Salvador Allende – SIMBOL AL LEGALITATII SI DEMOCRATIEI

“Istoria este a noastra si oamenii infaptuiesc istoria”

"Muncitori din tara mea, am incredere in Chile si in destinul ei. Ceilalti barbati vor depasi acest moment intunecat si dureros, cand tradarea cauta sa prevaleze. Tineti minte ca nu foarte tarziu se vor deschide noi cai prin care va trece omul liber, pentru a construi o societate mult mai buna. Acestea sunt ultimele mele cuvinte si sunt sigur ca sacrificiul meu nu va fi in zadar; sunt sigur ca, cel putin, el va fi o lectie de morala care va pedepsi crima, lasitatea si tradarea.”

Spre deosebire de alte figuri marcante ale istoriei nationale si mondiale, cea a presedintelui chilian Salvador Allende, nu a fost diminuata de moartea sa. Dimpotriva, personalitatea sa a crescut in importanta prin prabusirea barierelor. Popularitatea si importanta lui Allende, care inca mai persista in Chile astazi, poate fi explicata nu numai prin moartea sa eroica, ci si prin numarul mare de chilieni care continua sa pastreze in suflet visuri si planuri pentru schimbari sociale majore care sa includa aspecte ale programelor lui Allende.

Conduita politica a lui Salvador Allende s-a incadrat in curentul progresist ce strabatea la inceputul anilor ’70, tarile Americii Latine aflate in plina transformare revolutionara. Schimbari vizibile se faceau simtite in Mexic, Panama, Venezuela, Bolivia, Argentina, Peru, Chile. Prin proiectele politice vizionare ale liderilor lor, aceste popoare se aflau “in plina constructie a celei de-a doua independente a tarilor“ lor, dupa cum spunea Allende. 

„Guvernul meu sustine ca, pentru procesul revolutionar, exista o cale care nu consta in distrugerea violenta a actualului regim institutional si constitutional. Noi nu vedem calea unei revolutii chiliene prin distrugerea violenta a aparatului de stat [...]. Functia institutiilor de stat este una centrala in lupta revolutionara; a le pune in serviciul muncitorilor a fost scopul principal al luptei politice in decursul mai multor generatii pana la cucerirea puterii executive (de catre Unitatea Populara), cu misiunea de a realiza schimbari structurale care sa permita muncitorilor accesul la conducerea statului”.

Determinarea lui Allende in a prezenta programul Unitatii Populare (o coalitie alcatuita din socialisti, social-democrati, comunisti, radicali si alte elemente de stanga si centru-stanga) ca fiind “un proces revolutionar, dar in limitele prevederilor constitutionale”, hotararea sa de a realiza proiectul de „trecere la socialism in cadrul legalitatii, democratiei, pluralismului si libertatii”, atitudinea social-umanitara, realizarea nationalizarii, etatizarii si a reformei agrare, recuperarea bogatiilor naturale, pozitia deschisa in politica externa, prin recunoasterea Cubei si Chinei revolutionare, dezvoltarea schimburilor comerciale cu tarile socialiste europene si asiatice, aderarea la Miscarea de Nealiniere, toate erau semnele unei adevarate emancipari si constituiau o sfidare la adresa suprematiei SUA.

„Chile este un membru cu drepturi depline al Miscarii de Nealiniere. Da, suntem cu totii aliniati, dar impotriva represiunii, exploatarii, imperialismului, colonialismului si dictaturii. In schimb, suntem nealiniati in raport cu cei mari, care cauta sa ne dezbine pentru a ne stapani mai bine”.

Daca in anii 1970 formatiunea politica din Chile semana intr-un fel cu cea din Europa, sistemul social era cel al unei tari subdezvoltate. Mortalitatea infantila era foarte ridicata, conditiile de sanatate erau deficitare, serviciile medicale necorespunzatoare, malnutritia era ceva obisnuit, conditiile de locuit si de igena publica erau sub oricare asteptari, iar conditiile de angajare erau departe de a fi sigure ori sanatoase. Intr-un astfel de context, un medic sufletist si radical cum era Allende, a gasit o multime de motive pentru a intra in politica si pentru a incerca sa modeleze politica intr-o forma noua de care sa beneficieze si populatia saraca. 

