Michael Jackson – PASI SPRE NEMURIRE

 

“Nemurirea este jocul meu
Din Fericire am venit

La Fericire ma intorc
Daca nu intelegi asta acum
Este pacat
Ma asculti?

Acest corp al meu
Este un flux de energie
In curgerea timpului”

 

“Dar, pe la mijlocul lunii iunie se pare ca au existat ingrijorari mai mari decat clauzele din contracte, deoarece sanatatea lui Michael a inceput inexplicabil sa se deterioreze. Totul pare sa fi inceput atunci cand Michael a ratat repetitiile pe 13, 14 si 15 iunie. Chiar si in zilele in care s-a aratat, au fost ocazii in care s-a prezentat la ora 20:00 pentru a incepe la ora 14:00, de parca numai iesirea din casa ar fi fost o lupta. Acest lucru a coincis cu momentul in care, in loc sa fie doua garzi in jurul lui Michael, paza i-a fost intarita - si nimeni nu pare sa stie de ce. Nu stiu daca a fost la cererea lui Michael sau a securitatii sale, dar cineva era clar ingrijorat de ceva care sa ridice cifrele in acest fel.

In ziua de 17 iunie, cand Michael era la Forum, cineva a mentionat deteriorarea vizibila a aspectului sau, dupa ce el a urcat pe scena. “Nu Michael este acolo sus. Ai vazut cat de slab este?” In saptamana urmatoare, s-au acumulat semne ingrijoratoare pentru cei care stiau cat de punctual si comunicativ era in mod normal. In rutina pentru „Thriller”, el s-a intors la stanga cand stia ca trebuie sa se intoarca la dreapta. A fost ciudat, dar a mai facut asta si a doua oara. De asemenea, a inceput sa se repete - o propozitie sau o fraza - ca cineva cu tulburare obsesiv-compulsiva... dar nu avea TOC.

Se straduia sa termine o melodie si uneori avea nevoie de teleprompter pentru versuri. In plus, trebuia sa fie ajutat sa urce si sa coboare rampele si treptele de scari. Aceasta slabiciune a fost evidenta si la repetitia “Thriller”, cand el a trebuit sa iasa de sub un gandac urias care era usor ca un fulg si pe care nu a putut sa-l impinga fara asistenta. Echipa sa a inceput sa-si faca griji ca ceva nu era in regula, deoarece comportamentul sau era tulburator de nepotrivit. Cinstit vorbind, este posibil ca oamenii de la AEG sa nu fi observat aceleasi semne ca si cei apropiati lui?

Dar, chiar daca asa au stat lucrurile, oamenii ar fi dat alarma celor care aveau autoritate sa faca de fapt ceva pentru a-l ajuta. Intre timp, acasa, s-au facut diferite observatii. Paris isi aminteste: “Tati era mereu friguros si dormea intotdeauna in fata semineului.” Stiu ca artistul de machiaj Karen Faye, care il cunostea pe fratele meu mai bine decat oricine, a observat cat de infrigurat era la repetitii. Chiar si Michael trebuie sa fi fost ingrijorat, pentru ca a chemat o asistenta de acasa, plangandu-se ca jumatate din corp ii era fierbinte, iar cealalta jumatate era rece. Este interesant ca a solicitat sfatul unei asistente, nu al doctorului Murray. De ce ar contacta o asistenta in locul medicului sau personal? Nu are niciun sens pentru mine. Asistenta i-a spus lui Michael sa mearga la un spital. Din orice motiv, el a ales sa nu o faca.

Intre timp, la repetitii, era evident de clar ca, undeva de-a lungul liniei, rabdarea slabea cu absentele si intarzierile lui Michael. Aici suspectez - pe baza a ceea ce am auzit de la oamenii care erau acolo - ca oamenii AEG credeau ca starea lui Michael era legata de dependenta de medicamente despre care probabil citisera si credeau. Nu pot sa ma gandesc la niciun alt motiv pentru orbirea colectiva care a urmat. Cu siguranta, nimeni nu-l trata pe Michael cu manusi, ca pe copii. In schimb, stiu ca s-a simtit depreciat in mai multe randuri si el a tipat la ei, dupa cum au vazut oamenii care erau acolo. Cu o singura ocazie, el a vorbit in mod deliberat la microfon, in timp ce iesea de pe scena: “Vreau doar ca astazi cineva sa fie dragut cu mine...” O voce de la podea a strigat inapoi: “Daca am putea avea astazi o persoana coerenta aici!”  “Nu s-ar vorbi asa daca Joseph ar fi aici”, a mormait Michael, la microfon.

