Miriam Makeba - "MAMA AFRICA"

   

…Purtatoare de cuvant la ONU…

            “Aparitia mea inaintea Comitetului Special al ONU mi-a schimbat viata si modul in care oamenii gandesc despre mine. Persoana Miriam Makeba nu mai este pentru ei doar o cantareata din Africa. Acum sunt un simbol al poporului meu asuprit.”

        “Va intreb pe voi, lideri ai lumii, v-ati comporta diferit? Ati sta fara sa faceti nimic?  Daca ati fi in locul nostru, ati pastra tacerea si nu ati intreprinde nimic? Ati rezista daca nu ati avea voie sa plecati dintr-un loc in altul in propria tara, numai pentru ca pielea voastra are culoare diferita de cea a conducatorului vostru? Ati rezista sa fiti pedepsiti doar pentru ca cereti egalitate?

Fac un apel la voi si la toate tarile din lume, sa faceti totul pentru a evita aceasta tragedie. Fac apel la voi pentru a salva viata liderilor nostri. Sa eliberati inchisorile de cei care nu ar fi trebuit in primul rand sa fie acolo!”/ MM, la ONU

   

             Mesajul pozitiv cu privire la lupta poporului din Africa de Sud, dar si certitudinea victoriei asupra fortelor intunecate ale apartheid-ului si ale colonialismului, a fost transmis de-a lungul vietii de Mama Makeba nu numai prin arta de a canta, dar si prin declaratiile si discursurile sale. Exilul i-a permis sa evite contactul direct cu regimurile apartheid, sa calatoreasca in lume si sa depuna in cadrul ONU marturie impotriva regimului minoritatii de albi. Chiar daca nu a fost in mijlocul evenimentelor dureroase ce se petreceau in tara sa, a trait tragedia acestora. A fost zguduita si intristata de repercusiunile razvratirii din Soweto (1976) unde guvernul a masacrat studentii tineri. Dincolo de deceniile de pierdere a contactului cu cei dragi, a pierdut rude si prieteni in masacrul de la Sharpeville (1960), precum si in alte acte provocate de guvern cu brutalitate, fiind nevoita sa-i planga de departe.

         Masacrul de la Sharpeville a fost un punct de cotitura in istoria Africii de Sud. La 21 martie 1960, fara avertisment, politia sud-africana din Sharpeville, o suburbie africana din Vereeninging, la sud de Johannesburg, a tras intr-o multime de aproximativ 5.000 de protestatari neinarmati, omorand cel putin 69 de persoane si ranind mai mult de 200. Printre victime au fost femei si copii. Multi dintre ei au fost impuscati in spate in timp ce se intoarceau sa fuga. Stirile despre cumplitul masacru au atras instantaneu condamnarea internationala.

Acest masacru a creat o criza de guvern apartheid atat in interiorul tarii, cat si la nivel international. Guvernul a declarat imediat Stare de Urgenta si a interzis intalnirile politice. In mai putin de o luna, a interzis atat Congresul Pan African, care a organizat actiunea din Sharpeville, cat si Congresul National African. Dupa lungi discutii interne, ANC si PAC au apelat la lupta armata si au trecut in ilegalitate. Situatia din tara s-a inrautatit cand Nelson Mandela si alti lideri au fost inchisi pe viata in 1964.

“Liderii nostrii sunt in inchisoare. Sunt toti la inchisoarea Nongongo. Aici este Mandela, este in inchisoarea de aici. Ce se intampla, poporul meu african? Ce ar trebui sa spun?”, canta Miriam Makeba. 
Cantecul ei a ajuns la inima fiecarui om, fie el african sau nu… cuvintele ei simple, dar de-o forta convingatoare extraordinara, erau expresia unor trairi interioare adanci, transmise si venite de dincolo de limitele fiintei ei….Empatiza, prin trairea durerii, cu propriul popor. Avand posibilitatea sa ajunga la media, a spus intregii lumi cata suferinta se indura in tara ei, Africa de Sud.

 Declaratia dnei. MIRIAM Makeba in cadrul Comitetului SPECIAL impotriva apartheidului

16 iulie 1963    

      "Dna Makeba a multumit Presedintelui pentru ca i-a oferit posibilitatea de a se adresa Comisiei cu privire la problema Africii de Sud - o problema care ingrijora intreaga lume si la a carei rezolvare toate popoarele trebuie sa contribuie. Participand recent la Conferinta de la Addis Abeba, ea a fost impresionata de determinarea cu care africanii atacau problemele carora trebuiau sa le faca fata. Una dintre aceste probleme a fost situatia grava ce lua amploare in Africa de Sud.

