“Va cer voua si imi cer si mie, sa
oferim parintilor nostri darul iubirii neconditionate - pentru a putea, la
randul lor, sa invete sa iubeasca de la noi, copiii lor. Astfel, iubirea va fi,
in sfarsit, restaurata in lumea noastra pustiita si singuratica. O veche profetie
biblica spune ca va veni o zi cand ‘inimile parintilor vor fi vindecate cu ajutorul inimii copiilor lor’…Noi suntem acei copii” (Michael Jackson/
Universitatea Oxford-2001)
La multi ani, copii!
La multi ani, celor cu suflet de
copil!
Ma aplec cu seninatate inaintea voastra…
1 Iunie este sarbatoarea voastra, o sarbatoare aparte! Ziua
Internationala a Copilului, zi libera prin lege, este ziua in care celebram
miracolul nasterii, al puritatii, intoarcerea la inocenta, o zi in care nu
exista limita de varsta. Ca parinti si bunici, stim cat de nepretuita este pentru
noi aceasta scanteie a creatiei divine, copilul, acest miracol care ne umple
viata de lumina, care ne transforma sufletul prin candoarea si nevinovatia lui,
prin infinita gingasie a inimii, prin surprinzatoarea-i creativitate.
Este o zi care imi aminteste cu bucurie, dar
si cu o unda de tristete, de sarbatoarea pe care si-ar fi dorit-o atat de mult unul
dintre cei mai deosebiti oameni, trimis aici pentru a cauta binele existent in fiinta umana,
un om care a adus multe lucruri bune in viata, dar care a fost rasplatit uneori
cu atat de multa ura! Michael a plecat dintre noi, dar viata sa plina de talent si
umanism va avea intotdeauna o semnificatie aparte, dincolo de moarte. Nu a putut
schimba lumea precum si-ar fi dorit dar, cum singur spunea (si dincolo de
consecinte), cel putin a incercat asta cu toata fiinta sa.
Incerc sa dau glas unei voci care, doar prin
cuvintele pline de umanism ramase noua mostenire, se mai poate face auzita astazi. O marturie vie pentru extraordinara forta a daruirii de sine!
“Inca de cand eram copil, am realizat cat de multa dragoste
aveam de impartasit din adancul sufletului meu! Traditia neagra este o
traditie de suflet, care este un dar al iubirii si al bucuriei.
As dori sa organizez "Ziua Copilului"... Este un
moment de sarbatoare nu numai pentru copii, ci si pentru parintii lor - declara
Michael Jackson in ziua de 28 mai 1997, presedintelui de atunci al Poloniei,
in timp ce alcatuia programul unui
turneu ce avea drept scop construirea unui parc cu unica tema, familia.
Aceasta este ideea mea si acest lucru ma reprezinta pe mine ca om. Asa
este sufletul meu. Intotdeauna ma gandesc la familie. Parintii si copiii sa se
distreze impreuna. Acesta este conceptul."
A fost visul sau mult dorit, un vis venit din lumea copilariei netraite la timp. Atat parintii cat si copiii sa celebreze o data pe an, o
zi numai a lor – o zi libera, pe care sa si-o dedice cu bucurie unii altora…o
zi minunata in care, neingraditi si eliberati de toate obligatiile, sa se distreze, sa
interactioneze, sa comunice. Michael a militat intotdeauna pentru
un mediu familial si social benefic dezvoltarii personalitatii copiilor, pentru
intelegerea, acceptarea, respectarea creatiei divine, a unicitatii ei.
Insa, adevaratul cataclism produs de el nu a fost la nivelul lumii noastre exterioare, ci in
profunzimea lumii noastre interioare, a sufletului nostru indurerat, ranit si pustiit de
atrocitatile, nedreptatea, nerecunoasterea si respingerea valorilor umane, a
sufletului nostru doritor de lumina, de iubire, de acel mediu spiritual necesar evolutiei
propriei personalitati.
“Astazi, as dori sa
va multumesc voua, tuturor copiilor din lume, inclusiv celor bolnavi si
defavorizati!... Sunt atat de sensibil la durerea voastra!