Uneori, Michael ura modul in care i se vorbea. Oricare ar fi fost presupunerile pe care le faceau oamenii cu privire la motivele starii sale, cum ar fi putut sa-i fi scapat cuiva greutatea in scadere? Stiu ca oamenii din jurul lui si-au exprimat ingrijorarea cu privire la greutatea sa, vocal si in scris. Odata, cand cineva si-a exprimat ingrijorarea ca el nu mananca suficient, i s-a spus – fara ca Michael sa auda – “Adu-i doar o galeata cu pui!” Cu cat Michael devenea mai slab, cu atat devenea mai friguros. A inceput sa tremure pe scena; i s-a dat o haina groasa de purtat. De fapt, el ajunsese sa poarte trei straturi de imbracaminte pentru a se incalzi, in timp ce repeta intr-un loc in care toti ceilalti se coceau.

Probabil ca acesta este motivul pentru care, pe 19 iunie, Kenny Ortega a observat ca era “racit”. “Racit” a fost cuvantul preferat de Kenny, dar altcineva mi-a dat o descriere alternativa: “Michael nu era racit - era ca un bloc de gheata, la atingere.” Atunci cineva, fara autorizatie din partea AEG, a facut un apel discret catre un medic pe care Michael il consultase in trecut. Dupa ce i s-au explicat simptomele, medicul a spus ca asta suna de parca Michael suferea de “otravire toxica a creierului” si ar trebui sa ajunga urgent la un spital. AEG putea sa nu afle niciodata de acest apel, dar, din motive care raman innebunitoare pentru mine, el nu s-a dus.

Mi-e clar ca ceva nu era in regula. Chiar si tinand cont de convingerea unor persoane de la repetitii, ca Michael avea dependenta de medicamente eliberate pe baza de reteta, simptomele neurologice suspectate, temperatura corpului infricosator de scazuta si pierderea drastica in greutate - pe care nu le afisase niciodata - nu se aliniaza la teoria dependentei de medicamente eliberate pe baza de reteta. Nu ca doctorul Murray i-ar fi dat de inteles lui AEG ca ar exista o urgenta. In schimb, dupa ce Michael a fost trimis acasa pe 19 iunie, le-a trimis un fax spunand ca Michael trebuie sa se odihneasca doua zile si ca se va intoarce odata ce repetitiile s-ar fi mutat de la Forum la Staples Center.

Unii din preajma fratelui meu au spus, de asemenea, ca el a incercat sa aiba o pozitie admirabila fata de AEG si ca „a aparut inteligent, cu o minte agera si plin de viata”, in cateva ocazii, in acea saptamana finala. Dupa cum a spus o persoana: “Michael nu voia ca cineva sa creada ca ceva nu este in regula.” Dar, mi-a fost greu sa nu-mi fac griji si sa nu imi pun mereu intrebari legate de clarificarea mortii sale suspecte. Ma trezeam noaptea intrebandu-ma: ce-l imbolnavise atat de mult? Ii dadea medicul atat de mult anestezic incat ii otravea incet sistemul? Putea fratele meu sa stie cat de mult propofol i se injecta? Orice i s-a intamplat, cei mai apropiati de Michael la repetitii - Karen Faye de la machiaj si Michael Bush si Dennis Thompson de la garderoba - au fost vazuti facandu-si griji si pledand pentru ca cineva cu autoritate sa intervina.

Evident ca ceva a fost serios de grav, atunci cand in acea saptamana finala, in timp ce se afla inca la Forum, Michael a fost vazut scos din cladire, cu bratele infasurate in jurul umerilor a doua garzi de corp, aratand ca cineva care fie se prabusise, fie era prea slab pentru a sta pe picioare. Asta a fost intr-o dupa-amiaza, cand Travis Payne a pasit in pielea lui Michael pentru a face repetitia. Dar totusi, din cate stiu eu, nimeni nu s-a gandit sa solicite pentru fratele meu asistenta medicala urgenta - probabil pentru ca se bazau pe doctorul Murray. Daca cineva ar fi ajuns la noi - familia lui Michael - l-am fi dus imediat la spital. Imi este greu sa accept ca nimeni nu ne-a sunat. Dar, pentru mine, responsabilitatea de a actiona era a lui AEG, deoarece nu pot scapa de cel mai puternic sentiment, ca datoria de ingrijire si de bunastare a lui era in totalitate a lui AEG.

