SOARELE STRALUCESTE UNEORI IN INIMA NOASTRA

Inima mea apartine celor pe care doresc atat de mult sa-i ajut!

             

         http://observator.tv/social/special-renii-pe-motoare-au-ajuns-in-apuseni-169989.html

       Un tanar hunedorean mi-a “soptit”, intr-una din zilele acestea, cateva vorbe, idei si pareri emotionante venite din inima lui mare, despre campania ce are loc de ceva timp in Deva, numita “Premiantii fara premii”. O festivitate ce se tine la initiativa unor oameni sufletisti care si-au propus nu sa ofere premii, ci sa faca cunoscute sau recunoscute adevaratele valori romanesti, in fata si de catre publicul larg.

      M-au patruns cuvintele lui, demonstrandu-mi un lucru pe care credeam ca-l pierduseram noi, oamenii acestor locuri, si anume aprecierea valorii, adevarata valoare care, contrar vicisitudinilor, dar prin iubirea divina, nu s-a pierdut, ci a ramas marturie pentru sufletul bogat al acestui popor; acea valoare ce se imbogateste continuu prin initiativele stralucite si talentul de necontestat al unor oameni simpli, necunoscuti de publicul larg, sau a unor personalitati cunoscute, impinse, intr-un anumit moment al tranzitiei noastre, catre o zona a uitarii si a nerecunoasterii in fata non-valorii.

Este un subiect de suflet care merita toata atentia si care va fi prezentat la timpul sau.

    “M-am tot intrebat ce inseamna pentru mine campania “Premiantii fara premii” la care am reactionat pozitiv, din instinct - fara sa stau pe ganduri - inca de la aflarea primelor vesti despre ea. Dar de ce sa o numim pompos “campanie”, aceasta fiind de fapt o actiune la care pune umarul, mintea si sufletul o mana de oameni, pentru recunoasterea adevaratelor valori romanesti.

…..Particip si ajut de cate ori pot, dar de fiecare data cu zambetul pe buze si cu sufletul deschis…am puterea sa cred ca interventia sau prezenta mea acolo pune umarul la redescoperirea adevaratelor valori si ca fiecare om prezent la aceasta actiune ajuta cate putin ca generatia de maine sa poata avea adevarate modele de la care sa invete ce inseamna calitate, cinste, spirit civic, respect, daruire, patriotism, normalitate, spirit de voluntariat.

.. “Premiantii fara premii” inseamna pentru mine trezirea din starea de amorteala a societatii si revenierea ei incet, dar sigur, spre normalitate!...

Se pare ca, incepand cu Hunedoara, oamenii buni nu stau degeaba si, pentru asta, ma inclin in fata tuturor!”/ A. Marius, Asociatia Free Bikers Hunedoara

      Este de apreciat faptul ca talentul, compasiunea, daruirea fara rezerve, sunt atribute care-i caracterizeaza pe cei ce reprezinta viitorul oricarei natiuni, tinerii. Iar acest fel de tineri, oameni simpli, prin inima lor mare, sunt speranta vindecarii “ranilor” ce caracterizeaza societatea. Este cu atat mai mult de apreciat implicarea lor in acte de caritate, de ajutorare a celor nevoiasi, de renuntare la confortul orasului pentru a preda sau pentru a oferi consultatie medicala in mediul satesc. Este vorba aici de calitatea si valoarea intrinseca a sufletului uman, despre neconditionare in realizarea unor fapte care ajuta, indiscutabil, la ridicarea calitatii vietii unor copii, tineri, batrini uitati undeva, in mediul lor, de cei responsabili.

       Cei care, prin voluntariat, desfasoara de ani buni de zile, neconditionat, actiuni umanitare, ridicand astfel valoarea umana pe o alta treapta, pot fi considerati a-si merita locul printre “premiantii fara premii”.

      Anul acesta, de Craciun, un astfel de exemplu de angajare si daruire, a fost oferit de cativa tineri care au participat la campania umanitara “AJUTA SATUL”, editia 8.

Energia specifica varstei a ajutat “Renii pe motoare sa ajunga in Apuseni”, le-a sustinut actiunile caritabile si le-a ilustrat  deosebitele calitati sufletesti.

Spiritul intreprinzator, de buni organizatori, le-a permis sa stranga din timp, prin donatii, diferite bunuri, alimente, bani, haine, jucarii, rechizite, obiecte de uz casnic, pentru a fi daruite familiilor, copiilor si altor persoane nevoiase de la sate.

Acesti tineri altruisti ce fac parte din Asociatia “Free Bikers Hunedoara”, Liga Studentilor Hunedoara, Club moto “Turbat Cats”, Crucea Rosie- Filiala Hunedoara, alaturi de multi alti prieteni si oameni simpli care au facut donatii, au manifestat prin actiunile  lor, implicare deosebita in munca de caritate, empatie profunda fata de cei aflati in suferinta, fata de cei ce nu au pe nimeni sa-i ajute, fata de copiii sarmani care nu au nici macar speranta unei jucarii, fata de familiile nevoiase pentru care magia mult dorita a Craciunului nu exista.

