ca presedintele al organizatiei Montgomery Improvement Association (MIA), au decis continuarea boicotului. Cerintele inaintate erau simple: pasagerii negri trebuie sa fie tratati cu politete. Scaunele trebuie sa fie alocate pe principiul primul venit - primul servit, cu pasagerii albi stand din fata spre spate si pasagerii negri stand din spate spre fata; iar soferii afro-americani trebuie sa conduca in primul rand pe rute care deservesc afro-americanii.

Functionarii din Montgomery au incercat sa submineze boicotul pe mai multe cai:

- Taximetristii negri au perceput taxa la fel ca autobuzele, in efortul de a duce oamenii de culoare la lucru in locul autobuzelor. Cu toate acestea, oficialii orasului au declarat ca tariful minim pe care un taximetrist l-ar putea percepe era de 45 de cenți , astfel incat cei 10 centi platiti in plus erau efectiv facuti illegal.  

- MAI a introdus un plan de taxi privat, prin care soferii negri care aveau masina proprie ii ridicau si lasau pe oameni la punctele desemnate. Aceasta solutie a depasit problema tarifului de 45 de centi. In felul acesta, compania de autobuze nu a mai primit nimic.

-  Comunitatea alba din Montgomery a incercat sa foloseasca ziarele locale pentru a convinge comunitatea de culoare ca boicotul a fost rezolvat, prin difuzarea unei povesti care sa afirme acest lucru. MAI a dus multa munca de lamurire, intr-o perioada scurta de timp, pentru a convinge cat mai multi oameni ca povestea a fost o farsa.

-  Soferii de taxi privat au fost deseori arestati pentru cele mai minore incalcari ale regurilor de trafic. Firmele de asigurare le-au retras asigurarea pentru vehicule.

-  Pe 21 februarie, King impreuna cu alte 88 persoane a fost arestat pentru organizarea unui boicot care a incalcat o lege obscura. A fost obligat sa plateasca 500 $ amenda.

- Boicotul a lovit grav magazinele din Montgomery pentru ca mult mai putini negri veneau in centrul orasului. In cazul in care patronii magazinelor s-ar fi opus integrarii, boicotul ar fi continuat si ei ar fi avut in acest fel de pierdut.

- Autoritatile orasului au sustinut ca integrarea va duce la violenta. Pana la final, argumentul folosit de liderii orasului in instanta de judecata, a devenit realitate. S-a tras in autobuze, patru biserici au fost bombardate, o bomba a fost gasita pe veranda casei lui Martin Luther King. Sapte oameni albi au fost arestati dar nimeni nu a fost vreodata gasit vinovat.

In cele din urma insa, pe 23 noiembrie 1956, Curtea Suprema de Justitie a decis in favoarea MAI. Separarea in autobuze a fost declarata neconstitutionala. Oficialii orasului au fost de acord, dar fara tragere de inima, sa se conformeze hotararii Curtii. Comunitatea negrilor din Montgomery a inceput sa foloseasca autobuzele din nou la 21 decembrie 1956. Boicotul autobuzului din Montgomery a declansat furtuna din Sud. In intreaga regiune, negrii au rezistat "trecerii in partea din spate a autobuzului." Actiuni similare au izbucnit si in alte orase. Pentru omul modern, obtinerea unui loc intr-un autobuz poate sa para ca nu este o mare performanta. Dar, in 1955, dreptul de a sta pe scaun a marcat primul pas intr-o revolutie, scanteia unei adevarate miscari ce avea sa cuprinda comunitatea de negri.

Pe 10-11 Ianuarie 1956, preotii din MIA s-au intalnit cu alti preoti din Sud. Ca rezultat al acestei intalniri, a luat fiinta “Conferinta Conducerii Crestine din Sud” (SCLC) avandu-l ca presedinte pe Martin Luther King. Noua organizatie a fost creata pentru a valorifica autoritatea morala si puterea organizatorica a bisericii negrilor de a conduce proteste nonviolente in slujba reformei drepturilor civile. Pe parcursul intregii activitati, organizatia s-a dedicat luptei impotriva segregarii Jim Crow si dorea sa se bazeze pe succesul miscarii pentru drepturi civile in domenii precum transportul si educatia, dar intr-un mod non-violent, linistit, organizat si determinat.