Stiu ca majoritatea oamenilor - si ancheta LAPD - s-au concentrat pana acum asupra evenimentelor fatale din 25 iunie, dar incidentele si simptomele tulburatoare din zilele anterioare sugereaza ca ceva nu era in regula cu mult inainte. Si totusi, repetitiile aveau sa continue oricum si aveau sa se mute la Staples Center din centrul orasului LA. Daca a fost ceva, in loc sa-l relaxeze pe Michael, presiunea avea sa creasca acum. Dupa cum mi-a spus cineva implicat in AEG, dupa ce asistasem la toate culisele: “Michael a fost aceasta pasare grozava cu doua aripi rupte, care statea langa marginea unei stanci. Si ei au continuat sa-l impinga, sa-l impinga si sa-l impinga, asteptandu-se sa zboare si sa se inalte... dar el avea sa cada.”

Cu cat aud mai multe despre aceste repetitii finale, cu atat mi se pare mai clar faptul ca a existat o concentrare pe ideea de a se ajunge la Londra si de a se atinge tinta de 50 de concerte. Undeva, sub presiunea pe care toata lumea o simtea, AEG il privea pe Regele Popului ca pe un robot foarte performant si pierdea din vedere fiinta umana. Dintre toti ceilalti, regizorul Kenny Ortega a fost vazut la repetitii facand tot ce se putea pentru a-l ajuta: odata l-a trimis pe Michael acasa sa se odihneasca, intrebandu-l pe camera daca poate cineva sa faca ceva pentru el. De asemenea, el s-a asigurat ca Michael mananca cate ceva, taindu-i puiul si hranindu-l; i-a facut si masaj la picioare. Era evident, Kenny simtea ca Michael avea nevoie sa manance.

Insa, eu cred ca AEG ar fi trebuit sa mearga mai departe, deoarece oricui i s-a parut orbitor de evident ca acest turneu trebuia sa fie – era necesar sa fie, ar fi trebuit sa fie - anulat, pentru ca fratele meu nu era intr-o stare potrivita pentru a continua. In schimb, parea sa existe o atitudine de “spectacolul trebuie sa continue”, deoarece diferite delegatii AEG au fost trimise la locuinta lui Michael in zilele de 18 si 20 iunie, pentru a discuta despre neprezentarile la repetitii. Scopul acestor summituri nu a fost sa ofere ceai si simpatie, ci sa “aiba cuvinte tari fata de Michael” si sa-i reaminteasca obligatiile sale contractuale. Intr-una din acele intalniri, i s-a “citit actul revoltei” - cuvintele lui Michael - si, pe baza convorbirilor impartasite ulterior, nu a avut nicio indoiala ca, daca el nu avea sa intensifice si sa inceapa sa asigure ceea ce a promis, ei nu numai ca vor intrerupe finantarea dar el era in pericol sa “piarda totul”.

Se pare ca aceasta era “dragostea dura” de care avea nevoie fratele meu pentru ca prin concert sa-si indeplineasca obligatiile. “Dragoste dura” a fost expresia utilizata de unii oameni atunci cand se refereau la modul in care ar trebui sa fie tratat Michael. Cred ca definitia “a pierde totul” a inclus catalogul sau de muzica atat de apreciat. Contractul sau cu AEG prevedea ca, daca nu va reusi, va fi responsabil pentru toate costurile de productie si pierderea veniturilor, ceea ce inseamna ca activele sale - si mai ales catalogul lui: Sony / ATV - erau garantii pentru preluare. In acest scenariu, actiunea de 50% a lui Michael mergand in mod implicit la AEG, Sony s-ar fi procopsit cu un “partener nedorit” si ar fi incercat fara indoiala sa-si exercite drepturile de optiune pe care le scosese.

Daca Michael ar fi esuat sau ar fi fost “terminat”, ar fi pierdut pretiosul lui catalog. Orice i s-a spus in timpul sedintei din 18 iunie, a fost suficient sa-l faca sa se prezinte la repetitie la ora 21.30. Ma indoiesc ca se simtea suficient de bine ca sa repete, dar a vrut sa arate disponibilitate. Nu a facut altceva decat sa urmareasca un spectacol pirotehnic si sa discute anumite concepte, ramanand pana la ora 2 dimineata. Acest lucru era tipic pentru Michael: sa nu doreasca sa dezamageasca pe nimeni, sa nu vrea sa fie perceput ca un esec, sa nu vorbeasca pentru el insusi atunci cand s-a simtit in mod clar flatat sa participe. Dupa cum mi-a spus o persoana de acolo: “El a incercat din rasputeri sa-si indeplineasca obligatiile, mai ales atunci cand a simtit care ar fi consecintele daca nu si le-ar fi indeplinit”.