      Bucuria sarbatorilor a fost daruita astfel, cu multa dragoste, familiei nevoiase din satul Poganesti, cu ambii parinti operati de cancer si 9 copii (cadoul special pentru ei, a fost un Ghita rotofei); celor 16 familii din satul Cainelu de Jos – comuna Soimus; celor 2 familii din satul Valea Mare de Cris; baietelului de 7 ani crescut de bunici din zona sanatoriului, oras Brad; celor 11 familii cu multi copii care traiesc in case improvizate, din satul Ohaba Sibisel – comuna Raul de Mori. Iar lui nea Teleu, batranelul de 80 de ani, singurul locuitor al catunului Copilet situat la 3 km de satul Muncelul Mare, Mosul i-a promis anul trecut, cu lacrimi in barba, ca isi va trimite spiridusii sa ii repare acoperisul si tavanul locuintei, pentru ca ploaia sa nu-si mai gaseasca loc bun de a intra in casa. Acesti spiridusi sufletisti insa, s-au intrecut pe ei insisi (ca de-aia sunt spiridusi nastrusnici!) si, din proprie initiativa, i-au cumparat si o soba, au instalat-o, i-au facut ordine mare prin casa, i-au spart toate lemnele de foc, i-au adus lumina in locuinta modesta. In iarna asta, lui mos Teleu nu ii va mai fi frica de intuneric si frig!   

    

                                

“Vreau sa vad lumea prin ochii copiilor. Sa ii inteleg. Sa le inteleg bucuria, rasetele si lucrurile care ii ranesc.”/ Michael Jackson

Vreau sa le vad in ochi stralucirea, multumirea, comuniunea sufleteasca, sa simt acea lumina calda si binefacatoare venita din adancul fiintei lor nevinovate, lumina numita dragoste nedisimulata.

PETRECERE DE CRACIUN PENTRU ORFANI

"Intalnire neprevazuta cu Michael Jackson" 

   de Gwen Carino

"Copiii imi arata in zambetele lor jucause, divinul din fiecare. Acesti copii amintesc de pretiozitatea vietii, in special a vietilor tinere neatinse de ura, prejudecati si lacomie. Acea bunatate simpla straluceste direct din inimile lor.

Acum, cand lumea este atat de confuza si problemele ei atat de complicate, avem nevoie de copiii nostri mai mult ca oricand. Trebuie sa vindecam planeta ranita. Trebuie sa incepem prin vindecarea copiilor nostri, impreuna fiind legati la intelepciunea profunda a vietii. Trebuie sa ajutam la instaurarea armoniei in lume!..."/  MJJ

    “Manila, Filipine - Cand lucram la Hotel Manila, am fost repartizata sa conduc Petrecerea de Craciun pentru Orfani, festivitate la care 300 de copii de la diferite orfelinate din intreaga Metro Manila au fost tratati cu o zi de distractie si surprize. A fost unul dintre cele mai mari proiecte ce mi-au fost repartizate si o provocare de a ma concentra pe munca, cu o zi inainte de marele eveniment, stiind ca Michael Jackson a fost cazat in hotel.

       Cu doua nopti inainte, am avut norocul de a fi, impreuna cu personalul de vanzari,  parte a liniei sale de bun venit din lobby-ul hotelului, si asta m-a ajutat sa-l vad pe Michael in persoana.
Cu o zi inainte, un tip care pretindea a fi consilierul lui Michael Jackson a venit la birou. Nu-mi pot aminti numele lui, dar respectivul s-a uitat la mine ca la o "persoana responsabila" si mi-a spus ca seful sau a citit anuntul despre eveniment, anunt care circula de-o saptamana prin toate camerele. Michael voia sa stie cum ar putea ajuta. Consilierul sau ne-a intrebat despre sugestiile noastre.

Michael s-a oferit sa umple 300 de pachete cu diferite bunuri si jucarii, bomboane si ciocolata. Mai aveam cadouri primite de la alti 50 de sponsori, asa ca pentru noi a fost  intr-adevar o problema sa aranjam totul.

     Ma gandeam cum as putea face ca Regele Pop sa se alature efectiv acestui eveniment. El nu ar fi putut participa alaturi de copii la diferitele lor jocuri, deoarece ar fi sfarsit prin a fi inconjurat de ei! Dar, intrucat evenimentul anual era intru-totul despre „a darui”, am gasit ca cel mai bun lucru ar fi fost ca Michael sa fie prezent pentru a ajuta la impartirea pachetelor, sa semneze autografe si sa se fotografieze cu copiii.

Pauza de masa a venit si a fost una dintre cele mai grabite pe care le-am luat vreodata. Consilierul lui Michael a sosit apoi sa-mi spuna, „Michael ar fi mai mult decat fericit sa faca tot ceea ce ii sugerezi tu. Deci, ce trebuie sa facem de maine?”

Am vrut sa tip de fericire. Am cazut de acord ca Michael sa ni se alature dupa jocuri, la programul muzical si gustari, iar in ultima parte sa daruiasca pachetele cu cadouri. Colega mea Annette Africano si seful ei au solicitat securitate suplimentara in jurul gradinii si zonei scenei unde ne-am decis sa distribuim cadourile. Ne-am asigurat ca se va forma un rand ordonat si linistit de copii.

      

  Apoi, momentul mult-asteptat a sosit. Acesta a avut loc in Gradina Champagne pe 7 Decembrie 1996. Am fost surprinsa sa-l vad pe Michael venind pe jos spre noi, condus de consilierul sau. A venit la mine pentru a-i da unele informatii.

