MALALA – Vocea unica a milioane de fete KAILASH – Vocea unica a zeci de mii de copii

Laureati ai Premiului Nobel pentru Pace - 2014

“De ce tarile pe care noi le numim "puternice", sunt atat de puternice in a provoca razboaie, dar sunt incapabile in a aduce pacea? De ce este atat de usor sa furnizeze arme, dar sa ofere carti este atat de greu? De ce este atat de usor sa produca tancuri, dar sa construiasca scoli este atat de greu?”/ Malala Yousafhazi

"Refuz sa accept ca lumea este atat de saraca pentru a scolariza copiii, in conditiile in care doar echivalentul unei saptamani de cheltuieli militare la nivel global ar fi suficient pentru a trimite toti copiii nostri la scoala. Refuz sa accept ca lanturile sclaviei ar putea fi vreodata mai puternice decat cautarea libertatii"/ Kailash Satyarthi

In anul 2014, militanta pentru educatia fetelor, Malala Yousafzai si militantul pentru drepturile copiilor, Kailash Satyarthi au fost nominalizati castigatori ai Premiului Nobel pentru Pace. Premiul Nobel le-a fost acordat "pentru lupta lor impotriva exploatarii copiilor si tinerilor si pentru dreptul tuturor copiilor la educatie".

Dupa aproximativ un veac, acest eveniment a reprezentat, intr-un anumit fel, implinirea unui vis adanc inradacinat in sperantele marelui ganditor pacifist, Mahatma Gandhi, pentru libertate si unitate, pentru realizarea armoniei si pacii hinduso–musulmane. Fraternitatea si unitatea dintre cele doua nationalitati ale fostei Indii, acum doua natiuni diferite, sa fie simbolul a ceea ce lumea are nevoie azi. Un legamant care sa determine toate credintele sa colaboreze pentru obtinerea si apararea drepturilor fundamentale ale celor napastuiti. Este un premiu pe care Gandhi l-ar fi meritat cu prisosinta, dar, prin trecerea sa in nefiinta chiar in anul nominalizarii, nu l-a mai putut primi.

Exista acest mesaj al filozofiei sufite: Avem doi ochi, dar nu vedem imaginea de ansamblu. Mai exista insa un ochi in inima noastra. Vede ceea ce este de nevazut - Razele Luminii Sfinte - Unitatea, indiferent de credinta.

Malala, musulmana in varsta de 17 ani, a fost cea mai tanara laureata a Premiului Nobel pentru Pace. Inainte de ceremonie, Malala a declarat presei: "Ma simt onorata ca sunt aleasa laureata a Premiului Nobel. Sunt mandra ca sunt primul pakistanez si primul tanar care primeste acest premiu. Premiul nu este sfarsitul campaniei mele – este doar inceputul ei. Vreau sa vad fiecare copil mergand la scoala si primind o educatie. Copiii trebuie sa se ridice pentru drepturile lor. Vocile lor sunt puternice ... Acest premiu este pentru toti acei copii care nu au voce. Acest premiu este foarte important pentru mine, oferindu-mi mai multa speranta, mai mult curaj. Ma simt mult mai puternica decat inainte, realizand ca multi oameni imi sunt alaturi. Sunt mai multe responsabilitati, pe care eu trebuie sa mi le asum. Simt ca sunt raspunzatoare fata de Dumnezeu si fata de mine insumi si ca va trebui sa-mi ajut comunitatea. Este datoria mea."

Kailash, hindusul care a reprezentat India, a infiintat in 1980 organizatia “Bachpan Bachao Andolan” sau “Miscarea pentru Salvarea Copilului”. El a declarat pentru BBC: "Este o mare onoare pentru toti indienii, este o mare onoare pentru acei copii care inca traiesc in sclavie in ciuda tuturor progreselor tehnologice, de piata si economice. Iar eu dedic acest premiu tuturor copiilor din lume".

“A fost o zi memorabilia”, spunea el publicului, cand "o tanara pakistaneza curajoasa s-a intalnit cu un tata indian si un tata indian s-a intalnit cu fiica pakistaneza".

