Salvador Allende – MARILE REFORME SOCIALE

Un simplu act de bunatate creeaza unde fara sfarsit!...

“Suntem proprietari! Suntem in masura sa spunem: cuprul nostru, carbunele nostru, fierul nostru, nitratii nostri, otelul nostru; bazele fundamentale ale industriei grele apartin astazi statului Chile si chilienilor…”

"Carnea nu mai a fost un lux, iar copiii muncitorilor au fost inzestrati adecvat cu incaltaminte si imbracaminte. Standardele de viata generale au fost imbunatatite in ce priveste situatia ocuparii fortei de munca, serviciile sociale, distributia veniturilor si nivelurile de consum".

Cand, in toamna anului 1970, Allende si-a preluat mandatul de presedinte de stat, cunostea deja institutiile politice si particularitatile acestora si era renumit pentru capacitatea sa de a le coordona si conduce. De-alungul indelungatei cariere politice, ocupase cu brio pozitia de sef de partid, deputat, senator, ministru, presedinte al Senatului.

Allende era un politician inascut si avea nevoie de toate abilitatile sale politice, pentru a-si duce la bun sfarsit functia de presedinte si de a aplica marile reforme social-economice. Desi presedintia chiliana era un executiv puternic, coalitia lui Allende era eterogena si minoritara in Congres. Instantele si birocratia erau dominate de elitele chiliene si de oponentii sai politici, majoritatea presei era controlata de dreapta, iar loialitatea fortelor armate era incerta. Pentru strategia sa catre socialism, acestea erau adevarate constrangeri.

La aceste constrangeri se adauga o economie dependenta de exporturi, importuri, capital si tehnologie controlate in mare masura de o tara ostila, Statele Unite. Nici colaborarea sau chiar neutralitatea corporatiilor straine, a antreprenorilor si investitorilor chilieni nu puteau fi luate in calcul pe drumul spre socialism. Chiar si dupa alegerea lui ca presedinte, sa poti ajunge la socialism pe cale democratica parea o sarcina aproape imposibila – si tocmai acest lucru voia Allende sa realizeze.

Prima tinta a sa a fost capitalul strain si imperialismul american. Recunoasterea diplomatica a Cubei a rupt izolarea ei, insa prin asta a fost jignit grav Washington-ul. Pana la sfarsitul lunii decembrie 1970, stabilitatea politico-economica a si fost restaurata, iar Allende a inceput sa actioneze cu multa indemanare si rapiditate pentru a promova marile schimbari structurale. Intentiona, printre altele, sa puna capat inegalitatilor brutale care afectau grav Chile.

Allende a fost ales de provincii si s-a angajat sa descentralizeze guvernul. Si-a mutat capitala din Santiago de Chile si si-a trimis ministrul agriculturii in sud, pentru a-i asigura pe taranii si pe indigenii nelinistiti, ca guvernul sau va accelera reforma agrara, dar va ramane in litera legii. In luna aprilie, Allende a transmis un mesaj clar ca intentiona sa-si urmeze programul, dar o va face in mod legal.

Construirea unui drum democratic spre socialism presupunea: 1 - sa convinga majoritatea populatiei chiliene sa-i voteze programul si 2 - sa aleaga un Congres dispus sa-i legifereze socialismul, o sarcina pe care guvernul lui Allende spera sa o realizeze in timpul celor sase ani de mandat. Alegerile le-a castigat promitand o "revolutie cu placinte si vin rosu" – adica, o revolutie pasnica, fara sacrificiu – 

A mostenit insa o recesiune economica si o criza financiara ce a determinat costuri sociale ridicate. Incetarea recesiunii si anularea acestor costuri au reprezentat obiectivele centrale ale politicilor sale economice initiale.

Echipa sa economica, condusa de Pedro Vuskovic, socialist independent, a folosit elementul keynesian de stimulare a activitatii economice prin investitii si cresteri reale de salarii, pentru a spori cererea consumatorilor. 

Keynesianismul este o doctrina economica promovata de economistul britanic John Maynard Keynes, in favoarea politicilor guvernamentale interventioniste. Concluzia acestei diagnoze era urmatoarea:

- Din punct de vedere economic, guvernele trebuie sa joace un rol decisiv in stabilirea politicilor adecvate. O scadere drastica a cererii ar duce imediat la interventia guvernului pentru a o contrabalansa. Guvernul poate sa intervina prin folosirea politicilor fiscale, prin mecanismul impozitelor, prin cresterea cheltuielilor publice si/sau reducerea impozitelor, sau prin politici monetare, prin scaderea ratelor dobanzii sau prin cresterea masei monetare. Keynes si-a exprimat totusi indoielile in ce priveste eficienta politicii monetare.

