RAIUL DISPARUT

Ceea ce construiesti ani de zile poate fi distrus peste noapte. Nu tine cont de asta. Construieste oricum…

     Este seara, tarziu. Incerc sa aleg pentru cineva mult prea drag mie, cateva amintiri de suflet din vraful de albume cu chipuri vii ce zambesc fericite, cu locuri insorite ce pastreaza mirosul si bucuria zilelor de vara sau atingerea placuta si moale a zapezilor de demult, uitate de timp in iernile copilariei. Incerc sa ma transpun in postura persoanei care va privi aceste fotografii, intr-una dintre serile pline de stele, la masuta unei terase oarecare, departe de casa, multumita de realizarile zilei si in acordurile calde ale melodiilor romanesti.

Visul... si dorul… si multumirea bucuriei… vor implini cu prisosinta acel sentiment cald, placut, numit “acasa”.

     ACASA... si lacrimile fierbinti imi curg pe obraz... Oare, de cate ori si in cate locuri am simtit caldura acestui cuvant fara egal, “acasa”? Poate, unele locuri au fost primitoare, altele nu… Poate, unii oameni inimosi m-au primit cu bratele deschise, intelegandu-ma… altii, nu… Poate, mi s-a deschis cu drag o usa, ca mai apoi sa mi se inchida alta pentru totdeauna. Dar nimeni, niciodata, nu a reusit si nu va reusi sa-mi ia bucuria sincera pentru toate acele clipe in care am daruit si am primit caldura locului, luminoasa deschidere a sufletului.

ACASA... 12 iunie 2016... ma pierd printre imagini si amintiri. De multe ori, Dumnezeu imi este atat de aproape incat, fara sa imi dau seama, ma atinge, ma mangaie cu blandete, imi sterge induiosat lacrimile... ma lasa sa simt din plin magia clipei si infinita forta a hazardului.

    14 iunie 1963 -14 iunie 2003 – 14 iunie 2016. Au fost 40, iar acum sunt 53 de ani in care s-au petrecut atatea... Culeg, cu surprindere si maini tremurande, o pagina uitata pe care sunt asternute cateva cuvinte de introducere si versurile expresive ale unei poezii care ma rascoleste…

Titlul: “Raiul Disparut”... Nu regasesc nici un nume dar, incercand sa o citesc, imi amintesc cu drag persoana care mi-a daruit-o. Sunt oameni care, de-a lungul vietii si prin lumina spiritului, iti ating sufletul cu dragostea si pasiunea pentru ceea ce fac, prin demnitatea cu care stiu sa raspunda provocarilor.

Zinca Nicolae, absolvent al Facultatii de Horticultura Bucuresti(1957), Doctor in agronomie, specialitatea protectia plantelor, director al uneia dintre cele mai apreciate Statiuni de Cercetare si Productie Viti-Vinicole a tarii in anii de dinainte de ‘90.

    Revad, ca prin farmec, anii copilariei cu dealurile Dragasanilor incarcate de viile din soiuri alese, cu strugurii care rad imbatati de soare si culoare, cu aleile statiunii ingrijit pietruite, strajuite de copaci din specii rare, cu rondurile pline de flori de sezon, multicolore, care inconjoara aleile si cele doua principale cladiri: cea veche, de forma unui veritabil conac boieresc, cea noua, de forma unei veritabile arhitecturi moderne. Totul este ingrijit, totul straluceste… oamenii in halate albe, pasionati si indrazneti specialisti si cercetatori, continuatori ai unei stravechi traditii zonale, serele de flori, sera biologica pentru protectia plantelor, laboratoarele, vinoteca, viile…

    Statiunea era, alaturi de Pepiniera Viticola din lunca Oltului, mandria orasului si a zonei. Era un spatiu sufletesc la care ma gandesc cu emotie si duiosie ori de cate ori incerc sa mi-l apropii, readucandu-mi-l aminte cu maci si flori in par, de Sanziene, cu dulceata fructelor parguite… in parfumul, formele si culoarea ruginie a toamnelor de o deosebita si neuitata frumusete…

     Crampeie de ganduri si de suflet au fost asternute pe hartie, la o aniversare, de condeiul si talentul celui care, ani de-a randul, a lucrat cu pasiune in cercetarea vini-viticola, Zinca Nicolae. Iar titlul, Raiul Disparut, pare a se potrivi atat de bine la tot ceea ce a insemnat prestigiu, harnicie, frumusete, competenta profesionala... Toate au disparut, lasandu-ti in suflet nostalgia minunatiilor ce pot fi create cu dragoste si pricepere de mana omului si tot de mana omului, distruse prin ura si interese obscure.

  “RAIUL DISPARUT”

            

     “Raiul de flori din lunca Oltului, care a existat la pepiniera viticola a statiunii Dragasani, nu a durat decat un an pentru ca el a disparut odata cu alerta specialistilor din agricultura, printre care si a marelui inpatimit al frumosului, ing. Leonid Osadci.”

Acest lucru se consemna la data de 14 iunie 1963.

Azi,14 iunie 2003, dupa 40 de ani, nimic din ce a existat pana la inceputul perioadei postrevolutionare nu se mai regaseste. S-a demolat si jefuit in mod barbar.

ADIO anilor de glorie care au disparut odata cu tineretea noastra. De ce a trebuit sa se intample toate acestea?

Era un rai de flori in vii

Si-n cantecul de ciocarlii

Parea pamantu-n sarbatoare

Iar strugurii razand in soare

Pareau mai aurii.

Petunii zvelte, gratioase

Si crizanteme, chiparoase,

Si gura leului la drum

Inmiresmau cu al lor parfum

Aleile frumoase.

Dar a venit un brigadier

Ce-a hotarat strigand la cer

“Sa piara florile din vii

In locul lor vreau balarii

Pe ele le prefer”.

Si voia-n fapta s-a facut

Sub sapa florile-au cazut

Taiate chiar din radacini

Si-n locul lor crescura spini

Sefu-i satisfacut.

De dragul lor, al florilor

Cu pas pierdut, cu pas usor

Adesea trec pe-acelasi drum

Dar triste-s locurile-acum

E trist al lor décor.

Cu sufletul de lacrimi plin

Mi-nabus plansul in suspin

Si-n semn de doliu pentru flori

Cu-al lor parfum si vii culori

Aceste versuri le inchin.

                 *

             *       *

Azi, dupa 40 de ani

E jale mare-n Dragasani

Raiul din lunci a disparut

Peste olteni s-a abatut

Taifun cu talibani.

S-au dus si pomi, s-au dus si vii

Alei cu plopi si garduri vii

Nimic din rai n-a mai ramas

Totul s-a dus, totul s-a ras

Hotarele-s pustii.

S-a jefuit, s-a demolat

In chip demonic, controlat

Nimic in loc nu s-a mai pus

Cum de-i mai rabda CEL DE SUS?

PACAT, MARE PACAT!

                           Nu-mi pare rau pentru ceea ce este nou si frumos.
                                   Imi pare rau pentru frumosul care a fost distrus!