"Daca un singur copil este in pericol, atunci lumea este in pericol. Daca un singur copil e privat de educatie, atunci, in ochii mei, lumea asta nu este luminata". El si-a amintit de salvarea unei fetite de opt ani din sclavie. "Cand statea cu mine in masina, m-a intrebat: "De ce nu ati venit mai devreme?" Intrebarea ei furioasa inca ma zdruncina si are puterea de a zdruncina intreaga lume. Ce facem? Ce mai asteptam?”

“In ciuda acestei perioade rapide de globalizare, guvernele si cetatenii sunt inca lipsite de empatie fata de suferintele din lume. Exista o singura deconectare serioasa si aceasta este lipsa de compasiune. Haideti sa incurajam si sa transformam compasiunea individuala in compasiune globala. Haideti sa globalizam compasiunea."

Kailash Satyarthi a fost in fruntea unei miscari mondiale ce avea ca si scop nobil eradicarea sclaviei copilului si exploatarii prin munca a copiilor inca din 1980, cand a renuntat la o cariera de inginer in electricitate. Ca activist la nivel local, a condus la salvarea a zeci de mii de copii sclavi si a dezvoltat un model de succes pentru educatia si reabilitarea lor. In acest fel a protejat drepturile a aproximativ 80.000 de copii, salvandu-i din uzine si ateliere.

"Refuz sa accept ca lumea este prea saraca pentru a scolariza copiii, in conditiile in care doar echivalentul unei saptamani de cheltuieli militare la nivel mondial ar fi suficient pentru a trimite toti copiii nostri la scoala", a declarat acest inginer care a fost, la randul sau, vizat de violente in mai multe randuri. "Refuz sa accept ca lanturile sclaviei sunt mai puternice decat cautarea libertatii".

Kailash, in varsta de 60 de ani, a mentinut vie traditia lui Mahatma Gandhi si a condus diferite forme de proteste non-violente ce s-au axat pe exploatarea copiilor pentru castiguri financiare. Comitetul Nobel a considerat ”ca este un punct important pentru un hindus si un musulman, un pakistanez si un indian, sa se alature luptei comune in favoarea educatiei si impotriva extremismului"

Atat Malala, cat si Kailash au militat impreuna cu forumul "O lume la scoala", pentru a aduce fiecare copil la scoala si pentru a depasi obstacolele din calea educatiei, cum ar fi munca copiilor, casatoria copiilor si discriminarea fata de fete si de copiii cu disabilitati. Colaborarea lor pentru drepturile copiilor este un pas important pentru o colaborare mai buna intre India si Pakistan.

"Malala Yousafzai si Kailash Satyarthi sunt cei mai mari aparatori ai copiilor din intreaga lume”, mentiona Gordon Braun, reprezentantul special al ONU pentru educatie la nivel global. “Ei sunt doi dintre cei mai buni prieteni ai mei si doi dintre cei mai importanti militanti la nivel global, care merita Premiul Nobel pentru Pace pentru curajul, hotararea si pentru viziunea lor conform careia niciun copil nu trebuie lasat in urma si fiecare copil ar trebui sa aiba cele mai bune sanse. Munca lui Kailash Satyarthi, pe tot parcursul vietii sale in India, a fost lupta impotriva muncii copiilor – o activitate care, am avut privilegiul sa vad asta de prima data - completeaza activitatea Malalei pentru dreptul la educatie al fetelor din Pakistan si din intreaga lume. Amandoi sunt membri ai Coalitiei de Urgenta pentru Educatie Globala, pe care Graca Machel, vaduva lui Nelson Mandela si cu mine, avem onoarea sa o conducem. Angajamentul lor profund fata de drepturile copilului poate garanta ca nicio nedreptate nu va dura mereu".

"In ciuda tineretii sale, Malala Yousafzai lupta de cativa ani pentru dreptul fetelor la educatie, aratand prin puterea exemplului ca atat copiii cat si tinerii pot contribui la imbunatatirea propriilor situatii. A facut asta in cele mai periculoase circumstante. Prin lupta eroica a devenit un purtator de cuvant principal pentru dreptul fetelor la educatie", a specificat presedintele Comitetului Nobel,Thorbjorn Jagland.

