Michael Jackson – SO THE ELEPHANTS MARCH

Calatorule, te-ai oprit vreodata sa simti lacrimile Pamantului?

ASADAR, ELEFANTII MARSALUIESC

“Un fapt curios despre elefanti este acesta: pentru ca el sa supravietuiasca, nu trebuie sa cada. Oricare alt animal se poate prabusi si se poate ridica din nou. Insa, un elefant ramane intotdeauna in picioare, chiar si cand doarme. Daca unul din turma aluneca si cade, devine neputincios. El zace cazut pe o parte, prizonier al propriei greutati. Desi, la primejdie, ceilalti elefanti se vor strange in jurul lui si vor incerca sa-l ridice din nou, de obicei nu este de ajuns pentru a-l ajuta. Cu respiratia tot mai greoaie, elefantul prabusit moare. Ceilalti stau de veghe, apoi incet, incet, pornesc mai departe.

Am invatat asta din cartile despre natura, dar ma intreb daca ele au dreptate. Nu exista, oare, un alt motiv pentru care elefantii nu pot sa cada? Poate chiar ei au decis sa nu o faca. Sa nu cada este misiunea lor. Fiind cei mai intelepti si mai rezistenti intre animale, ei au facut un pact. Imi imaginez ca asta a fost in urma cu eoni de timp, cand erele glaciare s-au incheiat. Miscandu-se in turme destul de mari pe suprafata pamantului, elefantii au zarit pentru prima data oameni, fiinte minuscule umbland dupa prada prin ierburile inalte, cu sulitele lor de silex. "Ce frica si ce furie are creatura asta!" gandeau elefantii. "Dar el va mosteni pamantul! Suntem destul de intelepti sa vedem asta. Sa-i dam un exemplu."

Dupa care, elefantii si-au pus capetele lor carunte laolalta si au meditat. Oare, ce fel de exemplu ar putea sa-i arate ei omului? Puteau sa-i arate ca puterea lor era cu mult mai mare decat a lui, ceea ce cu siguranta era adevarat. Isi puteau arata furia in fata lui, aceasta fiind destul de napraznica pentru a dezradacina paduri intregi. Sau l-ar putea stapani pe om prin frica, calcandu-i ogoarele si strivindu-i colibele. In momentele de mare frustrare, elefantii salbatici vor face toate aceste lucruri, dar ca grup, punandu-si capul laolalta, au hotarat ca omul va invata cel mai bine dintr-un mesaj mai amabil.

„Sa-i aratam respectul nostru pentru viata", au spus ei!

Si din acea zi, elefantii au fost creaturi tacute, rabdatoare, pasnice. Ii lasa pe oameni sa-i calareasca si sa-i exploateze ca pe niste sclavi. Exilati din marile campii africane, unde au trait candva ca lorzi, le permit acum copiilor sa rada de trucurile lor de la circ. Insa, mesajul cel mai important al elefantilor se afla in deplasarea lor. Deoarece ei stiu prea bine ca a trai inseamna a te deplasa. Zi dupa zi, generatie dupa generatie, turmele marsaluiesc, o masa mare de viata ce nu se lasa doborata niciodata, o forta de neoprit a pacii.

Animale nevinovate, nu banuiesc ca in tot acest timp vor pica de la un glont cu miile. Vor zace in praf, mutilate de lacomia noastra nerusinata. Masculii mari cad primii, asa incat fildesii lor sa poata fi transformati in brelocuri. Mai apoi, cad femelele, asa incat oamenii sa aiba trofee. Puii alearga tipand de la mirosul de sange al mamelor lor, dar nu reusesc sa fuga din fata armelor. In tacere, cu nimeni alaturi sa-i alapteze, vor muri si ei, iar oasele lor se vor albi la soare.

In mijlocul atator condamnari la moarte, elefantii ar putea sa renunte. Tot ce trebuie sa faca este sa cada la pamant. Asta ar fi de ajuns. Nu au nevoie de niciun glont. Natura le-a daruit demnitatea de a se intinde pe pamant si de a-si gasi odihna. Dar, ei isi amintesc vechiul lor pact si legamantul fata de noi, care este sacru. Asadar, elefantii marsaluiesc si la fiecare calcatura a lor prin tarana se aud cuvintele: "Priveste, invata, iubeste! Priveste, invata, iubeste!"  

Le auziti? Intr-o zi, spre rusinea noastra, fantomele a zeci de mii de lorzi ai campiilor vor spune: "Noi nu va uram! Nici acum nu intelegeti asta? Am fost dispusi sa cadem, pentru ca voi, dragi fiinte lipsite de demnitate, sa nu mai cadeti niciodata!”

Dancing the Dream/ So, the Elephants March/ de Michael Jackson

 

 

 

Povestirea este o cutremuratoare si emotionanta lectie de viata, care transmite atat de mult! Fiecare cuvant in parte reveleaza legatura profunda dintre artist si creatia sa, care e unica... Este nu numai istoria nobilului elefant si a conditiei sale ci, prin similitudine, este istoria vietii artistului, a propriilor aspiratii, a rezistentei in fata provocarilor la care i-au fost expuse personalitatea, caracterul profund uman, vointa de a fi un mesager al nonviolentei si al unitatii in realizarea idealurilor de pace si buna intelegere. 

