VREAU SA STRIG

 

"Singura solutie pentru pace 
Este sa ne crestem nivelul de spiritualitate"

STRIG

Impotriva ignorantei oamenilor ce-si cumpara diamante si coliere
Si abia mai reusesc sa-si plateasca cursurile
A celor care, inscrisi intr-o clasa, nu-si cunosc profesorul
Cat de josnici au ajuns oamenii pentru bani si cat rau pot face!

Copiii omoara alti copii numai pentru distractie
In loc sa-si foloseasca mintea sau mana, se folosesc de arma
Vor sa faca parte dintr-o gasca, dar nu stiu cine o conduce
Tragedie peste tragedie, asta ma omoara!

Suntem atatia oameni in agonie si n-ar trebui sa fie asa
Prea ocupati sa ne focusam pe noi insine si nu pe Maretie
Trebuie sa aiba loc o schimbare pentru vremurile astea
Trebuie sa ne repozitionam si sa intoarcem pagina

Traim inchisi precum animalele si canibalii
Mancandu-ne unii pe altii de vii pentru a supravietui
Fiecare zi este o problema, cat timp ne luptam si rivalizam
Linistea sufleteasca este atat de greu de gasit

Vreau sa strig, sa-mi ridic mainile si sa strig
Pentru ce toata aceasta nebunie?
Toate astea ma fac sa strig
Stii ca ma fac sa strig
Sa-mi ridic mainile si sa strig
Pentru ce toata aceasta nebunie?
Toate astea ma fac sa vreau sa strig, chiar acum

Probleme, complicatii si acuzatii
Dezbinand natiunile si rasele intre ele, izbucneste razboiul
Nicio dispozitie pentru despagubire, singura solutie pentru pace
Este sa va cresteti nivelul de spiritualitate

Cum traim cu aceste minti invaluite, viziuni intunecate
Inselaciuni si indecizii, fara credinta, fara religie, cum traim?
Ceasul ticaie, sfarsitul se apropie, nu va fi niciun avertisment
Dar noi traim ca sa vedem zorii

Cum putem predica, cand noi facem totul ca lumea sa fie
Iadul pe Pamant, care ne tortureaza mintile?
Trebuie sa ne unim, sa transformam intunericul in lumina
Si atunci dragostea va straluci in inimile noastre

Suntem deconectati de la iubire, fara respect pentru celalalt
Ce s-a intamplat cu protejarea aproapelui?
V-ati otravit trupul si sufletul pentru un minut de placere
Dar distrugerile pe care le-ati facut sunt ireversibile

Copiii se nasc dependenti de droguri si bolnavi
Valorile familiale sunt renegate, viata nu este vesnica
Presiunea creste si eu m-am saturat
Vreau sa strig, sa-mi ridic mainile si sa strig
Pentru ce toata aceasta nebunie?

Toate astea ma fac sa strig
Stii ca ma fac sa strig
Sa-mi ridic mainile si sa strig
Pentru ce toata aceasta nebunie?
Toate astea ma fac sa vreau sa strig, chiar acum

Adevarata cruzime a lumii in care traim este descrisa, cu perfecta precizie si maiestrie, in melodia Shout, interpretata de Michael Jackson. Mesajul transmis este semnificativ si se refera la realitatea teribila pe care o traim si al carei impact il simtim strangandu-se tot mai mult in jurul nostru, ca si o chinga. Trecutul este mai prezent ca niciodata. Versurile melodiei reflecta destinatia sumbra spre care este impinsa din ce in ce mai mult societatea si rasa umana, prin tot mai multe interdictii si ingradiri ale libertatilor, prin renegarea valorilor familiale traditionale si a celor crestinesti. Putini pot transmite un mesaj uman de o asemenea forta, care sa aiba un asemenea impact. Toata aceasta dementiala transformare, spre care este dirijata in continuu omenirea, este magistral concentrata in versurile acestui cantec. Prezentul, la fel ca si trecutul, se vede si se simte. Viitorul se intrezareste si pare a fi unul monstruos. Totdeauna, somnul ratiunii va naste monstri, care mai de care mai sofisticati.

