CREIONUL FERMECAT AL MALALEI

Apel pentru dreptul de a fi tratat cu demnitate

"Visul meu este ca fiecare fata sa-si aleaga propriul viitor"/ Malala Yousafzai

Tentativa de asasinat indreptata impotriva tinerei militante pentru educatia fetelor, Malala Yousafzai, departe a-si fi atins scopul si de a fi satisfacut dorinta de razbunare a extremistilor, a tuturor celor care chiama neincetat la distrugere si moarte in numele asa-numitului “razboi sfant”, a dat nastere, contrar urii invocate prin actele de teroare, unui altfel de act, cel al iubirii fata de semenii aflati in imposibilitatea de a-si asigura educatia, calea lor catre libertate, credinta ca isi pot controla drumul si deschide calea pentru altii; siguranta ca puterea de a face o schimbare este in mainile lor. Acest act de iubire si noblete sufleteasca, de compasiune fata de cei lipsiti de drepturi si posibilitati, fata de dezmostenitii sortii, asa cum ii numea Malala, a dat nastere Fundatiei Malala pentru Drepturile Fetelor la Educatie din cadrul UNESCO.

Ca parte a Parteneriatului Global pentru Educatia Fetelor si Femeilor, "Better Life, Better Future", fundatia a fost creata in anul 2012 pentru a extinde accesul fetelor la o educatie responsabila si de calitate, cat si pentru a asigura medii sigure de invatare, in special in tarile afectate de conflicte si dezastre. Republica Islamica Pakistan a alocat initial la Fond 10 milioane USD, iar din 2014, Grupul CJ este un alt contribuitor major la Fond, impreuna cu alti sustinatori.

Miracolul supravietuirii a transformat-o pe Malala Yousafzai intr-un aparator constant pentru drepturilor copiilor si tinerilor, ea continuand si astazi sa promoveze accesul acestora la educatie. Fundatia Malala, infiintata si condusa de ea in acest nobil scop, colaboreaza cu parteneri locali si din intreaga lume, concentrandu-se pe trei obiective cheie:

- Investirea in educatia fetelor prin solutii inovatoare care sa ofere o educatie de inalta calitate comunitatilor dezavantajate din intreaga lume.

- Amplificarea vocii sustinatorilor educationali in efortul de a povesti relatarile celor care se lupta pentru dreptul lor la educatie.

- Promovarea unor actiuni colective sustinute, care sa faca din educatia fetelor o adevarata prioritate.

Un grup de antreprenori, directori de tehnologie si lideri nonprofit s-au intalnit pentru a onora dorinta Malalei de a activa in directia unei schimbari reale in beneficiul copiilor defavorizati de pretutindeni.

CAI ALTERNATIVE DE SPRIJIN

Pentru a realiza schimbari reale in beneficiul copiilor defavorizati de pretutindeni, au fost infiintate diferite organizatii, care sa sprijine educarea si capacitarea fetelor din intreaga lume.

Girl Rising este o campanie la nivel global, dedicata donatiilor in scopul sprijinirii fetelor pentru a avea acces la educatie.

Girl Up este o campanie a Fundatiei Natiunilor Unite, care le ofera fetelor americane oportunitatea de a creste gradul de constientizare si fondurile necesare sprijinirii fetelor adolescente din intreaga lume, la care accesul este foarte greu.

Plan International este una dintre cele mai vechi si mai mari organizatii din lume pentru emanciparea copiilor, care activeaza in scopul promovarii drepturilor copiilor si a scoaterii copiilor din saracie.

World at School este o noua initiatia de mobilizare digitala care activeaza in directia realizarii educatiei la nivel global.

Girl Effect este o miscare care se refera la valorificarea potentialului aparte al fetelor adolescente de a pune capat saraciei pentru ele insele, pentru familiile, comunitatile si tarile lor, precum si pentru lume.

Development in Literacy educa si capaciteaza elevii defavorizati, in special fetele, prin folosirea anumitor modele de scoli centrate pe elev - si ofera o dezvoltare profesionala de inalta calitate profesorilor si directorilor din Pakistan.

Global Citizens in Action este un ONG international a carui misiune este de a incuraja dialogul si intelegerea intre tinerii din intreaga lume.

SCOPUL FUNDATIEI

Fundatia sprijina implementarea unor programe care au ca scop:

• Extinderea accesului la educatie pentru fete si femei, in special pentru acelea la care accesul este foarte greu si pentru cele afectate de conflicte si dezastre.

• Imbunatatirea calitatii si relevantei educatiei, asigurarea faptului ca practicile de predare,  continutul, procesele si mediile de invatare sunt sensibile la gen.

• Consolidarea politicii si capacitatii de a asigura medii sigure de invatare.

CARACTERISTICILE FUNDATIEI

Fundatia Malala din cadrul UNESCO desfasoara numeroase activitati de sustinere a sanselor la educatie, pentru fetele din regiuni in care, din diferite motive, mersul la scoala este o provocare.

• In Cambodgia 

UNESCO creeaza deprinderi cu alfabetizarea a 1760 femei tinere, lucratoare de articole de imbracaminte, in 22 fabrici din Phnom Penh si Siem Reap, pentru a le imbunatati calitatea vietii. Au fost elaborate materiale de instruire care sa permita implementarea programelor de alfabetizare in fabrica, pe tot cuprinsul Cambodgiei.

• In Egipt 

Intensifica programele cu alfabetizarea a 600 femei si fete, carora le dezvolta aptitudini pentru existenta in ce priveste sanatatea, mijloacele de trai si implicarea cetateneasca, prin intermediul a 12 Centre Comunitare de Invatare (CLC). A fost finalizat un program de instruire cu ajutorul a 124 cadre pentru alfabetizare.

• In Mauritania 

Creeaza oportunitati de educare si dezvoltare a competentelor pentru 300 fete si femei, promovandu-se in acelasi timp reintegrarea elevelor fara scoala in educarea directa, pentru a le imbunatati capacitatea de castig si statutul socio-economic.

• In Mozambic 

Intensifica alfabetizarea in cadrul familiei si imputerniceste parintii si persoanele care ii ingrijesc, sa sprijine educarea copiilor si dezvoltarea abilitatilor. Mai mult de 50 de tehnicieni (42% femei) au fost instruiti pentru alfabetizarea in familie si au fost selectati peste 580 de beneficiari (95% femei) si 18 profesori de alfabetizare. Treisprezece clase implementeaza programe obisnuite de alfabetizare, ajutand in jur de 475 de elevi (71% femei).

• In Nepal (Proiect I) 

Dezvolta capacitatile a peste 160 cadre didactice in ce priveste bugetarea, conducerea si managementul scolii si abiliteaza aproximativ 100 de fete si femei prin competente la nivel local, corelandu-le cu programele de plasare a fortei de munca.

• In Nepal (Proiect II) 

Creste calitatea educatiei pentru fetele din cele sase districte afectate cel mai mult de cutremurul din Nepal, prin formarea a 600 de colaboratori educationali in domeniul predarii in functie de gen si prin consolidarea capacitatii a 100 scoli si CLC-uri pentru consilierea fetelor si instruirea a 1000 de adolescente si femei in aptitudini generatoare de venituri.

• In Pakistan 

Incepand cu 2014, programul UNESCO Malala pentru Drepturile Copiilor privind Educatia, sprijina eforturile Pakistanului de a spori accesul si de a imbunatati calitatea invatamantului primar pentru 40.000 de fete din noua zone nationale si provinciale, prin crearea de capacitati la nivel institutional si comunitar, in special in comunitatile marginalizate. Se asteapta ca aproape 60.000 de membri ai comunitatii sa devina sustinatori ai educatiei fetelor. In plus, 600 de cadre didactice vor fi instruite pentru procesul de predare multipla si invatare bazata pe activitate; iar 35 functionari din invatamantul raional isi vor imbunatati performanta in conducerea si managementul educational.

