DELFINII, FIINTE DRAGI INIMII MELE

“DESTUL PENTRU ZIUA DE AZI”

              Michael Jackson/ “Enough for today”/ Dancing the Dream

 Repetitiile de dans s-ar fi putut prelungi dincolo de miezul noptii, dar de data aceasta m-am oprit la ora zece. "Sper ca nu te superi," am spus, privind in partea de sus, “Oricum e de ajuns pentru azi."

O voce din camera de control m-a intrebat: "Esti bine?"

"Cred ca un pic obosit", am raspus.

Am luat canadiana pe mine si am coborat in hol. In urma mea se auzeau niste pasi alergand. Banuiam cui apartineau. 

"Te cunosc foarte bine", a spus ea, ajungandu-ma din urma. "Ce s-a intamplat?"

Am ezitat. "Ei bine, nu stiu cum suna asta, dar am vazut o imagine astazi in ziare. Un delfin s-a inecat intr-o plasa de pescuit. Din felul in care corpul i s-a incalcit in franghiile plasei, puteai deslusi atat de multa agonie! Ochii ii erau goi, dar exista inca acel zambet, acela pe care delfinii nu-l pierd niciodata, chiar si atunci cand mor...". Vocea mea se stinse.

Ea si-a pus usor mana intr-a mea. "Stiu, stiu."

"Nu, nu stii inca totul. Nu-i doar faptul ca m-am simtit trist, sau a trebuit sa ma confrunt cu faptul ca o fiinta nevinovata a murit. Delfinilor le place sa danseze… dintre toate vietatile marii, acesta e semnul lor distinctiv. Ei nu ne cer nimic, doar sar si danseaza exaltati prin valuri in timp ce noi ne minunam. Alearga inaintea navelor nu pentru a ajunge acolo primii, ci pentru a ne spune, "Totul e menit sa fie spectacol. Pastrati-va cursul, dar dansati in timp ce faci asta.”

“Prin urmare, eram acolo in mijlocul repetitiei si ma gandeam, "Ei distrug dansul.” Si atunci mi s-a parut drept sa ma opresc. Nu pot continua dansul, datorita fiintei ucise, dar cel putin pot pastra un moment de tacere, asa cum un dansator ar face pentru un altul. Are asta vreun sens? "

Ochii ei erau tandri. "Sigur, intr-un anumit fel . Probabil vom astepta ani de zile pana ce fiecare va intelege cum sa rezolve acest lucru. Sunt implicate atat de multe interese! Si este prea frustrant sa astepti pentru imbunatatiri, ziua de maine. Inima ta a vrut sa aiba un cuvant de spus astazi."

"Da", am spus, deschizandu-i usa. "Chiar am avut acest sentiment, si acesta este destul pentru ziua de azi."

 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

“Delfinilor dragi inimii mele, fiti ingaduitori fata de brutalitatea oamenilor…"

                                                                Claudius Aelianus (poet sec.2 e.n.)

Inca din documentele antice grecesti sau de pe desenele vazelor din acele timpuri, se spune si se arata cum delfinii sunt salvatori de vieti omenesti. Ei conduc vasele care nu gasesc tarmul, in porturi sigure sau salveaza oameni care sunt la un pas de moarte. De ce procedeaza aceste vietuitoare marine asa este un mister la care biologii incearca de mult sa gaseasca “cheia”.

      Cercetarea vietii si studierea delfinilor in libertate nu este deloc un lucru usor. Cercetatorii nu au descoperit inca, de ce delfinii se apropie de bunavoie de oameni. Nici „limbajul“ acestora nu a putut fi inca deslusit. Nu se stie daca sunetele pe care le fac delfinii atunci cand vad o persoana, au menirea de a o saluta sau de a-i avertiza pe delfinii din larg ca exista un anumit pericol. 

Atunci cand aceste mamifere blande salveaza o viata de om sau alte vietuitoare, este posibil sa o faca instinctiv, datorita unui comportament innascut. Astfel, in momentele sale de dificultate, omul corespunde unui pui de delfin neajutorat. Acelasi lucru se intampla si in cazul in care persoana este ranita. Delfinii o tin la suprafata pentru a nu se ineca, exact asa cum ar proceda cu un frate de-al lor. 

      “S-a semnalat salvarea de la inec de catre delfinii din apele japoneze (aproape de peninsula Awa-Kazusa), a unor pescari epuizati ce-si inclestasera degetele crispate in pielea lor, pana la malul aflat la 67 km departare, unde i-au depus pe uscat. 

