Michael Jackson – URMEAZA-TI INIMA

 

“Trebuie sa-ti pui inima la limita/ Daca vrei sa faci sa fie bine
Trebuie sa cauti si sa incerci/ Daca vrei sa primesti ceea ce e drept” 

 

“Nu vei uita nicioadata pe cel care ti-a adus o raza de lumina in intuneric!”

Este un articol scris mai demult, intr-un moment de inspiratie, cand cineva a indreptat bagheta magica spre mine. M-a indrumat, prin magia cuvantului sau, sa iubesc cu mult mai mult fiecare melodie, fiecare gest de daruire si simtire, fiecare gest de umanitate, fiecare pas al dansurilor si fiecare mesaj al cantecelor unui artist, apreciat de milioane oameni din toate colturile lumii, artist caruia nu ii cunoscusem intreaga viata asa cum aveam sa i-o cunosc dupa trecerea sa in nefiinta, printr-un sentiment adanc, persistent, de atasament si apreciere fata de pasiunea, umanismul, talentul si munca-i neobosita, patimasa, dusa pana la perfectiune, dar si fata de atitudinea adoptata prin mesajele din cantecele si discursurile sale si exprimata impotriva minciunii, manipularii, estorcarii, jocurilor de culise si presei tabloide care pot distruge omul. M-am regasit cu prisosinta in nevinovatia si spiritul lui de copil, mi-am regasit ritmul in ritmul dansului sau, mi-am regasit inima in actele de binefacere fata de copiii bolnavi sau parasiti, in dorinta de pace si libertate, in iubirea impartasita lumii - ca cel mai pretios dar a lui Dumnezeu, in realizarea pacii pe calea tratativelor, in dragostea fata de minunatiile pe care natura ni le dezvaluie plina de farmec, zi de zi, fata de incredibila simfonie a creatiei divine.

Este o scurta prezentare a vietii celui care a ramas pentru multi dintre noi “Man in the Mirror” - Omul din Oglinda - Michael Jackson. Ceea ce au gandit intotdeauna oamenii despre el, a venit din inima lor mare. El le-a fost oglinda. Oglinda in fata careia, atunci cand au fost la rascruce de drumuri, si-au cunoscut adevarata valoare; oglinda in fata careia au luat decizia ferma de a nu-si schimba caracterul profund uman, daca de acel caracter a depins binele celorlati sau de a-si schimba atitudinea, daca acea atutudine a fost imperios necesara. 

Este o analiza sumara a acelor decizii importante, pe care artistul le-a luat in urma unor ganduri, ratiuni si sentimente care au stat, aproape obsesiv, la baza lor. Primul indiciu de care a tinut mereu seama Michael in comportamentul si actiunile sale, a fost inima, in adancul careia si-a gasit calea pe care a urmat-o toata viata, indiferent de greutatile prin care a fost nevoit sa treaca, indiferent de acele scenarii care i s-au pus in spate si impotriva carora a fost nevoit sa lupte. “Trebuie sa faci ce e bine, cat timp mai ai timp/ Pentru ca atunci cand iti inchizi inima, iti inchizi si mintea”, ne spune in cantecul care-l defineste: “Man in the Mirror”

“O sa ajungi o mare stea. Dar, asta va insemna suferinta si durere. Intotdeauna!... Fii tu insuti… Cauta adanc in inima ta. Urmeaza-ti inima!...” 

Aceste cuvinte adresate de Diana Ross, au reprezentat pentru el reperul dupa care si-a coordonat intreaga viata. – “Imi amintesc ca stateam intr-un colt si o priveam cum se misca” – povesteste el despre Diana, “Era arta in miscare. Ati remarcat felul in care isi misca mainile? Eram vrajit de ea. Cand nu repetam melodiile mele, le ascultam pe ale ei toata ziua. Intr-o zi, am privit-o cum repeta singura in oglinda. Nu stia ca o privesc. O studiam, studiam felul in care se misca, felul in care canta. Apoi i-am spus: - ‘Diana, vreau sa fiu ca tine’.- Iar ea mi-a raspuns:- ‘Fii tu insuti si o sa ajungi o mare stea.”

