ALTARUL AMINTIRILOR

Povestea lor nu este o poveste...

Este cel mai frumos adevar trait vreodata!

Este greu sa aperi adevaratele valori ale acestei lumi; sa crezi cu putere in ele si sa le aperi. Este greu sa porti cu demnitate propria ta cruce sau pe aceea care nu iti apartine, din iubire si compasiune pentru alte fiinte umane. Este greu sa infrunti deznadejdea, saracia, prejudecatile, ura, sa intelegi dorinta de libertate si emancipare care anima spiritul unui popor, necesitatea respectarii dreptului la educatie, la munca si opinie, la demnitate si echitate, la o viata decenta materiala, familiala, culturala, spirituala. Este greu sa aperi si sa lupti pentru adevaratele valori ale acestei lumi de unul singur, insa, pentru anumiti oameni, este unicul mod de a trai sau de a muri cu demnitate. 

Sunt inca vii imaginile celor care, prin faptele lor de omenie, au lasat ceva durabil in istorie, dobandind astfel ceva nobil si luminos in fiinta lor, o aura de legenda. Purtand in suflet mai degraba dorinta launtrica de a servi decat de a fi serviti, o anumita chemare spre sacrificiul de sine, empatie fata de durerea si nevoile celor multi, ei au ramas aici pentru a ne calauzi si insufleti chiar si in cele mai intime lupte pe care le ducem. Sunt aceia care au luptat, de multe ori chiar cu pretul vietii lor, pentru a pune in miscare si conduce mase mari de oameni catre libertate, autodeterminare, eliminarea apartheid-ului, eradicarea analfabetismului, a saraciei, a dogmelor religioase, pentru respectarea drepturilor fiecarui om, precum si a dreptului suveran si inalienabil al fiecarui popor, pentru recastigarea demnitatii nationale, pentru gasirea acelor cai spirituale care inalta omul spre alte dimensiuni. 

In decursul istoriei, omenirea s-a confruntat cu cele mai sumbre momente ale existentei sale, momente care au dus-o in pragul disperarii, al pierderii valorilor materiale, culturale si chiar al pierderii identitatii: sclavia, exploatarea coloniala, exploatarea fortei de munca, exterminarea in masa, razboaiele, atentatele, regimurile militare antidemocratice, antiumane, exacerbarea starilor conflictuale bazate pe rasism, convingeri politice, fanatism religios. Toate acestea au cauzat pierderi masive de vieti omenesti, umilirea, privarea de libertate si de resurse materiale vitale, de cele mai elementare mijloace de trai. S-a ajuns la un asemenea stadiu al inumanitatii, incat s-a interzis anumitor populatii bastinase si chiar popoare, dreptul de a mai exista. 

A existat insa intotdeauna o lumina, un spirit de vindecare mai puternic decat orice intuneric. Impotriva raului instaurat in lume, s-au ridicat de fiecare data oameni dedicati cauzei, care au raspuns in moduri extraordinare, mesageri ai adevarului animati de hotararea ferma de a reda celor in suferinta demnitatea si scara de valori. Ei sunt cei care au reaprins in noi, cu foarte mult curaj, flacara sperantei. Ei sunt cei care au reusit sa aduca laolalta constiinte, chiar daca angajarea fata de intreaga umanitate le-a transformat drumul intr-o continua lupta cu fortele raului. Taria de caracter, sacrificiul de sine, daruirea, dragostea si compasiunea pentru ceilalti semeni, le-au dat forta necesara infruntarii obstacolelor. Chiar si atunci cand viata le-a fost pusa in pericol, ei au considerat ca nu au nimic de pierdut.

Nu cred ca este deloc intamplator faptul ca, toti cei care au fost asemenea unui far calauzitor, animati de acele principii si idei care au zguduit si transformat lumea, au avut de indeplinit o misiune divina, influentand in bine viata concetatenilor lor si a generatiilor viitoare. Realizarile si impactul incomensurabil asupra umanitatii, au demonstrat un lucru de netagaduit: oricat de adanc si puternic este intunericul ce acopera la un moment dat ochii de veghe ai lumii, mintea, inima si constiinta, acea lumina existenta in adancul sufletului uman iese mereu la suprafata, asigurand continuitate si sadind speranta.

Suntem recunoscatori ca am avut sansa sa le ascultam intelepciunea, sa le simtim imensa bunatate. Si chiar daca noi nu i-am intalnit, prin gandul, cuvantul si faptele lasate mostenire generatiilor, le-am cunoscut si inteles spiritul. Fiecare poveste in parte ne spune cata nevoie avem de aceasta mostenire. Prin fiecare realizare, mai mica sau mai mare, le retraim povestea, le simtim emotiile, tristetile si bucuriile, dar, mai ales, demnitatea cu care au trait (sau au murit) si care le-a aureolat faptele.

Spiritul lor a lasat ceva durabil in acest spatiu, contribuind la transformarea lui in bine. Ei sunt cei care au facut familiile, comunitatile, natiunile, mari si puternice. Ei sunt cei care au gravat adanc in constiinta noastra, ca intr-o piatra de granit, urmele demnitatii si ale umanismului, ale acelor valente care il ridica pe om deasupra propriei conditii.

Exista un altar pastrat cu multa sfintenie intr-un ungher al fiecarui suflet omenesc. Un altar al amintirilor de nepretuit pentru cei care au vindecat lumea, redandu-i increderea. Povestea lor nu este o poveste. Este cel mai frumos adevar trait vreodata! 

Exista o constiinta, net superioara, care a sosit candva, dintr-un inceput si s-a pierdut intr-un univers nestiut… A fost dintotdeauna si va fi pentru totdeauna… A venit din infinit si se va reintoarce in infinit, atingand inima celor carora le este sete de iubire si ochii celor care vad dincolo de obisnuit. Ne copleseste eternitatea pe care i-o simtim si pentru care am dori atat de mult sa ne putem exprima gratitudinea.