Salvador Allende – UN MEDIC CONSTRUIT ALTFEL

Eu sunt aici sa ajut oamenii, nu sa ii distrug…

"Ca student la medicina, Allende a devenit extrem de sensibil la problemele celor saraci si la problema raspandirii saraciei in Chile. Dar, foarte importanta a fost si expunerea la "tragedia saraciei". Fiind student fara prea multi bani, a locuit cu chirie in cartiere sarace. Asa a ajuns sa cunoasca indeaproape mizeria, lipsa de locuinte si lipsa de educatie a poporului chilian. A devenit interesat de cauzele socio-economice ale sanatatii publice precare, ca parte din ceea ce chilienii numeau "problema sociala".

Sperantele lui Salvador Allende nu s-au oprit niciodata numai la eliberarea de opresiune si saracie a propriei sale tari, ci si la contracararea tiraniei si exploatarii instaurate in intreaga America Latina. Valoarea umana incontestabila si-a dovedit-o ca om politic, ca presedinte, dar, inainte de toate, si-a dovedit-o ca medic. 

Medicul Allende era de parere ca Fericirea este un drept uman; lipsa alimentatiei, a ingrijirii sanatatii sau lipsa unor conditii de munca corespunzatoare constituie adevarate obstacole in calea realizarii fericirii. Scopul tuturor miscarilor si guvernarilor progresiste ar trebui sa fie depasirea unor astfel de obstacole care se afla in calea fericirii tuturor fiintelor umane de peste tot. Sa vorbesti despre fericire, despre viitor, nu este deloc usor, pentru ca, a ajunge la definitia fericirii, trebuie precizat mai intai care sunt obstacolele in calea realizarii ei. Sa ajungi sa fii fericit nu numai ca individ, ci si ca parte a unei comunitati, a unei societati fericite.

Allende era un intelectual de o deosebita modestie, care nu a facut niciodata un spectacol din propria inteligenta. Pentru el, procesul revolutionar din societatea chiliana nu urma nicidecum viziunea clasica de realizare a unei revolutii. A respectat pluralismul politic si a respectat cu strictete libertatea de exprimare si libertatea presei. Intr-un interviu dat unui radical francez, Regis Debray, care era de o aroganta intelectuala izbitoare, el a precizat: “In epoca actuala, francezii si germanii au o speranta de viata de 68 de ani, iar scandinavii de 70 de ani. Noi, chilienii, avem o speranta de viata de 52 de ani. Facem aceasta revolutie pentru a putea trai 68 sau 70 de ani ca francezii, ca germanii, ca scandinavii. Scopul este de a trai mai mult, dar si de a trai in starea naturala a oamenilor, numita fericire".

Era de parere ca “efortul de a identifica tot ceea ce sta intre noi si dreptul suprem la fericirire este cea mai importanta activitate politica pe care o putem desfasura. Scopul este de a duce o viata mai buna care sa ofere un nivel minim de fericire. Acest principiu a ramas viu in oameni, intr-o forma aproape inconstienta, ca fericirea este un drept uman si ca este fundamental sa identificam lucrurile care stau intre noi si ne impiedica sa realizam acest drept. Fericirea este scopul final al speciei umane si ea trebuie realizata. Ar fi folositor sa ne gandim la cele patru libertati declarate de presedintele Franklin Roosevelt ca fiind nevoi ireductibile ale umanitatii: libertatea de exprimare, libertatea de cult, libertatea de a alege si libertatea de a nu te teme. Fericirea, cred, este inseparabil legata de libertate.”

La doar un an dupa numirea sa in functia de ministru al sanatatii, Allende a publicat cartea “La Realidad Medico-Social Chilena”, un text care dezvaluie nu doar preocuparea sa umanitara pentru toata populatia saraca din Chile, ci si judecata sa politica conform careia numai niste schimbari structurale radicale aplicate in tara sa, ar putea elimina cauzele sociale de sanatate precara. Cartea argumenteaza ca cei saraci nu dispun de venituri suficiente pentru hrana si imbracamintea familiilor lor, ca muncitorii nu dispun de nicio protectie impotriva climei foarte aspra si a conditiilor de munca, ca familiile care muncesc nu dispun de locuinte si conditii sanitare decente, si ca aceste conditii duc direct la niveluri intolerabil de mari de mortalitate infantila si de sanatate necorespunzatoare.