Salvador Allende a fost primul presedinte socialist ales democratic prin alegeri libere, in 1970, in Chile. Era un om curajos, loial cu prietenii si colaboratorii sai, marinimos cu adversarii, iar in politica avea faima ca poate intoarce orice situatie in favoarea sa. A co-fondat Partidul Socialist din Chile si a candidat pentru presedintia statului de trei ori, inainte de a castiga alegerile in anul 1970. Regimul sau a fost sustinut de circumscriptiile electorale ale clasei muncitoare si cele ale clasei de mijloc, contrar actiunilor secrete de compromitere din partea presedintelui american de la acea vreme, si s-a facut cunoscut prin profundele transfomari sociale realizate pentru imbunatatirea radicala a nivelului de trai al poporului chilian. In timpul loviturii de stat condusa de generalul Augusto Pinochet, Allende a aparat cu demnitate, pana in ultimul moment, alaturi de oamenii sai de incredere, democratia in care a crezut si palatul prezidential. S-a sinucis in 11 septembrie 1973, inainte de a ajunge in manile celor care i-au dorit inlaturarea, tradandu-l atat pe el, cat si ideea de democratie.

Dupa caderea regimului dictatorial Pinochet in 1990, primul loc ocupat de Allende intr-un sondaj de televiziune din 2008 (a carui obiectiv declarat a fost acela de a selecta, dintr-un numar de 60 de Mari Chilieni ai istoriei, barbatul sau femeia care a contribuit cel mai mult la construirea si reformarea tarii), a aratat ca efortul dictaturii militare si ale tuturor segmentelor sociale si politice care au incurajat sistematic discreditarea si denigrarea memoriei sale, ca si incercarile nedemne ale guvernelor aflate la putere dupa 1990 de a-i ascunde realizarile, a ramas fara succes.

Tineretea

Salvador Guillermo Allende Gossens s-a nascut pe 26 iunie 1908, in Valparaíso, cel mai mare port din Chile. Ca fiu al lui Salvador Allende Castro si al Doñei Laura Gossens Uribe, facea parte dintr-o familie a clasei mijlocii superioare, cu o indelungata traditie de implicare politica in cauze progresiste si liberale. Bunicul sau a fost medic proeminent si un reformator social care a fondat una dintre primele scoli laice din Chile. Allende era de origine basca si belgiana.

A urmat liceul Eduardo de la Barra din orasul Valparaíso. Ca adolescent, principala influenta intelectuala si politica a venit din partea producatorului de incaltaminte Juan De Marchi, un anarhist de origine italiana, care promova revolutia si politica radicala.

In tinerete, Allende a fost un atlet talentat, fiind membru al clubului sportiv Everton de Viña del Mar (numit dupa cel mai faimos club englezesc de fotbal), unde se spune ca a excelat la saltul lung. A absolvit Universitatea din Chile in 1933 cu diploma in medicina. In timpul petrecut la Universitatea de Medicina, Allende a fost influentat de profesorul Max Westenhofer, un patolog german care a atras atentia asupra factorilor sociali determinanti in bolile si medicina sociala.

S-a casatorit cu Hortensia Bussi in anul 1940, cu care a avut trei fiice: Carmen Paz, Isabel si Beatriz. Dupa moartea lui Allende, sotia si fiicele sale au plecat in exil in Mexic. Doua dintre fiicele sale au devenit politicieni.

Implicarea politica

Pentru ca, nu de putine ori, Allende a protestat impotriva guvernului, a fost arestat in timp ce era student la medicina, la Universitatea din Chile. Dupa ce si-a obtinut diploma in medicina, a co-fondat o ramura a Partidului Socialist din Chile caruia i-a devenit presedinte. In anul 1933, a publicat teza de doctorat numita “Criminalism si Igiena Mentala”. In anul 1937 a fost ales in Camera Deputatilor, iar in 1938 a fost responsabil cu campania electorala a Frontului Popular condusa de Pedro Aguirre Cerda.