De remarcat este faptul ca pielea delfinilor este foarte sensibila si delicata, orice atingere putand sa o raneasca, iar afectarea unei zone mai mari poate provoca delfinului un soc traumatic. Din cauza ranirii pielii, cu toata ingrijirea atenta ce li se da, pier foarte multe exemplare pe durata manipularii catre delfinarii sau laboratoare. 

      Delfinii care i-au salvat pe pescari, au actionat in complet dezacord cu reflexul lor neconditionat, care poruncea sa se elibereze cat mai urgent de obiectul care provoca durerea. Degetele crispate ale pasagerilor, infipte nemilos in pielea lor, atat de sensibila si brazdata de atatia nervi, trebuie sa fi provocat delfinilor dureri groaznice….Cei sapetezeci de kilometrii pana la mal au fost, fara indoiala, pentru ei un supliciu, impotrivindu-se clar tuturor instinctelor…

    Reflexele absolut necesare vietii, au fost insa reduse temporar, printr-o actiune intentionala si inteligenta. Trebuie sa recunoastem in delfini niste fiinte capabile de o viata inteligenta si sociala, la dimensiuni care vor ramane in mare parte inaccesibile si de neinteles, pur si simplu pentru ca oamenii sunt oameni si delfinii delfini. O actiune constienta, efectuata in vederea unui scop, indreptata la un moment dat impotriva instinctelor primare si blocand intr-un anumit fel reflexele si instinctele de conservare, pare sa fie o marturie suficienta a ceva pe care l-am putea numi inteligenta, sau poate, mai bine spus, intelect”

      Informatiile despre salvarea oamenilor de catre delfini dateaza din antichitate. Cand au existat atacuri ale rechinilor asupra oamenilor, delfinii au fost cei care au venit sa-i salveze, in ciuda faptului ca nu au fost chemati pentru asta. Un surfer din California a fost atacat de un rechin, cand un pod (familie) de delfini l-a inconjurat, ducandu-l spre mal. La fel, trei pescari naufragiati au fost protejati de niste delfini care au pus pe fuga rechinii ce le dadeau tarcoale. Multi oameni au fost salvati in acelasi fel. Delfinii protejeaza nu numai oamenii, ci si alte vietuitoare. Un post de televiziune Canadian a filmat cum delfinii au salvat un pui de foca care se pierduse in apele de mica adancime de langa o plaja, iar curentii il impiedicau sa ajunga in larg. In 2008, un delfin a salvat o balena si pe puiul ei, care esuasera pe o plaja. Oamenii nu aveau cum sa o ajute, insa un delfin, pe nume Moko, s-a pus intre balena si mal, ghidand-o spre larg.

      Oare, ce atitudine ar trebui sa avem noi, oamenii, fiinte inteligente superioare, vis-à-vis de acest misterios comportament altruist care, indiscutabil, apropie inteligenta delfinului de cea umana? Cum ar trebui sa interpretam noi dorinta lor nevinovata de a ajuta o fiinta dintr-o alta specie, de a se juca si de a interactiona cu ea? Cum reusesc delfinii, aceste fiinte minunate, sa perceapa durerea, strigatul interior, de multe ori neauzit, de ajutor, al altor vietuitoare? Ar constitui acest comportament un motiv in plus pentru a ocroti delfinii cu mai mult devotament si de a-i trata ca fiinte cu o altfel de inteligenta, net superioara, cu un comportament, uneori, mult mai “uman” decat al nostru?

    “Este posibil ca noi sa fi descoperit, totusi, o civilizatie straina, aici pe Terra, pe propria noastra planeta? O civilizatie complet diferita si incompatibila cu civilizatia noastra umana…?”

Sa fie acesta un motiv destul de puternic pentru a trata aceasta planeta spectaculoasa si cu un potential nebanuit, ca pe o adevarata mama ce are grija de toti copiii sai, de a ne stradui sa salvam de la o disparitie inevitabila creaturile celorlalte specii, copii ale aceleasi mame, copii ucisi in mod inutil si grotesc prin neglijenta noastra, prin practicile noastre barbare, inumane, folosite pentru distractie sau pentru profit?

Suntem aici pentru atat de putin timp!... Suntem inca aici, in acest RAI pe care Dumnezeu ni l-a daruit!... Sa ne bucuram de biodiversitatea si de frumusetea-i mirifica, ocrotindu-l si pastradu-i intacta unicitatea, ca pe o grandioasa opera de arta a Universului caruia ii apartinem!

           "Exista multe minti sclipitoare pe pamant si nu toate sunt ale oamenilor."

                        Anthony Douglas Williams / “Inauntrul modelului divin”

Ludvik Soucek – “Banuiala unei umbre”