• In Tanzania 

Creste numarul spatiilor sigure de invatare, promovand abilitatile fetelor si abordand rezistenta comunitatii fata de educatia fetelor. Peste 5.000 fete au fost primite la scoala, prin crearea a 60 spatii sigure si peste 400 de lideri comunitari, religiosi si traditionali, au identificat prin consultari, aspectele cheie care au avut impact asupra educatiei fetelor. 20 de lideri (inclusiv imami) au fost identificati ca sustinatori ai abordarii unor chestiuni legate de casatoria copilului si sarcina timpurie. 40 de directori de scoala, profesori si reprezentanti ai districtului de invatamant s-au angajat intr-o instruire pedagogica deschisa la sugestii despre gen, pentru a promova participarea fetelor.

• In Viet Nam 

UNESCO Malala este pionul principal in planificarea, gestionarea si aplicarea educatiei, precum si in sustinerea schimbarilor normelor de gen prin intermediul interventiei mass-mediei. Un plan de actiune pentru egalitatea de gen in sectorul educatiei, pentru perioada 2016-2020, a fost elaborat si aprobat de Ministerul Educatiei si al Instruirii. 50 de profesionisti media (8 barbati si 42 de femei) din 18 agentii media au dobandit abilitati de a comunica mai bine cu privire la problemele legate de egalitatea de sanse intre femei si barbati, iar 49 de elevi secundari (29 fete si 20 de baieti) si-au imbunatatit randamentul ca jurnalisti tineri pentru a raporta problemele legate de gen. Rectificatorii planului de invatamant si al manualelor (34 barbati si 70 femei) au integrat genul in elaborarea manualului si planului de invatamant.

• In Nigeria

Promoveaza mediile scolare sigure si pacea in locurile afectate de conflictele violente si rapirile elevelor de la scoala. Mai mult de 100 scoli primare, inferioare si secundare superioare au beneficiat de ateliere de lucru privind masurile de siguranta si au primit materiale educationale, inclusiv 2.000 kituri pentru scoala securizata. Scopul este acela de a sustine fetele asa incat acestea sa termine 12 ani de scoala, sa primeasca o educatie de calitate, in conditii de siguranta, pentru a-si putea atinge potentialul si a deveni factori de schimbare pozitiva in familiile si comunitatile din care provin.

• In Liban si Iordania 

Fundatia Malala investeste in scoli pentru tinerele fete refugiate siriene, pentru care casatoria la o varsta frageda este si mai probabila in conditiile crizei pe care tara lor de origine o traverseaza.

      ·    In Siera Leone

In unele zone ale Africii afectate de epidemia Ebola, precum Sierra Leone, contribuie la punerea la punct a unui sistem de invatamant la distanta care, cu ajutorul aparatelor de radio, sa suplineasca mersul la scoala in perioadele de carantina.

• In Guatemala 

Fetitele indigene, adolescentele si femeile tinere din Totonicapán, Guatemala, isi vor afirma dreptul la educatie in doua centre UNESCO Malala, care vor fi create ca parte a unui nou proiect educational sustinut de Fundatia Malala pentru Drepturile Fetelor la Educatie din cadrul UNESCO, in 2018. Noul proiect, condus de Oficiul UNESCO din Guatemala, urmareste sa faciliteze dreptul la educatie pentru adolescentele si femeile tinere indigene, in special cele marginalizate datorita genului, etnicitatii, ruralitatii si saraciei. De fapt, adolescentele cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani reprezinta cel mai mare procent dintre cele care nu pot sa citeasca sau scrie.

Sistemele educationale din multe tari sunt inradacinate in obiceiurile traditionale sau patriarhale. Guatemala, de exemplu, nu a stabilit inca nicio politica privind egalitatea de gen care sa sprijine fetele, adolescentele si femeile tinere in situatii de subordonare si subevaluare. Urmare acestui fapt, noul proiect contribuie la consolidarea politicilor ce promoveaza educatia fetelor si femeilor tinere, ca parte integranta a sistemului national de invatamant.

Telul nobil al Malalei, bazat pe determinare si cunoasterea realitatilor specifice zonelor in care este necesara schimbarea prejudecatilor ce vizeaza educatia fetelor, continua sa aiba ecouri peste tot in lume, intarind curajul tinerelor in a-si cere si exercita dreptul la educatie si atragand tot mai mult sprijinul unor foruri si organizatii internationale, precum si a comunitatilor direct implicate in rezolvarea unor probleme grave legate de nerecunoasterea sau incalcarea unor drepturi fundamentale ale copiilor, tinerilor si, in special, ale fetelor si femeilor.

  

MALALA IN NIGERIA

Pe fondul uneia dintre cele mai grave crize umanitare din lume, in 2017, Malala a vizitat pentru a doua oara, lagarele internationale din orasul Maiduguri, in statul Borno, Nigeria, unde mii de oameni s-au adapostit de violentele gruparii armate extremiste, Boko Haram. In capitala Nigeriei, Abuja, tanara s-a intalnit cu mai mult de 100 persoane salvate din captivitate, care stateau acolo pentru reabilitare, conform celor spuse de guvern.

  

Conform agentiei ONU pentru copii, 3 milioane de copii din nord-estul Nigeriei aveau nevoie de sprijin pentru a continua sa invete, aproape 1400 de scoli au fost distruse in timpul insurgentei gruparii Boko Haram, care incepuse in 2009, iar mai mult de 2.295 cadre didactice au fost ucise. In atacurile mortale efectuate de gruparea extremista, majoritatea bombelor sinucigase erau femei tinere.

Gruparea musulmana Boko Haram a fost infiintata de Mohammed Yusuf in 2002, iar intre anii 2015-2016 grupul a fost aliniat cu Statul Islamic din Irak si Levant. Numele grupului inseamna "educatia occidentala este pacatoasa”, iar Boko Haram dorea sa impuna Statul Islamic in Nigeria, ale carei 170 de milioane de locuitori sunt aproape egal impartiti intre crestinii din sud si musulmanii din nord.

In 2014, 276 eleve din localitatea Chibok au fost rapite de aceasta grupare. Mai multe de 50 au scapat. La prima sa vizita in Nigeria, in anul 2014, Malala a cerut extremistilor islamici sa elibereze 219 eleve nigeriene ramase captive in urma rapirilor din Chibok, nord-estul tarii, si sa nu mai foloseasca intr-un mod abuziv numele islamului, deoarece Coranul le vorbeste despre fraternitate. In Islam, astfel de lucruri sunt inacceptabile - si pentru ca sunt impotriva umanitatii, sunt si impotriva Islamului.

In anul 2016, UNICEF a publicat un studiu conform caruia fetele si femeile eliberate din captivitatea gruparii extremiste Boko Haram, se confruntau deseori cu respingerea in urma revenirii la comunitatile si familiile lor, in parte datorita unei culturi a stigmatizarii legata de violenta sexuala.

Fatima Ali, in varsta de 15 ani, povestea ca se afla la scoala cand grupul Boko Haram i-a atacat orasul. Dorea sa devina soldat pentru a-si ajuta comunitatea sa lupte pentru a-i pedepsi pe cei din gruparea Boko Haram, pentru ca nu erau oameni buni.

O alta eleva, Fatima Grema, de 15 ani, povestea ca a fost rapita de Boko Haram care au vrut sa o casatoreasca. Dupa ce a fost dusa din orasul Baga intr-o locatie aproape de granita cu Camerunul, a reusit intr-un final sa scape. Nu era la scoala inainte de a ajunge in tabara de refugiati. Si-ar fi dorit sa devina profesor.

Gemenele Kehinde si Taiwo, in varsta de numai 14 ani, traiesc in Lagos. In comunitatea saraca in care traiesc, nu exista nicio scoala publica. Cand mama lor a contractat o boala grava si nu a mai fost capabila sa lucreze, familia nu si-a mai putut permite sa plateasca cei 70 de dolari la termen, pentru scolarizarea lor privata. Kehinde si Taiwo au fost nevoite sa lucreze 12 ore pe zi, macinand ardei. Ele castigau 2 $ pe zi sau chiar mai putin si foloseau banii pentru a-si hrani familia. Taiwo iubea matematica si voia sa lucreze in domeniul bancar. Kehinde dorea sa fie asistenta medicala si sa ii ajute pe bolnavi. Dar niciuna dintre cele 2 surori sau dintre milioane de fete nigeriene nu isi vor putea atinge visurile, fara educatie.

