Daca vrei sa faci lumea un loc mai bun
Priveste-te pe tine si apoi fa acea schimbare”
CEL DIN OGLINDA
Voiam sa schimb lumea, asa ca intr-o dimineata
m-am sculat si m-am uitat in oglinda. Cel care ma privea a spus: "Nu a mai
ramas mult timp. Pamantul este cuprins de atata durere. Copiii mor de foame. Natiunile
continua sa fie divizate de neincredere si ura. Peste tot aerul si apa au fost poluate
cu sau fara ajutor. Fa ceva!”
Cel din oglinda era extrem de suparat si chiar
disperat. Totul parea sa fie intr-o stare teribila de mizerie, o tragedie, un
dezastru. Cu siguranta el are dreptate! In legatura cu toate aceste lucruri, nu ma
simteam si eu la fel de groaznic ca el? Planeta era epuizata si abandonata.
Imaginea vietii pamantesti la doar o generatie viitoare, m-a panicat.
Nu mi-a fost greu sa gasesc oamenii buni care
doreau sa rezolve problemele planetei. In timp ce ascultam solutiile lor, ma gandeam:
“Exista atat de multa bunavointa aici, atat de multa preocupare”. Seara, chiar inainte
de a merge la culcare, cel din oglinda s-a uitat cu seriozitate la mine: “Vom ajunge cat de curand la un rezultat”, a declarat el. "Daca fiecare isi face
partea sa.”
Dar lumea nu si-a facut partea sa. Unii au facut-o,
dar au oprit ei curentul? Urmau sa fie rezolvate durerea, foamea, ura si
poluarea? Numai dorinta nu o putea face - stiam asta. Cand m-am trezit a doua
zi dimineata, cel din oglinda parea confuz. “Poate ca totul este fara speranta”, a sopti
el. Apoi, o privire vicleana i-a aparut in ochi si a ridicat din umeri. “Dar tu
si cu mine vom supravietui. Macar noi ne descurcam bine.”
M-am simtit ciudat cand a spus asta. Era
ceva gresit aici. Mi-a aparut o banuiala vaga, una pe care nu o percepusem atat
de clar inainte. Dar, daca cel din oglinda nu sunt eu? El este de alta parere.
El vede problemele de rezolvat “in exterior”. Poate ca acestea vor fi, poate ca nu. El va
intelege. Dar eu nu simt asa - acele probleme nu sunt chiar „in afara”. Le simt
in mine. Un copil care plange in Etiopia, un pescarus care se lupta cu
disperare intr-o deversare de petrol, o gorila de munte care este vanata fara
mila, un soldat tanar care tremura de groaza cand aude avioanele zburand. Nu
se intampla toate acestea in mine cand le vad si aud de ele?
Urmatoarea data, cand m-am uitat in oglinda,
cel ce ma privea incepuse deja sa se estompeze. La urma urmei, nu era decat o imagine. Ea imi arata o persoana solitara inchisa intr-un pachet ingrijit de piele si
oase. “Am crezut eu candva ca tu esti eu?”, am inceput eu sa ma intreb. Nu sunt atat
de diferit si de infricosat. Suferinta vietii ma atinge, dar bucuria vietii
este mult mai puternica. Si ea singura va vindeca. Viata este vindecatorul vietii
si ceea ce pot face eu mai mult pentru planeta este sa fiu copilul ei iubitor.
Cel din oglinda a tresarit si s-a rusinat. Nu
se gandise atat de mult la iubire. Sa vada “problemele” i-a fost mult mai usor,
deoarece iubirea inseamna o sinceritate de sine deplina. “Prietene”, i-am
soptit, “crezi ca cineva poate rezolva problemele fara iubire?” Cel din oglinda
nu era sigur. Fiind singur atat de mult timp, neavand incredere in altii, desi ceilalti aveau incredere in el, avea tendinta de a se detasa de realitatea vietii.
“Este iubirea mai reala decat suferinta?” a intrebat el.
"Nu pot promite ca este. Dar ar putea
fi. Sa descoperim", am spus. Am atins oglinda cu un zambet. “Hai sa nu fim din
nou singuri! Vrei sa fi partenerul meu? Aud ca porneste dansul. Vino!” Cel din
oglinda a zambit timid. Si-a dat seama ca noi am putea fi cei mai buni prieteni. Am
putea fi mai pasnici, mai iubitori, mai sinceri unii cu altii în fiecare zi.