"Realizarea ei este incomparabila si fara egal. Fetele si baietii din lume ar trebui sa preia conducerea din lupta si angajamentul ei", spunea premierul pakistanez Nawaz Sharif.

Pentru colegele Shazia si Kainat, “Malala este o sursa de inspiratie, aratandu-ne diferenta pe care femeile o pot face si progresul pe care ele il pot atinge atunci cand isi sustin idealurile in care cred si creeaza oportunitati pentru a se lua decizii cu privire la viitorul societatilor si a tarilor lor. Se transmite un mesaj clar ca lumea sprijina pe cei care cauta sa obtina dreptul la educatie pentru fete. Este o recunoastere importanta nu numai pentru Malala, ci si pentru toti prietenii nostri si pentru toti cei din Pakistan. Suntem foarte mandri de ea."

 Prelegerea Laureatei Nobel, Malala – Oslo, 2014

In numele lui Dumnezeu, atat de milostiv, atat de generos.

Majestatile voastre, inaltimile voastre regale, membri distinsi ai Comitetului Nobel,

Dragi frati si surori, astazi este o zi de adanca fericire pentru mine. Sunt foarte onorata de faptul ca am fost aleasa de Comitetul Nobel pentru acest premiu pretios. Va multumesc tuturor pentru sprijinul si dragostea permanenta. Va multumesc pentru scrisorile si cartile postale pe care le primesc din lumea intreaga. Cuvintele voastre amabile si incurajatoare ma intaresc si ma inspira.

Doresc sa multumesc parintilor pentru dragostea neconditionata. Ii multumesc tatalui meu pentru ca nu mi-a taiat aripile si m-a lasat sa zbor. Multumesc mamei mele pentru ca m-a inspirat sa fiu rabdatoare si sa spun intotdeauna adevarul - pe care il credem cu tarie a fi adevaratul mesaj al islamului. Multumesc, de asemenea, tuturor profesorilor mei minunati, care m-au inspirat sa cred in mine si sa fiu curajoasa.

Sunt mandra, de fapt, sunt foarte mandra ca sunt primul pashtun, primul pakistanez si cel mai tanar care a primit acest premiu. In afara de asta, sunt destul de sigura ca sunt si primul destinatar al Premiului Nobel pentru Pace, care se lupta inca cu fratii sai mai mici. Vreau sa fie pace peste tot, dar fratii mei si cu mine inca lucram la asta.

Sunt foarte onorata sa primesc acest premiu impreuna cu Kailash Satyarthi, care este de mult timp un luptator pentru drepturilor copiilor. De fapt, de doua ori mai mult decat varsta pe care o am eu. Sunt mandra ca putem colabora, putem lucra impreuna si putem arata lumii ca un indian si un pakistanez pot lucra impreuna si isi pot atinge obiectivele pentru drepturile copiilor.

Numele meu a fost inspirat de o tanara afgana, Malalai din Maiwand, care este o Joana D’Arc pashtuna. Cuvantul "Malala" inseamna “indurerata, ranita, trista", dar pentru a-i oferi o nota de bucurie, bunicul imi spunea intotdeauna Malala – “cea mai fericita fata din lume" si astazi sunt foarte fericita, pentru ca luptam impreuna pentru o cauza importanta.

Premiul acesta nu este numai pentru mine. Este pentru toti acei copii uitati care doresc educatie. Este pentru acei copii inspaimantati care doresc pace. Este pentru acei copii fara voce care doresc schimbare. Sunt aici pentru a le sustine drepturile, pentru a le ridica vocea ... nu este timpul sa le plangem de mila. Nu este timpul sa-i compatimim. Este timpul sa luam masuri astfel incat sa fie pentru ultima data cand vedem un copil lipsit de educatie.