"Buna, ce mai faci? Multumesc mult pentru ca m-ai lasat sa intru. Stiu ca am venit mai devreme, dar nu am vrut sa pierd programul."          I-am spus, „Glumesti? Multumesc mult pentru voluntariat! Uite ce, Michael, de ce nu stai tu aici sa urmaresti numerele muzicale, inainte de a imparti cadourile? Eu va trebui sa-mi vad putin de program.”

„Sigur, cum doresti... (oprindu-se sa se uite la eticheta cu numele meu), Gwen!” a raspuns el.

Eram uimita de cat de incredibil de delicat si modest era. Iar in mintea mea, gandeam fericita: „Doamne, se intampla cu adevarat!”

    Surprinzator, cu cata rabdare a putut sta el sa urmareasca intregul program! Carol Banawa nu putea crede ca Michael o priveste cum interpreteaza. Purta bluza rosie semnata de el. Apoi a urmat numarul de dans a lui Stefano Mori. Mai tarziu, cantaretii si dansatorii care-l sustineau au venit pe scena urmati de copiii selectati de la diferite orfelinate care au dansat pe ritmul lui Billie Jean. Priveam incantata cum zambetul de pe fata lui Michael era pur si simplu fermecator!

Apoi am anuntat ca Michael va distribui cadourile pe scena. I-am explicat ca exista un lot de pachete pentru copii mai mici si un altul pentru cei mai mari si el a incuvintat cu capul. Fiorul si impresia puternica pe care l-a transmis acestor copii a fost incredibil de emotionant. In felul acesta, pe toata durata impartirii cadourilor, am avut ocazia sa-l percep pe Michael Jackson ca persoana, nu ca interpret.

      Era ora unu dupa-amiaza. Mos Craciun (David Endriga, un prieten), era cu noi. Caldura era dogoratoare si eu eram ingrijorata de faptul ca Michael simtea ca ia foc in tinuta neagra cu maneci lungi, marca sa, si palarie.

„Esti in regula, Michael? Ne putem permite sa luam o pauza?”, l-am intrebat.

Mi-a raspus, „Sunt bine Gwen. Imagineaza-ti doar cum se simte Mos Craciun in costum de catifea si cu barba. Vom fi bine cu totii.”

Nu l-am auzit plangandu-se sau sa spuna vreun cuvant despre cat de cald era. Avea cele mai frumoase maniere. Nu a cerut nici macar o bautura sau un prosop pentru a-si sterge transpiratia, insa un ospatar din personalul nostru s-a asigurat ca va primi un pahar de suc ​​proaspat de portocale .

     Trecuse doar o ora si eram numai la jumatatea festivitatii de oferit-cadouri, cand am observat ca s-a umplut gradina de oameni. Dintr-o data, erau acolo cei din mass-media, politicieni, oficiali si oaspeti ai hotelului, inclusiv invitatii de la nunta dintr-o sala din apropiere, care ii parasisera pe noii casatoriti doar pentru a-l vedea pe Regele Pop.

„Oh, dar acest lucru nu ar fi trebuit sa se intample, imi pare rau!”, am spus.

„E in regula, vom trece si de asta!”  a spus Michael zambind.

   

Imediat dupa ce am terminat de daruit ultimul pachet unui orfan in varsta de 11 ani, s-a format un nou rand cu mai multi copii si adulti. Garda de corp a lui Michael, Wayne, a spus. „Putem pleca acum.”

Michael a raspuns calm: „Nu putem pleca atunci cand exista inca oameni la rand. E Craciun, omule!”

Mi-am simtit inima batand cu putere si parul de pe brate ridicandu-se. Acest om nu era numai interpretul cel mai electrizant din lume, ci si persoana cea mai generoasa.

    Unul dintre cele mai memorabile momente a fost acela in care o doamna a venit la el pentru un autograf. Razand, Michael mi-a spus: „Hei, Gwen, trebuie sa verifici asta. Apoi a soptit, „Este un cec in alb. Doamna ma face sa semnez pe un cec in alb.”

Am ras in hohote, dar asta nu a fost nici jumatate din partea hazlie. Mi-a demonstrat mai tarziu cum oamenii obisnuiau sa-i dea sa semneze pe ce gaseau la indemana, atunci cand nu aveau o "alta hartie". O doamna l-a facut sa semneze pe partea din spate a elegantei sale rochii, designer Filipiniana. Un adolescent a venit la el tinand o frunza vesteda si un altul, un balon spart. Imaginati-va cat ne-am unflat de ras, auzind asta. 

    

  A fost o experienta uimitoare, autentica. La un moment dat m-a intrebat daca am de gand sa merg la concertul History si i-am raspuns „Maine seara!”

„Oh, vei vedea ceva extraordinar!”, mi-a spus Michael.

Din acel moment s-a preocupat intens de scena unde adultii intreceau numeric, copiii. Fata ii trada nervozitate, dar nu s-a plans de asta. A lovit podeaua de lemn cu piciorul de mai multe ori, asigurandu-se ca era suficient de robusta pentru a nu se dezmembra. "Am experimentat odata prabusirea scenei si vreau sa ma asigur ca sunt in siguranta aici", a explicat el.

Jumatate din mine a vrut sa traga linie pentru a incheia programul, deoarece eram literalmente ingrijorata pentru siguranta noastra, insa cealalta jumatate din mine nu a facut-o stiind ca odata ce se va trage linie, Michael va pleca.