Reprezentantul UNICEF din Nigeria, Mohamed Malick Fall, declara ca vizita Malalei este cu siguranta un simbol al sperantei si vor face tot ce le sta in putere pentru ca toti copiii sa continue sa invete. Nigeria este cea mai bogata tara din Africa, dar are cel mai mare numar de fete fara scoala din lume. In unele regiuni ale acestei tari, exista insa si lideri precum guvernatorul statului Borno, Kashim Shettima, care activeaza impotriva provocarilor extreme, pentru a tine copiii la scoala. Shettima este hotarat sa "rescrie istoria prin educatie", pentru copiii care sufera atat de mult sub Boko Haram. In alte regiuni ale Nigeriei, cheltuielile necorespunzatoare ale guvernului, coruptia si saracia impiedica fetele sa aiba educatie si sa-si urmeze visurile.

Nigeria este o tara care detine mijloacele necesare pentru a ajuta aceste fete - insa guvernul nu a acordat prioritate educatiei. Malala s-a intalnit cu presedintele tarii, Yemi Osinbajo, si a solicitat sa declare stare de urgenta pentru educatia din Nigeria. L-a indemnat pe ministrul educatiei si pe alti lideri sa tripleze cheltuielile pentru educatie, sa faca bugete transparente si sa incurajeze toate statele din Nigeria sa adopte Legea privind drepturile copiilor si sa investeasca semnificativ in educatie. Fondul Malala continua sa monitorizeze progresele inregistrate de Nigeria.

Malala s-a dus in Nigeria pentru fetele si baietii care sufera ca nu pot merge la scoala datorita terorismului si violentei din regiune, pentru sutele de fete aflate in captivitate si pentru toate cele 66 milioane de fete din intreaga lume care nu sunt la scoala si care, in eforturile lor de a invata, se confrunta cu opresiunea, intimidarea si violenta. A mers in zona aceea periculoasa, care se confrunta zilnic cu extremismul, pentru a auzi si impartasi povestile lor. Prea des, lumea abandoneaza fete ca ele. Si nu doar in Nigeria, ci si in Afganistan, Yemen, Niger, Palestina, Pakistan si lista regiunilor unde fetele – adesea, si baietii - se confrunta cu obstacole incredibile, in dorinta lor de a merge la scoala, este mare.

In acest razboi al educatiei, unitatea dintre cei implicati in procesul scolarizarii dureaza piatra de temelie si sustinere a reusitei. Impreuna, sunt mai puternici decat opresiunea, gandea Malala. Sunt mai puternici decat violenta. Sunt mai puternici decat frica. Sunt mai puternici decat cei ce le stau in cale. Fara ca ura sa fie lasata sa ii inece, puternici si hotarati, impreuna vor castiga. Dreptul la educatie si demnitate va prevala. Datorita activitatii dedicate a  tuturor militantilor, a diferitelor organizatii si fundatii, a conducerii comunitatilor si a vointei politice, in timp si indiferent de obstacole, criza educationala va putea fi rezolvata.

MALALA IN SIRIA SI IORDANIA

Malala Yousafzai, impreuna cu tatal sau, Ziauddin, a vizitat in anul 2014, bariera Siria-Iordania pentru a se intalni cu refugiatii si cu copiii lor. Au putut astfel sa vada, cu proprii lor ochi, marea multime de copii mici, fara incaltaminte si cu hainele murdare, care sufereau datorita durerii pricinuite de distantele mari parcurse pe jos, pana la granita. "Este o mare diferenta cand auzi ceva si cand vezi acel ceva, nu puteam sa-mi controlez lacrimile”, spunea tatal ei. Cei doi i-au ajutat pe unii refugiati sa traverseze pamantul nimanui dintre cele doua tari. Malala s-a alaturat chiar si unui joc de fotbal cu copiii. La vremea aceea, UNHRC, agentia ONU pentru refugiati, declara ca are 600.000 de refugiati sirieni inregistrati in Iordania.

Inca din 2013, Malala a indemnat liderii internationali sa sprijine planurile de educare a copiilor sirieni care fugisera in Liban, pentru a scapa de razboiul civil. "Eu pot sa simt ce se intampla in Siria, pentru ca asta s-a intamplat si cu noi in Pakistan". Ajunsa in tabara refugiatilor din Iordania, Malala s-a intalnit cu mai multe fete siriene, fortate sa paraseasca Siria datorita razboiului civil din tara. A reusit, in acest fel, sa vada ce se intampla cu adevarat in zona cu refugiati si “cred ca este responsabilitatea mea si responsabilitatea noastra sa povestim lumii ce se intampla aici si sa ii cerem sa ajute acesti copii".

Organizatia sa, “Fundatia Malala”, avea sa deschida o scoala in tabara de refugiati, pentru a oferi fetelor educatia necesara. Pentru copila de 16 ani, intalnirea cu copiii refugiati sirieni privati de educatie, a fost o reamintire puternica a situatiei copiilor pakistanezi sub conducatorii extremisti.

"Mi s-a frant inima cand am vazut copiii sirieni, fara o educatie adecvata, alergand desculti pe strazile prafuite de aici. Acasa, am vazut terorismul cu proprii mei ochi, scolile au fost distruse si copiii au fost ucisi, iar in conflictul sirian lucrurile se intampla mai mult sau mai putin la fel. Multi copii au fost ucisi si multi au ramas fara scoala in ultimii trei ani", a declarat ea dupa ce a vizitat lagarul din desertul Zaatari, unde ajunsesera 120.000 de sirieni - inclusiv 50.000 sub varsta de 16 ani – stramutati de razboiul civil din tara lor.

In decurs de 3 ani, aproximativ 2,3 milioane sirieni parasisera zona de conflict, cautand adapost in tarile vecine, cum ar fi Iordania, Liban, Turcia si Irak. Potrivit Agentiei ONU pentru Refugiati (UNHCR), cel putin jumatate dintre refugiati – 1,1 milioane - erau copii. Dintre acestia, aproximativ 75% erau sub varsta de 12 ani. Copiii sufera considerabil in timpul razboiului. Ei cresc in familii destramate si sunt lipsiti de educatie deoarece se indreapta spre diferite munci, uneori in conditii periculoase sau de exploatatoare. Multi copii au devenit principalii sustinatori pentru familiile lor. La Zaatari, cele mai multe dintre sutele de magazine mici folosesc copii. 

Exista scoli conduse de ONU, precum si facilitati de agrement, cum ar fi terenuri de fotbal si chiar locuri de joaca cu leagane. Copiii povesteau, insa, ca erau descurajati sa mearga la scoala, deoarece pierdusera deja luni de zile de educatie si trebuiau sa parcurga distante mari ca sa ajunga la locatii. Pe de alta parte, fetele se confruntau cu mult mai multe restrictii din partea familiilor lor, in mare parte conservatoare, care nu le permiteau sa umble in preajma strainilor.

"Lumea trebuie sa stie de situatia acestor oameni nevinovati care si-au regasit ei insisi drumul ca refugiati, asa cum am facut si eu acasa. Sa traiesti departe de casa este foarte greu." Malala voia sa faca campanie in strainatate pentru ajutarea sirienilor. Dar planul ei imediat era sa contribuie prin Fundatia Malala din cadrul UNESCO din New York, la imbunatatirea educatiei copiilor refugiati sirieni si a colegilor iordanieni care trebuiau sa "imparta banii cu fratii lor sirieni". Intentiona sa angajeze si sa plateasca cadre didactice si, de asemenea, sa renoveze o scoala veche din Amman, Iordania, cu cursuri pentru baietii refugiati sirieni si, separat, una pentru fete.

In timpul turneului sau in Zaatari, a intalnit-o pe Mozon Mleihan, o fata siriana refugiata in varsta de 16 ani, care a insotit-o prin toata tabara. La sfarsitul turului de cinci ore, Mozon si Malala devenisera deja "surori". "Chiar mi-a placut si as vrea sa fiu si eu curajoasa ca ea", spunea Mozon, cu o esarfa infasurata in jurul capului si cu zambetul pe buze. Cele doua fete s-au angajat sa lucreze impreuna pentru a oferi tuturor copiilor refugiati sirieni acces la educatie.