Sloganul Frontului Popular era "Paine, un Acoperis si Munca!" Dupa victoria electorala, a ajuns ministrul sanatatii intre anii 1939-1942, in guvernul Frontului Popular Reformist dominat de radicali, in coalitia liberala de stanga a presedintelui Pedro Aguirre Cerda. In timp ce servea in aceasta functie, Allende a contribuit la implementarea unei game largi de reforme sociale progresiste, incluzand legi pentru siguranta si protectia lucratorilor din fabrici, pensii mai mari pentru vaduve, ingrijirea in maternitate si programe gratuite de pranz pentru elevi. Marcat de conditiile inumane in care traia si muncea mai mult de 50% din populatie, a scris “La Realidad Médico Social de Chile” (Realitatea sociala si medicala din Chile). Allende a fost unul dintre cei 76 membri ai Congresului care au trimis o telegrama lui Adolf Hitler denuntand persecutia evreilor. In 1941, dupa moartea presedintelui Aguirre Cerda, a fost din nou ales deputat, iar Frontul Popular a fost redenumit Alianta Democrata.

Allende a fost ales in Senatul Chilian de patru ori intre anii 1945 si 1969. Inca de la inceput, si-a declarat dorinta de a promova socialismul in tara sa, Chile. In Senat, a aparat consecvent interesele clasei muncitoare si a criticat vehement capitalismul si imperialismul, fiind intr-un anumit fel de partea Revolutiei Cubaneze. In anii '50, Allende a introdus legislatia ce instituia serviciul national chilian de sanatate, primul program din America Latina ce garanta sanatatea generala. A devenit presedinte al Senatului chilian in 1966.

A candidat de trei ori pentru functia de presedinte, insa fara succes, in anii 1952, 1958, 1964. Documentele declasificate arata ca, intre anii 1962 si 1964, serviciile secrete americane au cheltuit in total, 2,6 milioane de dolari pentru a finanta campania contracandidatului Eduardo Frei si 3 milioane de dolari pentru propaganda anti-Allende "pentru a speria alegatorii coalitiei lui Allende – FRAP (Frontul de Actiune Populara)".

Allende a devenit seful statului, ales in mod democratic, in 1970, dupa o cariera de 40 de ani in politica. A colaborat si cu Partidul Comunist chilian inca de la inceputul carierei politice si a avut o prietenie buna cu poetul de renume mondial, Pablo Neruda, membru al acestui partid. In cea de-a patra (si reusita) candidatura a sa pentru presedintie, cei din partidul comunist l-au sustinut ca alternativa la propriul lor candidat, Pablo Neruda.

Pentru campania de succes din anul 1970, Allende a candidat din partea Unitatii Populare care conducea cu 36,3% din voturi, intr-o cursa tripartita. Deoarece Allende a castigat o pluralitate de 36,3%, nu o majoritate a voturilor, triumful lui trebuia confirmat de Congres, care avea puterea constitutionala de a alege intre cei doi candidati de varf.

Pentru a impiedica aceasta confirmare, a existat un complot militar creat de serviciile secrete americane, care a implicat rapirea si sechestrarea comandantului-suprem al Fortelor Armate chiliene, general René Schneider, cunoscut pentru angajamentul sau de a respecta Constitutia chiliana si de a se opune oricarui complot. Planul lor era de a provoca haosul si o interventie militara. Dupa ce conducatorii armatei s-au retras din conspiratie, complotul a fost sustinut de catre paramilitari neofascisti.

Asadar, la o luna de la alegeri, pe data de 20 octombrie, in timp ce Senatul nu luase inca o decizie si negocierile se desfasurau activ intre Partidul Crestin-Democrat si Unitatea Populara, generalul de armata René Schneider a fost impuscat in timp ce opunea rezistenta incercarii de rapire, organizata de un grup condus de generalul Roberto Viaux, care era in opozitia militara fata de Allende. Spitalizat, Schneider a murit datorita ranilor, trei zile mai tarziu, pe data de 23 octombrie. Generalul Schneider era aparatorul doctrinei "constitutionaliste", conform careia rolul armatei este unul exclusiv profesional, misiunea ei fiind de a proteja suveranitatea tarii, nu de a interveni in politica.

