Forta
mesajului este mai presus de cuvinte
“Nu trebuie sa uitam ca
milioane de oameni sufera de saracie, nedreptate, ignoranta. Nu trebuie sa
uitam ca milioane de copii sunt in afara scolii. Nu trebuie sa uitam ca
surorile si fratii nostri asteapta un viitor luminos si pasnic. Haideti sa
ducem impreuna lupta la nivel mondial impotriva analfabetismului, saraciei si
terorismului si sa ridicam cartile si stilourile. Sunt cele mai puternice
arme ale noastre.”
“Un copil, un profesor, un pix
si o carte pot schimba lumea.
Educatia este singura solutie. In
primul rand, educatia.”
“Nu stiu de unde sa-mi incep discursul. Nu stiu ce
asteapta oamenii sa spun. Dar mai intai de toate, ii multumesc lui Dumnezeu in
fata caruia toti suntem egali si multumesc fiecarei persoane care s-a rugat
pentru recuperarea mea rapida si pentru o viata noua. Nu pot sa cred cata
dragoste mi-au aratat oamenii! Am primit mii de carti postale cu urari de bine
si cadouri din lumea intreaga. Le multumesc tuturor. Le multumesc tuturor copiilor
ale caror cuvinte nevinovate m-au incurajat. Le multumesc parintilor mei ale
caror rugaciuni m-au intarit.
Ziua Malala nu este numai ziua mea. Ziua de azi
este ziua fiecarei femei, fiecarui baiat si fiecarei fete, care si-au ridicat
vocea pentru drepturile lor. Exista sute de militanti in domeniul drepturilor
omului si asistenti sociali care nu doar vorbesc pentru drepturile omului, dar
care se lupta sa atinga obiectivele educatiei, pacii si egalitatii. Mii de
oameni au fost ucisi de teroristi si milioane de oameni au fost raniti. Eu sunt
doar unul dintre ei.
Asadar, aici sunt... o fata printre multi.
Vorbesc - nu doar pentru mine, ci pentru toate fetele si baietii. Ridic vocea nu ca
sa pot striga, ci pentru ca cei fara voce sa poata fi auziti. Pentru aceia care
s-au luptat pentru drepturile lor:
•
Dreptul lor de a trai in pace.
•
Dreptul lor de a fi tratati cu demnitate.
• Dreptul la egalitate de sanse.
•
Dreptul lor de a fi educati.
Pe data de 9 octombrie 2012, talibanii m-au impuscat
in partea stanga a capului. Le-au impuscat si pe prietenele mele. Au crezut ca
gloantele ne vor reduce la tacere. Dar au esuat. Pentru ca din acea tacere,
s-au ridicat mii de voci. Teroristii au crezut ca pot sa ne schimbe telurile
si pot sa ne stopeze aspiratiile, dar nimic nu s-a schimbat in viata mea, cu exceptia faptului ca slabiciunea mea, frica si lipsa de speranta au murit. S-au nascut
in schimb puterea si curajul. Eu sunt aceeasi Malala. Aspiratiile mele sunt aceleasi.
Sperantele mele sunt la fel. Visele mele sunt la fel.
Nu sunt impotriva nimanui.
Nu sunt aici sa vorbesc in termeni de razbunare personala impotriva talibanilor
sau a oricarui alt grup de teroristi. Eu sunt aici pentru a vorbi despre
dreptul la educatie al copiilor. Si vreau educatie pentru fiii si fiicele tuturor
extremistilor, in special ale talibanilor. Nici macar nu-l urasc pe talibanul care m-a
impuscat. Chiar daca as avea o arma in mana si el ar sta in fata mea, nu l-as
impusca.
Aceasta este compasiunea pe
care am invatat-o de la Mohamed - profetul milei, de la Isus Hristos si stapanul
Buddha. Aceasta este mostenirea schimbarii pe care am preluat-o de la Martin
Luther King, Nelson Mandela si Muhammad Ali Jinnah. Aceasta este filozofia
non-violentei pe care am invatat-o de la Parintele Gandhi, Bacha Khan si Maica
Teresa. Si aceasta este iertarea pe care am invatat-o de la mama mea si tatal meu.
Aceasta este ceea ce sufletul meu mi-a spus, sa fie linistit si sa iubeasca pe
toata lumea.
Cu totii intelegem importanta luminii numai atunci cand vedem intunericul. Realizam importanta vocii noastre doar cand
suntem redusi la tacere. La fel, in timp ce eram in Swat, in nordul
Pakistanului, am realizat importanta stilourilor si a cartilor numai dupa ce am
vazut armele. Cuvantul inteleptului, "Stiloul e mai puternic decat
sabia" este adevarat. Extremistii se tem de carti si de stilouri. Puterea
educatiei ii inspaimanta. Se tem de femei. Puterea vocii femeilor ii sperie.