Allende isi incheia cartea prin stabilirea unui numar de masuri imediate care ar putea atenua o parte din aceste conditii, cum ar fi serviciile de sanatate mai bine coordonate si asigurarea obligatorie a lucratorilor impotriva accidentelor de munca, de catre angajatori. Se subliniaza si faptul ca, pentru a aborda cu adevarat problemele sociale ale natiunii, este nevoie de masuri structurale radicale, cum ar fi reforma agrara si nationalizarea firmelor cu capital strain, asa incat profiturile obtinute din vanzarea resurselor naturale nationale sa poata fi folosite pentru bunastarea sociala.

Cand Allende a avut calitatea de ministru al sanatatii intr-un guvern de coalitie, au existat presiuni sustinute asupra sa pentru a nu-si promova aceasta agenda social-economica larga. Cu toate acestea, el a reusit sa introduca o serie de masuri inovatoare, cum ar fi asa-numitele "portii de lapte", care furnizau celor saraci lapte si produse lactate cu costuri reduse. A mai sponsorizat o expozitie publica in Santiago de Chile, cu scopul de a demonstra si denunta conditiile de locuit deosebit de saracacioase din tara.

Allende si-a castigat respectul prin echilibru si capacitatea de conciliere. A facut tot ceea ce un lider politic poate face intr-o cariera politica: a fost deputat, ministru, senator, presedinte. Nazuinta sa a fost una istorica: sa fie primul lider politic care sa aduca socialismul prin alegeri democratice, "fara violenta, deoarece exista milioane de oameni in aceasta lume care doresc socialismul, dar fara sa trebuiasca sa plateasca pretul teribil al unui razboi civil.” Era convins ca Marx a avut dreptate atunci cand, cu un secol in urma a afirmat ca, in tarile cu institutii democratice puternice, ar putea fi posibila atingerea socialismului fara o revolutie violenta. 

Drumul democratic spre socialism a fost un tel care i-a influentat cariera politica timp de doua decenii, desi, abia in anul 1970, prin alegerea sa ca presedinte, a fost in masura sa incerce sa o realizeze, dedicandu-se unei munci de pionierat in drumul pasnic catre acest tel. A fost o oportunitate care a inceput printr-un triumf, el fiind primul lider socialist ales sef de stat prin alegeri democratice, dar care a sfarsit tragic pe 11 septembrie 1973, printr-o lovitura militara violenta, cand Allende insusi, simbol al revolutiei pasnice, moare cu arma in mana, in mijlocul ruinelor palatului prezidential bombardat.

Dupa trecerea a patruzeci si cinci de ani de la moartea sa, Salvador Allende ramane insa o figura controversata. Ca parlamentar si presedinte distins, cu un trecut burghez inclinat spre reforme sociale, el a ramas ferm angajat in sistemul constitutional al Republicii Chile, iar ca socialist moderat, el a fost inspirat de miscarile politice care au schimbat agenda globala a anilor ’60 spre stanga. In perioada aceea traumatizanta pentru istoria chiliana, a servit atat ca simbol al martiriului politic pentru cei de stanga, cat si ca amenintare comunista pentru cei de dreapta. Astazi, se incearca restaurarea istorica a sa ca lider politic marcant - cu realizari, deficiente si limitari - devotat viziunii socialismului prin democratie, pentru care si-a dedicat cariera politica si pentru care si-a dat viata.

Doctor in politica, vindecand bolile societatii.

Familia din care provenea Salvador Allende era una renumita si apartinea clasei de mijloc. Tatal sau, Salvador Allende Castro, era avocat guvernamental provenit dintr-o familie politica progresista de origine spaniola, cu radacini coloniale si o participare patriotica sustinuta la lupta pentru independenta statului Chile. Mama sa, Laura Gossens Uribe, era fiica unui om de afaceri imigrant belgian. A fost al cincilea dintre cei sase copii, dintre care doar patru au trait pana la varsta adulta.