     La un moment dat, finalul s-a produs. Am reusit sa obtin un autograf pentru surorile mele si pentru mine, inainte ca managerul nostru general, Clem Pablo, sa-i ceara sa cante „Daruieste dragoste in ziua de Craciun”.

Cesar Sarino, unul dintre oficialii hotelului, i-a adresat multumiri Regelui Pop. Apoi i-am vazut paznicii si ajutoarele luandu-l repede pe Michael de pe scena.

Mi-am spus, "Doamne, eu nici macar nu am avut sansa de a-i spune la revedere."

Dintr-o data insa, l-am vazut pe Michael revenind pe scena pentru a spune, "Iti multumesc foarte mult tie si echipei tale, Gwen. Ce ati facut voi inseamna foarte mult."

Apoi m-a imbratisat si mi-a zis, "Ne vedem la concert." 

     

Acum, cand Michael nu mai este printre noi, cele doua acte incredibile ale Regelui Pop - voluntariatul in scop caritabil si petrecerea dezinteresata a timpului cu cei mai putin norocosi, vor fi pentru totdeauna modul in care imi voi aminti de acest om.

Cred ca pur si simplu Michael a avut o inima mare, cautand intotdeauna modalitati de a-i face pe oameni fericiti. Si inca un lucru necunoscut de multi, atunci cand a sosit, in drum spre hotel, si-a luat avangarda de cateva ori pe drum doar pentru a da mana cu copiii strazii, de-a lungul Bulevardului Roxas.

Conform celor spuse de bodyguarzii sai, Wayne si Yannick, el le-a creat ceva probleme deoarece a coborat de trei ori, dar fiind inconjurat de o multime prea mare de oameni, a trebuit sa se multumeasca numai cu fluturatul de la fereastra"

     Dupa ce a plecat de la Hotel Manila, pe 11 decembrie, eu si colega mea Anette Africano, am fugit imediat la Penthouse Suite unde a stat. Eram foarte curioase. Acolo am gasit o cutie goala de popcorn, trei sau patru inghetate cu arome diferite in interiorul frigiderului si ambalaje de ciocolata pe masa. Nu este de mirare ca Paul McCartney il numea "barbatul copil" si nu este de mirare ca el se vedea ca Peter Pan. A fost un astfel de copil.

Dar, personal, mi-l voi aminti pe Michael Jackson ca fiind distractiv, respectuos, generos si bun la suflet, facand doua lucruri incredibile si emotionante de dragul acelor orfani, cautand modalitati de a-i ajuta si de a-si darui altruist timpul si iubirea pentru cei care nu aveau pe nimeni sa-i iubeasca. Acesta va fi modul in care am sa ma gandesc intotdeauna la acest om.

     

  P.S. In timpul ultimei sale zile de la Hotel Manila, Jackson a lasat, de asemenea, un mesaj pe oglinda din baie. A scris, "Imi va fi dor de tine!" A folosit un ruj de culoare rosie si a pus un semn de sarut langa mesaj.”

“LUMINA SUNTEM SI IN LUMINA NE VOM INTOARCE”

                   “Spiritul uman este mai puternic decat orice i se poate intampla”

                                                                                                           C.C.Scott

  

     Suntem materie si spirit. Dincolo de dimensiunea fizica, avem nevoie de spiritualitate, avem nevoie sa ne imbogatim sufletul cu lumina transmisa de sursa universala. Constiinta unei dimensiuni spirituale in univers, este cea care ne determina pe noi sa traim in slujba binelui, a adevarului, trezind in noi sensibilitatea profunda fata de tot ceea ce ne ridica, spiritual, pe o alta treapta. 

     Experientele traite nu sunt singulare. Ele isi pun amprenta, mai mult sau mai putin, sub forme mai mult sau mai putin diferite, pe fiecare suflet in parte. Atunci cand cel ce este binecuvantat de forta divina cu mult talent, spiritualitatea sa este menita sa lase in subconstientul nostru amprenta experientelor traite, scotand in lumina propriile noastre experiente. Constientizam aceleasi trairi, chiar daca ele, in plan fizic, sunt ale unor persoane diferite.

    Iubirea generata in plan spiritual, nu fizic, este un rezultat al participarii noastre la imbogatirea luminii universale. Si este cu adevarat neconditionata atunci cand toti cei implicati participa cu neconditionare la manifestarea ei. Intreruperea accidentala, sau voita, a acestei neconditionari, atrage dupa sine divizarea intregului lant si intreruperea interconexiunii. Dorinta de a stapani prin teama, ura si raul provocat constient, nu fac decat sa intrerupa interconectarea la sursa suprema, la constiinta universala. Voit, suntem privati de lumina ce hraneste spiritul. 

    Exista insa o sansa pentru noi. Aceea a renasterii spirituale. Aceea de a trai in armonie cu noi insine, cu intreaga natura, cu toti ceilalti, cu universul; de a trai in armonie cu Dumnezeu... Lasati aripile plapande sa se ridice spre cer!  Lasati-le sa acceada cu pasii lor marunti, planurile spiritualitatii universale... Lasati-le sa intareasca cu lumina lor, forta luminii tamaduitoare ce se revarsa asupra noastra, a tuturor! Sa ne bucuram cu totii de aspiratiile catre inalt!

