Michael Jackson – MAGICAL CHILD – part 2

 

"Plin de viata si bucurie/ Este acest Univers al Meu
Nu-ti fie teama, tu stii cine esti/ Esti mult mai mult decat ti-ai imaginat vreodata..."
 

COPILUL MAGIC – partea a 2-a

Intr-o zi, copilul magic a simtit durerea  
O amintire vaga, o amintire confuza
In culori, forme, nuante
Parea un mister cu inteles subtil
In spatele vantului, furtunii, viscolului
Infasurat in giulgiu, dincolo de voal
Ascuns vederii intr-un model minunat
Parea o forta pe care n-o putea intelege
Muzica si ritmul ii erau vesele si placute
El dansa fericit pe ritmul ei trepidant
Nu ii pasa nici de frig, nici de caldura
Pe inaltimi de munte ii era scaunul regal.

Straini au venit si i-au dispretuit bucuria
Cu ridicolul si batjocura au incercat sa distruga
Ceea ce in opinia lor era doar un joc iscusit
Prin atacuri crude au incercat sa rapeasca
Sa sufoce si sa sugrume farmecu-i nevinovat.
Desi se inselau, luptau din greu
Sa-i fure popularitatea, iar si iar.
In ciuda atacurilor, nu au putut distruge
Cu toate insultele, nu i-au putut lua
Darul iubirii de la Dumnezeu,
Pe care nu l-au putut denatura.
Neintelegandu-i puterea sau ceea ce el cauta
S-au plans cu voce tare si l-au numit "ciudat"

Dar forta misterioasa si-a pastrat puterea
Copilul magic a crescut curajos si indraznet.
Coborand adanc in propriul sau suflet
Intr-o bucurie infinita si-a aflat menirea
In Sinele sau era un scop infinit
Acea forta misterioasa era speranta omenirii.
Patrunzator prin acea masca a Fiintei
In acea tacere, dincolo de tot ce se vede
Este un fond diferit
Un fond puternic, de minunata glorie
Daca s-ar desfasura cu ceilalti copii
Valul lor de maree ar schimba lumea.

Copilul magic era pregatit sa se aplece
Sa semene samanta, sa ridice plugul
Cu usurinta, fara efort, fara oftat
Fara o lacrima, fara sa planga
Cu o perfectiune tacuta
Sub indrumarea lui Dumnezeu,
Sa cante impreuna, ca o singura rasa
Sa opreasca mareea, sa transforme acest loc.

Copii minunati, nu va faceti griji in ce fel
Nu amanati, acum este momentul!

Dancing the Dream/Magical Child – part 2/ de Michael Jackson

"N-am stiut ca suferinta trecatoare/ Lucreaza-n mine glorii ce nu pier
Si n-am stiut ca rana care doare/ E diamantul ce-am sa-l port in Cer..."

Un artist care a fost adulat, dar si invidiat! Un om care a fost apreciat la justa sa valoare de milioane de oameni de pe intreg globul, dar si judecat, criticat, ironizat, "tintuit" si studiat "sub lupa" de cei carora nu le-a facut jocul (incetand colaborarea cu ei), de cei carora nu le-a dat satisfactie pentru cerintele lor absurde de faima si bani, de cei care au dorit sa-l umileasca doar din dorinta patimasa de a face rau, barfele si senzationalul fiind savoarea vetii lor. 

Portretul tuturor celor care i-au dorit “Copilului Magic” numai si numai “binele” a fost expresiv zugravit in cantecele sale, chiar daca el a raspuns intotdeauna cu amabilitate celor care l-au ranit. Era de-o politete care uluia, lucru foarte rar intalnit la alti artisti. 

“In rand cu ziaristii, caini turbati, asasinati si mutilati… imprastiati minciuni nascute din noroi… planuiti cum sa distrugeti pe cei urati de voi… calomnia cu pana scrijeliti… pe oameni ii chinuiti… sub a stirilor acoperire, voi ati aduce orice invinuire… cu penita voastra oameni torturati…” Este o descriere destul de sugestiva a aceea ce inseamna presa tabloida, dar si a faptelor murdare si manipulatoare de care sunt in stare toti cei care se afla uneori in spatele ei, in sprijinul ei sau alaturi de ea. Acesta este “monstrul” caruia a trebuit sa-i faca fata zi de zi artistul! Acesta e “monstrul” caruia trebuie sa-i faca fata (chiar si acum cand el nu mai este) mostenirea sa, copiii sai, familia sa, cei care ii pastreaza in continuare memoria vie.

Ca si Michael, in fata avalanselor de neadevaruri si scorneli aruncate cu “bune intentii” in urechea si gura avida de senzational a oamenilor, nu poti spune decat: “In cel din urma ceas/ Tot ce mi-a mai ramas/ E sa fiu om, sa pot infrunta/ Tot ce destinul pune in calea mea/ Sa fiu numit pe drept si fara de tagada/ Farama din a Domnului plamada/ Sa fiu ceea ce sunt….” – Sunt versuri cantate si izvorate din sufletul curat si greu incercat al unui om care si-a propus, inca de mic, ca, pe langa realizarile artistice si umanitare, sa aiba o conduita morala demna. Si si-a mai propus un lucru, trecand prin toate prin cate a trecut pe intreg parcursul vietii sale, ca idiferent de durerea simtita, sa nu devina el insusi o durere pentru ceilalti oameni. Laturii intunecate a firii umane, i s-au opus in continuare compasiunea si empatia in fata suferintei, grija si responsabilitatea in fata adevaratelor probleme cu care se confrunta omenirea, dorinta de salvare a vietii sub diferitele ei forme, dorinta de a darui caldura sufleteasca si lumina vie celor care au avut nevoie de ea. Si, dupa cum adesea se spune, ca "rana este locul pe unde intra lumina", el s-a eliberat pe sine dorindu-le si facandu-le bine celorlalti. 

Fie ca puterea de eliberare din spatele oricaror “gratii” sa o gasim in primul rand in noi insine, sa trezim propria noastra constiinta si sa o deschidem catre comuniunea intima si dialogul continuu cu Dumnezeu, sa intarim aceasta relatie launtrica care transcende sufletul nostru si apoi, cu incredere, sa pasim spre noile frontiere.

 

 

Versuri din poezia “Heaven is Here” de Michael Jackson
Versuri din poezia “N-am stiut” de Petre Dugulescu