A fost primul dintre multi altii care aveau sa moara in anii urmatori datorita violentelor politice de dreapta din Chile. In anul 1970, insa, asasinarea lui Schneider, dezaprobata la scara larga, a ingrozit natiunea si a pus capat oricaror sperante ramase de a opri confirmarea lui Allende ca prim presedinte socialist ales liber, in mod democratic. Confirmarea Congresului i-a fost data in unanimitate pe data de 3 noiembrie 1970, dupa ce Allende a garantat sprijinul sau pentru 10 amendamente constitutionale liberale cerute de crestin-democrati.

Presedinte in Chile

Instalat ca presedinte, Allende a inceput sa restructureze societatea chiliana in linii socialiste, pastrand in acelasi timp forma democratica a guvernului si respectand libertatile civile, dar si procedeul exact al legii. Guvernul sau a luat masuri de achizitionare a catorva importante sectoare miniere si industriale din proprietatea privata si de preluare a unor mari terenuri agricole, pentru a fi utilizate de cooperative taranesti.

Mai multe industrii si banci de mari dimensiuni au fost nationalizate. A expropriat companiile americane de cupru din Chile, fara compensatie, datorita profiturilor uriase obtinute, act care a slabit increderea unor investitori straini in guvernul sau, punandu-l intr-o serioasa contradictie cu guvernul american si consolidand opozitia din partea administratiei presedintelui Nixon, care si-a sporit sprijinul pentru oponentii politici ai lui Allende si a condus eforturile de taiere a liniilor internationale de credit catre Chile.

Cand Allende a preluat mandatul, Chile suferea o criza economica severa. Somajul era foarte ridicat, iar jumatate dintre copiii din tara, care aveau varsta sub 15 ani, sufereau de malnutritie. Datorita umanismului si dorintei sale imperioase de a imbunatatii nivelul de trai al paturilor defavorizate din Chile, Allende a trecut imediat la implementarea unor serii de reforme sociale majore, care includeau imbunatatirea conditiilor de locuit si a celor sanitare, pensii mai mari pentru vaduve, programe de pranz gratuit pentru scolari, ingrijire de maternitate, legi pentru siguranta si protectia celor care lucreaza in fabrici, sporirea salariilor, inghetatrea preturilor, reformarea sistemului educational, a asistentei medicale si administratiei publice, asigurarea acelorasi drepturi pentru indigenii mapuche. In afacerile externe, au fost restabilite relatiile diplomatice cu China, RDG si Cuba. 

Allende a devenit popular printre oamenii obisnuiti, ca rezultat al reformelor sale in favoarea lor, dar au existat si multe alte partide care s-au opus politicilor sale radicale socialiste. S-a confruntat cu o puternica opozitie venita din partea oamenilor de afaceri, a proprietarilor si a politicienilor. Relatiile guvernului chilian cu Statele Unite au devenit, de asemenea, tensionate.

SUA, a caror hegemonie incepuse sa nu mai fi recunoscuta in aceasta tara, a trecut cu toate fortele la anihilarea acestui fenomen innoitor. Scopul era ca guvernul sa se compromita, pentru a se justifica o actiune militara. In acest sens, pentru Chile s-a adoptat calea cea mai directa: “sa-i lovim acolo unde ii doare cel mai tare: la buzunar”. S-a apelat astfel la arma economica, menita sa paralizeze economia chiliana, sa provoace agitatie sociala si sa dea armatei pretext pentru a prelua puterea. S-a trecut la un plan de destabilizare foarte bine pus la punct, care a constat in taierea creditelor internationale si intr-o campanie sustinuta de sabotaje, pentru a provoca atat ruinarea economica, cat si violenta sociala. Un rol important in destabilizare l-au jucat „colosii” americani: „International Telephone and Telegraph” si „Coca Cola”, dar si organisme internationale precum FMI sau Banca Mondiala. Inlaturarea lui Allende era singura cale prin care interesele SUA puteau fi protejate (in emisfera vestica).