Am descoperit ca oamenii ma descriu in multe feluri diferite. Unii oameni imi spun fata care a fost impuscata de talibani. Unii imi spun fata care a luptat pentru drepturile ei. Alti oameni imi spun acum “Laureata Nobel”. Cu toate acestea, fratii mei ma mai numesc sora lor enervanta. Din cate stiu eu, sunt doar o persoana angajata si incapatanata care doreste sa vada fiecare copil primind o educatie de calitate, care vrea sa vada femeile avand drepturi egale si care doreste pace in orice colt al lumii.

Educatia este una dintre binecuvantarile vietii - si una din necesitatile ei. Aceasta a fost experienta mea de-a lungul celor 17 ani de viata. In casa mea de paradis din Swat, intotdeauna mi-a placut sa invat si sa descopar lucruri noi. Imi amintesc cum impreuna cu prietenii mei ne decoram mainile cu henna la ocazii speciale. Si, in loc sa ne desenam flori si modele, ne pictam mainile cu formule si ecuatii matematice.

Aveam sete de educatie, pentru ca viitorul nostru era chiar acolo, in sala aceea de clasa. In acel loc unde stateam sa invatam si sa citim impreuna. Ne placea sa purtam uniforme scolare ingrijite si ordonate si sa stam acolo cu visuri mari in ochii nostri. Voiam sa-i facem pe parintii nostri mandri si sa dovedim ca putem excela prin studiile noastre, ca putem atinge acele obiective pe care unii oameni le considera numai ale baietilor.

Dar lucrurile nu au ramas asa. Valea Swatului, unde locuiam, dintr-un loc al turismului si frumusetii, brusc s-a transformat intr-un loc al terorismului. Mai erau doar zece scoli, pentru ca mai mult de 400 fusesera distruse. Femeile erau biciuite. Barbatii erau ucisi. Si visele noastre frumoase s-au transformat in cosmaruri.

Educatia a ajuns din a fi un drept in a fi o crima. Fetele au fost oprite sa mearga la scoala. N-am putut sa ne oprim in loc si sa vedem acele nedreptati ale teroristilor care ne negau drepturile, omorand fara mila oamenii si abuzand de numele Islamului. Am hotarat sa ne ridicam vocea si sa le spunem:

Nu ati invatat, nu ati retinut ca in Coranul Sfant, Allah ne spune: “daca ucizi o singura persoana, este ca si cum ai ucide intreaga umanitate?”

Nu stiti ca Mohamed, pacea sa fie asupra lui, profetul indurarii, ne spune: “sa nu va faceti rau voua sau altora?”

Nu stiti ca primul cuvant din Coranul Sfant este “Iqra”, care inseamna “cititi”?

In 2012 teroristii au incercat sa ne opreasca, atacandu-ma pe mine si pe prietenele mele care sunt azi aici, in autobuzul scolii, dar nici ideile nici gloantele lor n-au putut izbandi. Am supravietuit. Si din acea zi, vocile noastre au crescut mai tare si mai tare. Va spun povestea mea, nu pentru ca este unica, ci pentru ca nu este. Este povestea multor fete.

Astazi, am sa spun si povestile lor. Am adus cu mine cateva surori din Pakistan, din Nigeria si din Siria, care impartasesc aceasta poveste. Surorile mele curajoase Shazia si Kainat, care au fost impuscate in acea zi in autobuzul scolii noastre. Dar nu au incetat sa invete. Si sora mea curajoasa, Kainat Soomro, care a trecut prin abuzuri grave si violenta extrema, chiar fratele ei a fost ucis, dar ea nu a cedat.

De asemenea, surorile mele de aici, pe care le-am intalnit in timpul campaniei Fundatiei Malala. Sora mea curajoasa de 16 ani, Mezon din Siria, care locuieste acum in Iordania ca refugiat si merge din cort in cort, incurajand fetele si baietii sa invete. Si sora mea Amina, din nordul Nigeriei, unde Boko Haram ameninta si opreste fetele si chiar rapeste fetele, doar pentru ca doresc sa mearga la scoala.

Desi apar ca o singura fata, ca o singura persoana, care are o inaltime de 5 picioare si 2 inchi, daca imi includeti si tocuriile inalte (asta inseamna ca am doar 5 picioare), nu sunt o voce singuratica. Sunt mai multe voci. 