- Din punct de vedere politic, keynesiasmul parea sa incurajeze implicarea sectorului public, vazut ca un accesoriu necesar unei politici realiste de stabilizare macroeconomica. Atat ca doctrina, cat si ca politica economica, keynesismul a avut o influenta fundamentala in lumea noncomunista de dupa 1945, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, si a reprezentat un trend dominant pana la sfarsitul anilor ’60.

- Politicile keynesiste au cautat sa atenueze efectele negative ale fluctuatiilor ciclice prin cresterea cheltuielilor publice in timpul recesiunilor. De exemplu, in concepţia lor, cresterea cheltuielilor din sectorul public ar duce la cresterea cererii, ar stimula investitiile si ar crea noi slujbe, reducand astfel din severitatea unei depresiuni economice. 

Pana in luna aprilie a lui 1971, recesiunea a trecut, inlocuita fiind de o crestere a consumului, deoarece chilienii care nu mai avusesera pana atunci asa venituri, au cumparat acele bunuri pe care ei si le-au dorit dintotdeauna, dar pe care niciodata nu si le-au putut permite. Pentru Allende, primul an plin de reforme a reprezentat un real succes in functie, "cea mai stralucita perioada din istoria chilienilor".

Chiar si inainte de alegerile municipale, personalitati-cheie din guvernul lui Allende, precum ministrul economiei Pedro Vuskovic, erau constienti de presiunea crescanda venita din partea de jos, saraca, pentru accelerarea si radicalizarea procesului revolutionar chilian. Revolutia de jos incepuse deja printre oamenii saraci de la orase, taranii si indienii Mapuche.

Promisiunea lui Allende de a nu fi folosite fortele de securitate pentru a reprima "poporul", a condus la un numar record de luari in stapanire de terenuri suburbane vacante, de catre cei fara adapost - si de confiscari de terenuri rurale, de catre acei tarani care nu beneficiasera de reforma agrara crestin-democrata precedenta. Presiuni similare veneau chiar si din partea muncitorilor industriali care formau masa centrala de baza a Unitatii Populare si care asteptau ca fabricile lor sa fie nationalizate ca parte a "zonei de proprietate sociala" promise. Allende le-a cerut muncitorilor timp: nationalizarea nu trebuia facuta haotic, inaintea programului, ci trebuia mentinuta o strategie foarte atenta, echilibrata si etapizata a drumului democratic catre socialism.

Era liderul care credea intr-o democratie reprezentativa, nu intr-o democratie directa. Avea o viziune traditionala asupra relatiei dintre un lider, cum era el insusi, si multime. Nu dorea sa joace rolul unui figurant. Rolul sau era de a conduce, iar al multimii era de a-l urma si de a-i sprijini conducerea.

- In cei doi ani care au urmat, mai mult de 500 de intreprinderi au fost nationalizate intr-un ritm mai rapid decat prevazuse initial Unitatea Populara. Accelararea nationalizarilor a nelinistit burghezia, in ideea ca Allende nu reusea sa controleze baza si sa-si respecte promisiunea de a limita nationalizarile la marile intreprinderi capitaliste. 

Allende a salutat progresul revolutionar, cu ocazia aniversarii primului an in functiune, intr-un discurs entuziast catre stadionul national plin de oameni, discurs care s-a axat pe realizarea programului Unitatii Populare: "Suntem aici pentru a semnala ca am facut progrese in crearea zonei de proprietate sociala, baza programului economic, piatra de temelie a puterii poporului nostru. Controlam 90% din bancile private. Mai mult de saptezeci de intreprinderi strategice si monopoliste au fost expropriate, intermediate, rechizitionate sau achizitionate de stat.”

“Suntem proprietari! Suntem in masura sa spunem: cuprul nostru, carbunele nostru, fierul nostru, nitratii nostri, otelul nostru; bazele fundamentale ale industriei grele apartin astazi statului Chile si chilienilor si nu imperialismului strain...”

La aceste realizari foarte importante, Allende a adaugat participarea muncitorilor si taranilor la gestionarea locurilor de munca, o reforma agrara accelerata, cresterea salariilor reale, precum si redistribuirea veniturilor, scaderea inflatiei, scaderea somajului, programele pentru locuinte, programele pentru sanatate si educatie, extinderea securitatii sociale si reforma sistemului juridic. Era cel mai impresionant set de realizari, aplicat intr-un an, al oricarui presedinte din istoria statului Chile.