Embargourile economice si financiare puse asupra tarii si relatia disfunctionala tot mai mare dintre Allende si o parte a Congresului, au adancit in al treilea an de presedintie dificultatea economica a tarii. Chile a fost afectata de productia stagnanta, de scaderea exporturilor si a investitiilor in sectorul privat, de rezervele financiare epuizate, de greve, de cresterea inflatiei, de lipsa de alimente si de tulburarile interne. Liniile internationale de credit din Statele Unite si Europa de Vest au fost intrerupte brusc. Imposibilitatea presedintelui de a-si controla aripa radicala de stanga a provocat ostilitatea clasei de mijloc. Cu toate acestea, el a ramas popular printre muncitori si tarani, coalitia electorala obtinand 44% din voturi la alegerile Congresului din martie 1973. Un referendum i-ar fi dat castig de cauza lui Allende, pentru a-si duce la bun sfarsit mandatul pana in 1976.

Pablo Neruda nu a fost surprins de lovitura de stat din 1973 - majoritatea oamenilor stiau ca consecintele restabilirii "ordinii economice" ar fi dureroase, dar multi le-au acceptat ca fiind necesare, dar nu si inevitabile. In cadrul unei intelegeri acceptate de coalitia guvernamentala si de opozitie, presedintele Allende ar fi urmat sa faca apel la un referendum si ar fi demisionat legal daca rezultatul ar fi fost impotriva lui. Acest lucru ar fi facut inutil spectacolul de forta al fortelor armate chiliene. Dar, conspiratorii au preferat schimbarea regimului printr-o lovitura de stat, supunand astfel societatea chiliana unui proces dur de trecere prin foc, pentru a o vindeca de un presupus "cancer" comunist periculos.

Istorisirile, marturiile, documentele declasificate din Statele Unite, au dezvaluit ideea ca soarta lui Allende, Neruda si a altora ca ei fusese hotarata cu mult inainte de a se recurge la toate acele parghii antidemocratice de demoralizare a economiei si de impartire a opiniei politice. Persecutia celor de stanga incepuse in Chile inca din 1948, la solicitarea unui guvern care a ramas cu o idee fixa anticomunista. Si chiar daca nu ar fi existat motive pentru acest lucru, s-ar fi fabricat.

Ultimele zile

Guvernul sau a fost rasturnat in data de 11 septembrie 1973 printr-o lovitura de stat militara condusa de generalul Augusto Pinochet. In timp ce trupele inconjurau Palatul La Moneda, Allende si-a transmis la radio ultimul sau discurs, un discurs plin de pasiune, de ramas-bun de la poporul chilian, fagaduind ca nu va demisiona. A vorbit despre el la trecut, despre dragostea sa fata de Chile si despre credinta profunda in viitorul ei. A afirmat ca angajamentul sau fata de Chile nu i-a permis sa adopte o cale usoara si ca nu a fost folosit ca instrument de dezinformare de cei pe care i-a numit "tradatori", el refuzand si oferta de a pleca in siguranta din tara, ceea ce insemna clar ca intentiona sa lupte pana la capat.

"Muncitori din tara mea, am incredere in Chile si in destinul ei. Ceilalti barbati vor depasi acest moment intunecat si dureros, cand tradarea cauta sa prevaleze. Tineti minte ca nu peste mult timp, se vor deschide cai noi prin care va trece omul liber, pentru a construi o societate mult mai buna. Acestea sunt ultimele mele cuvinte si sunt sigur ca sacrificiul meu nu va fi in zadar, sunt sigur ca, cel putin, va fi o lectie de morala care va pedepsi crima, lasitatea si tradarea.”

In timpul atacului concertat asupra palatului prezidential, Allende a murit, iar modul in care a murit a ajuns subiect de controversa. Oficialii militari sustineau ca s-a sinucis, in timp ce altii credeau ca a fost ucis de soldatii care au luat cu asalt palatul, dupa ce acesta a fost atacat de Fortele Aeriene Chiliene.

In timpul asediului, un numar mare de civili au fost ucisi sau raniti si multi au fost ulterior inchisi si torturati. Mai tarziu, serviciile secrete americane si-au recunoscut sprijinul fata de opozitia politica chiliana si cunoasterea prealabila a loviturii de stat, desi continua sa nege implicarea directa in acel eveniment. 