Ne comportam ca niste oameni
fara mila si dragoste pentru cea mai vulnerabila sectiune a societatii. Copiii
din toata lumea sunt fara un purtator de cuvant, sunt fara glas ... Cu totii
suntem atinsi de atrocitatile comise impotriva copiilor: abuz sexual, fizic,
munca fortata, neglijare educationala. Ne simtim rusinati. Suparati. Ingroziti.
Dar nu se intreprinde nici o actiune....Nici o masura...
Nu este nimic mai important pe
care l-as putea infaptui in viata mea, decat sa fac o lume mai buna pentru cat
mai multi copii. Daca copiii ar putea fi salvati si viata lor imbunatatita, am putea
vindeca cu adevarat lumea.
Suntem inconjurati de zeci de
copii care nu au avut bucurii, carora nu li s-au acordat drepturi, carora nu
le-a fost permisa libertatea, sau nu li s-a permis sa stie cum este sa fii
copil. Astazi copiii sunt in mod constant incurajati sa creasca mai repede, ca si cum perioada cunoscuta sub numele de copilarie ar fi o
etapa dificila si greu de indurat, o etapa prin care ar trebui sa treaca cat
mai repede posibil. Generatia noastra este una care a asistat la abrogarea
legamantului dintre parinte-copil.
Ii formam tot mai mult pe copiii nostri ca pe niste mici adulti, ajungem tot mai mult sa ne indepartam noi insine de propriile calitati sincere, nevinovate, de copil - si este atat de valoroasa mentinerea acestora in viata de adult! Dragostea este cea mai pretioasa mostenire a familiei umane, cel mai bogat testament al sau, este mostenirea sa de aur. Este o comoara care se transmite de la o generatie la alta. Parintii nostri nu au putut sa aiba avere de care sa se bucure. Casele lor erau prea mici pentru copii atat de multi, lipsite de energie electrica si fara incalzire centrala. Totusi, aceste case nu au avut nici intuneric, nu au fost nici reci. Au fost luminate de lumina dragostei si incalzite de caldura inimii umane. Parintii, in dorinta lor de a oferi conditii mai bune, le-au acordat copiilor intaietate in viata lor.”
Ii formam tot mai mult pe copiii nostri ca pe niste mici adulti, ajungem tot mai mult sa ne indepartam noi insine de propriile calitati sincere, nevinovate, de copil - si este atat de valoroasa mentinerea acestora in viata de adult! Dragostea este cea mai pretioasa mostenire a familiei umane, cel mai bogat testament al sau, este mostenirea sa de aur. Este o comoara care se transmite de la o generatie la alta. Parintii nostri nu au putut sa aiba avere de care sa se bucure. Casele lor erau prea mici pentru copii atat de multi, lipsite de energie electrica si fara incalzire centrala. Totusi, aceste case nu au avut nici intuneric, nu au fost nici reci. Au fost luminate de lumina dragostei si incalzite de caldura inimii umane. Parintii, in dorinta lor de a oferi conditii mai bune, le-au acordat copiilor intaietate in viata lor.”
Candva, intre milioanele de oameni ai
acestei planete, un om atat de simplu prin sinceritatea si modestia-i
sufleteasca, si-a pus inima si viata in joc pentru a le da o sansa tuturor copiilor,
pentru a le oferi ajutorul si dragostea sa neconditionata. Intreaga viata si-a
ascultat si urmat chemarea inimii stiind cat de pline de adevar, onestitate si puritate sunt intentiile. Chiar daca a constientizat ca spontaneitatea,
nonconformismul, candoarea si simplitatea inimii sale de copil aveau sa-i fie
crucea pe care trebuia sa o poarte toata viata, el a ales sa urmeze calea
inimii.
Mii de copii au calcat pragul Neverlandului, intrand intr-o tara de vis pe care foarte putini si-o permiteau. O tara plina de bucurie, cu jocuri si filme mult visate, cu animale indragite; o tara plina de atentia si dragostea celor din jur, acea dragoste pe care unii parinti nu au timpul necesar sa o ofere, acea dragoste si alinare pe care orfanii nu au ocazia sa o cunoasca.
Unul dintre oamenii cu o inima cat cerul de mare, a semanat putina speranta si, poate ultima dorinta in inima a mii de copii saraci, cu dizabilitati, cu diferite afectiuni grave sau bolnavi in stare terminala, care si-au petrecut alaturi de el ultimele lor clipe de viata, pentru a trece impacati dincolo, cu imaginea draga a unui inger pazitor.