Destinul elefantului este destinul omului OM, acela pentru care demnitatea reprezinta coloana lui vertebrala, o forta de neoprit a pacii si a bunului simt, o forta care a ajuns sa incomodeze atat de mult prin maretie si fapta, o forta care poate spune oricand un “nu” hotarat violentei, aratand umanitatii ca nu forta bruta este singura solutie pentru rezolvarea unor probleme cu care se confrunta lumea, ci intelepciunea. Intelepciunea, acea trasatura de caracter care indeamna la folosirea mintii pentru gasirea unor solutii viabile care sa nu implice distrugerea mediului inconjurator, a vietuitoarelor si a rasei umane. Intelepciunea, acea trasatura de caracter care innobileaza. Maretiei sufletului i se opune insa lacomia si insatietatea, dorinta omului avid de putere caruia nu-i pasa de cat de necinstite si inumane sunt mijloacele pe care le foloseste, considerand ca tot ceea ce este viu trebuie sa fie la discretia si bunul lui plac. Prin lipsa ei de noblete, aceasta categorie de oameni a ajuns factorul determinant intr-un genocid mut si trist, prin masacrarea uriaselor mamifere, prin distrugerea mediului inconjurator si chiar a propriilor semeni.  

Asadar, omule “puternic” care dai dovada de atata infatuare, daca doresti sa distrugi maretia si mostenirea unui om, loveste-l, asa cum deja ai mai facut-o, in demnitatea lui, calca-i onoarea in picioare, loveste-l acolo unde il doare mai tare, umileste-l facandu-l sa creada ca-i vrei numai si numai binele. Sugruma tot adevarul fiintei lui. Batjocoreste sentimentul divin care-l inalta, iubirea fata de semenii lui si fata de copii. Zadarniceste-i increderea in el insusi si in preceptele morale si divine dupa care s-a condus intreaga lui viata si care i-au fost insuflate prin vie credinta. Pozitioneaza-l la polul opus realitatii care-l defineste. Inventeaza! Nu adevarul este cel pe care tu il cauti atunci cand vrei sa-i intinezi memoria. Umbreste nobletea care i-a sustinut spiritul, folosind idealul sincer in care a crezut si pentru care a luptat, impotriva lui. Si, mai ales, fa asta atunci cand el nu mai este printre noi, cand el nu se mai poate apara! Atinge-l in ce a avut el mai scump: familia, copiii, oamenii care-l apreciaza. Discrediteaza Divinul din acest Om! Cel care a generat mereu lumina, ganduri bine intentionate si altruiste, fapte in folosul umanitatii, impiedica chiar si acum, prin mostenirea sa, pe cei care au cu totul alte interese decat binele ei.

Asadar, intre Universul Infinit, care este deasupra tuturor, si Pamantul fara asemanare, unde ar trebui sa pasim numai cu veneratie, este destul loc pentru noblete ca si pentru rautate, pentru bucurie ca si pentru tristete. Liberul arbitru ne apartine.

Mesajul din final este cutremurator! Cine vrea sa il inteleaga, il intelege. Cine nu, cauta diverse motive pentru a justifica actiunile reprobabile ale celor care au vrut sa intineze memoria unui om de o valoare incontestabila.

 

 

 

Michael Jackson – BREAKING FREE & BERLIN 1989

 

“Trebuie sa oprim prejudecata. Trebuie sa oprim ura. Trebuie sa incetam sa traim cu frica fata de proprii nostri vecini.”

 

DISTRUGERE FARA SENS                 

Toata aceasta agitatie, toata aceasta isterie
Timpul, spatiul, energia – o simpla teorie
Tot ceea ce am conceptualizat am creat                                                                       
Lucruri adorate, ori profund detestate.

De unde incepem si unde sfarsim
Sageata timpului nu o mai oprim  
Ce sens au acele promisiuni incalcate
Acele scrisori de afectiune neexpediate...  

Dancing the Dream/ Breaking Free/ de Michael Jackson

“NOI nu mai este o alegere, nu daca tu si eu vrem sa convietuim impreuna. NOI ne uneste, creste puterea noastra.”

BERLIN 1989

“Urau Zidul, dar ce puteau face? Era prea puternic pentru a-l strapunge. 

Se temeau de Zid, dar nu teama a fost cea care i-a determinat sensul? Multi dintre cei care au incercat sa treaca dincolo de el, au fost ucisi.

Nu aveau incredere in Zid, dar cine ar fi avut? Dusmanii au refuzat sa dea jos o singura caramida, indiferent cat de mult s-au prelungit negocierile de pace.

Zidul a ras sumbru. "Va voi invata o lectie buna!", s-a laudat el. "Daca voi chiar vreti sa construiti pentru eternitate, nu va deranjati cu pietre. Ura, teama si neincrederea sunt mult mai puternice.”

Stiau ca Zidul are dreaptate si aproape ca au renuntat. Numai un singur lucru i-a oprit. Si-au amintit cine este de partea cealalta. Bunica, varul, sora, sotia. Chipuri dragi care ardeau de dorinta de a fi vazute.