   Poezia este o sursa inepuizabila de spiritualitate. O traim dandu-i viata, o traim savurandu-i versurile si descifrandu-i intelesurile. Precum un atom concentreaza in el existenta unui intreg univers, tot asa  versurile unei poezii concentreaza in ele un intreg arsenal de simtaminte si trairi, intreaga sensibilitate a unor lumi interioare. Inconstient, eliberarea de ganduri si, prin ganduri, a trairilor ce le-au dat nastere, atrage prin constiinta universala, trairi rezultate din cu totul alte experiente, independente de fiinta noastra. Suntem conectati la aceeasi sursa. Empatizam. Constiinta noastra percepe experienta altor constiinte. Traim, in plan spiritual, aceleasi experiente. Iar versurile poeziei, prin bogatia de sentimente exprimate, nu fac decat sa ne readuca la momentul (celui) ce le-a dat nastere.

    Le multumesc tuturor celor care, de-a lungul intregii mele existente, mi-au imbogatit lumina proprie prin propria lor lumina, conectand-o astfel la spiritualitatea universala. Cunoscuti sau mai putin cunoscuti, de notorietate mondiala sau recunoastere locala, obisnuiti, contemporani sau nu, sunt oameni care, prin faptele lor in plan social, interuman, prin talentul artistic daruit, au ridicat nivelul spritualitatii, imbogatindu-ne sufletul. Le multumesc celor care au stiut ca dincolo de noi, este o constiinta universala, o constiinta a adevarului si a binelui care mentine in univers un echilibru binefacator.

Precum sufletul nostru a fost plamadit din “lumina divina”, continuand a fi o mica parte din ea, “Lumina suntem si in Lumina ne vom intoarce”.

   

PUZZLE

          Mihai Victor Afilom

Am vandut bucatele multicolore de suflet

Negustorilor din orasul fara viitor,

Am pierdut franturi din el

Jucand alba/neagra cu destinul.

Corabiile vazduhului au transportat

Fragmente pretioase din rubinul viselor mele,

Iluzii din margean si pulbere de stele,

(Au ramas doar cativa pixeli de culoare

Stocati pe ecranul amintirilor).

Acum incerc sa descifrez

Complicatul puzzle

Si daca nu gasesc toate piesele,

Recompun fresca initiala

Ca un arheolog ce alege cu migala

Cioburile de mozaic

Peste care se proiecteaza

Umbra Piramidei.

  

SINELE DIVIZIBIL

        Mihai Victor Afilom

  

Teama a eclozat

Din sfera craniana

Sub forma unui vultur mitic

Ce-mi sfasia Sinele

Inlantuit de stanca

Propriilor temeri.

Umbra lui

Se profila amenintator,

Acoperind

Cerul incarcat de simboluri.

Intr-o zi,

Idolul acvilin

Caruia ma inchinam

Constrans de durerea

Sinelui dual

Se prabusi,

Caci se dovedise

A fi un simplu lemn putred.

Abandonul totemului

Ca despartirea de un tata vitreg…

Esti dezorientat la inceput,

Dar apoi, in mijlocul pustiului,

Poti sa-ti recodifici existenta

Si sa te joci

Desenand traiectorii

Intre miile de stele

Ce-ti lumineaza

Portiunea predestinata de cer,

Sub care cresti tu,

Copilul fara Umbra.

  

GRADINA GANDURILOR

                        Mihai Victor Afilom

  

Paseste in gradina gandurilor mele,

Prea multa iedera si volbura

Au crescut acolo unde nu patrunde lumina,

Iar mireasma dulce-inselatoare

A oleandrilor otraviti

Staruie in aerul amintirilor.

Platosa cu spini a cactusilor

Imi protejeaza spiritul

De coltii oamenilor-lup.

Am nevoie de un gradinar invizibil

Care sa reteze cu o secera ascutita

Radacinile ce ma tin inlantuit

In pamantul putred,

Sa spulbere bulgarii ancestrali de teama

Cu plug de fier,

Sa risipeasca lacomele lacuste-dorinte,

Sa presare pulberea aurie

A iubirii tamaduitoare,

Astfel incat subconstientul

Sa devina un eden rodnic,

Loc de refugiu pasnic,

Nu labirint minoic.

  

CONTRADICTII

           Mihai Victor Afilom

Dogme rigide va refuz,

Poate prea boem sau confuz

Sunt ceea ce sunt,

Aici, acum, pe acest pamant,

Zamislit din iubire

Nascut cu lacrimi si durere,

Poate intamplator ori din senin

Sau dupa un plan divin.

Sunt un punct in miscare

Osciland mereu intre adevar si eroare,

Cu o traiectorie nedefinita,

Ori o poveste predestinata.

Ma intreb daca exista vreun sfarsit,

Un vid intunecos si infinit,

Sau finalul e doar un prag,

O usa deschisa spre stelarul sirag.

Pana atunci simt ceea ce simt,

Uneori ca intr-un deja-vu, presimt,

Si cred in ceea ce cred.

Sunt un simplu bard sau un aed,

Un cautator de sine,

Plonjand spiritul-genune.

Lumina e ascunsa oare in izvor,

Sau pogoara din soarele orbitor?

Si viata asta are un sens,

Suntem din lut sau homo-sapiens?

Pot sa-mi modelez viitorul

Cu ratiunea si cu gandul

Sau sunt o particula intr-un joc brawnian,

Captiv in marele sat terran?

Sau o conexiune intr-o constiinta universala?