A ajuns, prin arta si prin munca, un fenomen la nivel planetar, oferind inca de mic copil tot ceea ce a avut mai bun, cu o bucurie, daruire si dragoste netarmurite. Dar, in acelasi timp a fost victima unei societati bolnave, dornica de cat mai mult profit, dornica de faima si scandal, de a avea, controla si dispune, uneori prin metode obscure, de viata artistilor. O societate dispusa sa nu se dea inapoi de la absolut nimic pentru a-si atinge scopurile.

Muzica si dansul, doua dintre cele mai frumoase forme de exprimare prin arta, au fost pentru el daruri divine. Sunt doua daruri divine, sunt daruri cu care te nasti, cu care esti inzestrat pentru a putea transmite sentimente de bucurie si multumire, sau poate de tristete, intr-un mod deosebit, intr-un “altfel de mod” intregii lumi. Sa ai un astfel de talent si sa nu il folosesti prin cea mai frumoasa forma de exprimare, arta, in scopul promovarii pacii, iubirii, salvarii planetei de la distrugere, sentimentelor de gratitudine fata de darurile cu care te-a inzestrat Dumnezeu, ar fi un act de nerecunostiinta fata de ceea ce ti s-a oferit pentru a transmite. Toata viata, el ne-a vorbit prin cantecele sale: de dragostea pentru Dumnezeu si creatia Sa, de natura, de toleranta, de intelegerea intre oameni, despre frumusete si puriate, despre inlaturarea barierelor rasiale, despre cum sa vindecam lumea si planeta, cum sa ne vindecam pe noi insine.

Lumea noastra a fost lumea pe care a iubit-o atat de mult si pe care a crezut ca o poate salva prin muzica si dans si, in nici un caz, nu si-a dorit ca prin asta sa blasfemieze preceptele religioase. De aceea l-a durut atat de mult pozitia celor din cultul Matorilor lui Iehova. Prin muzica sa, a spus un “NU!” hotarat unei lumi in care scandalul este cel care atrage masele, in care razboiul este o solutie odioasa pentru a aduce bani, in care oamenii sunt mai utili daca sunt bolnavi, o lume in care manipularea si dezinformarea sunt din ce in ce mai mult folosite ca instrumente de distrugere a adevarului si chiar a omului.

“O sa ajungi o mare stea. Dar, asta va insemna suferinta si durere. Intotdeauna!... Fii tu insuti… Cauta adanc in inima ta. Urmeaza-ti inima!...” 

Dar, nu totdeauna viata l-a lasat sa faca usor acele alegeri pe care el insusi si le-a dorit. Si unul dintre factorii care l-au influentat a fost familia. Cand Jo si Katherine Jackson, parintii lui Michael, au descoperit ca baietii lor au talent la muzica, au sperat si au dorit mult mai mult: sa castige concursuri, sa le fie “descoperit” talentul, sa lucreze cu case de discuri cunoscute care sa-i lanseze, sa castige bani care sa le ofere o viata mai buna decat cea saraca din Gary, Indiana. –“Aveam un vis pentru ei. Imi doream sa realizez ceva. Imi imaginam cum pustii acestia vor incanta publicul cu talentul lor. Asta era tot ceea ce imi doream”- spunea Joseph. Numai ca el era convins de valoarea si impactul fortei brute, ca instrument de disciplina. Si, pentru ca fiii lui sa castige in viata, nu sa piarda sau sa devina niste ratati, el le-a aplicat aceasta disciplina.

Insa, spre deosebire de fratii sai, Michael era un copil prea sensibil pentru a nu fi fost influentat toata viata de tratamentul grosolan al tatalui. Totusi, asa sensibil cum era, avea o forta interioara si un instinct de nesupunere mult mai pregnant decat al celorlati frati. Avea curajul de a riposta tot timpul, chiar daca lucrul acesta atragea o pedeapsa mult mai mare din partea lui Jo. Tatal sau, prin forta bruta, mama sa, prin dorinta de a tine familia unita, fratii sai, prin dorinta de a realiza impreuna cu el faima si venituri, au incercat sa-l determine pe Michael sa ia decizii impotriva convingerilor sale. Acesta a fost si unul dintre motivele care l-au determinat sa se desparta de familie si de frati si sa mearga singur pe propriul drum.