Muzoon, originara din orasul sirian Daraa, fugise in 2013 din cauza violentelor din tara sa, impreuna cu familia, in Iordania vecina unde s-a stabilit in tabara aglomerata de refugiati Zaatari si de unde, ulterior, s-a mutat in tabara de refugiati Azraq. In tot acest timp, Muzoon a devenit o militanta hotarata pentru dreptul fetelor la educatie, mergand prin lagarele de refugiati sa convinga familiile siriene ca educatia era cea mai buna cale de a proteja viitorul fiicelor lor, chiar si in acele conditii vitrege.

In 2016, Malala Yousafzai a lansat o petitie care a ajuns la peste 145.000 de semnaturi, incercand sa solicite o conferinta a donatorilor pentru Siria, cu generosul scop de a oferi milioane de dolari pentru cauzele educationale. Adresata presedintelui american Barack Obama, petitia, publicata pe site-ul change.org, solicita liderilor mondiali sa angajeze 1,4 miliarde de dolari la Conferinta de la Londra pentru a se asigura ca toti copiii sirieni afectati de conflict vor avea acces la educatie. Marea Britanie, Germania si Norvegia au organizat in comun evenimentul pe 4 februarie, impreuna cu Organizatia Natiunilor Unite si Kuweit.

Conflictul crea o "generatie pierduta" de copii sirieni care nu trebuiau ignorati. Ar fi fost un risc pentru toti ca ei sa nu poata fi educati. "Oamenii trebuie sa se concentreze asupra viitorului lor luminos, pentru ca viitorul lor luminos inseamna viitorul nostru luminos si viitorul intregii lumi".

Potrivit Fundatiei Malala, la vremea aceea numai trei scoli deserveau 50.000 de elevi in tabara de refugiati din desert. Existau, de asemenea, si multe cazuri de copii care munceau in lagare. Exista o concentrare ridicata a gospodariilor conduse de femei, deoarece multe femei si-au pierdut sotii in razboi. Astfel, baietii tineri au ajuns sa poarte povara pe care parintii lor o purtau, spunea Shiza Shahid, director executiv la Fundatia Malala. Imaginile baietilor care culegeau pietre ca sa castige existenta pentru familiile lor, i-au reamintit de momentele cand familia sa a fost fortata sa paraseasca Valea Swat din Pakistan datorita violentelor:

"Credeam ca este nevoie de cineva care sa vorbeasca pentru mine. Si oamenii din Swat aveau nevoie de cineva care sa vorbeasca pentru ei. Acum, cand ma gandesc la acesti copii, pot sa simt ceea ce simt ei in momentul de fata - si cat de mult sufera. De aceea cred ca este responsabilitatea mea de a proteja acesti copii."

... Si toata aceasta poveste, povestea unei sanse daruita de Dumnezeu copiilor, a inceput undeva, intr-un colt de lume, cu un creion fermecat care isi dorea atat de mult sa fie al tuturor fetitelor carora nu le era permis sa il aiba…

ZIUA MALALA – Cuvant pentru dreptul la educatie

Forta mesajului este mai presus de cuvinte

“Nu trebuie sa uitam ca milioane de oameni sufera de saracie, nedreptate, ignoranta. Nu trebuie sa uitam ca milioane de copii sunt in afara scolii. Nu trebuie sa uitam ca surorile si fratii nostri asteapta un viitor luminos si pasnic. Haideti sa ducem impreuna lupta la nivel mondial impotriva analfabetismului, saraciei si terorismului si sa ridicam cartile si stilourile. Sunt cele mai puternice arme ale noastre.”

“Un copil, un profesor, un pix si o carte pot schimba lumea.

Educatia este singura solutie. In primul rand, educatia.”

“Nu stiu de unde sa-mi incep discursul. Nu stiu ce asteapta oamenii sa spun. Dar mai intai de toate, ii multumesc lui Dumnezeu in fata caruia toti suntem egali si multumesc fiecarei persoane care s-a rugat pentru recuperarea mea rapida si pentru o viata noua. Nu pot sa cred cata dragoste mi-au aratat oamenii! Am primit mii de carti postale cu urari de bine si cadouri din lumea intreaga. Le multumesc tuturor. Le multumesc tuturor copiilor ale caror cuvinte nevinovate m-au incurajat. Le multumesc parintilor mei ale caror rugaciuni m-au intarit.

Ziua Malala nu este numai ziua mea. Ziua de azi este ziua fiecarei femei, fiecarui baiat si fiecarei fete, care si-au ridicat vocea pentru drepturile lor. Exista sute de militanti in domeniul drepturilor omului si asistenti sociali care nu doar vorbesc pentru drepturile omului, dar care se lupta sa atinga obiectivele educatiei, pacii si egalitatii. Mii de oameni au fost ucisi de teroristi si milioane de oameni au fost raniti. Eu sunt doar unul dintre ei.

Asadar, aici sunt... o fata printre multi. Vorbesc - nu doar pentru mine, ci pentru toate fetele si baietii. Ridic vocea nu ca sa pot striga, ci pentru ca cei fara voce sa poata fi auziti. Pentru aceia care s-au luptat pentru drepturile lor:

     • Dreptul lor de a trai in pace.

     • Dreptul lor de a fi tratati cu demnitate.      

     • Dreptul la egalitate de sanse.         

     • Dreptul lor de a fi educati.

Pe data de 9 octombrie 2012, talibanii m-au impuscat in partea stanga a capului. Le-au impuscat si pe prietenele mele. Au crezut ca gloantele ne vor reduce la tacere. Dar au esuat. Pentru ca din acea tacere, s-au ridicat mii de voci. Teroristii au crezut ca pot sa ne schimbe telurile si pot sa ne stopeze aspiratiile, dar nimic nu s-a schimbat in viata mea, cu exceptia faptului ca slabiciunea mea, frica si lipsa de speranta au murit. S-au nascut in schimb puterea si curajul. Eu sunt aceeasi Malala. Aspiratiile mele sunt aceleasi. Sperantele mele sunt la fel. Visele mele sunt la fel.

Nu sunt impotriva nimanui. Nu sunt aici sa vorbesc in termeni de razbunare personala impotriva talibanilor sau a oricarui alt grup de teroristi. Eu sunt aici pentru a vorbi despre dreptul la educatie al copiilor. Si vreau educatie pentru fiii si fiicele tuturor extremistilor, in special ale talibanilor. Nici macar nu-l urasc pe talibanul care m-a impuscat. Chiar daca as avea o arma in mana si el ar sta in fata mea, nu l-as impusca. 

Aceasta este compasiunea pe care am invatat-o de la Mohamed - profetul milei, de la Isus Hristos si stapanul Buddha. Aceasta este mostenirea schimbarii pe care am preluat-o de la Martin Luther King, Nelson Mandela si Muhammad Ali Jinnah. Aceasta este filozofia non-violentei pe care am invatat-o de la Parintele Gandhi, Bacha Khan si Maica Teresa. Si aceasta este iertarea pe care am invatat-o de la mama mea si tatal meu. Aceasta este ceea ce sufletul meu mi-a spus, sa fie linistit si sa iubeasca pe toata lumea.

Cu totii intelegem importanta luminii numai atunci cand vedem intunericul. Realizam importanta vocii noastre doar cand suntem redusi la tacere. La fel, in timp ce eram in Swat, in nordul Pakistanului, am realizat importanta stilourilor si a cartilor numai dupa ce am vazut armele. Cuvantul inteleptului, "Stiloul e mai puternic decat sabia" este adevarat. Extremistii se tem de carti si de stilouri. Puterea educatiei ii inspaimanta. Se tem de femei. Puterea vocii femeilor ii sperie.

De aceea au ucis 14 studente la medicina nevinovate in recentele atacuri din Quetta. De aceea au ucis o multime de profesoare si politiste in Khyber Pukhtoon Khwa si FATA. De aceea bombardeaza scoli in fiecare zi. Pentru ca le-a fost si le este frica de schimbare, frica de egalitatea pe care o vom aduce in societatea noastra.

