Michael Jackson – DAVE-DAVE

 

 “Metaforic vorbind, el a fost ca un tata pe care nu l-am avut niciodata”

 

“L-am intrebat: “Michael, cum poti sa faci asta? Cum poti sa-ti petreci timpul cu acesti copii care sunt pe moarte si apoi, de acolo, sa mergi pe scena ca sa dai tot ce poti in spectacol? - El a raspuns: “Cum sa nu pot? Daca acesti copii vor sa ma vada, eu stiu ca singur nu sunt important, dar Michael Jackson superstarul este, si daca eu pot face un copil sa traiasca un minut in plus, sau o ora, sau o zi, sau o luna, atunci cum sa nu merite sa fac asta?” Michael intotdeauna a fost asa. Daca el primea un telefon de la cineva, ca un copil e pe moarte, lua avionul si, odata ajuns acolo, ii spunea: “Am sa ma intorc peste doua saptamani sa te vad” – si, in felul acesta, prelungea de multe ori viata copiilor. Prin aceasta promisiune, le dadea copiilor ceva pentru care meritau sa astepte cu nerabdare si sa depaseasca astfel un prag limita. Este de admirat asa ceva.”/ David Nordahl, artist.

Maya Angelou spunea ca "oamenii vor uita ceea ce ai spus, vor uita ceea ce ai facut, dar nu vor uita cum i-ai facut sa se simta"… Iar copiii s-au simtit, cel putin sufleteste, vindecati! Si nu numai ei!... Oameni din toate colturile lumii au inteles prea bine din mesajele cantecelor sale, din modestia si umanismul care l-au caracterizat tot timpul, cate ziduri pot fi spulberate, cate sperante pot inflori peste noapte prin compasiune si responsabilitate fata de toti aceia care au nevoie de putina atentie, ingrijire si dragoste sufleteasca. Acesta ar fi viitorul pe care umanitatea il asteapta, chiar daca unii sustin ca nu ar fi nevoie de un astfel de viitor, bazat pe grija omului fata de om.

Una dintre intamplarile adevarate care zugavesc cel mai bine portretul unui om al carui scop declarat a fost acela de a vindeca lumea, in primul rand prin vindecarea copiilor ei, este povestea dramatica, impresionanta a lui Dave-Dave, atat prin fapta terifianta generata de un parinte iresponsabil, cat si prin fapta de un profund umanism a celui care i-a acordat, cu multa dragoste, tot ajutorul posibil.

Povestea Lui Dave-Dave a inceput in vremea cand baiatul avea aproximativ 5-6 ani, iar parintii sai treceau printr-un divort foarte greu. Tatal lui nu dorea ca mama sa obtina custodia deplina, asa ca, intr-una din zilele de vizita, intr-o camera de hotel unde se aflau el si copilul, si-a pus in gand sa infaptuiasca o crima dubla. A turnat gaz pe Dave, copilul sau, si pe el insusi. Dar, atunci cand a fost vorba sa-si dea foc singur, s-a speriat si a actionat numai asupra copilului. 

Focul a ars 90% din suprafata corpului baietelului de numai 6 anisori. Aceasta fapta se intampla in anul 1983. Dumnezeu, insa, l-a binecuvantat pe copil, ajutandu-l sa treaca de momentul acela tragic si sa-l intalneasca pe Michael, care i-a fost un real sprijin. El a reprezentat firul acela de viata si speranta de care Dave s-a agatat pentru a supravietui. Copilul a supraviatuit, dar, pana a crescut, a trecut cu greu prin chinurile iadului si prin toate interventiile chirurgicale pentru a reveni, pe cat posibil, la normal. Tatal lui a fost arestat si condamnat la inchisoare pe viata.

La momentul respectiv, acest caz deosebit de grav i-a atras atentia lui Michael care si-a propus sa-l intalneasca pe copil. Mama lui Dave l-a contactat pe Michael, rugandu-l sa-l viziteze la spital. Bineinteles ca el si-a facut timp sa-l vada pe Dave si astfel, au devenit prieteni. Timp de aproape 30 de ani, Michael i-a oferit un sprijin enorm, atat emotional cat si financiar, iar Dave, care si-a petrecut o mare parte din copilarie la casa din Encio si la ferma Neverland, s-a apropiat foarte mult de acela care ii devenise aproape ca un tata. Michael a dorit chiar sa-i plateasca multiplele interventii chirurgicale, dar mama baiatului avea o asigurare care acoperea toate acele cheltuieli.

Profund recunoscator pentru tot ajutorul primit, tanarul Dave-Dave a fost prezent la inmormatarea lui Michael si, cu o tulburatoare sinceritate, a adus un emotionant elogiu prieteniei lor, amintind de sensibilitatea si delicatetea sufleteasca deosebita a celui care l-a ajutat atat de mult pe tot parcursul vietii, despre grija si neconditionata sa daruire, trasatura de caracter pe care, in afara de prietenii lui adevarati, fanii si admiratorii sai, putini oameni o cunosc si i-o recunosc, pretuind-o la adevarata ei valoare. Iata ce isi aminteste Dave:

“A fost o experienta destul de neasteptata. Totul a inceput cu o bataie pe umar. M-am intors si Michael era acolo. In acel moment ne-am imbratisat. Relatia noastra a inceput cu o imbratisare care nu s-a incheiat de-a lungul intregii noastre prietenii. 

Michael a fost ca un tata pentru mine. Mi-a dat o multime de sfaturi bune si mi-a aratat o multime de lucruri despre lume. Pentru mine, el a fost realmente o sursa de sprijin emotional. Prin el am pierdut o persoana importanta in viata mea.