Copilaria si-a petrecut-o in orasele provinciale Tacna si Iquique din nordul statului Chile si Valdivia din sud, iar adolescenta in Valparaíso. Copilaria si adolescenta l-au ajutat ​​sa inteleaga ceea ce multi politicieni nu reusisera sa inteleaga intr-o tara centralizata: ca Chile insemna mult mai mult decat capitala Santiago. Ca adult, Allende a reprezentat toate aceste regiuni in Congresul Chile, fiind ales presedinte si candidat al provinciilor.

Bunicul paternal al lui Allende, Ramón Allende Padín, a avut rol de model si de inspiratie pentru tanarul Salvador, in ciuda faptului ca niciodata nu l-a cunoscut direct, deoarece murise la varsta de patruzeci si patru de ani, dupa o scurta cariera. Ca si Allende, Ramón Allende a fost medic, reformator social si activist politic care a ales serviciul public in locul activitatii private. Ca medic, Ramón Allende a organizat corpurile medicale ale armatei chiliene in timpul Razboiului din Pacific dus impotriva Perului si Boliviei; ca reformator social a infiintat prima scoala laica din Chile. Ca activist politic, a fost membru de conducere al Partidului Radical Reformator, pentru care a fost ales deputat si senator.

Salvador Allende nu a ales sa devina avocat ca si tatal sau, ci medic precum bunicul sau si reformator social care s-a ocupat intens de abordarea cauzelor sociale si economice ale bolilor. Mai tarziu, a devenit deputat si senator, desi pentru un partid de stanga - Partidul Socialist. Totusi, legaturile familiei lui Allende cu Partidul Radical l-au facut liderul ideal al coalitiei de centru-stanga, care includea ambele partide si care l-a ales presedinte al Chile in 1970.

Nu toate influentele ce l-au modelat pe tanarul Allende au fost ale familiei sale reformiste. Ca adolescent, la Valparaiso, s-a imprietenit cu Juan De Marchi, un anarhist italian, care i-a oferit carti despre anarhism si socialism, au discutat despre politica, indreptandu-l spre o ideologie mai mult de stanga decat traditia radicala a familiei sale. Astfel de influente diverse, explica si motivul pentru care partidul socialist al lui Allende a ramas deschis pentru multe curente ale stangi disidente - anarhist, trotkist, guevarist - si de ce Allende insusi si-a construit cariera in calitate de avocat al unui partid socialist “big tent” (care a permis si incurajat un spectru larg de opinii intre membrii sai). 

In calitate de student la medicina in Valparaíso, Allende si-a continuat educatia politica si si-a lansat cariera politica. A organizat un grup de studiu marxist si a devenit lider al studentilor, presedinte al Centrului de Medicina Alumnos si reprezentant al tuturor studentilor in consiliul universitar. A-si face un renume ca lider al studentilor, era o cale traditionala pentru un tanar dintr-o familie politica de a-si incepe propria cariera politica.

Desi combinatia dintre medicina si politica a lui Allende a reflectat cariera bunicului sau, in aceeasi masura si studiul medicinii a influentat cariera sa politica. 

Medicina este o profesie pragmatica, concreta, de vindecare, diagnosticare si tratament. Este o stiinta aplicata, nu teoretica. Acelasi lucru a fost valabil pentru Allende in politica. Desi, este cunoscut pentru strategia sa inovatoare care se referea la drumul democratic spre socialism, Allende nu a fost un ganditor marxist autentic si nici nu a pretins ca este. Mai degraba, ceea ce a inteles Allende a fost aplicarea notiunii lui Marx conform careia socialismul poate fi atins fara o revolutie armata si adaptat conditiilor din Chile. In acest sens, Allende este considerat un lider politic pragmatic, inspirat de idealuri marxiste, iar pragmatismul medical s-a reflectat in prioritatile sale politice, in calitatea de presedinte al statului.

Studentii la medicina, cu cunostintele lor vaste despre boala si malnutritie, erau mai avansati din punct de vedere politic. Solidaritatea lor s-a nascut in primul rand din propria experienta. 