Imi amintesc ca in scoala noastra era un baiat care a fost intrebat de un jurnalist: "De ce sunt talibanii impotriva educatiei?" El a raspuns foarte simplu: "Un taliban nu stie ce e scris in cartea asta". Ei cred ca Dumnezeu este o fiinta mica, putin conservatoare, care va trimite fetele in iad numai pentru ca merg la scoala.

Teroristii folosesc gresit numele Islamului si al societatii pastune pentru beneficiile lor personale. Pakistanul este o tara democratica iubitoare de liniste si pace. Pashtunii doresc educatie pentru fiicele si fiii lor. Islamul este o religie a pacii, a umanitatii si a fraternitatii. Islamul spune ca nu este doar dreptul fiecarui copil la educatie, ci este responsabilitatea si datoria sa.

Pacea este necesara pentru educatie. In multe parti ale lumii, in special in Afganistan si in Pakistan, terorismul, razboaiele si conflictele impiedica copiii sa mearga la scoala. Suntem cu adevarat obositi de aceste razboaie. Femeile si copiii sufera in multe parti ale lumii in multe feluri. In India, copiii nevinovati si saraci sunt victime ale muncii copilului. Multe scoli au fost distruse in Nigeria. Oamenii din Afganistan au fost afectati de zeci de ani de obstacolele extremismului. Fetele tinere trebuie sa faca munca interna la domiciliu si sunt fortate sa se casatoreasca de la varsta frageda. Saracia, ignoranta, nedreptatea, rasismul si privarea de drepturi fundamentale sunt principalele probleme cu care se confrunta atat barbatii, cat si femeile.

Momentan, ma concentrez asupra drepturilor femeilor si educatiei fetelor pentru ca ele sufera cel mai mult. A fost o perioada cand activistii sociali de sex feminin le-au cerut barbatilor sa se ridice pentru drepturile lor. Dar, de data aceasta, o vom face singure. Eu nu le spun barbatilor sa renunte la a mai vorbi despre drepturile femeilor, mai degraba ma concentrez asupra faptului ca femeile sunt independente sa lupte pentru ele insele. Acum este timpul sa vorbim. Asa ca astazi, invitam liderii mondiali sa-si schimbe politicile strategice in favoarea pacii si a prosperitatii.

Cerem liderilor mondiali ca toate acordurile de pace sa protejeze drepturile femeilor si ale copiilor. Oricare acord care contravine demnitatii femeilor si drepturilor lor este inacceptabil.

Cerem tuturor guvernelor sa asigure educatia gratuita obligatorie pentru fiecare copil din intreaga lume.

Cerem tuturor guvernelor sa lupte impotriva terorismului si a violentei, pentru a proteja copiii de brutalitate si de rau.

Cerem natiunilor dezvoltate sa sprijine extinderea oportunitatilor educationale pentru fete in lumea in curs de dezvoltare.

Cerem tuturor comunitatilor sa fie tolerante - sa respinga prejudecatile bazate pe rasa, crez, secta, religie, sex. Pentru a asigura libertatea si egalitatea femeilor, astfel incat acestea sa poata prospera. Nu putem reusi cu totii cand jumatate din noi ezita.

Cerem tuturor surorilor noastre din intreaga lume sa fie curajoase - sa se foloseasca de puterea din interiorul lor si sa-si valorifice intregul potential.

Dorim scoli si educatie pentru viitorul luminos al fiecarui copil. Vom continua calatoria catre destinatia noastra de pace si educatie pentru toata lumea. Nimeni nu ne poate opri. Vom vorbi despre drepturile noastre si vom aduce unele schimbari prin vocea noastra. Trebuie sa credem in puterea si forta cuvintelor noastre. Cuvintele noastre pot schimba lumea. Pentru ca toti suntem impreuna, uniti pentru cauza educatiei. Si daca vrem sa ne atingem scopul, haideti sa ne autorizam noi insine cu arma cunoasterii si sa ne protejam cu unitate si coeziune.

Nu trebuie sa uitam ca milioane de oameni sufera de saracie, nedreptate si ignoranta. Nu trebuie sa uitam ca milioane de copii sunt in afara scolii. Nu trebuie sa uitam ca surorile si fratii nostri asteapta un viitor luminos si pasnic. Asadar, haideti sa ducem impreuna lupta la nivel mondial impotriva analfabetismului, saraciei si terorismului si sa ne ridicam cartile si stilourile. Sunt cele mai puternice arme ale noastre.

Un copil, un profesor, un pix si o carte pot schimba lumea.

Educatia este singura solutie. Educatie, in primul rand.”

  

Discursul Malalei de la Conferinta Tineretului din cadrul Natiunilor Unite, forta cu care acesta a fost transmis si resimtit de fiecare participant in parte, a ridicat intreaga sala in picioare.

Evenimentul ONU de Preluare a Tineretului si asumare a controlului si responsabilitatii in domeniul educational la nivel global, a avut loc pe data de 12 iulie 2013. Evenimentul a fost organizat de presedintele Adunarii Generale ONU, trimisul special al ONU pentru educatie globala Gordon Brown si miscarea “O lume la Scoala”.

Malala Yousafzai a fost invitata special la reuniunea primei Conferinte a Tineretului din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, care s-a tinut cu ocazia sarbatoririi celei de-a 16-a aniversari a zilei sale de nastere, pentru a face cunoscute problemele legate de accesul copiilor, in special al fetelor, la educatie. Prezenta sa la Natiunile Unite a adus, pentru prima oara, educatia in fruntea agendei globale ONU.

Evenimentul desfasurat pe parcursul a doua zile, a implicat peste 500 de tineri din 100 de tari si a fost organizat in parteneriat cu mai mult de 100 de organizatii. Atmosfera din din sala ONU a fost electrizanta, mai ales atunci cand Malala s-a adresat lumii cu cuvintele sale puternice, spuse mai rar: "Un copil, un profesor, un pix si o carte pot sa schimbe lumea". Cuvintele ei, cuvinte ale unui incredibil reprezentant educational, au adus multa speranta pentru aspiratiile acestei generatii - ca fiecare copil sa aiba dreptul de a merge la scoala si de a invata.

In cadrul reuniunii, trimisul special ONU pentru educatie globala,Gordon Brown si Malala, si-au reunit fortele alaturi de prim-ministrul pakistanez Nawaz Sharif, in scopul de a depune toate eforturile pentru a oferi scolarizare milioanelor de copii din tara sa. Cu mai mult de 5 milioane de copii care nu erau inscrisi la scoala, Pakistanul avea, la vremea aceea, a doua cea mai mare populatie in fara scolii, din lume. 

Primul ministru Sharif, al carui carui guvern avea ca prioritate numarul unu educatia, a facut un angajament ferm pentru Pakistan, si anume sa isi dubleze cheltuielile pentru educatie de la 2% la 4% din PIB pana in 2018 - ceea ce reprezenta o crestere de aproximativ 4 miliarde de dolari pentru educatie. Eforturile guvernului pakistanez urmau sa se concentreze asupra imbunatatirii accesului la educatie prin cresterea numarului de inscrieri si a calitatii ei prin reducerea ratelor de repetare.

Violentele impotriva elevelor si profesoarelor, precum absenteismul cadrelor didactice si inscrierea scazuta a fetelor, constituiau adevarate provocari, cu care sistemul scolar din Pakistan se confrunta. Educatia era, dupa cum sustinea Malala, o solutie pentru a pune capat muncii copiilor, terorismului, traficului de copii si saraciei.