O particica intr-o sacra citadela…

Pana atunci sunt liber sa aleg,

Zi de zi sa intreb si sa inteleg.

VIITOR

      Mihai Victor Afilom

Sindromul iubirii

A contaminat lumea de lut,

Iar stapanii au intrat in panica.

Secole de-a randul programasera ura

Si inoculasera putregaiul nepasarii

In inimile de lemn,

Dar acum incoltisera

Germenii verzi ai vietii.

Din lumea cuprinsa de epidemia iubirii,

Sufletele eliberate din sclavie

Se inaltau ca niste lampioane multicolore

Spre Noul Cer – izvor al luminii tamaduitoare

Al izbavirii prin Sinele rastignit spre asfintit,

Regasit in infinit.

   

… Amintiri de mult uitate revin uneori ca un deja-vu.

Sunt raze de lumina lasate de efemerele noastre treceri prin timp?...

Sau, eliberate prin gand si cuvant, sunt retrairi ale unor experiente ce nu ne apartin?  

Martin Luther King - “I HAVE A DREAM”

  “EU AM UN VIS”

    ….Noi, ca popor, vom ajunge in tara promisa... 

 “…Mai am inca un vis. Este un vis adanc inradacinat in visul american.

Am un vis, ca intr-o zi aceasta natiune se va ridica si va trai in adevaratul sens al crezului sau: "Noi consideram ca aceste adevaruri sunt de la sine intelese pentru ca toti oamenii sunt creati egali." Am un vis, ca intr-o zi cei patru copii ai mei sa traiasca intr-o natiune in care nu vor fi judecati dupa culoarea pielii lor, ci dupa esenta caracterului lor.”/ MLKing

In urma cu mai mult de 50 de ani, in august 1963, Martin Luther King Jr. a electrizat America cu discursul sau "I Have a Dream" (Eu am un vis), in care facea apel la incetarea rasismului in Statele Unite. Rostit dramatic in fata a peste 250.000 de sustinatori ai drepturilor civile, de pe scarile Monumentului comemorativ Lincoln, in timpul marsului din Washington, discursul a fost un moment definitoriu al Miscarii Drepturilor Civile Americane.

Discursul este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune discursuri tinute vreodata, fiind perceput la fel de bine ca un tratat politic, dar si ca o opera de arta poetica sau ca o predica exprimata si improvizata cu maiestrie.

Mesajul cheie al discursului, argumentat cu pasiune si putere, este acela ca toti oamenii sunt egali. Printr-o retorica inflacarata, se face apel la dreptate rasiala, la o societate integrata, la libertate, iar prin folosirea frecventa a repetitiei, se reuseste in mod stralucit a se da un impact covarsitor cuvintelor rostite si mesajului transmis.

Discursul incepe cu o referire la “Proclamatia de Emancipare” care a eliberat milioane de sclavi in 1863 si sfarseste cu o improvitatie pe care King o face pe tema “Eu am un vis". In aceasta parte a discursului cu care a entuziasmat cel mai mult ascultatorii si prin care a devenit faimos, King a descris visurile de libertate si egalitate ce s-au nascut intr-o tara a sclaviei si a urii.  Cu o singura fraza, Martin Luther King Jr. a intrat, alaturi de Jefferson si Lincoln, in randurile oamenilor care au modelat America moderna.

Pentru comunitatea de culoare din vremea aceea, ca si pentru generatiile ulterioare de americani, discursul va ramane la fel de cunoscut ca si Declaratia de Independenta a SUA.

“Marsul din Washington pentru locuri munca si libertate” a fost destinat in parte pentru a demonstra sprijinul de masa pentru legislatia drepturilor civile propuse de presedintele Kennedy in iunie 1963. Discursul a fost un succes pentru administratia Kennedy si pentru coalitia liberala a drepturilor civile. Acesta a fost considerat "triumful unui protest reusit".

Kennedy a urmarit discursul lui King la TV si a fost foarte impresionat. El a simtit ca marsul a sustinut sansele unui proiect de lege pentru drepturi civile. Ulterior, liderii marsului au acceptat invitatia la Casa Alba pentru a se intalni cu presedintele.

Unii dintre cei mai radicali lideri de culoare care au fost prezenti, au condamnat insa discursul (impreuna cu restul marsului) ca fiind prea compromitator. Malcolm X a scris mai tarziu in autobiografia sa: "Cine a mai auzit vreodata de revolutionari furiosi leganandu-si picioarele goale impreuna cu asupritorii lor in bazine pline de crin, cu Evanghelii, chitare si discursuri "I have a dream".

Strategia bazata pe nonviolenta adoptata de Martin Luther King era insa tributara celui pe care l-a admirat si urmat o viata intraga, Mahatma Ghandi. Prin urmare, atat el cat si alti lideri au convenit sa-si tina discursurile in liniste, pentru a evita o nesupunere civila provocatoare. Aceasta strategie a devenit semnul distinctiv al miscarii pentru drepturile civile. 

“I HAVE A DREAM” 
 Un discurs memorabil, stralucitor, o opera in arta retoricii!

                       

“Sunt fericit sa ma alatur voua astazi, in ceea ce va ramane in istorie ca cea mai mare demonstratie de libertate din istoria natiunii noastre.