Un strigat atat de puternic, poate lua nastere doar ca raspuns la efectele dezastruoase ale degradarii morale a omului. In spatele melodiei, insa, nu se afla decat compasiune si empatie umana. Omenirea este vadit impinsa spre o lume in care nimic nu mai este sacru. Manipularea si minciuna iau locul adevarului, iar adevarul devine o chestiune interpretabila in functie de temperamentul si puterea celui care-l pretinde. Se tinde intr-una spre distrugerea valorilor spirituale, caracterului uman, crezurilor, moralitatii. Totul se rastalmaceste si se inlocuieste cu asa-zisele “valori progresiste”.

In strigatul acesta, se simte strigatul nostru indreptat impotriva nedreptatilor sociale si economice, impotriva urii si invrajbirilor rasiale si etnice, impotriva discriminarilor de orice fel, impotriva impunerii unor legi de ingradire a libertatilor, impotriva politicilor de globalizare si a infatuarii celor care se cred deasupra tuturor, cu drept de viata si de moarte asupra celorlalti, impotriva celor ce promoveaza conflictele armate si de strada, impotriva prostitutiei, pedofiliei, crimelor savarsite asupra copiilor din scoli, impotriva acelora care folosesc credinta ca si mijloc de reglare a conturilor si de decimare a celor care nu le impartasesc opiniile, impotriva celor ce folosesc numele lui Dumnezeu si al lui Iisus ca justificare pentru propriile dorinte de parvenire, pentru propriile porniri criminale izvorate dintr-o rautate feroce, impotriva acelora care batjocoresc si calca in picioare tot ceea ce nu are legatura cu propria lor credinta sau propriul lor statut sau propria lor opinie.

M-am intrebat de multe ori, in ultimii ani, pe masura ce realitatea a devenit din ce in ce mai cruda si de neinteles, pe masura ce valorile umane au fost rasturnate si inlaturate sistematic, cum isi poate cineva pastra verticalitatea in fata agresiunii masive venite din partea mass-mediei si a celor din jur, in fata gandurilor negative venite din partea acelora care ii doresc ingenunchiarea sau eliminarea? Imi imaginez cat de cumplit de greu trebuie sa fie sa combati toata negativitatea venita din partea cuiva. Cum poate cineva sa suporte, zi de zi, acest tip de atac personal vicios? Cum poate sa continue? ... De unde gaseste forta interioara necesara pentru a merge mai departe? Cum, oare, se mentine in viata?... 

Si, de fiecare data, ca un lait motiv, aud o anumita rugaminte, o rugaminte adresata cu lacrimi in ochi, tuturor, intr-unul dintre cele mai negre si deznadajduite momente ale vietii: “Inainte de a ma judeca, intrebati-va daca nu cumva totul este o minciuna si apoi incercati din greu sa ma iubiti!”

Alte ori, ma intreb: Ce anume ne determina sa credem cu atata putere in chemarea si forta noastra launtrica? Iar raspunsul il gasesc de fiecare data in cuvintele si gandurile spuse in momentele de cumpana: “Nu conteaza cum, dar cel mai puternic lucru din lume este mintea umana si rugaciunea, credinta pe care o ai in tine insuti, increderea si perseverenta. Nu conteaza cat timp iti ia sa faci un lucru, o faci din nou pana cand iti iese bine. Si totdeauna sa crezi in tine. Nu conteaza daca cine se afla in jurul tau este o persoana negativa sau penetreaza energie negativa in tine, blocheaza-l. Pentru ca ceea ce crezi, vei deveni."

Cand credem, cu convingere de nezdruncinat, in puterea gigantica a subconstientului nostru, ea este cea care ne vindeca, ne inspira, ne sustine, ne permite sa ne impacam cu noi insine si cu cei din jur, armonizandu-ne astfel existenta. Eliberarea pe care o cautam o gasim in noi, sub acel munte de vinovatie, nevinovatie si durere. Si, nesperat, simtim cum ne cresc aripile - cele despre care nu credeam ca vor mai creste vreodata.

Totul se regaseste intr-un nou inceput. In marea poezie a vietii, in universul existential, vom retrai acele cicluri nesfarsite de viata, pentru care „sfarsitul” trece mereu intr-un nou inceput. Lumina aprinsa de noi insine, pentru a risipi intunericul dimprejur, ne va lumina propria fiinta. Adevarul este cel care ne va elibera. Idealurile si realizarile ne vor fi purtate precum cerul intunecat al noptii isi poarta nemuritoarele stele.

“Shout” – Michael Jackson – album “The Ultimate Collection”

Citatele: din Michael Jackson