Optimismul si campania hotarata a Malalei incepuse sa dea roade. In discursul ei plin de pasiune de la reuniune, Malala cerea de fapt tuturor celor responsabili: in loc de tancuri, carti; in loc de arme, stilouri; in loc de soldati, cadre didactice. Adunarea a ascultat vrajita la scolarita de 16 ani. A fost primul discurs public, un discurs sfidator la adresa militantilor talibani, la numai un an dupa ce acestia atentasera la viata ei. Un discurs cu efecte profunde, ambasadorii Tineretului International continuand munca Malalei si reusind, in perioada care a urmat, sa organizeze evenimente din Nigeria pana in Nepal, din Pakistan pana in Peru si peste tot in lume.

http://www.independent.co.uk/news/world/asia/the-full-text-malala-yousafzai-delivers-defiant-riposte-to-taliban-militants-with-speech-to-the-un-8706606.html

https://www.slideshare.net/mocomikids/malala-yousafzai-inspirational-speech-for-kids-mocomicom

MALALA – Vocea unica a milioane de fete KAILASH – Vocea unica a zeci de mii de copii

Laureati ai Premiului Nobel pentru Pace - 2014

“De ce tarile pe care noi le numim "puternice", sunt atat de puternice in a provoca razboaie, dar sunt incapabile in a aduce pacea? De ce este atat de usor sa furnizeze arme, dar sa ofere carti este atat de greu? De ce este atat de usor sa produca tancuri, dar sa construiasca scoli este atat de greu?”/ Malala Yousafhazi

"Refuz sa accept ca lumea este atat de saraca pentru a scolariza copiii, in conditiile in care doar echivalentul unei saptamani de cheltuieli militare la nivel global ar fi suficient pentru a trimite toti copiii nostri la scoala. Refuz sa accept ca lanturile sclaviei ar putea fi vreodata mai puternice decat cautarea libertatii"/ Kailash Satyarthi

In anul 2014, militanta pentru educatia fetelor, Malala Yousafzai si militantul pentru drepturile copiilor, Kailash Satyarthi au fost nominalizati castigatori ai Premiului Nobel pentru Pace. Premiul Nobel le-a fost acordat "pentru lupta lor impotriva exploatarii copiilor si tinerilor si pentru dreptul tuturor copiilor la educatie".

Dupa aproximativ un veac, acest eveniment a reprezentat, intr-un anumit fel, implinirea unui vis adanc inradacinat in sperantele marelui ganditor pacifist, Mahatma Gandhi, pentru libertate si unitate, pentru realizarea armoniei si pacii hinduso–musulmane. Fraternitatea si unitatea dintre cele doua nationalitati ale fostei Indii, acum doua natiuni diferite, sa fie simbolul a ceea ce lumea are nevoie azi. Un legamant care sa determine toate credintele sa colaboreze pentru obtinerea si apararea drepturilor fundamentale ale celor napastuiti. Este un premiu pe care Gandhi l-ar fi meritat cu prisosinta, dar, prin trecerea sa in nefiinta chiar in anul nominalizarii, nu l-a mai putut primi.

Exista acest mesaj al filozofiei sufite: Avem doi ochi, dar nu vedem imaginea de ansamblu. Mai exista insa un ochi in inima noastra. Vede ceea ce este de nevazut - Razele Luminii Sfinte - Unitatea, indiferent de credinta.

Malala, musulmana in varsta de 17 ani, a fost cea mai tanara laureata a Premiului Nobel pentru Pace. Inainte de ceremonie, Malala a declarat presei: "Ma simt onorata ca sunt aleasa laureata a Premiului Nobel. Sunt mandra ca sunt primul pakistanez si primul tanar care primeste acest premiu. Premiul nu este sfarsitul campaniei mele – este doar inceputul ei. Vreau sa vad fiecare copil mergand la scoala si primind o educatie. Copiii trebuie sa se ridice pentru drepturile lor. Vocile lor sunt puternice ... Acest premiu este pentru toti acei copii care nu au voce. Acest premiu este foarte important pentru mine, oferindu-mi mai multa speranta, mai mult curaj. Ma simt mult mai puternica decat inainte, realizand ca multi oameni imi sunt alaturi. Sunt mai multe responsabilitati, pe care eu trebuie sa mi le asum. Simt ca sunt raspunzatoare fata de Dumnezeu si fata de mine insumi si ca va trebui sa-mi ajut comunitatea. Este datoria mea."

Kailash, hindusul care a reprezentat India, a infiintat in 1980 organizatia “Bachpan Bachao Andolan” sau “Miscarea pentru Salvarea Copilului”. El a declarat pentru BBC: "Este o mare onoare pentru toti indienii, este o mare onoare pentru acei copii care inca traiesc in sclavie in ciuda tuturor progreselor tehnologice, de piata si economice. Iar eu dedic acest premiu tuturor copiilor din lume".

“A fost o zi memorabilia”, spunea el publicului, cand "o tanara pakistaneza curajoasa s-a intalnit cu un tata indian si un tata indian s-a intalnit cu fiica pakistaneza".

"Daca un singur copil este in pericol, atunci lumea este in pericol. Daca un singur copil e privat de educatie, atunci, in ochii mei, lumea asta nu este luminata". El si-a amintit de salvarea unei fetite de opt ani din sclavie. "Cand statea cu mine in masina, m-a intrebat: "De ce nu ati venit mai devreme?" Intrebarea ei furioasa inca ma zdruncina si are puterea de a zdruncina intreaga lume. Ce facem? Ce mai asteptam?”

“In ciuda acestei perioade rapide de globalizare, guvernele si cetatenii sunt inca lipsite de empatie fata de suferintele din lume. Exista o singura deconectare serioasa si aceasta este lipsa de compasiune. Haideti sa incurajam si sa transformam compasiunea individuala in compasiune globala. Haideti sa globalizam compasiunea."

Kailash Satyarthi a fost in fruntea unei miscari mondiale ce avea ca si scop nobil eradicarea sclaviei copilului si exploatarii prin munca a copiilor inca din 1980, cand a renuntat la o cariera de inginer in electricitate. Ca activist la nivel local, a condus la salvarea a zeci de mii de copii sclavi si a dezvoltat un model de succes pentru educatia si reabilitarea lor. In acest fel a protejat drepturile a aproximativ 80.000 de copii, salvandu-i din uzine si ateliere.

"Refuz sa accept ca lumea este prea saraca pentru a scolariza copiii, in conditiile in care doar echivalentul unei saptamani de cheltuieli militare la nivel mondial ar fi suficient pentru a trimite toti copiii nostri la scoala", a declarat acest inginer care a fost, la randul sau, vizat de violente in mai multe randuri. "Refuz sa accept ca lanturile sclaviei sunt mai puternice decat cautarea libertatii".

Kailash, in varsta de 60 de ani, a mentinut vie traditia lui Mahatma Gandhi si a condus diferite forme de proteste non-violente ce s-au axat pe exploatarea copiilor pentru castiguri financiare. Comitetul Nobel a considerat ”ca este un punct important pentru un hindus si un musulman, un pakistanez si un indian, sa se alature luptei comune in favoarea educatiei si impotriva extremismului"

Atat Malala, cat si Kailash au militat impreuna cu forumul "O lume la scoala", pentru a aduce fiecare copil la scoala si pentru a depasi obstacolele din calea educatiei, cum ar fi munca copiilor, casatoria copiilor si discriminarea fata de fete si de copiii cu disabilitati. Colaborarea lor pentru drepturile copiilor este un pas important pentru o colaborare mai buna intre India si Pakistan.

"Malala Yousafzai si Kailash Satyarthi sunt cei mai mari aparatori ai copiilor din intreaga lume”, mentiona Gordon Braun, reprezentantul special al ONU pentru educatie la nivel global. “Ei sunt doi dintre cei mai buni prieteni ai mei si doi dintre cei mai importanti militanti la nivel global, care merita Premiul Nobel pentru Pace pentru curajul, hotararea si pentru viziunea lor conform careia niciun copil nu trebuie lasat in urma si fiecare copil ar trebui sa aiba cele mai bune sanse. Munca lui Kailash Satyarthi, pe tot parcursul vietii sale in India, a fost lupta impotriva muncii copiilor – o activitate care, am avut privilegiul sa vad asta de prima data - completeaza activitatea Malalei pentru dreptul la educatie al fetelor din Pakistan si din intreaga lume. Amandoi sunt membri ai Coalitiei de Urgenta pentru Educatie Globala, pe care Graca Machel, vaduva lui Nelson Mandela si cu mine, avem onoarea sa o conducem. Angajamentul lor profund fata de drepturile copilului poate garanta ca nicio nedreptate nu va dura mereu".