Intre timp, fanii loiali care il urmareau peste tot, incepusera sa-i observe deteriorarea in timpul unei scurte intalniri din afara spatiului de repetitie. Asa cum un fan a spus intr-un e-mail catre Karen Faye: “Cred ca este ceva in neregula cu sanatatea lui Michael... Cred ca este in punctul in care i s-ar putea intampla ceva rau si regretabil. Te rog, ajuta-l.” Insa, fanii nu aveau cum sa stie ca oameni precum Karen pur si simplu nu au vorbit; doar fortat pledau pentru ceva de facut. Stiu ca cineva s-a dus la Kenny Ortega si Frank Dileo, solicitandu-le sa fie adusi un medic si un psiholog. Persoana respectiva a fost asigurata ca totul este sub control.

In ultima zi de repetitie la Forum, sambata, 20 iunie, Kenny Ortega clar a observat ceva care i-a atras atentia atunci cand l-a vizitat pe Michael acasa, deoarece la o ora dupa ce el a plecat, coregraful Travis Payne a primit un telefon de la Kenny, care l-a rugat sa ajunga urgent la locuinta si sa-si lase asistentul sa se ocupe de ziua aceea. Orice s-a intamplat si orice s-a marturisit sunt cunoscute doar de cei care au fost prezenti, dar in aceeasi dupa-amiaza directorul muzical Michael Bearden a facut un anunt bizar tuturor dansatorilor si echipajului de pe scena, spunandu-le: “Toata lumea trebuie sa se roage pentru Michael si sa-i trimita urari de bine”. Asta a fost cu patru zile inainte ca Michael sa moara. De ce oare ar spune el asa ceva? Si de ce - daca suntem la momentul de rugaciuni si urari de bine - turneul ar continua? 

Totusi, se pare ca spectacolul trebuia musai sa continue. Si apoi, din nou bizar, totul s-a schimbat in ultimele doua zile de repetitii, 23 si 24. Michael a aparut brusc la Staples Center, aratand foarte optimist, ager si revigorat. Aceasta versiune a fratelui meu a fost vazuta de lume in timpul filmului “This Is It”, deoarece ultimele doua zile au fost filmate si capturate ca fiind cele mai bune imagini de repetitie; adevarul temporar de doua zile pentru box-office, nu adevarul oribil al saptamanilor precedente. Nu ca transformarea asta brusca a fost suficient de buna pentru AEG. Mai degraba, a mentinut presiunea, plasand un barbat in costum in cabina de schimb a lui Michael, pe 24 iunie.

Nu-mi pot imagina cat de invaziv trebuie sa fi fost faptul, in ceea ce avea sa fie ultima zi completa din viata lui. Probabil ca Randy Phillips a dorit ca cineva sa il urmareasca pe Michael si poate ca acest lucru era in interesul sanatatii sale, dar Michael a detestat in mod clar aceasta masura: a recurs la unele discutii in baie, departe de strainul postat sa-l monitorizeze. In ultima seara a vietii sale, repetitiile s-au intarziat, deoarece Michael era preocupat de sectiunea “lumea video”, unde el se conecta pe imaginile vizuale si computerele care aveau sa apara pe marele ecran din spatele lui, in timpul concertelor. Intre timp, o gramada intreaga de barbati in costume s-au prezentat in noaptea aceea pentru a urmari repetitia.

Parea o formatiune ciudata pentru cei care se aflau acolo, dar probabil ca acestia erau clienti corporativi care aveau legatura cu AEG, venind sa ofere un fel de evaluare care ar fi adaugat presiuni suplimentare asupra lui Michael. Odata ce Michael a terminat cu lumea videoclipurilor, s-a dus la garderoba si s-a pregatit pentru o repetitie completa, pe care se pare ca a facut-o fara probleme, inainte de a parasi Staples Center, imediat dupa miezul noptii din 25 iunie. Una dintre ultimele persoane care a vorbit cu el in acea seara ne-a spus: “Michael a plecat asteptand cu nerabdare ziua de maine. In afara de scaderea clara in greutate, nu au existat semne evidente de ceva in neregula in ultimele doua zile si asta a fost ceva cu care conducerea sa, AEG, si cercul lui interior aveau sa fie de acord.”