Cu timpul, Michael s-a apropiat mai mult de mama sa. Ea a fost cea care, cu dibacie, cu firea ei calda si calma, a reusit sa-l influenteze, uneori chiar impotriva propriilor lui convingeri. Pentru reclama "Pepsi", nu tatal, prin tonul lui autoritar, rastit, brutal, l-a determinat sa nu tina cont de presimtirea rea pe care o avusese in legatura cu reclama aceea, ci mama sa, prin tonul bland, prin acel “cred ca vei lua o decizie buna pentru mine”

O anumita influenta asupra propriilor sale convingeri, au avut-o reprezentantii cultului Martorii lui Jehova, care au dezaprobat lansarea videoclipului “Thriller”, intreg filmul fiind considerat potrivnic credintei lor: “Sa dansezi cu mortii este o blasfemie”. Cu toate acestea, Michael era convins ca videoclipul este o opera de arta. Si arta este un tribut adus lui Dumnezeu. In final, pentru a lansa videclipul, Michael a trebuit sa apara cu un discurs prin care sa-si ceara scuze, motivand ca nu doreste sa sperie copii, filmul neavand nicio legatura cu diavolul si nimic ocult in el.

“O sa ajungi o mare stea. Dar, asta va insemna suferinta si durere. Intotdeauna!... Fii tu insuti… Cauta adanc in inima ta. Urmeaza-ti inima!...” 

Michael a afirmat candva ca, daca nu ar mai exista copiii in lume, nu ar mai sta nicio clipa pe ganduri si s-ar sinucide fara vreun regret. Copilaria pe care nu a avut-o, lumea de basm pe care si-a construit-o la ferma Neverland, sumele uriase de bani donate de-a lungul timpului in scopuri caritabile, in special pentru a ajuta copiii din intreaga lume, toate formeaza o imagine clara asupra dragostei nemarginite pentru toti copiii, asupra compasiunii pentru copiii bolnavi de cancer, leucemie, sida, boli care nu iarta si care au, in cele mai multe cazuri, un deznodamant dramatic. El le-a oferit din toata inima sa alinare, daruindu-le jucarii, stand de vorba cu fiecare, citindu-le povesti, aducandu-i in vizita la Neverland ca sa-si petreaca cateva zile de neuitat in acel paradis al jocurilor si copilariei. Prezenta lui, bunatatea, vocea calda, inima copilaroasa, toate acestea aveau un impact benefic asupra copiilor, pe unii salvandu-i de la moarte, prin sumele donate pentru refacere sau unora prelungindu-le viata, prin starea de bine si bucurie creata de prezenta si lumina sa.

Spiritul inocentei, al dragostei pentru tot ceea ce este pur, nealterat, neatins de mizeria si ticalosia lumii inconjuratoare, acel spirit regasit doar in lumea copilariei, in care intri lasandu-ti afara grijile zilnice si unde simti caldura si iubirea unor suflete intalnite doar acolo… acel spirit a fost surprins de toti copiii care au poposit in Neverland, tara unde visul devine realitate. Cu timpul, ferma din Neverland a devenit expresia singuratatii unui suflet care si-a gasit perechea doar in sufletul curat al copiilor. Numai cine simte cu adevarat spiritul nealterat al Neverlandului, se poate bucura de frumusetea si magia lui, liber de orice constrangere. Neintelegerea si neacceptarea Neverlandului, ca parte a modului de a-si trai viata a lui Michael, va constitui unul dintre motivele de divort dintre Lisa si el. Neintelegand acest spirit, Lisa nu a inteles trasatura cea mai importanta a sufletului lui Michael, puritatea sentimentului de iubire divina, regasit doar in inocenta inimii de copil.