"In ciuda tineretii sale, Malala Yousafzai lupta de cativa ani pentru dreptul fetelor la educatie, aratand prin puterea exemplului ca atat copiii cat si tinerii pot contribui la imbunatatirea propriilor situatii. A facut asta in cele mai periculoase circumstante. Prin lupta eroica a devenit un purtator de cuvant principal pentru dreptul fetelor la educatie", a specificat presedintele Comitetului Nobel,Thorbjorn Jagland.

"Realizarea ei este incomparabila si fara egal. Fetele si baietii din lume ar trebui sa preia conducerea din lupta si angajamentul ei", spunea premierul pakistanez Nawaz Sharif.

Pentru colegele Shazia si Kainat, “Malala este o sursa de inspiratie, aratandu-ne diferenta pe care femeile o pot face si progresul pe care ele il pot atinge atunci cand isi sustin idealurile in care cred si creeaza oportunitati pentru a se lua decizii cu privire la viitorul societatilor si a tarilor lor. Se transmite un mesaj clar ca lumea sprijina pe cei care cauta sa obtina dreptul la educatie pentru fete. Este o recunoastere importanta nu numai pentru Malala, ci si pentru toti prietenii nostri si pentru toti cei din Pakistan. Suntem foarte mandri de ea."

 Prelegerea Laureatei Nobel, Malala – Oslo, 2014

In numele lui Dumnezeu, atat de milostiv, atat de generos.

Majestatile voastre, inaltimile voastre regale, membri distinsi ai Comitetului Nobel,

Dragi frati si surori, astazi este o zi de adanca fericire pentru mine. Sunt foarte onorata de faptul ca am fost aleasa de Comitetul Nobel pentru acest premiu pretios. Va multumesc tuturor pentru sprijinul si dragostea permanenta. Va multumesc pentru scrisorile si cartile postale pe care le primesc din lumea intreaga. Cuvintele voastre amabile si incurajatoare ma intaresc si ma inspira.

Doresc sa multumesc parintilor pentru dragostea neconditionata. Ii multumesc tatalui meu pentru ca nu mi-a taiat aripile si m-a lasat sa zbor. Multumesc mamei mele pentru ca m-a inspirat sa fiu rabdatoare si sa spun intotdeauna adevarul - pe care il credem cu tarie a fi adevaratul mesaj al islamului. Multumesc, de asemenea, tuturor profesorilor mei minunati, care m-au inspirat sa cred in mine si sa fiu curajoasa.

Sunt mandra, de fapt, sunt foarte mandra ca sunt primul pashtun, primul pakistanez si cel mai tanar care a primit acest premiu. In afara de asta, sunt destul de sigura ca sunt si primul destinatar al Premiului Nobel pentru Pace, care se lupta inca cu fratii sai mai mici. Vreau sa fie pace peste tot, dar fratii mei si cu mine inca lucram la asta.

Sunt foarte onorata sa primesc acest premiu impreuna cu Kailash Satyarthi, care este de mult timp un luptator pentru drepturilor copiilor. De fapt, de doua ori mai mult decat varsta pe care o am eu. Sunt mandra ca putem colabora, putem lucra impreuna si putem arata lumii ca un indian si un pakistanez pot lucra impreuna si isi pot atinge obiectivele pentru drepturile copiilor.

Numele meu a fost inspirat de o tanara afgana, Malalai din Maiwand, care este o Joana D’Arc pashtuna. Cuvantul "Malala" inseamna “indurerata, ranita, trista", dar pentru a-i oferi o nota de bucurie, bunicul imi spunea intotdeauna Malala – “cea mai fericita fata din lume" si astazi sunt foarte fericita, pentru ca luptam impreuna pentru o cauza importanta.

Premiul acesta nu este numai pentru mine. Este pentru toti acei copii uitati care doresc educatie. Este pentru acei copii inspaimantati care doresc pace. Este pentru acei copii fara voce care doresc schimbare. Sunt aici pentru a le sustine drepturile, pentru a le ridica vocea ... nu este timpul sa le plangem de mila. Nu este timpul sa-i compatimim. Este timpul sa luam masuri astfel incat sa fie pentru ultima data cand vedem un copil lipsit de educatie.

Am descoperit ca oamenii ma descriu in multe feluri diferite. Unii oameni imi spun fata care a fost impuscata de talibani. Unii imi spun fata care a luptat pentru drepturile ei. Alti oameni imi spun acum “Laureata Nobel”. Cu toate acestea, fratii mei ma mai numesc sora lor enervanta. Din cate stiu eu, sunt doar o persoana angajata si incapatanata care doreste sa vada fiecare copil primind o educatie de calitate, care vrea sa vada femeile avand drepturi egale si care doreste pace in orice colt al lumii.

Educatia este una dintre binecuvantarile vietii - si una din necesitatile ei. Aceasta a fost experienta mea de-a lungul celor 17 ani de viata. In casa mea de paradis din Swat, intotdeauna mi-a placut sa invat si sa descopar lucruri noi. Imi amintesc cum impreuna cu prietenii mei ne decoram mainile cu henna la ocazii speciale. Si, in loc sa ne desenam flori si modele, ne pictam mainile cu formule si ecuatii matematice.

Aveam sete de educatie, pentru ca viitorul nostru era chiar acolo, in sala aceea de clasa. In acel loc unde stateam sa invatam si sa citim impreuna. Ne placea sa purtam uniforme scolare ingrijite si ordonate si sa stam acolo cu visuri mari in ochii nostri. Voiam sa-i facem pe parintii nostri mandri si sa dovedim ca putem excela prin studiile noastre, ca putem atinge acele obiective pe care unii oameni le considera numai ale baietilor.

Dar lucrurile nu au ramas asa. Valea Swatului, unde locuiam, dintr-un loc al turismului si frumusetii, brusc s-a transformat intr-un loc al terorismului. Mai erau doar zece scoli, pentru ca mai mult de 400 fusesera distruse. Femeile erau biciuite. Barbatii erau ucisi. Si visele noastre frumoase s-au transformat in cosmaruri.

Educatia a ajuns din a fi un drept in a fi o crima. Fetele au fost oprite sa mearga la scoala. N-am putut sa ne oprim in loc si sa vedem acele nedreptati ale teroristilor care ne negau drepturile, omorand fara mila oamenii si abuzand de numele Islamului. Am hotarat sa ne ridicam vocea si sa le spunem:

Nu ati invatat, nu ati retinut ca in Coranul Sfant, Allah ne spune: “daca ucizi o singura persoana, este ca si cum ai ucide intreaga umanitate?”

Nu stiti ca Mohamed, pacea sa fie asupra lui, profetul indurarii, ne spune: “sa nu va faceti rau voua sau altora?”

Nu stiti ca primul cuvant din Coranul Sfant este “Iqra”, care inseamna “cititi”?

In 2012 teroristii au incercat sa ne opreasca, atacandu-ma pe mine si pe prietenele mele care sunt azi aici, in autobuzul scolii, dar nici ideile nici gloantele lor n-au putut izbandi. Am supravietuit. Si din acea zi, vocile noastre au crescut mai tare si mai tare. Va spun povestea mea, nu pentru ca este unica, ci pentru ca nu este. Este povestea multor fete.

Astazi, am sa spun si povestile lor. Am adus cu mine cateva surori din Pakistan, din Nigeria si din Siria, care impartasesc aceasta poveste. Surorile mele curajoase Shazia si Kainat, care au fost impuscate in acea zi in autobuzul scolii noastre. Dar nu au incetat sa invete. Si sora mea curajoasa, Kainat Soomro, care a trecut prin abuzuri grave si violenta extrema, chiar fratele ei a fost ucis, dar ea nu a cedat.

De asemenea, surorile mele de aici, pe care le-am intalnit in timpul campaniei Fundatiei Malala. Sora mea curajoasa de 16 ani, Mezon din Siria, care locuieste acum in Iordania ca refugiat si merge din cort in cort, incurajand fetele si baietii sa invete. Si sora mea Amina, din nordul Nigeriei, unde Boko Haram ameninta si opreste fetele si chiar rapeste fetele, doar pentru ca doresc sa mearga la scoala.

Desi apar ca o singura fata, ca o singura persoana, care are o inaltime de 5 picioare si 2 inchi, daca imi includeti si tocuriile inalte (asta inseamna ca am doar 5 picioare), nu sunt o voce singuratica. Sunt mai multe voci. 