De aceea au ucis 14 studente la medicina
nevinovate in recentele atacuri din Quetta. De aceea au ucis o multime de
profesoare si politiste in Khyber Pukhtoon Khwa si FATA. De aceea bombardeaza
scoli in fiecare zi. Pentru ca le-a fost si le este frica de schimbare, frica
de egalitatea pe care o vom aduce in societatea noastra.
Imi amintesc ca in scoala noastra era un baiat
care a fost intrebat de un jurnalist: "De ce sunt talibanii impotriva
educatiei?" El a raspuns foarte simplu: "Un taliban nu stie ce e scris in cartea asta". Ei cred ca Dumnezeu este o fiinta mica, putin conservatoare,
care va trimite fetele in iad numai pentru ca merg la scoala.
Teroristii folosesc gresit numele Islamului
si al societatii pastune pentru beneficiile lor personale. Pakistanul este o tara
democratica iubitoare de liniste si pace. Pashtunii doresc educatie pentru
fiicele si fiii lor. Islamul este o religie a pacii, a umanitatii si a
fraternitatii. Islamul spune ca nu este doar dreptul fiecarui copil la
educatie, ci este responsabilitatea si datoria sa.
Pacea este necesara pentru educatie. In multe
parti ale lumii, in special in Afganistan si in Pakistan, terorismul,
razboaiele si conflictele impiedica copiii sa mearga la scoala. Suntem cu
adevarat obositi de aceste razboaie. Femeile si copiii sufera in multe parti
ale lumii in multe feluri. In India, copiii nevinovati si saraci sunt victime
ale muncii copilului. Multe scoli au fost distruse in Nigeria. Oamenii din
Afganistan au fost afectati de zeci de ani de obstacolele extremismului. Fetele
tinere trebuie sa faca munca interna la domiciliu si sunt fortate sa se
casatoreasca de la varsta frageda. Saracia, ignoranta, nedreptatea, rasismul si
privarea de drepturi fundamentale sunt principalele probleme cu care se
confrunta atat barbatii, cat si femeile.
Momentan, ma concentrez asupra drepturilor
femeilor si educatiei fetelor pentru ca ele sufera cel mai mult. A fost o
perioada cand activistii sociali de sex feminin le-au cerut barbatilor sa se
ridice pentru drepturile lor. Dar, de data aceasta, o vom face singure. Eu nu
le spun barbatilor sa renunte la a mai vorbi despre drepturile femeilor, mai degraba
ma concentrez asupra faptului ca femeile sunt independente sa lupte pentru ele
insele. Acum este timpul sa vorbim. Asa ca astazi, invitam
liderii mondiali sa-si schimbe politicile strategice in favoarea pacii si a
prosperitatii.
Cerem liderilor mondiali ca
toate acordurile de pace sa protejeze drepturile femeilor si ale copiilor. Oricare acord care contravine demnitatii femeilor si drepturilor lor este inacceptabil.
Cerem tuturor guvernelor sa
asigure educatia gratuita obligatorie pentru fiecare copil din intreaga lume.
Cerem tuturor guvernelor sa
lupte impotriva terorismului si a violentei, pentru a proteja copiii de
brutalitate si de rau.
Cerem natiunilor dezvoltate sa
sprijine extinderea oportunitatilor educationale pentru fete in lumea in curs
de dezvoltare.
Cerem tuturor comunitatilor sa
fie tolerante - sa respinga prejudecatile bazate pe rasa, crez, secta, religie, sex. Pentru a asigura libertatea si egalitatea femeilor, astfel incat
acestea sa poata prospera. Nu putem reusi cu totii cand jumatate din noi ezita.
Cerem tuturor surorilor noastre din
intreaga lume sa fie curajoase - sa se foloseasca de puterea din interiorul lor
si sa-si valorifice intregul potential.
Dorim scoli si educatie pentru viitorul
luminos al fiecarui copil. Vom continua calatoria catre destinatia noastra de
pace si educatie pentru toata lumea. Nimeni nu ne poate opri. Vom vorbi despre
drepturile noastre si vom aduce unele schimbari prin vocea noastra. Trebuie sa credem in puterea si forta
cuvintelor noastre. Cuvintele noastre pot schimba lumea. Pentru ca toti suntem
impreuna, uniti pentru cauza educatiei. Si daca vrem sa ne atingem scopul,
haideti sa ne autorizam noi insine cu arma cunoasterii si sa ne protejam cu
unitate si coeziune.