Cu o suta de ani in urma, un renumit american in a carui umbra simbolica stam astazi, a semnat Proclamatia de Emancipare. Acest decret important a venit ca o lumina puternica de speranta pentru milioanele de sclavi negri care au fost stigmatizati de flacarile unei injustitii nimicitoare. Ea a venit ca un revarsat de zori fericit pentru a pune capat indelungatei nopti de captivitate.

Totusi, dupa o suta de ani, negrii nu sunt inca liberi. Dupa o suta de ani, viata negrilor este inca dureros mutilata de catusele segregarii si lanturile discriminarii. Dupa o suta de ani, negrii traiesc pe o insula izolata de saracie, in mijlocul unui ocean vast de prosperitate materiala. Dupa o suta de ani, negrii sunt inca tinuti in colturile societatii americane si se afla in exil in propria tara. Ca urmare, am venit astazi aici pentru a prezenta o situatie nedemna.

Intr-un fel, am ajuns in capitala natiunii noastre pentru a incasa un cec. Cand arhitectii republicii noastre au scris stralucitele cuvintele ale Constitutiei si ale Declaratiei de Independenta, ei au semnat un bilet la ordin pentru care fiecare american a fost desemnat ca beneficiar.

Acest bilet la ordin a fost o promisiune facuta tuturor oamenilor, atat celor de culoare cat si celor albi, de a le fi garantate drepturile inalienabile la viata, libertate si fericire.

Este evident faptul ca astazi, America a intarziat la plata acest bilet la ordin in masura in care cetatenii ei de culoare sunt cei in cauza. In loc sa onoreze aceasta obligatie sacra, America a dat cetatenilor negri un cec fara acoperire; un cec care s-a intors marcat: "fonduri insuficiente."

Dar noi refuzam sa credem ca banca dreptatii este in stare de faliment. Refuzam sa credem ca nu exista fonduri suficiente in marile seifuri de oportunitate ale acestei natiuni. Asadar, am venit sa incasam acest cec – un cec care ne va oferi, la cerere, bogatiile libertatii si securitatii justitiei.

Am venit, de asemenea, in acest loc sfintit pentru a reaminti Americii de urgenta imperioasa de acum. Nu este timpul sa ne angajam in lucruri inutile sau sa luam tranchilizante de gradualism.

Acum este momentul sa facem reale promisiuni democratiei. Acum este momentul sa evoluam din valea intunecata si pustie a segregarii, spre calea insorita a dreptatii rasiale. Acum este momentul sa ridicam natiunea noastra din nisipurile miscatoare ale nedreptatii rasiale pe stanca solida a fraternitatii. Acum este momentul sa facem din dreptate o realitate pentru toti copiii lui Dumnezeu. Ar fi o eroare fatala pentru natiune sa trecem cu vederea urgenta momentului.

Aceasta vara torida a nemultumirii legitime a negrilor nu va trece pana cand nu va exista o toamna revigoranta a libertatii si egalitatii. O mie nouasute saizeci si trei nu este un final, ci un inceput. Cei care gandesc ca negrii au avut nevoie sa-si descarce surplusul de energie si acum vor fi multumiti, se vor trezi la realitate daca natiunea se intoarce la afaceri ca de obicei. Nu va exista nici odihna, nici liniste in America, pana cand nu li se vor garanta negrilor drepturile cetatenesti. Vartejurile revoltei vor continua sa zdruncine temeliile natiunii noastre pana in ziua aceea luminoasa in care dreptatea va iesi la suprafata.

Dar, mai exista ceva ce trebuie sa spun poporului meu care sta pe pragul cald ce duce spre Palatul de Justitie. In procesul obtinerii locului nostru de drept, nu trebuie sa ne facem vinovati de fapte ilicite. Sa nu cautam sa ne satisfacem setea de libertate band din paharul cu amaraciune si ura. Trebuie sa ne ducem pentru totdeauna lupta spre un nivel inalt de demnitate si disciplina. Nu trebuie sa permitem protestului nostru creativ sa degenereze in violenta fizica. Pe de alta parte, trebuie sa ne ridicam la inaltimea maiestuoasa a intalnirii fortei fizice cu forta sufletului.

Extraordinarul militantism nou care a cuprins comunitatea negrilor, nu trebuie sa ne conduca la vreo neincredere din partea oamenilor albi, pentru ca multi dintre fratii nostri albi, dupa cum reiese din prezenta lor astazi aici, au ajuns sa realizeze ca destinul lor este legat de destinul nostru. Si ei au ajuns sa inteleaga ca libertatea lor este indisolubil legata de libertatea noastra. Noi nu putem merge singuri.

Si asa cum am marsaluit pana acum, trebuie sa ne angajam ca vom marsalui si pe viitor. Nu ne putem intoarce. Aici se afla aceia care-i intreaba pe cei care sunt adeptii drepturilor civile: "Cand veti fi multumiti?" - Noi nu putem fi niciodata multumiti atat timp cat negrii sunt victimile ororilor indescriptibile ale brutalitatii politiei.

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat trupurile noastre, grele de oboseala calatoriei, nu pot obtine cazare in motelurile de pe sosele si in hotelurile din orase.

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat mobilitatea de baza a unui negru este de la un ghetou mai mic la unul mai mare.

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat copiii nostri sunt deposedati de propria individualitate si jefuiti de propria demnitate prin semne care sa afirme "doar pentru albi!"

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat negrii din Mississippi nu pot vota, iar negrii din New York cred ca nu au nimic pentru care sa voteze.