Eu sunt Malala.

Dar sunt si Shazia.

Sunt Kainat.

Sunt Kainat Soomro.

Sunt Mezon.

Sunt Amira.

Sunt cele 66 de milioane de fete care sunt private de educatie. Si astazi, nu eu imi ridic vocea, este vocea celor 66 de milioane de fete.  Uneori, oamenii ma intreaba de ce fetele ar trebui sa mearga la scoala, de ce este asa de important pentru ele. Dar eu cred ca mai importanta este intrebarea: de ce nu ar trebui, de ce nu ar trebui sa aiba acest drept sa mearga la scoala?

Astazi, in jumatate din lume, vedem multe progrese si dezvoltari rapide. Cu toate acestea, exista multe tari in care milioane de oameni inca sufera din cauza problemelor foarte vechi ale razboiului, saraciei si nedreptatii. Inca mai vedem conflicte in care oameni nevinovati isi pierd viața, iar copiii devin orfani. Vedem ca multi oameni ajung refugiati in Siria, Gaza si Irak. In Afganistan, vedem familii ucise in atacuri sinucigase si explozii cu bombe.

Multi copii din Africa nu au acces la educatie din cauza saraciei. Si asa cum am spus, vedem inca fete in nordul Nigeriei, care nu au libertatea de a merge la scoala. Multi copii, in special din tari precum Pakistan si India, dupa cum a mentionat Kailash Satyarthi, sunt privati de dreptul la educatie din cauza tabuurilor sociale, sau pentru ca au fost fortati ca si copii sa se casatoreasca, sau sa lucreze.

Una dintre prietenele mele foarte bune de la scoala, de aceeasi varsta ca mine, care era intotdeauna o fata indrazneata si increzatoare, visa sa devina doctor. Dar visul ei a ramas un vis. La varsta de numai 12 ani, a fost fortata sa se casatoreasca. Curand a avut si un fiu. Avea un copil cand ea insasi era inca copil - doar la 14 ani. Stiu ca ar fi devenit un doctor foarte bun… Dar nu a putut…deoarece era fata.

Povestea ei este motivul pentru care dedic banii Premiului Nobel pentru Pace, Fondului Malala, pentru a oferi educatie de calitate fetelor, oriunde, oriunde in lume si pentru a-si ridica vocile. Primul loc in care va merge aceasta finantare este acolo unde este si inima mea, in Pakistan sa construiesc scoli - mai ales unde este casa mea, in Swat si Shangla.

In satul meu nu exista inca o scoala secundara pentru fete. Si aceasta este dorinta si angajamentul meu, iar acum provocarea mea de a construi una, astfel incat prietenii si surorile mele sa mearga acolo la scoala, sa obtina o educatie de calitate si sa profite de aceasta oportunitate pentru a-si indeplini visele. De aici voi incepe, dar nu ma voi opri aici. Voi continua aceasta lupta pana cand voi vedea fiecare copil la scoala.

Oamenii importanti care au adus schimbari, ca Martin Luther King si Nelson Mandela, Maica Teresa si Aung San Suu Kyi, au stat odata aici pe acest podium. Sper ca pasii pe care Kailash si cu mine i-am facut pana acum si care vor continua aceasta calatorie vor aduce, de asemenea, schimbari de durata. Marea mea speranta este ca asta sa fie ultima data cand trebuie sa luptam pentru educatie. Haideti sa rezolvam aceasta problema o data pentru totdeauna. Am facut deja pasi multi . Acum este timpul sa facem un salt.

Nu este timpul acum sa le cerem liderilor mondiali sa realizeze cat de importanta este educatia - ei o stiu deja - copiii lor sunt in scoli bune. Acum este timpul sa-i chemam sa ia masuri pentru restul copiilor lumii. Cerem liderilor mondiali sa se uneasca si sa faca din educatie prioritatea lor.

Cu paisprezece ani in urma, liderii mondiali au hotarat asupra unui set de obiective globale, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. In anii care au urmat, s-au inregistrat unele progrese. Numarul copiilor care nu au scoala s-a redus la jumatate, spunea Kailash Satyarthi. Cu toate acestea, lumea s-a concentrat doar pe educatia primara, iar progresul nu a ajuns la toti. In 2015, reprezentanti din intreaga lume se vor intalni la Organizatia Natiunilor Unite pentru a stabili urmatorul set de obiective, obiectivele dezvoltarii durabile. Acest lucru va determina ambitia lumii pentru generatiile viitoare.

Lumea nu mai poate accepta ca educatia de baza e suficienta. De ce liderii lumii accepta ca pentru copiii din tarile in curs de dezvoltare este suficienta doar alfabetizarea de baza, atunci cand proprii lor copii isi fac temele la Algebra, Matematica, Stiinte si Fizica? Liderii lumii trebuie sa profite de aceasta ocazie pentru a garanta o educatie gratuita, de calitate, primara si secundara pentru fiecare copil. Unii vor spune ca este impracticabil, prea scump sau prea greu. Sau poate chiar imposibil. Dar este timpul ca lumea sa gandeasca mai vast.

Asa-numita lume a adultilor poate intelege, dar noi copiii nu. De ce tarile pe care noi le numim "puternice" sunt atat de puternice in a crea razboaie, dar sunt atat de slabe in a aduce pace? De ce este foarte usor sa dai arme, dar sa dai carti este atat de greu? De ce este atat de usor sa faci tancuri, dar sa construesti scoli este atat de greu? Traim in epoca moderna si credem ca nimic nu este imposibil. Am ajuns pe Luna in urma cu 45 de ani si probabil ca vom ateriza in curand pe Marte. Prin urmare, in acest secol al 21-lea, trebuie sa fim capabili sa oferim fiecarui copil o educatie de calitate.

Dragi frati si surori, dragi colegi, trebuie sa lucram, sa nu asteptam. Si nu doar liderii mondiali si politicienii, cu totii trebuie sa contribuim la asta. Eu. Tu. Noi. Este datoria noastra. Haideti sa devenim prima generatie care decide sa fie si ultima, haideti sa devenim prima generatie care decide sa fie ultima care vede clase goale, copilarii pierdute si potentiale irosite.

Sa fie ultima data cand o fata sau un baiat isi petrece copilaria intr-o fabrica.    

Sa fie ultima data cand o fata este fortata sa se casatoreasca in copilarie.                      

Sa fie ultima data cand un copil isi pierde viata in razboi.                                                  

Sa fie ultima data cand vedem un copil fara scoala.

Lasati aceasta concluzie sa ne apartina. Haideti sa incepem acest lucru... impreuna... astazi... chiar aici, chiar acum. Sa incepem acest lucru acum.”

Sunt doua o voci unice, doua voci care se vor auzite! Una este vocea puternica a milioane de fete din intreaga lume, care, in linistea auditoriului, razbate prin glasul calm al Malalei, pentru a infrunta impreuna terorismul, pentru a infrunta obscurantismul, pentru a infrunta teroarea rapirilor, maltratarilor fizice si psihice, abuzurilor sexuale, pentru a arata unei lumi intregi ca dreptul la educatie si la viata este un drept al lor. Cealalta voce, este vocea puternica a lui Kailash, exponentul hindus a zeci de mii de copii si tineri aserviti muncilor inrobitoare care ii transforma in sclavii profiturilor financiare. Copiii din intreaga lume, baieti si fete, deopotriva, au nevoie de educatie, nu de razboaie; au nevoie de pace, nu de teroare; au nevoie de hrana si locuinte, nu de politici reactionare de grup, care decimeaza familii intregi si le distrug satele. Tuturor copiilor le trebuie profesori si carti care sa ii educe, sa le deschida noi orizonturi si noi posibilitati, nu fanatici criminali care abuzeaza de numele credintei pentru a instaura teroarea; le trebuie spitale si medici si sali de clasa, nu vieti si vise si sperante distruse.

https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/peace/laureates/2014/yousafzai-lecture_en.htmlhttp://theirworld.org/news/malala-yousafzai-and-kailash-satyarthi-win-nobel-peace-prize-for-children-8217-s-rights-campaigning