Dupa moartea lui Allende, generalul Augusto Pinochet a refuzat sa revina la autoritatea unui guvern civil, iar Chile a fost ulterior condus de junta militara care a ramas la putere pana in anul 1990. Junta militara a preluat Congresul Chilian, a suspendat Constitutia si a inceput persecutia presupusilor dizidenti, cand mii de suporteri ai lui Allende au fost rapiti, torturati si ucisi fara nicio remuscare.

Regimul autoritar al juntei a reprimat orice opozitie reala sau presupusa, desfiintand partidele, sindicatele, anuland drepturile omului si mentinand pentru lungi perioade de timp starea de asediu sau de urgenta. Abuzurile savarsite impotriva drepturilor omului au vizat in prima perioada participantii la regimul lui Allende si sustinatorii directi ai acestuia, pentru a include gradual victime aleatorii si pentru a instaura teroarea deplina. Totusi, activismul chilienilor a continuat si pe timpul dictaturii, ducand intr-un final la invingerea prin urne a generalului Pinochet in 1989 si deschizand calea catre democratizare.

In 1990, dupa ce Pinochet a fost inlaturat de la putere, trupul lui Allende a fost exhumat dintr-un mormant nemarcat si a primit o inmormantare oficiala, publica, in Santiago. In cadrul unei anchete penale privind presupusele asasinate savarsite de regimul represiv Pinochet, corpul lui Allende a fost din nou exhumat in mai 2011, pentru a se efectuata o autopsie stiintifica. Rezultatele au confirmat faptul ca el s-a sinucis.

Potrivit lui Isabel Allende Bussi, fiica lui Salvador Allende, un timp membra a Senatului chilian - familia Allende acceptase de mult timp ideea ca fostul presedinte s-a sinucis, spunand la BBC: "Concluziile raportului sunt in concordanta cu ce banuiam deja. Cand s-a confruntat cu circumstante extreme, el a luat decizia de a-si lua propria viata, in loc sa fie umilit".

„La Moneda” a reprezentat locul ultimei sale batalii si, cu certitudine, astazi, reprezinta un simbol. El a fost cel care a facut din aceasta cladire un simbol: simbolul omului ales in mod legal ca Presedinte al Republicii”. 

Astazi, statuia lui Allende se afla pe locul care i se cuvine, in fata Palatului La Moneda. O portiune din draperia statuii, purtata ca o pelerina, este drapelul national al statului Chile.

Mormantul sau se afla in Santiago si este vizitat continuu de straini si de localnici.

In Nicaragua, portul turistic al capitalei Managua poarta numele sau, primul presedinte socialist al Americii Latine. Portul Salvador Allende este situat in apropiere de Downtown Managua.

Ochelarii sparti ale lui Allende au fost donati Muzeului National de Istorie Chile, in 1996, de catre o femeie care i-a gasit in palatul La Moneda in 1973.

O strada rezidentiala din Toronto, Ontario, Canada, poarta numele Salvador Allende.

O placa memoriala si un arbore sadit, ca omagiu pentru Salvador Allende, este in Ottawa, Canada.

... "Ma duc la Salvador Allende", spun acum drumetii. Salvador Allende este un oras situat in municipiul Tepic, capitala statului mexican Nayarit.

In apropiere de Montreal, in Laval, exista o strada denumita Salvador Allende.

Impresionant este Monumentul Omagiu Salvador Allende din Montreal, Quebeq, Canada, situat in parcul Jean-Drapeau de pe insula Notre-Dame. A fost inaugurat in anul 2009, pe data de 11 septembrie, la comemorarea a 36 ani de la moartea sa. Langa monument exista si o expozitie tematica. 

Sculptura, intitulata El Arco, a lui Michel de Broin, reprezinta un arbore arhitectural sub forma de arc, "simbol al inradacinarii poporului chilian si al idealului democratic al presedintelui Allende". Lucrarea doreste sa reafirme valorile umanitare si democratice aparate de Allende. Arborele, cu inradacinarea dubla, lanseaza o punte intre Chile, tara de origine si Montreal, gazda a comunitatii chiliene.