Ca student la medicina, Allende a devenit extrem de sensibil la problemele celor saraci si la problema raspandirii saraciei in Chile. Dar, foarte importanta a fost si expunerea la "tragedia saraciei". Ca student fara prea multi bani, a locuit cu chirie in cartiere sarace. Asa a ajuns sa cunoasca indeaproape mizeria, lipsa de locuinte si lipsa de educatie a poporului chilian. A devenit interesat de cauzele socio-economice ale sanatatii publice precare, ca parte din ceea ce chilienii numeau "problema sociala".

Indreptarea atentiei asupra “problemelor sociale” a devenit primul sau program politic, unind educatia sa medicala cu formatiunea sa politica de stanga si transformand prima sa pozitie de cabinet intr-o platforma politica de lansare. Chiar titlul primului sau post de cabinet – Ministru al Sanatatii, Locuintelor si Securitatii Sociale - a subliniat legatura dintre sanatatea publica si conditiile de viata - si venituri. Allende si-a folosit pozitia pe care o avea, pentru a-si stabili acreditarile ca medic vizionar, ca reformator pragmatic si ca lider politic. O parte a mesajului sau ulterior ca si candidat politic, a fost imaginea sa de "doctor in politica, vindecand bolile societatii".

A fost un pas relativ mic pentru Allende sa treaca de la medicina sociala la politica socialista. "Studiile mele m-au invatat ca socialismul era singura solutie la aceste probleme si ca Chile trebuia sa-si gaseasca drumul propriu". A terminat scoala de medicina in anul 1932, tocmai la timp pentru a lupta pentru Republica Socialista de 12 zile condusa de varul sau, Colonelul Marmaduke Grove, comandantul fortelor aeriene din Chile. S-a intamplat in mijlocul Marii Crize, care a lovit Chile mai tare decat pe oricare alta natiune, reducand veniturile vitale ale tarii din export cu patru cincimi intre 1928 si 1932.

Pe fondul somajului ridicat si al dezamagirii fata de economia capitalista care adusese Chile in acea criza profunda, "socialismul" a ajuns in voga, desi intelegerea a ceea ce insemna acesta, varia de la Stanga la Dreapta. Majoritatea chilienilor pareau sa inteleaga socialismul ca o stare de bunastare, imaginea unei Republici Socialiste ca "o mama afectiva care va avea grija sa administreze binele comun in beneficiul tuturor copiilor ei, fara diferente revoltatoare, fara privilegii pentru nimeni, cu un spirit de dreptate necunoscut pana atunci si cu rezultate cu adevarat miraculoase." Aceste asteptari au fost amplificate de discursurile lui Grove, care au alarmat elitele chiliene si a scindat sustinatorii initiali ai revolutiei sale, cei mai multi incepand sa conspire impotriva Republicii Socialiste, cu sprijinul majoritatii fortelor armate chiliene.

Cand eforturile sustinatorilor nu au reusit sa salveze noua Republica Socialista si Grove a fost inlaturat de la puterea tarii, Allende a fost inchis. A fost eliberat numai pentru a participa la inmormantarea tatalui sau. Era acolo cand, la varsta de 24 de ani, Salvador Allende "a promis sa-si dedice viata luptei sociale".

In anul urmator, Allende a devenit unul dintre fondatorii Partidului Socialist si coautorul unei carti despre "Structura sanatatii nationale". Aceasta cariera duala, in medicina si politica, a continuat in anii care au urmat. In anul 1935, Allende a devenit editor al Revistei Medicale si al Buletinului Medical din Chile, insa a fost trimis intr-un exil intern prin hotararea guvernului conservator, pentru activitatile sale politice. Din 1949 pana in 1963, a prezidat Colegiul Medical in timp ce era senator si de doua ori a candidat pentru functia de presedinte al statului Chile.

Campaniile electorale a lui Allende, desfasurate pe o perioada mare, de peste patruzeci de ani, pentru diferite posturi inalte, au avut o mare amploare de-a lungul si de-a latul statului Chile, el bucurandu-se de un numar foarte mare de sustinatori. La asumarea presedintiei in anul 1970, el avea deja o popularitate si o afectiune uriasa din partea poporului. Pentru primul presedinte socialist ales vreodata democratic a fost o ocazie istorica, dar si un rezultat binemeritat al devotamentului si serviciului indelungat in favoarea democratiei chiliene.