Rolul avut de King in boicotul autobuzelor l-a transformat intr-o figura nationala si in cel mai cunoscut purtator de cuvant al miscarii pentru drepturi civile. In calitatea sa de presedinte al SCLC, a cautat sa extinda si sa coordoneze miscarea nonviolenta pentru drepturile civile in intreg Sudul. Publicarea primei sale carti, “Pas mare spre libertate”, a contribuit  la cresterea renumelui pe care incepuse sa si-l castige, acela de lider national pentru drepturi civile.

     

King credea ca protestul nonviolent organizat impotriva sistemului de segregare din Sud, cunoscut sub numele de “Legile lui Jim Crow”, ar duce la o acoperire media pe scara larga a luptei negrilor pentru egalitate si drepturi la vot. Relatarile jurnalistice si imaginile televizate cu privatiunile zilnice si umilintele suferite de negri din sud, cu violenta segregationista si hartuirea lucratorilor si militantilor pentru drepturi civile, a produs un val de simpatie in opinia publica care a convins majoritatea americanilor ca miscarea drepturilor civile a fost cel mai important aspect in politica americana de la inceputul anilor 1960.

Pe parcursul anilor de dupa boicotul autobuzului, King s-a angajat din ce in ce mai mult in nonviolenta. Calatoria in India l-a ajutat sa se conecteze mai strans la mostenirea lui Gandhi. A inceput sa pledeze pentru nonviolenta nu doar in sfera nationala, ci la fel de bine si pe plan international. Caracterul potential distrugator al armelor moderne l-au convins pe King ca “astazi, alegerea nu mai este intre violenta si nonviolenta. Ea este ori nonviolenta ori nonexistenta”.

King a organizat si condus diferite marsuri pentru dreptul la vot al negrilor, desegregare, drepturile lucratorilor si alte drepturi civile fundamentale. Cele mai multe dintre aceste drepturi au fost adoptate cu succes in legislatia Statelor Unite prin aprobarea Legii Drepturilor Civile din 1964 si a Legii Drepturilor la Vot din 1965. Impreuna cu SCLC a pus in practica multe dintre principiile crestine de stanga si au aplicat cu mare succes tactica protestului non-violent prin alegerea strategica a metodei de protest si a locurilor in care protestele au fost efectuate. De multe ori au avut loc dramatice tineri-la-distanta cu autoritatile segregationiste. Alteori, aceste confruntari au devenit violente.

De-a lungul participarii la miscarea pentru drepturile civile, King a fost criticat de multe grupuri de negri militanti aflati in opozitie cum ar fi Natiunea Islamului prin membrul sau afro-american, Malcolm X.  Stokely Carmichael a fost de asemenea un separatist ce nu a fost de acord cu motivul lui King pentru integrarea rasiala, deoarece el o considera o insulta la adresa culturii unice afro-americane. Omali Yeshitela, membru al Comitetului de coordonare nonviolenta a studentilor, le-a cerut africanilor sa-si aminteasca istoria colonizarii violente europene si cum puterea nu a fost asigurata de catre europeni prin integrare, ci prin violenta si forta.

Dupa ce sustinatorii “Black Power” au inceput sa respinga nonviolenta, King a deplans faptul ca unii afro-americani si-au pierdut speranta si a reafirmat propriul angajament pentru nonviolenta: ''Ocazional, in viata, cineva dezvolta o convingere atat de pretioasa si semnificativa, incat isi continua drumul pentru ea pana la sfarsit. Asta este ceea ce am gasit eu in nonviolenta''.

 In cartea sa din 1967 “Incotro ne indreptam: Haos sau Comunitate?”, scria:

”Am mentinut speranta in timp ce transformam ura revolutiilor traditionale in putere nonviolenta pozitiva. Cat timp speranta a fost satisfacuta, a existat doar o neinsemnata problema ca urmare a non-violentei. Dar cand sperantele au fost distruse, cand oamenii au realizat ca, in ciuda tuturor progreselor facute, conditiile erau inca insuportabile... disperarea a inceput sa se restabileasca”. Argumentand ca o revolutie violenta ar fi fost imposibila in contextul unei societati multirasiale, el a concluzionat: ''Intunericul nu poate alunga intunericul: doar lumina poate face asta. Ura nu poate alunga ura: doar iubirea poate face asta. Frumusetea nonviolentei este ca, in felul sau si in timpul sau, urmareste sa rupa reactia in lant a raului''.

http://www.ushistory.org/us/54b.asphttp://www.thekingcenter.org/bus-boycott-sparks-movement#sthash.vZkXpxyb.dpuf