POLITICILE REFORMISTE 

La preluarea puterii, Allende a inceput sa introduca, conform platformei program, o intreaga serie de politici reformiste, in vederea restructurarii economiei chiliene:

- In decembrie 1970, a propus un amendament constitutional care expropria minele uriase de cupru din Chile, cu capital strain, increzator fiind ca nici macar dreapta nu va vota impotriva acestui lucru. 

- In ajunul Anului Nou, a fost anuntata nationalizarea bancilor private din tara, utilizandu-se mecanismul capitalist al ofertei de preluare (de consiliul de dezvoltare al guvernului) si al ofertelor de capital, in scopul socializarii sistemul financiar.

- In cursul lunii urmatoare, guvernul a preluat controlul actiunilor de la minele de carbune din Chile, a preluat cea mai mare fabrica de otel si a doua mare mina de fier. In acest fel, isi indeplinea angajamentul de a recupera "bogatiile de baza" din Chile de sub controlul strain si de a se ajunge la "independenta economica" promisa in discursul de preluare a functiei. 

- A fost continuata reforma agrara, prin extinderea programului de preluare si redistribuire a terenurilor, program inceput de predecesorul sau, Eduardo Frei Montalva, care nationalizase intre o cincime si un sfert din toate proprietatile listate pentru preluare. Unitatea Populara voia sa foloseasca legea crestin-democrata din 1967, care nu era pe deplin implementata.

- Au fost expropriate toate mosiile mai mari de optzeci de hectare "de baza". Pana la sfarsitul lui 1972, nicio ferma din Chile nu depasea aceasta limita. Timp de optsprezece luni, Latifundia (asezarile agricole extinse) a fost desfiintata. Reforma agrara a implicat exproprierea a 3.479 de proprietati care, adaugate la 1.408 proprietati incorporate sub guvernul Frei, au constituit circa 40% din suprafata totala a terenurilor agricole din tara. 

- A fost lansata o campanie sustinuta impotriva analfabetismului, in special in zonele rurale. 55.000 de voluntari au fost trimisi in sudul tarii (Patagonia) pentru a preda abilitati de scriere si citire si pentru a oferi asistenta medicala unui sector al populatiei care a fost ignorat anterior.

- Au fost extinse programele de educatie pentru adulti si au fost oferite diferite oportunitati educationale lucratorilor. Din 1971 pana in 1973, inmatricularile la gradinite, la scolile primare, secundare si postliceale au crescut considerabil.

- Au fost alocate 3000 de burse pentru copiii Mapuches, pentru a integra minoritatea indiana in sistemul educational. 

- A fost restructurat sistemul educational cu ajutorul unei educatoare din Indiana, SUA, Jane Hobson-Gonzalez.

- Sistemul educational a fost indreptat catre chilienii mai saraci, prin marirea numarului de inscrieri. Inscrierea in invatamant a atins niveluri record, incluzand 3,6 milioane de tineri, iar 8 milioane de manuale scolare au fost distribuite la 2,6 milioane de elevi din invatamantul primar.

- Datorita subventiilor guvernamentale, a fost dusa la bun sfarsit o anumita "democratizare" a invatamantului universitar, realizand un sistem de invatamant gratuit. Acest lucru a condus la o crestere cu 89% a numarului de studenti universitari intre 1970 si 1973. Guvernul Allende a sporit, de asemenea, inscrierea in invatamantul secundar, de la 38% in 1970 la 51% in 1974. Un numar fara precedent, de 130.000 de studenti, au fost inscrisi la universitati care au devenit accesibile taranilor si muncitorilor.

- Rata analfabetismului a fost redusa de la 12% in 1970 la 10,8% in 1972. Numarul de scoli primare a crescut de la o medie anuala de 3,4% in perioada 1966-70 la 6,5% in 1971-1972. Invatamantul secundar a crescut cu 18,2% in perioada 1971-1972, iar media scolara a copiilor cu varsta cuprinsa intre 6 si 14 ani a crescut de la 91% (1966-70) la 99%.

- S-a trecut la administrarea guvernamentala a sistemului de sanatate. Au fost infiintate spitale suplimentare, clinici de maternitate si centre de sanatate.

- Guvernul Allende a incurajat tot mai multi medici sa-si inceapa practica in zonele rurale si urbane cu venituri mici, construind spitale suplimentare, clinici de maternitate si, in special, centre de sanatate de cartier care ramaneau deschise mai mult ore pentru a servi celor saraci.

- Au fost infiintate consilii spitalicesti si consilii locale de sanatate in centrele de sanatate din cartiere, ca si mijloc de democratizare a administrarii politicilor de sanatate. Aceste consilii au oferit functionarilor din administratia centrala, oficialilor administratiei locale, angajatilor din serviciile de sanatate si lucratorilor comunitatii - dreptul de a revizui deciziile bugetare.