                                                                                                        

Personalitatea sa proeminenta era cea a unui om cultivat, intelectual liberal, manierat si plin de compasiune, al carui destin este sa serveasca omul. Pentru cei care erau lipsiti de drepturi, muncitori, tarani, femei, indieni Mapuche, diferite categorii de oameni defavorizati, destinul emotionant al acestui om, ca medic, ca politician si presedinte, a SIMBOLIZAT RENASTEREA SPERANTEI IN INTUNERIC. Pentru acesti oameni, el a fost un adevarat erou.

Allende a fost propulsat de mizeria, suferinta, disperarea si lupta revendicativa a maselor populare chiliene si, la randul sau, a propulsat poporul chilian spre o victorie democratica si constitutionala asupra fortelor interne si internationale acuzate de incalcarea suveranitatii chiliene. In 3 octobrie 1972, cuvintele adresate tinerilor de la Universitatea Guadalajara, Mexic, sunt o expresie elocventa a credintei sale in necesitatea si eforturile care trebuie depuse de guvernele tarilor din America Latina in vederea eradicarii saraciei si a imbunatatirii conditiilor de viata si sanatate ale oamenilor. Este o credinta pe care si-a pastrat-o de-a lungul intregii sale vieti.

“In Chile, exista multi medici - si eu sunt medic - care nu inteleg sau care nu vor sa inteleaga ca o sanatate buna poate fi sau nu, cumparata; si in America Latina exista mii si mii si mii de barbati si femei care nu au cum sa-si poata permite o sanatate buna. Acesti medici nu vor sa inteleaga, de exemplu, ca mai multa saracie inseamna mai multa boala si ca, la randul ei, mai multa boala inseamna mai multa saracie si, prin urmare, daca isi indeplinesc bine datoria fata de pacientul care poate plati, ei nu se gandesc la miile de oameni care nu isi pot permite sa plateasca si nici sa se intoarca bolnavi la slujbele lor. Exista doar cativa medici care incearca sa infiinteze agentii guvernamentale pentru a aduce o sanatate buna maselor.

In acelasi fel, exista si profesori care nu sunt ingrijorati de faptul ca exista sute si mii de copii si tineri care nu pot intra la scoala. Statisticile Americii Latine sunt dramatice in realitatea lor dureroasa. Desi tarile noastre sunt potential bogate, marea majoritate sunt sarace. In America Latina, un continent cu peste 220 de milioane de locuitori, exista 100 de milioane de persoane analfabete sau semiliterate. Pe continentul nostru, intre 53% si 57% din populatie sufera de malnutritie. America Latina nu are mai mult de 28 milioane de unitati de locuit.

Natiunile noastre au fost captive ale saraciei si ignorantei timp de o jumatate de secol. Din durerea si suferinta oamenilor tasnesc aspiratiile lor de a ajunge la niveluri mai inalte ale vietii materiale, existentei si culturii. Este anti-uman, este anti-social sa-i negi acest lucru omului.”

De la primele sale influente familiale si politice care i-au inspirat conceptia asupra istoriei si societatii in care a trait, pana la asumarea imensa a prerogativelor prezidentiale, Allende a fost o prezenta indrazneata, credibila si mandra, avand respectul si loialitatea oamenilor de care si-a legat indisolubil soarta.

Intr-un contrast izbitor cu umanitatea si binefacerile acestui om si a milioanelor de oameni care au celebrat si impartasit bucuria sa si a tuturor sustinatorilor sai, au fost norii intunecati ai tradarii, inselaciunii si vanzarii din partea militarilor uneltitori, intotdeauna in asteptarea momentului. Pentru cei care au trait o astfel de tragedie teribila, dar si pentru cei care au aflat, infiorati si terifiati, de repercusiunile ei, este o lectie ce merita luata in considerare.

Eroul apare doar atunci cand lumea are nevoie stringenta de el…