Ar schimba asta lumea? Eu cred ca da, pentru
ca Mama Pamant vrea sa fim fericiti si sa o iubim pe masura ce ne ingrijim de
nevoile ei. Are nevoie de oameni neinfricati, al caror curaj vine de la faptul
ca fac parte din ea, precum un bebelus care este destul de curajos sa mearga, intrucat mama ii intinde bratele ca sa-l prinda.
Cand cel din oglinda este plin de dragoste
pentru mine si pentru el, nu mai este loc de frica. Cand ne-a fost frica si am
fost panicati, am incetat sa mai iubim aceasta viata a noastra si aceasta planeta.
Ne-am deconectat. Si totusi, cum se poate grabi cineva sa ajute planeta daca se
simte deconectat? Poate ca planeta ne spune de ce are ea nevoie, dar,
neascultand-o, ne intoarcem la propria noastra frica si panica.
Eu stiu doar un lucru: nu ma simt niciodata
singur atat timp cat sunt copilul planetei Pamant. Nu trebuie sa ma agat de
supravietuirea mea personala atat timp cat realizez, zi de zi, ca toata viata este in mine. Copiii si durerea lor; copiii si bucuria lor.
Oceanul unduindu-se sub soare; oceanul plangand din cauza uleiului negru.
Animalele haituite de frica; animalele
izbucnind la bucuria pura de a fi in viata.
Acest sentiment al “lumii din mine” este felul
in care vreau eu mereu sa simt. Cel din oglinda are uneori indoielile sale. Asa ca eu sunt tandru cu el. In fiecare dimineata ating oglinda si soptesc: “O, prietene,
aud dansul. Vrei sa fi partenerul meu? Vino!”
Dancing the Dream/ That One In The Mirror/ de Michael Jackson
Indemnul pentru schimbarea modului de a privi
si percepe adevaratele greutati cu care se confrunta astazi lumea si de a
actiona pentru eradicarea lor, este cel mai puternic si elocvent indemn transmis
de Michael oamenilor, incepand cu propria lui persoana. Adevarata schimbare incepe
atunci cand oglinda ta se afla in propriul tau suflet, cand simti durerea celui
de langa tine ca si cum ar fi durerea ta. Iar acest lucru nu il poti face decat prin
iubire, empatie si compasiune, avand sentimentul adanc ca iti pasa. In noaptea aceea,
cand el si-a urmat drumul fara intoarcere catre stele, cu totii am simtit, ca niciodata, ce
inseamna cu adevarat forta inimaginabila a iubirii, a empatiei, dar si a compasiunii. O forta care
s-a propagat la nivel planetar cu viteza gandului. O forta de neoprit care a avut puterea
sa transforme intr-o fractiune de secunda suflete, care a schimbat destine, care
a strans laolalta pe cei care au avut inimi sa simta suferinta planetei ca si cum
ar fi fost suferita lor, pe cei care au avut ochi sa vada in orice clipa nedreptatea
care persista peste tot in lume, pe cei care nu au avut destule lacrimi sa
planga tristetea si deznadejdea celor pierduti si striviti de o lume nedreapta.
Cat de incredibila trebuie sa fi fost acea forta
a iubirii, cat de puternica trebuie sa fi fost acea energie pozitiva care a
reunit, prin lacrima durerii, milioane si milioane de suflete de pe intreg
mapamondul!... Chiar si numai prin forta gandului, sub acelasi semn, in noaptea aceea si in multe altele care au urmat, oamenii si-au dat mana. Convingerea ca doar prin iubire poti vindeca si transforma, poti salva si elibera, a devenit
convingerea tuturor celor care au apreciat si apreciaza si astazi indemnul sau pentru
schimbare, o schimbare care trebuie sa inceapa cu propria lor persoana. Au fost
momente in care nu au mai existat bariere sociale, nu au mai existat bariere
culturale, rasiale, religioase! A existat doar o singura vointa - Vointa de a
da mana celui de langa tine.
Ni s-a demonstrat, in noaptea aceea si in multe altele dupa, ca iubirea inseamna forta, vindecare, regenerare; iubirea este puterea care ne ridica. Este greu sa pastram acest sentiment atunci cand suntem loviti din toate partile, dar numai sub acest semn putem renaste ca pasarea Pheonix si putem merge inainte. Asadar, sa apreciem Iubirea acolo unde este ea! Sa nu renuntam la bucuria de a ne simti iubiti! Asa cum Planeta Mama ne intampina iubitoare in fiecare dimineata, prin peisajele ei magnifice si prin rasaritul de soare, sau ne ureaza in fiecare seara, atat de afectuoasa, “noapte buna”, prin aparitiile magice si stranii ale unei stapane maiestuase, Luna; asa cum cel ce s-a daruit pe sine muzicii si mesajelor pline de un umanism profund, a purtat tot timpul seninatatea si bucuria de a darui in suflet, vindecand lumea prin zambetul lui luminos, prin spititul si poezia unui suflet deschis – tot asa, acum, mai mult ca oricand, este atat de necesara o schimbare, pentru a arata lumii cat de usor se ajunge la inima omului si a planetei, atunci cand ne pasa cu adevarat de problemele lor!