Nu, nu, nu suntem multumiti, si nu vom fi multumiti pana cand justitia nu se va rostogoli ca apa si dreptatea ca un suvoi puternic.

Nu sunt nepasator la faptul ca unii dintre voi au venit aici in urma unor mari incercari si necazuri. Unii dintre voi au venit de curand din celulele inguste ale inchisorii. Unii dintre voi ati venit din zone in care cautarea libertatii va lasat afectati de furtunile persecutiei si clatinati de vanturile brutalitatii politiei. Ati fost veteranii suferintei creative. Continuati sa lucrati cu credinta ca suferinta neagonisita este pentru rascumparare.

Intoarceti-va in Mississippi, intoarceti-va in Alabama, intoarceti-va in Carolina de Sud, intoarceti-va in Georgia, intoarceti-va in Louisiana, intoarceti-va in mahalalele si ghetourile  oraselelor noastre din nord stiind ca, intr-un fel, aceasta situatie poate, si va fi schimbata. Haideti sa nu ne adancim in valea disperarii.

Prin urmare, va spun astazi, prieteni, chiar daca am face fata dificultatilor de azi si de maine, eu inca mai am un vis. Este un vis adanc inradacinat in visul american.

Mai am un vis, ca intr-o zi aceasta natiune se va ridica si va trai in adevaratul sens al crezului sau: "Noi consideram ca aceste adevaruri sunt de la sine intelese, pentru ca toti oamenii sunt creati egali".

Mai am un vis, ca intr-o zi pe dealurile rosii din Georgia, fiii fostilor sclavi si fiii fostilor proprietari de sclavi vor putea sa se aseze impreuna la masa fraternitatii.

Am un vis, ca intr-o zi chiar si statul Mississippi, un stat care lancezeste in fierbinteala nedreptatii, care lancezeste in fierbinteala opresiunii, va fi transformat intr-o oaza a libertatii si dreptatii.

Am un vis, ca intr-o zi cei patru copii ai mei sa traiasca intr-o natiune in care nu vor fi judecati dupa culoarea pielii lor, ci dupa esenta caracterului lor.

Am un vis azi!

Am un vis, ca intr-o zi in Alabama cu rasistii ei viciosi, cu guvernatorul ei din ale carui buze picura cuvinte precum "interventie" si "abrogare"– intr-o zi, chiar aici in Alabama, baietii negri si fetele negre vor putea sa se prinda de maini cu baietii albi si fetele albe, ca frati si surori.

Am un vis azi!

Am un vis, ca intr-o zi fiecare vale va fi inaltata, fiecare deal si fiecare munte va fi nivelat, locurile accidentate vor fi netezite si locurile strambe vor fi indreptate, "iar slava Domnului va fi revelata si toata faptura o va vedea."
Aceasta este speranta noastra, iar aceasta este credinta cu care ma intorc in Sud.

Cu aceasta credinta, vom fi capabili sa taiem din muntele disperarii o lespede de speranta. Cu aceasta credinta, vom fi in masura sa transformam sunetul aspru al neintelegerilor natiunii noastre intr-o simfonie frumoasa a fraternitatii. Cu aceasta credinta, vom fi capabili sa lucram impreuna, sa ne rugam impreuna, sa luptam impreuna, sa mergem la inchisoare impreuna, sa ne ridicam pentru libertate impreuna, stiind ca vom fi liberi intr-o zi.

Si aceasta va fi ziua - aceasta va fi ziua in care toti copiii Domnului vor putea sa cante cu un nou inteles:

Tara mea… pe tine, pamant dulce al libertatii, pe tine te cant,
Pamant in care parintii mei au murit, pamant al mandriei pelerinului.
Pe fiecare parte a muntelui sa lasam libertatea sa rasune!

Iar daca America trebuie sa fie o natiune mare, acest lucru sa devina realitate.

Sa lasam libertatea sa rasune pe dealurile uriase din New Hampshire.
Sa lasam libertatea sa rasune in muntii grandiosi ai New York-ului.

Sa lasam  libertatea sa rasune in Muntii Allegheny inalti ai Pennsylvaniei.

Sa lasam libertatea sa rasune in Muntii Rocky acoperiti de zapada din Colorado.

Sa lasam  libertatea sa rasune pe pantele minunate ale Californiei.

Dar nu numai atat:

Sa lasam libertatea sa rasune in Muntii Stancosi ai Georgiei.

Sa lasam libertatea sa rasune in Muntii Lookout din Tennessee.

Sa lasam libertatea sa rasune pe orice deal si movila din Mississippi.

Pe fiecare munte, sa lasam libertatea sa rasune.
Si cand se va intampla acest lucru, cand vom permite libertatii sa rasune, atunci cand o vom lasa sa rasune in fiecare sat si in fiecare catun, in fiecare stat si fiecare oras, vom fi in masura sa grabim ziua in care toti copiii Domnului, barbati de culoare si barbati albi, evrei si alte neamuri, protestanti si catolici, vor putea sa isi dea mainile si sa cante cu vechile, spirituale cuvinte ale negrilor:

In sfarsit liberi! In sfarsit liberi!

Multumim Dumnezeului Atotputernic, suntem in sfarsit liberi!”

                          

http://www.let.rug.nl/usa/documents/1951-/martin-luther-kings-i-have-a-dream-speech-august-28-1963.php