“Sunt foarte sensibil la durerea copiilor, la conceptul de
familie si la cel de conditie umana. Acest subiect inseamna foarte mult pentru
mine si vreau sa ajut. Fac tot ce pot ca sa ajut. Totul, in inima mea, este
pentru ei…
Este vorba despre inocenta pe
care copiii o au. Inocenta este simpla si increzatoare asemenea unui copil. Copiii
reprezinta felul in care mi-as dori eu sa fie lumea cu adevarat, deoarece ei nu
sunt falsi si nu stiu sa cauzeze prejudicii. Prejudiciul se invata. Daca lumea
ar fi plina numai de copii, ea ar fi un loc mult mai bun...
Simt ca ei sunt mai mult decat
niste copii; ca toti sunt niste mici genii si ca au un secret propriu al
lor. Un secret pe care nu il pot exprima intotdeauna… Am studiat psihologia
copilului datorita dragostei mele pentru copii. Peste tot in lume ... daca un
copil nu te place, ti-o spune. Dar adultii se prefac si joaca intr-o maniera
falsa. Mi-as dori ca lumea sa poata fi plina de copii!
Copiii sunt mai mult decat
adulti. Ei stiu tot ceea ce oamenii incearca sa afle - stiu atat de multe
secrete - dar le este greu sa le scoata la iveala. Eu recunosc asta si pot
invata de la ei… Copiii spun unele lucruri care te uimesc. Ei trec prin etape
sclipitoare de genialitate, dar atunci cand ating o anumita varsta, se pierd. Atat
de multi oameni cred ca unele lucruri sunt prea copilaresti si ca maturizarea inseamna
totul! Totusi, copiii isi pierd adevarata magie prin observare, remarcare si
descoperire. Cred profund in asta.
Imi pasa cu adevarat de copii
si de viitorul copiilor nostri. Sunt putin infricosat de ceea ce va aduce
viitorul. Ii iubesc si imi pasa cu adevarat de ei. Intotdeauna ii voi ajuta.
Cand plec prin turnee, vizitez spitale si copii bolnavi in stare terminala. La
ferma din Neverland, avem multi copii bolnavi in stare terminala ca si
oaspeti. Facem acest lucru la fiecare cateva saptamani. Il facem pentru ca ii
iubim si ne pasa cu adevarat de ei.”
“Cea mai draga amintire a mea de aici, a fost cand intr-o noapte am avut o casa plina de copii chei. Toti aveau
cancer si un baietel s-a intors spre mine si a spus: “Este cea mai frumoasa zi din viata
mea." Iar eu nu mai stiam cum sa-mi tin lacrimile!
La fiecare trei saptamani avem mai multi copii bolnavi in stare terminala care vin la caminele organizatiilor noastre
de caritate si toti sunt copii bolnavi de cancer. Ei vin aici sa se bucure, iar
eu ii distrez.....Toate aceste lucruri scot copilul ce traieste in fiecare. Imi
plac plimbarile si lucrurile de genul acesta iar eu le impartasesc cu copiii.
Acum avem aici cam o suta de
copii cu capul chel si toti au cancer...si toti alearga fericiti de
jur-imprejur. Cu totii se bucura atat de mult si ma fac si pe mine sa plang
lacrimi de fericire pentru ca am fost in stare sa fac acest lucru pentru ei. Eu
insumi ma simt atat de multumit!
... Avem copii care vin si sunt
hraniti intravenos...sunt foarte bolnavi si imobilizati la pat. Nu se pot ridica,
iar paturile acestea sunt paturi de spital, apesi un buton, te ridica sau te
coboara si, in felul acesta, ei sunt in stare sa priveasca in jur. Avem pentru
ei spectacole de magie, le aratam filmele actuale de desene animate, orice, asa
incat sa poata evada in lumea magica pe care nu au sansa sa o experimenteze - acea
lume de care eu am fost lipsit cand eram mic.
Nu am avut copilarie. Iar
atunci cand nu ai copilarie precum oameni ca mine si ca multi alti copii-star,
incerci cumva sa compensezi pierderea, pentru ca mai tarziu, sa incerci sa o
ajungi din urma. Acesta este motivul pentru care puteti vedea la ferma mea un
parc de distractii sau plimbari de agrement, acest tip de mediu.