Eu sunt Malala.

Dar sunt si Shazia.

Sunt Kainat.

Sunt Kainat Soomro.

Sunt Mezon.

Sunt Amira.

Sunt cele 66 de milioane de fete care sunt private de educatie. Si astazi, nu eu imi ridic vocea, este vocea celor 66 de milioane de fete.  Uneori, oamenii ma intreaba de ce fetele ar trebui sa mearga la scoala, de ce este asa de important pentru ele. Dar eu cred ca mai importanta este intrebarea: de ce nu ar trebui, de ce nu ar trebui sa aiba acest drept sa mearga la scoala?

Astazi, in jumatate din lume, vedem multe progrese si dezvoltari rapide. Cu toate acestea, exista multe tari in care milioane de oameni inca sufera din cauza problemelor foarte vechi ale razboiului, saraciei si nedreptatii. Inca mai vedem conflicte in care oameni nevinovati isi pierd viața, iar copiii devin orfani. Vedem ca multi oameni ajung refugiati in Siria, Gaza si Irak. In Afganistan, vedem familii ucise in atacuri sinucigase si explozii cu bombe.

Multi copii din Africa nu au acces la educatie din cauza saraciei. Si asa cum am spus, vedem inca fete in nordul Nigeriei, care nu au libertatea de a merge la scoala. Multi copii, in special din tari precum Pakistan si India, dupa cum a mentionat Kailash Satyarthi, sunt privati de dreptul la educatie din cauza tabuurilor sociale, sau pentru ca au fost fortati ca si copii sa se casatoreasca, sau sa lucreze.

Una dintre prietenele mele foarte bune de la scoala, de aceeasi varsta ca mine, care era intotdeauna o fata indrazneata si increzatoare, visa sa devina doctor. Dar visul ei a ramas un vis. La varsta de numai 12 ani, a fost fortata sa se casatoreasca. Curand a avut si un fiu. Avea un copil cand ea insasi era inca copil - doar la 14 ani. Stiu ca ar fi devenit un doctor foarte bun… Dar nu a putut…deoarece era fata.

Povestea ei este motivul pentru care dedic banii Premiului Nobel pentru Pace, Fondului Malala, pentru a oferi educatie de calitate fetelor, oriunde, oriunde in lume si pentru a-si ridica vocile. Primul loc in care va merge aceasta finantare este acolo unde este si inima mea, in Pakistan sa construiesc scoli - mai ales unde este casa mea, in Swat si Shangla.

In satul meu nu exista inca o scoala secundara pentru fete. Si aceasta este dorinta si angajamentul meu, iar acum provocarea mea de a construi una, astfel incat prietenii si surorile mele sa mearga acolo la scoala, sa obtina o educatie de calitate si sa profite de aceasta oportunitate pentru a-si indeplini visele. De aici voi incepe, dar nu ma voi opri aici. Voi continua aceasta lupta pana cand voi vedea fiecare copil la scoala.

Oamenii importanti care au adus schimbari, ca Martin Luther King si Nelson Mandela, Maica Teresa si Aung San Suu Kyi, au stat odata aici pe acest podium. Sper ca pasii pe care Kailash si cu mine i-am facut pana acum si care vor continua aceasta calatorie vor aduce, de asemenea, schimbari de durata. Marea mea speranta este ca asta sa fie ultima data cand trebuie sa luptam pentru educatie. Haideti sa rezolvam aceasta problema o data pentru totdeauna. Am facut deja pasi multi . Acum este timpul sa facem un salt.

Nu este timpul acum sa le cerem liderilor mondiali sa realizeze cat de importanta este educatia - ei o stiu deja - copiii lor sunt in scoli bune. Acum este timpul sa-i chemam sa ia masuri pentru restul copiilor lumii. Cerem liderilor mondiali sa se uneasca si sa faca din educatie prioritatea lor.