"Ce se intampla?" a intrebat Zidul, tremurand. Fara sa stie ce fac, ei se uitau peste Zid, incercand sa-i gaseasca pe cei dragi lor. In tacere, de la o persoana la alta, iubirea isi continua opera invizibila.

"Opriti-va!" a strigat Zidul. "Ma prabusesc!" Dar, era prea tarziu. Un milion de inimi se regasisera. Zidul se prabusise inainte de a ajunge jos.”

Dancing the Dream/ Berlin 1989/ de Michael Jackson 

 

Numai printr-o dorinta puternica de adevar, de incredere si respect, pentru a ajunge cu intelegere si caldura la sufletul celuilalt, putem darama zidurile care ne separa, putem construi poduri peste apele intolerantei! Mii, sute, zeci de ani oamenii au fost obligati sa traiasca intr-un mediu extrem de ostil si, in ciuda tuturor barierelor care le-au fost impuse, nu le-au fost infrante vointa si omenia, demnitatea si dorinta lor de libertate si emancipare; nu si-au pierdut sufletul si nici dragostea pentru semenii si rudele lor... In esenta, prin ce s-a deosebit zidul acesta fata de atatea alte ziduri, vizibile s-au invizibile, care au separat omenirea de-a lungul istoriei? Mii de ani de incrancenare in ridicarea si mentinerea unor ziduri ale sclaviei, neacceptarii si intolerantei din ce in ce mai eficiente pentru cei ce le-au conceput si zidit! 

Prin ce s-a deosebit acest zid fata de alte mii de ziduri ridicate, caramida cu caramida, de conchistadori, imperialisti si colonialisti in fata popoarelor bastinase din teritoriile ocupate (unora nici nu le-au mai trebuit ziduri, exterminandu-i pe toti cei care le-au stat in cale!); fata de cele ridicate de marii latifundiari pentru sclavii care le munceau, legati in lanturi, pamanturile; fata de cele ridicate de marii proprietari pentru cei care lucrau din greu in minele, uzinele si fabricile lor pe salarii de mizerie, lipsiti fiind de cele mai elementare drepturi; fata de zidurile, care mai persista inca si astazi, ridicate de albi in fata populatiilor de culoare. Credinta, cand a fost propovaduita in spiritul dragostei fata de oameni, respectandu-i-se preceptele morale bazate pe toleranta si intelegere fata de semeni, a adunat milioane de suflete in jurul ei. Folosita, insa, de mai marii bisericilor si cultelor ca instrument al manipularii, crimei, satisfacerii propriilor interese de putere si inavutire, lipsita fiind de iubirea-i fundamentala, a dus la orori abominabile si pierderi importante de vieti omenesti. Zidurile, ridicate si cimentate de-a lungul atator secole de catre fanaticii religiosi, fac si azi milioane de victime. Barierele incrancenate impuse de anumite etnii altor etnii, alimentate picatura cu picatura de grupurile de interese prin exacerbarea urii, au dus la lupte grele inter-etnice, la razboaie civile si la exterminari in masa.

Cu ce este diferit acel zid fata de zecile de ziduri invizibile care se construiesc in ziua de astazi in numele asa-zisei “democratii”, care numai democratie nu este!... “Cuvantul democratie are o semnificatie cu mult mai larga decat atunci cand e folosit sa ascunda atitudini politice esentialmente anti-democratice si reactionare!"... Ni se ingradeste din ce in ce mai mult libertatea ca natiune, ca stat, ca individ, prin realizarea unui climat de ura, neacceptare, teama si neincredere, prin stabilirea unor parghii economice, politice, financiare si de alta natura, de catre cei care se cred in drept de a conduce lumea!... Nu mai avem lanturi la picioare, dar nici liberi nu suntem!... Asa-zisul interes strain pentru democratie si pentru libertatea ta ca stat, nu este decat o minciuna. Niciunei puteri nu-i plac ochii tai albastri, daca nu este interesata si nu te poate aservi propriilor ei interese. Atata timp cat un om nu are din ce trai, nu este liber! Atata timp cat un popor nu mai are identitate, nu este liber! Atata timp cat el nu mai are libertatea credintei, a propriei culturi, nu este liber! Atata timp cat un stat nu mai are o economie proprie, coloana sa vertebrala, nu este liber! Atata timp cat o natiune nu-si mai apartine, nu este libera! Se ridica din ce in ce mai multe ziduri si bariere invizibile, printr-o infinitate de metode, legi, impuneri si parghii, care sunt din ce in ce mai perfide. Ni se lasa, totusi, impresia unei efemere libertati (in cazul in care suntem cuminti!), prin daramarea catorva ziduri destul de semnificative pentru unii, prin avantajele substantiale economice, financiare, politice, strategice primite pe tava, si prea putin semnificative pentru marea majoritate care s-a trezit si se vede tot mai mult manipulata, dezavantajata, ingenunchiata.

Versuri din “I, You, WE”/ Dancing the Dream & Citat/ discursul de la Exeter - 2002