In 1996, nu la mult timp dupa ce s-a despartit de Lisa, el s-a casatorit cu Debbie Row, care-i facuse propunerea de nerefuzat de a devein tata. Asa se naste Prince Michael I si Paris Katherine. Iar dupa divortul cu Debbie, il are pe Blanket, de la o mama surogat. Copiii devin ratiunea lui de a fi, comportandu-se cu ei ca o mama grijulie, ca un tata autoritar, ca un invatator atent in educatie, ca un prieten de joaca pus pe glume si sotii. Ii placea sa le citeasca povesti, sa-i duca la muzee, sa le serbeze zilele de nastere, sa le serbeze Craciunul. Adora sa le ofere copiilor sai toate lucrurile de care el fusese privat in copilarie. Cu toate acestea, nu i-a rasfatat. A dorit ca ei sa se dezvolte normal, fiind dureros de constient ca cei trei copii ai sai nu vor avea niciodata o viata linistita si ferita de ochii celor curiosi.

“O sa ajungi o mare stea. Dar, asta va insemna suferinta si durere. Intotdeauna!... Fii tu insuti… Cauta adanc in inima ta. Urmeaza-ti inima!...” 

Publicul, dar mai ales fanii au fost ratiunea pentru care el a existat ca artist. Dragostea imensa pentru fanii care i-au fost alaturi pe tot parcursul vietii, dar si in cele mai grele momente, a fost unul dintre motivele pentru care perfectionarea si daruirea nu au avut limite. Spectacolele sale aveau un aer ireal, tot ceea ce se intampla pe scena innebunea pur si simplu publicul care traia si respira in acelasi timp cu Michael. “Se invarteau in ritmul inuman al sosetelor lui Michael si se inclinau odata cu palaria lui”, spunea odata, foarte plastic, cineva. Insa, in spatele talentului si dragostei fata de propria arta, stateau ascunse mii de ore de munca indaratnica si repetitii istovitoare, care-l faceau uneori sa se prabuseasca de atata extenuare si deshidratare. A fost artistul care a comunicat cu publicul nu numai prin dansul si muzica ireala, neomeneasca, dar mai ales prin iubirea revarsata neincetat asupra inimilor, prin mesajele sale de pace, de incetare a crimelor si razboaielor, de salvare a florei si faunei, de diminuare a distrugerilor facute de om planetei. La fiecare spectacol, se ajungea la o empatie afectiva intre artist si spectator, la o comunicare extraordinara intre sufletul artistului si sufletul omului.

“Pentru mine", spune Michael, "nimic nu este mai important decat sa-i fac pe oameni fericiti, sa-i fac sa uite de probleme si griji, sa le usurez povara.”  

Nonconformist nu numai in arta, dar mai ales in vestimentatie, Michael a avut fler in a-si alege acele accesorii, asa incat sa cucereasca iremediabil intreg publicul: sosete albe – pentru a pune in evidenta miscarea gleznelor; pantaloni mai scurti, cu dungi laterale verticale si albe – pentru a sublinia gratia sa si rapiditatea miscarii picioarelor; manusi albe, uneori cu strasuri sau negre, purtate doar pe o mana; ochelari de soare – marca regelui; tinute aurite, argintate sau in culori vii – tinute care pe altii ar fi devenit ridicole, pe el prindeau viata! Manusa, initial necesara pentru a ascunde efectele bolii vitiligo, a fost folosita mai tarziu, pe baza unei idei stralucite a lui Michael, in scopuri comerciale, pentru incantarea copiilor, a tuturor fanilor si a celorlalti spectatori.

Exista o remarca a Mayei Angelou, poeta si activista americanca pentru drepturi civile, remarca care se potriveste ca o “manusa” in acest caz: “… Oamenii vor uita ceea ce ai spus, oamenii vor uita ceea ce ai facut, dar nu vor uita niciodata felul in care i-ai facut sa se simta.” 

“O sa ajungi o mare stea. Dar, asta va insemna suferinta si durere. Intotdeauna!... Fii tu insuti… Cauta adanc in inima ta. Urmeaza-ti inima!...”

“Copiii imi arata in zambetele lor jucause partea divina din fiecare..." – Copiii, inocenta acestora, puritatea sufletului lor, au fost mereu o sursa de inspiratie pentru Michael. - “Fiecare cantec este un copil pe care il hranesc si caruia eu ii daruiesc dragostea mea. Chiar daca nu ai compus niciodata un cantec, viata ta este un cantec. Cum ar putea sa nu fie?... In inocenta lor, copiii mici stiu sa fie lumina si iubire. Daca le permitem, ne pot invata sa ne percepem pe noi insine in acest fel.”