- In cartierele cu venituri mici, au fost imbunatatite sistemele de igienizare si de locuinte; au fost asigurate facilitati sanitare si egalalizate beneficiile pentru ingrijirea sanatatii.

- Serviciul public de sanatate a fost si el imbunatatit prin infiintarea unor clinici in cartierele muncitorilor de la periferiile marilor orase, asigurandu-se cate un centru de sanatate pentru fiecare 40 000 de locuitori.

- Pentru a imbunatati conditiile sociale si economice ale femeilor, in anul 1971 a fost infiintat Secretariatul Femeilor. Acesta aborda unele aspecte precum spitalele publice, programele de alimentatie publica, centrele de ingrijire medicala zilnica a femeilor (in mod special ingrijirea prenatala). Concediul de maternitate a fost prelungit de la 6 la 12 saptamani.

- Au fost experimentate unele programe destinate femeilor, cum ar fi spalatoriile colective si prepararea hranei comunale, impreuna cu extinderea facilitatilor de ingrijire a copiilor.

- Au fost efectuate modificari asupra sistemului de salarii si plati, anuntandu-se majorari de pana la 40% a salariilor.

- Impozitele pe veniturile si proprietatile modeste au fost eliminate.

- In primul buget al guvernului (prezentat Congresului National in noiembrie 1970), nivelul minim al veniturilor impozabile a fost majorat. Au beneficiat 35% dintre cei care platisera impozite pe castiguri in anul precedent.  

- Allende intentiona sa imbunatateasca bunastarea sociala si economica a celor mai saraci cetateni din Chile, un element cheie fiind acela de a oferi cat mai multe locuri de munca, fie in noile intreprinderi nationalizate, fie in proiecte publice de munca.

- Au fost inghetate preturile la unele produse de baza.

- A fost creata o comisie centrala care sa supravegheze un plan de plati tripartit, in care s-a acordat un loc egal guvernului, angajatilor si angajatorilor.

- A fost semnat un protocol cu ​​Centrul Unic al Muncitorilor, care sa acorde lucratorilor drepturi de reprezentare in Consiliul de finantare al Ministerului Planificarii Sociale.

- A fost stabilit un salariu minim obligatoriu pentru lucratorii de toate varstele (inclusiv pentru ucenici).

- A fost introdus un program de lapte gratuit pentru mamele gravide, pentru mamele care alapteaza si pentru copiii cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani.

- Planul national de lapte a afectat 50% din copiii chilieni in 1970, oferind gratuit la 3.470.000 copii, cate o jumatate de litru de lapte zilnic. Au fost stabilite mese scolare gratuite.

- Au fost infiintate programe sponsorizate de stat pentru a distribui hrana gratuita celor mai saraci cetateni ai tarii.

- Programul alimentar national suplimentar a fost extins la intreaga scoala primara si la toate femeile insarcinate, indiferent de locul de munca sau de venit.

- S-au aplicat scheme nutritionale complementare copiilor subnutriti, in timp ce s-a pus accent pe ingrijirea prenatala. Sub Allende, proportia copiilor sub varsta de 6 ani cu o anumita forma de malnutritie a scazut cu 17%.

- In afara de consiliile existente pentru aprovizionare si preturi (organisme comunitare care controlau distributia in districtele muncitoresti), s-au dezvoltat centre de distributie bazate pe comunitate si magazine in cartierele muncitorilor.

- Constructia metroului din Santiago de Chile a fost reprogramata pentru a servi mai intai cartierele de muncitori.

- Muncitorii au beneficiat de cresteri ale platilor pentru Asigurarile sociale, de un program de salarii (initial introdus in anii '40 pentru a face fata inflatiei permanente a tarii).

- Au fost efectuate reduceri de chirii.

- A fost retrasa majorarea pretului energiei.

- S-a dat amnistie la prizonierii politici.

- S-a rupt tacerea in legatura cu exterminarea populatiei indiene.

- In mediul rural s-au infiintat consilii taranesti pentru a mobiliza lucratorii agricoli si micii proprietari.

- Scutirea de la impozitarea generala a fost ridicata la un nivel echivalent cu dublul salariului minim.

- S-au extins scutirile de la impozitele pe capital, beneficiind de ele 330.000 de mici proprietari.

- Sporurile suplimentare promise de presedintele Frei fortelor armate au fost, de asemenea, platite in intregime. 

- Sectorul public a angajat un program imens de locuinte, incepand sa construiasca 76.000 de case in 1971, comparativ cu 24.000 in 1970. Pe parcursul unui program de urgenta din 1971, au fost construite peste 89.000 de case, iar in decursul celor trei ani de mandat al lui Allende, in medie, au fost construite 52.000 de case pe an.