Strigatul de durere si avertizare, prezent in mesajele cantecelor si poeziilor sale, nu este destinat numai oamenilor din aceste timpuri. Strigatul lui, la fel ca cel din “Earth Song” sau din “We've Had Enough” este un mesaj transmis generatiilor viitoare. Este un mesaj transmis Universului. Iar astazi, mai mult ca oricand, problemele grave cu care se confrunta intreaga omenire nu trebuie ignorate. Libertatea si demnitatea fiintei umane, mentinerea echilibrului ecologic si protejarea resurselor naturale sunt factori care atrag anumite decizii si strategii care trebuie sa aduca stabilitate si continuitate in functionarea sistemului, nu sa incline balanta catre acele actiuni nefiresti, excesive si distructive ale celor care se considera stapanii lumii, in drept sa decida soarta intregii planete, indiferent de dezastrul pe care-l produc.
Astazi, strigatul destinat Omului din oglinda ar trebui sa se auda cu putere in toate colturile lumii, dar si in fiecare om in parte:
“Ridica-te, Omule din oglinda! Zbata-te! Avanta-te! Ridica-te! Trebuie sa te ridici! Nu
trebuie sa te opresti! Fa schimbarea asta! Trebuie sa faci ce e bine, cat timp mai ai timp!”
OMUL DIN OGLINDA
Voi
face o schimbare
Pentru
prima data in viata mea
Ma voi simti foarte bine
Am sa
fac ceva diferit
Voi face ce este drept
In timp
ce imi ridic gulerul
Paltonului
de iarna preferat
Vantul
imi sulfa prin minte
Vad pe
strazi copii
Care nu
au ce manca
Cine
sunt eu sa fiu orb
Pretinzand
ca nu le vad nevoile?
O vara
in indiferenta,
Un varf
de sticla spart
Si un
suflet de om
Merg
unul dupa altul prin vant,
Pentru
ca nu au unde sa se duca
De
aceea vreau sa stii
Incep
cu omul din oglinda
Ii cer
sa-si schimbe modul de a privi lucrurile
Si
niciun mesaj nu ar fi putut fi mai clar
Daca
vrei sa faci lumea un loc mai bun
Arunca
o privire asupra ta si apoi fa o schimbare
Am fost
victima unei iubiri egoiste
E
timpul sa-mi dau seama
Ca unii
sunt fara casa,
Nu au
nici cinci centi sa imprumute
Oare,
as putea fi chiar eu cel care
Pretinde
ca ei nu sunt singuri?
O
salcie profund ranita
Inima
franta a cuiva
Si un
vis sfaramat
Ei
urmeaza modelul vantului
Pentru
ca nu au un loc unde sa stea
De
aceea incep cu mine
Incep
cu omul din oglinda
Ii cer
sa-si schimbe caile de actiune
Si
niciun mesaj nu ar putea fi mai clar
Daca
vrei sa faci lumea un loc mai bun
Arunca
o privire asupra ta si apoi fa o schimbare
Incep
cu omul din oglinda
Ii cer
sa-si schimbe modul de a actiona
Si
niciun mesaj nu ar putea fi mai clar
Daca
vrei sa faci lumea un loc mai bun
Arunca
o privire asupra ta si apoi fa schimbarea
Trebuie
sa faci ce e bine, cat timp mai ai timp
Pentru
ca atunci cand iti inchizi inima
Iti
inchizi si mintea
Ridica-te
singur
Tu stii
Nu
trebuie sa te opresti
Tu
singur
Da, fa
aceasta schimbare
Astazi
trebuie sa fac aceasta schimbare
Trebuie
sa-l conving pe acel om, pe acel om
Pe acel
om din oglinda
Trebuie
sa te misti, sa te zbati
Zbata-te!
Trebuie
sa te ridici
Ridica-te!
Ridica-te!
Da, fa
aceasta schimbare!
Ridica-te
si avanta-te, acum
Da, fa
aceasta schimbare
O sa
faci schimbarea asta
Zbata-te
Omule
din oglinda!
Stii
asta
Stii
asta
Schimbarea
Fa
schimbarea asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.