Drama acestui om este drama unui suflet care a oferit atat de multa incredere, atat de multa dragoste tuturor, in special copiilor, o dragoste care a fost interpretata in fel si chip de mintile bolnave ale unei societati bolnave. O dragoste care i-a fost rasplatita de anumiti oameni cu ura cumplita, cu umilire, cu defaimare, cu estorcare de bani. Este drama unui suflet care, intr-o lume plina de ticalosie, a avut curajul enorm de a oferi, fara rezerve, numai iubire. A ales, cu foarte mult curaj, sa urmeze chemarea propriei inimi, indiferent de cat de multa durere i-a adus aceasta alegere. Cel mai bun exemplu de urmat, pentru el, a fost iubirea divina, curata, a lui Iisus pentru oameni si copii, indiferent de umilinta si batjocura la care a fost supus.

Prima durere suferita, datorata acestei alegeri, a fost aceea provocata de acuzatia de molestare impotriva copilului Jordie Chandler. Acesta a fost supus de catre tatal lui si de un specialist, la presiuni psihice prin interogatoriile luate, astfel incat declaratia lui sa fie interpretata exact asa cum si-au dorit acuzatorii pentru a obtine rezultatele dorite, exact asa cum si-a dorit un tatal alienat, care nu a urmarit decat estorcare de bani. Ca urmare acestui fapt, in timpul turneului Dangerous, Michael a devenit tinta tentativei de estorcare, iar la putin timp a fost acuzat de un comportament scandalos, fiind insultat si umilit. Presiunea la care a fost supus in urma acuzatiilor false si energia incredidibila de care a avut nevoie, in acele circumstante, pentru a sustine in continuare spectacole, i-au cauzat dureri de inima, multa suferinta, l-au extenuat fizic si emotional, devenind dependent de analgezice. A reusit cu greu sa se recupereze intr-o clinica de refacere, cu ajutorul prietenei sale, Liz Taylor, care i-a oferit pe tot parcursul sustinere morala, dragoste neconditionata, incurajare.

Pentru sprijinul si ajutorul oferit copilului Gavin Arvizo, bolnav de o forma foarte rara de cancer, Michael s-a confruntat cu a doua acuzatie de molestare. In acest caz, noroiul improscat de presa de scandal a jucat un rol determinant. Prin modul in care a actionat Bashir, ziaristul primit chiar de Michael la Neverland, pentru a face un articol despre viata sa, realizezi cat de mizerabila poate fi natura umana, cat de diavoleasca poate fi mintea umana, cand este vorba sa-si atinga scopul murdar, talmacind, rastalmacind, scotand parti din interviu, folosind fraze tendentioase, oprind camera de filmat asupra anumitor scene sau pozitii care sa redea ceea ce s-a si urmarit: defaimarea si umilirea artistului, pentru a fi scos din scena.

“Inainte de a ma judeca, incercati sa ma iubiti", spune Michael. "Inainte de a ma judeca, incarcati sa va intrebati -daca totusi e minciuna?- si abia atunci mergeti mai departe.” Sunt cuvintele unui om care s-a confruntat intreaga viata cu minciunile si distorsiunile folosite din abundenta de presa tabloida, presa folosita si ca instrument de eliminare din viata artistica, politica, de stat, economica, a celor deveniti incomozi. Sunt cuvintele unui om care, cu o calmitate mai rar intalnita, a reusit sa ascunda atat de bine drama cumplita prin care trecea sufletul sau, atunci cand s-a vazut atat de umilit, adus prin tribunal, tradat chiar de oamenii apropiati in care a avut atata incredere, pentru simplu fapt ca, urmandu-si inima si caracterul profund uman, a oferit compasiune si dragoste fireasca, normala, intr-o lume devenita demult anormala.

“O sa ajungi o mare stea. Dar, asta va insemna suferinta si durere. Intotdeauna!... Fii tu insuti… Cauta adanc in inima ta. Urmeaza-ti inima!...”