- Au fost infiintate controale ale preturilor, intrucat guvernul Allende a introdus un sistem de retele de verificare prin diferite agentii (inclusiv comisiile locale privind oferta si preturile) pentru a se asigura ca noile reguli sunt respectate de comercianti.

- Guvernul Allende a cautat sa aduca artele la masa populatiei chiliene, finantand o serie de actiuni culturale, cum ar fi festivaluri de muzica sponsorizate de stat si turnee ale folcloristilor chilieni si ale muzicienilor “nueva canción” (cantec nou).

- In 1971, achizitia unei edituri private de catre stat a dat nastere la "Editorial Quimantu", care a devenit centrul activitatilor culturale ale guvernului lui Allende. In interval de 2 ani, au fost publicate 12 milioane exemplare de carti (8 milioane erau numai carti), reviste si documente specializate in analiza sociala. Saptamanal erau produse editii ieftine ale unor mari lucrari literare, iar in majoritatea cazurilor ele erau vandute in decurs de o zi. Cultura venea pentru prima oara in fata maselor, iar acestea raspundeau cu mare interes.

- "Editorialul Quimantu" a incurajat infiintarea de biblioteci in cadrul organizatiilor comunitare si sindicale.

- Pensiile minime au fost majorate cu o valoare de doua sau de trei ori mai mare decat rata inflatiei, intre anii 1970 si 1972. Veniturile a 300.000 de pensionari au fost majorate de guvern de la o treime din salariul minim la valoarea totala a acestuia. Au crescut, de asemenea, pensiile pentru orfani, invalizi, vaduvi si persoanele in varsta.

- Acoperirea asigurarilor de munca a fost extinsa la 200.000 comercianti, 130.000 proprietari de magazine mici, 30.000 de mici industriasi, mici proprietari, lucratori in transporturi, clerici, sportivi profesionisti si mestesugari.

- Statisticile pentru constructii, in general, si constructia de locuinte, in special, au atins unele dintre cele mai inalte niveluri din istoria Chile. Patru milioane de metri patrati au fost finalizate in 1971-72, in comparatie cu o medie anuala de doua milioane si jumatate intre 1965 si 1970.

- Muncitorii au reusit sa achizitioneze bunuri la care anterior nu puteau ajunge, ca frigidere, radiatoare, boilere si televizoare. Dupa cum remarca academicianul, politicianul si ideologul chilian, Ricardo Israel Zipper: 

"Carnea nu mai era un lux, iar copiii muncitorilor erau inzestrati adecvat cu incaltaminte si imbracaminte. Standardele de viata generale au fost imbunatatite in ceea ce priveste situatia ocuparii fortei de munca, serviciile sociale, nivelurile de consum si distributia veniturilor".

- Allende a preluat proiectul Cybersyn, un sistem de telexuri si calculatoare conectate in retea. Cybersyn a fost dezvoltat de expertul britanic in domeniul ciberneticii, Stafford Beer. Reteaua trebuia sa transmita datele de la fabrici guvernului de la Santiago, permitand planificarea economica in timp real.

- In 1971, Chile a restabilit relatiile diplomatice cu Cuba. S-a alaturat Mexicului si Canadei in respingerea unei Conventii a Organizatiei Statelor Americane, conventie instituita anterior, care interzicea guvernelor din emisfera vestica sa stabileasca relatii diplomatice cu Cuba. La scurt timp dupa aceea, presedintele cubanez Fidel Castro a vizitat Chile. 

Presedintilor chilieni le era permis doar un mandat maxim de sase ani, fapt care poate explica ritmul rapid de restructurare economica. Nu numai ca a fost organizat un program major de restructurare (Planul Vuskovic), ci acesta a trebuit facut sa fie un succes pentru cazul in care un succesor socialist al lui Allende urma sa fie ales. In primul an si jumatate de mandat a lui Allende, rezultatele economice pe termen scurt ale ministrului economiei, Pedro Vuskovic, au fost extrem de favorabile.

Dupa succesul primului sau an de guvernare si de mari transformari democratice, in timp ce triumful parea inevitabil si istoria parea sa fie pe partea sa, se adunau forte care puteau sa-i blocheze drumul spre socialism, sa ii anuleze revolutia si reformele democratice in favoarea tuturor chilienilor, sa puna capat prematur presedintiei, carierei si vietii sale. 

                                                                     

Intr-o tara bolnava, orice masura de insanatosire este o insulta la adresa celor care traiesc pe seama bolii.