Toti membrii Comitetului stiau ce insemna apartheid pentru africani; a fost, prin urmare, inutil sa le explice in detaliu ce se intampla in Africa de Sud. Membrii Comitetului, de asemenea, stiau ca de fiecare data cand africanii au incercat sa imbunatateasca situatia, Guvernul Verwoerd a recurs din ce in ce mai mult la brutalitatea politiei si la terorism pentru a face Africa de Sud un cosmar pentru africani.

    
   Filmarea de la Sharpeville a fost cunoscuta in intreaga lume; peste tot, barbati si femei au protestat de bunavoie, dar protestele lor au ajuns la urechi surde. De la incidentele Sharpeville, alte evenimente teribile avut loc in Africa de Sud: partidele politice au fost interzise, iar liderii au fost fortati sa se ascunda sau sa mearga in exil cu scopul de a continua lupta in afara tarii si de a face apel la sprijin din partea lumii.

Cu toate acestea, inca de cand luptatorii pentru libertate din Africa de Sud au inceput sa ceara in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite eliminarea Guvernului Verwoerd si transferul de putere celor carora le apartinea de drept, cele mai multe dintre marile Puteri au raspuns doar cu vorbe goale. Daca aceste puteri ar fi luat masuri pozitive pentru a ajuta la rezolvarea problemei din Africa de Sud, aceasta problema ar fi putut fi rezolvata cu costuri mai mici in suferinta.

       Situatia politica din Africa de Sud a fost din ce in ce mai tensionata. Prin urmare, africanii nu au avut alta alegere, decat sa ceara Natiunilor Unite sa ia masuri pozitive impotriva guvernului sud-african. Adunarea Generala a Organizatia Natiunilor Unite trebuia sa puna in actiune Rezolutia 1761 (XVII) pentru boicotarea Africii de Sud si mai ales pentru oprirea transportului de arme in aceasta tara. Nu exista nici o indoiala ca aceste arme vor fi folosite impotriva femeilor si copiilor din Africa.

         Doamna Makeba a venit in fata Comisiei pentru a face apel de urgenta la Organizatia Natiunilor Unite si in intreaga lume sa faca tot posibilul in a obliga guvernul Verwoerd sa deschida o data usile inchisorilor si lagarelor de concentrare din Africa de Sud. Mii de barbati din Africa de Sud, femei si chiar copii erau acum in inchisoare; unii au fost asaltati cu brutalitate. Printre cei inchisi, retinuti sau supusi unor restrictii, erau lideri ca Seful AJ Luthuli, Robert Sobukwe, Nelson Mandela, doamna Lilian Ngoyi si domnul Walter Sisulu. Toti acei oameni trebuie eliberati o data.

“ Guvernul Verwoerd a transformat Africa de Sud intr-o inchisoare uriasa. A venit timpul ca toata omenirea sa actioneze cu fermitate pentru a opri acesti conducatori nebuni de la atragerea tarii intr-un dezastru ingrozitor.”

      “Cand ea a vorbit Comitetului Anti-apartheid al Organizatiei Natiunilor Unite in 1963, a atras un sprijin incredibil din partea comunitatii internationale. Oamenii au fost surprinsi de faptul ca ea ar putea vorbi atat de elocvent, atat de coerent, asa inteligent. A fost unul dintre cei care au infatisat apartheid-ul in absoluta lui absurditate. Ea a ajutat sa se concentreze mintea lumii pe situatia noastra, iar atunci cand oamenii au intalnit-o au gasit o persoana cuceritoare, plina de haz, care te privea direct in ochi. Atunci cand au pus una langa alta, realitatea cu caricatura pe care apartheid-ul o folosea cu privire la noi, oamenii au inteles exact de ce ar trebui sa sprijine miscarea anti-apartheid. Desi ea nu a fost in mod deschis un om politic, prezenta ei a fost o declaratie politica”

~~~~~Desmond Tutu, arhiepiscop

                                                 

      Istoria ne da uneori oameni a caror viata este o sursa de inspiratie si un memento al vremurilor intunecate in care au trait ei si propriul popor. Un memento care reaminteste ca, indiferent cat de puternic este vrasmasul, sau cat de inradacinata nedreptatea, exista intotdeauna o modalitate de a castiga.