Michael le-a mai spus oamenilor ca va veni si in ziua urmatoare sa lucreze la vocea sa - ultimul lucru de care avea nevoie sa se ocupe inainte ca spectacolul sa fie gata pentru Londra si pentru noua data de incepere a turneului, 13 iulie. Pana atunci, ar fi trebuit sa semneze, sa sigileze si sa elibereze casa lui de vis din Vegas. Inteleg de la oamenii de la repetitii ca, dupa ce a plecat de la Staples Center, trebuia sa-l viziteze pe Tohme-Tohme pentru a semna hartiile. Evident, Tohme-Tohme detinea avansul de 15 milioane dolari intr-un seif. Nu stiu daca Michael s-a dus acolo conform intentiei sau pur si simplu s-a dus direct acasa, dar asta ar putea explica de ce fostul sau manager era la spital a doua zi.

Acest fapt arata ca ochii lui Michael erau cu fermitate indreptati asupra viitorului sau, daca cineva ar sugera ca a fost tentat sa se sinucida. Cand Michael a ajuns acasa, s-a straduit sa doarma, cu doctorul Murray alaturi. In urmatoarele 12 ore, avea sa moara. El a fost gasit in partea stanga a patului, unde doctorul Murray spune ca a incercat sa efectueze RCP. Pe podea, langa unul dintre picioarele patului, se afla un tub de pasta de dinti si un sir de margele din lemn. Laptopul lui si o pereche de ochelari se aflau pe noptiera. De asemenea, in camera era o proba de urina. Langa pat, o canapea galben-maroniu era clar locul doctorului Murray.

Un fapt care a fost stabilit din audierile preliminare este ca dr. Murray si-a folosit mult iPhone-ul in primele ore ale acelei zile fatidice. Un apel a fost adresat unei femei pe care o intalnise recent, inregistrat la ora 11.51am, cu aproximativ 15 minute inainte ca fratele meu sa se opreasca din respiratie. Ea a declarat ca vorbea cu el, cand si-a dat seama ca el nu mai asculta, dar linia era inca deschisa si ea a auzit agitatie -"am auzit tusind si bombanind”- si nu a crezut ca tusea venea de la prietenul ei doctor. A incercat sa-l sune si sa-i trimita mesaje, dar nu a primit niciun raspuns.

Circumstantele mortii lui Michael au fost destul de aspre, fara ca noi sa aflam mare lucru despre evenimentele din perioada de pana in data de 25 iunie. Gasim imposibil sa acceptam declinul inexplicabil al lui Michael si ideea ca compania (AEG) nu a observat ca ceva nu era in regula cu el.

Ca familie si pentru liniste sufleteasca, am dori sa stim cine altcineva - daca cineva - a intrat si a iesit din casa in noaptea mortii lui Michael, dar, desi LAPD trateaza moartea lui ca pe o crima, anchetatorii sai au decis sa retina doar cele patru minute de filmare CCTV care arata sosirea preconizata a doctorului Conrad Murray. Daca autoritatile nu ne surprind, se pare ca toate celelalte imagini au fost sterse. Ne este greu sa intelegem de ce astfel de imagini cruciale ar putea fi sterse. Ne face sa ne intrebam daca fiecare piatra a fost transformata in ancheta LAPD: pana acum s-a concentrat pe un singur medic si o noapte. Presupun ca timpul ne va spune, dar singura noastra speranta este ca, in cele din urma, justitia nu va dezamagi in cazul lui Michael, asa cum pare sa fi facut toti ceilalti.”

“You Are Not Alone, Michael”/ Capitolul Gone Too Soon – a doua parte / de Jermaine Jackson

 

 

Vestea a cazut ca un trasnet peste intreaga familie, prieteni, fani si admiratori din toata lumea, generand multa durere, nedumeriri si intrebari pentru care familia a incercat cu insistenta sa afle raspunsuri. Insa, indiferent de concluzii si asteptari, prin vizionarea filmului This Is It, ultimul mare spectacol oferit de Michael lumii a fost fabulos. A fost un ramas bun plin de eleganta si demnitate. 