Atat inima, cat si ratiunea i-au dictat lui Michael o adevarata schimbare de atitudine in cazul Sony. Si-a urmat inima si ratiunea si, de aceasta data, a inceput schimbarea cu el insusi. Relatia dintre Michael si Sony s-a deteriorat dupa ce el a realizat cateva lucruri despre contractul pe care il semnase cu compania. In primul rand, dupa ce a citit un mic material, a descoperit ca Sony isi mentinuse drepturile de stapani asupra lui pana in 2009/2010, in timp ce el a inteles ca aceste drepturi ii revenisera din 2000. In al doilea rand, a aflat ca avocatul care il sfatuise pe el, ii sfatuise si pe cei de la Sony, lasandu-l sa se intrebe daca interesele lui fusesera reprezentate vreodata. Urmare acestui fapt, el a considerat ca exista un conflict de interese clar, care i-a permis sa negocieze o iesire timpurie din parteneriat, dar cu o singura conditie pusa se Sony: ca el sa lanseze inca un album nou (Invincible) si o compilatie cu cele mai reusite hituri (mai tarziu intitulata Michael Jackson Number Ones) si un box set.

El a comunicat fanilor si familiei: “Am produs cateva miliarde de dolari pentru Sony... cateva miliarde... si realmente ei au crezut ca mintea imi sta mereu la muzica si dans, si de obicei asa si este, dar niciodata nu au crezut ca acest interpret i-ar putea depasi in gandire. Parasesc Sony ca agent liber, detinand Jumatate din Sony... si ei sunt foarte suparati pe mine”. Pentru Sony, Michael era acum un artist si un partener in pozitia puternica, unica de a parasi compania ca agent liber, pastrand insa influenta in toate problemele Sony-ATV Music Publishing, drepturi, licente si profituri. 

Michael si-a propus sa arate lumii ca puterea revine artistului, care are o baza puternica de fani. Era sigur ca, odata plecat de la Sony, va fi cel mai mare artist din America, cu libertate de actiune, nesupus constrangerii - si pentru asta, nu exista decat o singura cale: sa nu dea drumul din mana la cel mai mare atu al sau, catalogul Beatles. Pe de alta parte, Sony voia ca el sa nu reuseasca si voia controlul catalogului. Dar, Michael nu s-a lasat intimidat si, indemnat de un puternic sentiment de nedreptate, a ocupat un autobuz etajat, deschis, cu care a facut inconjurul Londrei, cerand fanilor sa boicoteze Sony si afisand pancarte pe care scria: “SONY Distruge Muzica”.

“Aceasta manifestare mi-a aratat”, ne spune fratele sau, “cat de suparat era el; faptul ca un barbat cu o emotivitate si o discretie atat de controlate putea pune stapanire pe un autobuz de lupta, fluturand pancarte ca un protestatar, mi-a dovedit cat de suparat si inselat se simtea. Am vrut sa lovesc aerul si sa aplaud, pentru ca in sfarsit isi gasise vocea si pasise in confruntare. L-am admirat deoarece nu s-a lasat intimidat de puterea corporatista.”

“Toti traim intr-o lume a fricii”, ne spune Michael. “Pentru ca, in interiorul nostru, ne dorim sa fie mai bine si ceva mult mai iubitor. Imi este asa de teama sa nu fiu cuprins din nou de frica. Stiu asta, pentru ca am simtit frica toata viata. Dar, astazi sunt omul din oglinda. Ma uit la mine si fac o schimbare. Fac o alegere. Si aleg sa nu cedez fricii… Voi lua atitudine si nu imi va mai fi frica. Pentru ca realizez ca nu sunt singur.”

 

 

 

Si a mai spus cateva cuvinte care au impact deosebit asupra sinelui nostru. Este vorba de sentimentul ancestral, adanc incrustat in AND-ul nostru, cel al apartenentei la lumea eterna din care am venit…

“Alaturati-va dansului meu… Va rog, alaturati-va acum/ Daca veti uita de voi insiva… Niciodata nu veti sti cum/ Se joaca acest joc… In albia Eternitatii!”