Nu trebuie sa uitam ca milioane de oameni
sufera de saracie, nedreptate si ignoranta. Nu trebuie sa uitam ca milioane de
copii sunt in afara scolii. Nu trebuie sa uitam ca surorile si fratii nostri
asteapta un viitor luminos si pasnic. Asadar, haideti sa ducem impreuna lupta
la nivel mondial impotriva analfabetismului, saraciei si terorismului si sa ne ridicam
cartile si stilourile. Sunt cele mai puternice arme ale noastre.
Un copil, un profesor, un pix si o carte pot
schimba lumea.
Educatia este singura solutie. Educatie, in
primul rand.”
Discursul Malalei de la Conferinta Tineretului din cadrul Natiunilor Unite, forta cu care acesta a fost transmis si resimtit de
fiecare participant in parte, a ridicat intreaga sala in picioare.
Evenimentul ONU de Preluare a Tineretului si asumare a controlului si
responsabilitatii in domeniul educational la nivel global, a avut loc pe data de 12 iulie 2013. Evenimentul a fost
organizat de presedintele Adunarii Generale ONU, trimisul special al ONU pentru
educatie globala Gordon Brown si miscarea “O lume la Scoala”.
Malala Yousafzai a fost invitata special la
reuniunea primei Conferinte a Tineretului din cadrul Organizatiei Natiunilor
Unite, care s-a tinut cu ocazia sarbatoririi celei de-a 16-a aniversari a zilei
sale de nastere, pentru a face cunoscute problemele legate de accesul copiilor,
in special al fetelor, la educatie. Prezenta sa la Natiunile Unite a adus,
pentru prima oara, educatia in fruntea agendei globale ONU.
Evenimentul desfasurat pe parcursul a doua zile, a implicat peste 500 de tineri din 100 de tari si a fost organizat in parteneriat cu mai mult de 100 de organizatii. Atmosfera din din sala ONU a fost electrizanta, mai ales atunci cand Malala s-a adresat lumii cu cuvintele sale puternice, spuse mai rar: "Un copil, un profesor, un pix si o carte pot sa schimbe lumea". Cuvintele ei, cuvinte ale unui incredibil reprezentant educational, au adus multa speranta pentru aspiratiile acestei generatii - ca fiecare copil sa aiba dreptul de a merge la scoala si de a invata.
In cadrul reuniunii, trimisul special ONU
pentru educatie globala,Gordon Brown si Malala, si-au reunit fortele alaturi de
prim-ministrul pakistanez Nawaz Sharif, in scopul de a depune toate eforturile pentru a oferi scolarizare
milioanelor de copii din tara sa. Cu mai mult de 5 milioane de copii care nu
erau inscrisi la scoala, Pakistanul avea, la vremea aceea, a doua cea mai mare
populatie in fara scolii, din lume.
Primul ministru Sharif,
al carui carui guvern avea ca prioritate numarul unu educatia, a facut un
angajament ferm pentru Pakistan, si anume sa isi dubleze cheltuielile pentru educatie
de la 2% la 4% din PIB pana in 2018 - ceea ce reprezenta o crestere de
aproximativ 4 miliarde de dolari pentru educatie. Eforturile guvernului
pakistanez urmau sa se concentreze asupra imbunatatirii accesului la educatie
prin cresterea numarului de inscrieri si a calitatii ei prin reducerea ratelor
de repetare.
Violentele impotriva elevelor si profesoarelor,
precum absenteismul cadrelor didactice si inscrierea scazuta a fetelor,
constituiau adevarate provocari, cu care sistemul scolar din Pakistan se
confrunta. Educatia era, dupa cum sustinea Malala, o solutie pentru a pune capat muncii copiilor,
terorismului, traficului de copii si saraciei.
Optimismul si campania hotarata a Malalei
incepuse sa dea roade. In discursul ei plin de pasiune de la reuniune, Malala
cerea de fapt tuturor celor responsabili: in loc de tancuri, carti; in loc de
arme, stilouri; in loc de soldati, cadre didactice. Adunarea a ascultat vrajita
la scolarita de 16 ani. A fost primul discurs public, un discurs sfidator la
adresa militantilor talibani, la numai un an dupa ce acestia atentasera la viata ei.
Un discurs cu efecte profunde, ambasadorii Tineretului International continuand
munca Malalei si reusind, in perioada care a urmat, sa organizeze evenimente
din Nigeria pana in Nepal, din Pakistan pana in Peru si peste tot in lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.