Cu paisprezece ani in urma, liderii mondiali au hotarat asupra unui set de obiective globale, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. In anii care au urmat, s-au inregistrat unele progrese. Numarul copiilor care nu au scoala s-a redus la jumatate, spunea Kailash Satyarthi. Cu toate acestea, lumea s-a concentrat doar pe educatia primara, iar progresul nu a ajuns la toti. In 2015, reprezentanti din intreaga lume se vor intalni la Organizatia Natiunilor Unite pentru a stabili urmatorul set de obiective, obiectivele dezvoltarii durabile. Acest lucru va determina ambitia lumii pentru generatiile viitoare.

Lumea nu mai poate accepta ca educatia de baza e suficienta. De ce liderii lumii accepta ca pentru copiii din tarile in curs de dezvoltare este suficienta doar alfabetizarea de baza, atunci cand proprii lor copii isi fac temele la Algebra, Matematica, Stiinte si Fizica? Liderii lumii trebuie sa profite de aceasta ocazie pentru a garanta o educatie gratuita, de calitate, primara si secundara pentru fiecare copil. Unii vor spune ca este impracticabil, prea scump sau prea greu. Sau poate chiar imposibil. Dar este timpul ca lumea sa gandeasca mai vast.

Asa-numita lume a adultilor poate intelege, dar noi copiii nu. De ce tarile pe care noi le numim "puternice" sunt atat de puternice in a crea razboaie, dar sunt atat de slabe in a aduce pace? De ce este foarte usor sa dai arme, dar sa dai carti este atat de greu? De ce este atat de usor sa faci tancuri, dar sa construesti scoli este atat de greu? Traim in epoca moderna si credem ca nimic nu este imposibil. Am ajuns pe Luna in urma cu 45 de ani si probabil ca vom ateriza in curand pe Marte. Prin urmare, in acest secol al 21-lea, trebuie sa fim capabili sa oferim fiecarui copil o educatie de calitate.

Dragi frati si surori, dragi colegi, trebuie sa lucram, sa nu asteptam. Si nu doar liderii mondiali si politicienii, cu totii trebuie sa contribuim la asta. Eu. Tu. Noi. Este datoria noastra. Haideti sa devenim prima generatie care decide sa fie si ultima, haideti sa devenim prima generatie care decide sa fie ultima care vede clase goale, copilarii pierdute si potentiale irosite.

Sa fie ultima data cand o fata sau un baiat isi petrece copilaria intr-o fabrica.    

Sa fie ultima data cand o fata este fortata sa se casatoreasca in copilarie.                      

Sa fie ultima data cand un copil isi pierde viata in razboi.                                                  

Sa fie ultima data cand vedem un copil fara scoala.

Lasati aceasta concluzie sa ne apartina. Haideti sa incepem acest lucru... impreuna... astazi... chiar aici, chiar acum. Sa incepem acest lucru acum.”

Sunt doua o voci unice, doua voci care se vor auzite! Una este vocea puternica a milioane de fete din intreaga lume, care, in linistea auditoriului, razbate prin glasul calm al Malalei, pentru a infrunta impreuna terorismul, pentru a infrunta obscurantismul, pentru a infrunta teroarea rapirilor, maltratarilor fizice si psihice, abuzurilor sexuale, pentru a arata unei lumi intregi ca dreptul la educatie si la viata este un drept al lor. Cealalta voce, este vocea puternica a lui Kailash, exponentul hindus a zeci de mii de copii si tineri aserviti muncilor inrobitoare care ii transforma in sclavii profiturilor financiare. Copiii din intreaga lume, baieti si fete, deopotriva, au nevoie de educatie, nu de razboaie; au nevoie de pace, nu de teroare; au nevoie de hrana si locuinte, nu de politici reactionare de grup, care decimeaza familii intregi si le distrug satele. Tuturor copiilor le trebuie profesori si carti care sa ii educe, sa le deschida noi orizonturi si noi posibilitati, nu fanatici criminali care abuzeaza de numele credintei pentru a instaura teroarea; le trebuie spitale si medici si sali de clasa, nu vieti si vise si sperante distruse.

https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/2014/yousafzai-lecture_en.htmlhttp://theirworld.org/news/malala-yousafzai-and-kailash-satyarthi-win-nobel-peace-prize-for-children-8217-s-rights-campaigning