Cred ca ceea ce oamenii nu reusesc sa inteleaga la Michael este faptul ca el a fost o fiinta umana. De-a lungul anilor a fost stigmatizat de mass-media, fapt care nu a facut bine nici lui, nici celor din jurul lui. A fost un om deosebit. Nu a ranit niciun suflet si ma bucur sa-i fi fost prieten in toti acesti ani, sa-I fi fost prieten devotat.

A fost prietenul meu prin tot ce am trecut. A fost singurul meu prieten si pot sa spun ca a fost alaturi de mine mereu. A avut intr-adevar un impact covarsitor asupra vietii mele, si asta nu pentru ca era o celebritate. Ci, pentru ca a trecut prin lucruri asemanatoare cu cele prin care am trecut eu.

Michael mi-a oferit un sprijin emotional enorm. A fost acolo pentru mine ori de cate ori am avut nevoie sa vorbesc cu el. Mi-a deschis portile Neverlandului, ca pe un mijloc de evadare. Metaforic vorbind, a fost aproape ca un tata pe care nu l-am avut niciodata”.

Nu trebuie uitat faptul ca Michael, de-a lungul intregii sale vieti, a oferit nu numai ajutor material si financiar, dar si emotional, fara a pretinde ceva in schimb. El a inteles ca in viata spirituala, cel mai important lucru este sa simti cu toata fiinta ta care este vointa lui Dumnezeu, care este menirea ta si sa faci tot ce depinde de tine sa o implinesti. In acest sens, a marcat profund si binefacator viata multor persoane din diferite colturi ale lumii, in special pe cea a copiilor. Prin arta sa, nesupusa compromisului, prin felul bland de a fi, a inspirat iubire, bunatate, compasiune, modestie, motivandu-i pe foarte multi sa aiba grija de semenii lor, mai ales de cei aflati in dificultate.

Toate aceste virtuti sunt universal valabile indiferent de nationalitate, rasa, religie, cult, stare sociala, integrare si pregatire profesionala. Prin puterea exemplului, el a fost unul dintre acele “puncte de lumina” care, de-a lungul timpului, au aparut in momentele de criza ale omenirii, demonstrand inca o data cat de importante sunt calitatile esentiale ale fiintei umane, cat de necesare sunt trezirea si mentinerea lor si ce efecte benefice au ele asupra umanitatii.

Acest cantec a fost scris de Michael pentru toti copiii

COPIII  PIERDUTI 

Ne rugam pentru parintii nostri,
Ne rugam pentru mamele noastre
Dorindu-le familiilor noastre numai bine
Cantam melodii pentru cei care se saruta
Dar nu si pentru cei disparuti
 
Deci, acest cantec este pentru toti copiii pierduti
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti,
Dorindu-le numai bine si dorindu-le sa fie acasa
 
Cand stai acolo adresandu-mi-te,
Numarandu-ti binecuvantarile
Oferindu-mi din timpul tau
Cand ma duci la culcare, inima mea plange
Pentru ca eu pastrez un loc
 
Pentru toti copiii pierduti
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti,
Dorindu-le numai bine si dorindu-le sa fie acasa
 
Acasa, impreuna cu tatii lor
Afectuosi si calzi, iubindu-si mamele.
Vad usa deschisa larg
Dar nimeni nu te poate gasi
 
Deci, rugati-va pentru toti copiii pierduti
Sa ne rugam pentru toti copiii pierduti
Ganditi-va la copiii pierduti, dorindu-le numai bine
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti
Ganditi-va la toti copiii pierduti
Dorindu-le numai bine si dorindu-le sa fie acasa
 
85, 90, 95, 100
Iata-ma-s aici, pregatit sau nu
Ultimul in padure e un mar putred
E atata liniste in padure
Priveste la toti copacii
Si toate florile minunate
Se intuneca
Cred ca mai bine mergem acasa acum

“Lost children” este cantecul care simbolizeaza, poate cel mai bine, compasiunea si durerea resimtita fata de copiii aflati in situatii dificile. Este destinat nu numai copiilor pierduti, ci si copiilor pe care Michael i-a ajutat neconditionat si dezinteresat, tuturor copiilor lumii care au nevoie de ajutor, data fiind situatia precara in care se afla ei la un moment dat: grav bolnavi, bolnavi in stadiu terminal, saraci, flamanzi, cu dizabilitati, maltratati, abandonati de parinti, cu parintii disparuti, decedati sau morti in razboaie.

Fara sentimentul nepretuit al dragostei si al ajutorului neconditionat venit din partea parintelui sau aproapelui, fara acel sentiment atat de deosebit si in acelasi timp atat de profund inradacinat sufleteste, numit simplu: ”acasa”, oricare om, dar mai ales oricare copil este pierdut, dezradacinat, lipsit de acel cineva care sa ii intinda umarul pentru a-l sustine si proteja, care sa il iubeasca neconditionat si dezinteresat, sa il inteleaga, sa il mangaie, sa il imbratiseze. Este, sufleteste, copilul nimanui. Indiferent cat de mult ar darui, este “lost children” ai propriei sale vieti…

Si totusi, in ungherul cel mai launtric al sufletului acestui copil, exista acel ”taciune incandescent” a carui lumina, dar si caldura, sfideaza puterea intunericului, strabatand necontenit abisul care il inconjoara si care desparte emotional lumea de el, pentru a-i gasi in sfarsit eliberarea de care are atata nevoie.