Iata ce spune despre documentar regizorul Kenny Ortega: 

"Lumea va vedea ceea ce echipa implicata in acest proiect a fost atat de norocoasa sa traiasca. Michael Jackson a fost arhitectul din spatele "This Is It", iar noi am fost doar constructorii. Materialul filmat in stadiile incipiente ale repetitiilor va arata ca Michael Jackson era atat de implicat in absolut toate aspectele productiei, de la scenografie la coregrafie, muzica, lumini si chiar conceperea scurtmetrajelor si a clipurilor ce urmau sa fie proiectate in fundal. Filmul nostru va mai arata ca Michael a fost unul dintre cei mai mari entertaineri ai lumii si una dintre cele mai creative minti. Cred ca lungmetrajul va fi o dovada a faptului ca ii placea la nebunie ceea ce facea in timpul repetitiilor si ca se indrepta spre un nou triumf."

Ultimul mesaj, exprimat de Michael in timpul repetitiilor This Is It, a fost adresat celor cu care lucra, dar, prin lansarea filmului pe marele ecran, a fost adresat de fapt intregii omeniri: 

“Eu chiar am impresia ca natura se straduieste sa compenseze maltratarea planetei de catre om. Pentru ca planeta este bolnava. Este ca o febra. Daca nu o vom repara acum, maine va fi prea tarziu. Este ultima noastra sansa sa rezolvam aceasta problema. Este ca un tren in viteza. Si i-a venit timpul… Porneste de la noi. De noi depinde. Altfel, nu o se intample niciodata... Asta-i tot. Va iubesc!”.

Asta-i tot!... Nu putem nega stralucirea, emotiile, sentimentele. Nu putem nega mirajul actului artistic, care ni s-a relevat in cu totul alt mod dupa trecerea sa in nefiinta. Asta-i tot!... Nu putem nega scanteia unui geniu, care a luminat prin muzica si poezie sufletele si sperantele noastre pentru o lume mai buna. Nu putem nega magia iubirii divine care ne-a atins ochii ridicandu-i catre stele.

Trecand peste bucuria revederii unui talent exceptional, care a participat cu toata fiinta sa la ceea ce avea sa ramana drept ultimul mare spectacol inainte de caderea cortinei, dar si peste toata acea durere emotionala, materiala a pierderii, “pentru care nu exista chirurg sa o poata vindeca”, ramane adevarul revelat doar de spiritul care transcende sferele inalte ale Constiintei:

“Exista doar un singur Intreg
O singura Minte
Noi suntem ca undele
In vastul Ocean al Constiintei         

Revenind in noi insine
Creem iar si iar
Cicluri fara sfarsit
Care vin si pleaca
Bucurandu-ne
In infinitatea Timpului 

Nu a existat niciodata o clipa
Cand eu nu am fost
Sau cand voi nu ati fost
Nu va exista niciodata o clipa
Cand vom inceta sa mai fim      

Am tradus aceasta carte, pentru ca mi-am dorit sa retraiesc, clipa de clipa, viata unui mare artist, viata unui om vazuta prin ochii fratelui sau, a unor mari artisti si a familiei lor. Daca as putea, as relua totul de la capat. Nu trebuie sa mire fenomenul legat de atitudinea mea. Este chiar si peste puterile mele de a-l intelege. Am tradus acest penultim capitol dorind sa aflu purul adevar, atat cat s-a putut afla din el pana la data editarii cartii. L-am transcris insa cu inima indoita… luand inca o data parte la un final atat de mult regretat de milioane de oameni din lumea intreaga. Din punctul de vedere al acestor oameni, vibratia sa inaltata transcende chiar si acum barierele, influentand in bine lumea.

Si totusi,
Pentru cel plecat spre alte dimensiuni, a fost un nou inceput, un ALTFEL DE INCEPUT.
Poate, acest fapt a insemnat o eliberare pentru el insusi, cel de aici. Poate, prin toate aceste versuri, care au un substrat atat de adanc si relevant, constientizam inca o data lumea eterna, infinita, din care a venit si la care s-a reintors fara regret, lasand aici, in tot adevarul ei, o sublima comoara artistica si spirituala, desavarsita an de an cu multa pasiune si daruire, cu un talent desavarsit, pentru noi toti. Ca de la o inima la multe alte inimi. In inaltele sfere ale Constiintei, a luat doar amintirea noastra draga. Sa nu uitam cuvintele sale,

“Voi si cu Mine
Niciodata nu am fost separati
Este doar o iluzie
Faurita de magica lentila
A perceptiei.”

 

Versuri din “Are You Listening” si “Heaven is Here”/ Dancing the Dream/ Michael Jackson