Dar, ceea ce imi place cel mai
mult sa fac, este sa ajut copiii care sunt mai putin norocosi decat mine… copiii
care sunt bolnavi in stare terminala, copiii cu diferite afectiuni, copiii
saraci din interiorul oraselor, din ghetouri… pentru a-i lasa sa vada muntii,
pentru a-i lasa sa se plimbe cu masina sau cu trenuletul, pentru a le oferi posibilitatea
sa vizioneze un film, sau pentru a savura o inghetata sau altceva.
Imi place sa fac diferite lucruri pentru
copii si incerc, prin fapte, sa fac asa cum a facut Iisus, deoarece El a spus sa fim precum
copiii, sa ne iubim copiii, sa fim la fel de puri ca si copii, sa fim noi
insine la fel de inocenti ca ei, sa vedem lumea prin ochii lor plini de uimire
si farmec.
Stirile ma sperie si ma ranesc
cu usurinta, chiar daca nu sunt implicat in problemele altcuiva. Am auzit la
stiri ca, in regiunea Big Bear Lake, un baietel a avut Craciunul cu o luna
inainte, iar Mos Craciun a fost acasa la el deoarece copilul nu mai avea decat
o saptamana de trait. In acea saptamana a si murit - Si asta m-a facut sa
ma simt atat de rau!
Ma intalnesc cu copii ori de
cate ori vizitez spitalele. Medicii si asistentele le spun copiilor:
"Puteti merge oriunde vreti, sa faceti sau sa vedeti orice – Voi ce
doriti?" Si toti acesti copii solicita
sa-l intalneasca pe Michael Jackson. Odata, mi s-a spus: "Trebuie
sa te intalnesti cu aceasta fata, ea va muri pana maine si de cand a iesit din
operatie striga mereu numele tau.” Si, Doamne, ma simt asa de minunat sa fiu o
parte din ultimul vis al cuiva! Toata munca mea de-o viata este recompensata.
Le spun copiilor: "Ne
vedem anul viitor" si, uneori, gandul ca ma voi reintoarce la anul viitor,
ii face sa depinda de asta. Asta s-a intamplat de mai multe ori. Oamenii mi-au
spus ca o fetita era pe punctul de a muri, iar eu am tinut-o in viata inca trei
ani la rand - si in al patrulea an a murit. Medicii nu au mai putut face nimic
iar pentru mine, sa joc acest rol si sa ajut in a-i da darul vietii, realmente
ma face sa ma simt coplesit. Asistentele medicale si medicii sunt complet
uimiti de puterea de a face bine a unor oameni.
….Imi place sa calatoresc si, pana acum, am fost destul de norocos sa vad o mare parte a lumii. In anumite parti ale globului, am vazut o multime de copii infometati mergand desculti pe strazi. Sunt foarte preocupat de copiii flamanzi din lume si sper sa pot face ceva pozitiv pentru a ajuta la atenuarea acestei probleme.
Am simtit si gustul saraciei. Atunci cand merg intr-o tara precum Filipine, Africa sau Trinidad, ma duc in zonele sarace sa vorbesc cu oamenii. Stau in colibele lor mici de carton si incerc sa ma simt acasa. Cred ca este foarte important, mai ales in domeniul meu de activitate, sa stii cum se simt diferitele persoane in mediile in care traiesc."
“…In zilele mele libere,
vizitez la fel de multe spitale cate concerte fac. Vizitez la fel de multe
orfelinate cate concerte sustin. Dar, pentru ca este o veste buna, presa nu o
mediatizeaza. Ei vor stiri proaste. Insa eu fac acest lucru din toata inima.Nu il
fac pentru a flutura un steag si a spune: uitati-va la mine!..Aducem tot felul
de saci plini cu jucarii, postere si albume si ar trebui sa vedeti cum acest
lucru transforma copiii. Topaie cu totii si sunt atat de fericiti!
Sa dai inapoi si sa fii fericit
pentru asta... Sa oferi de la tine. Sa oferi prin talentul tau, prin harul tau ... prin talentul care ti-a fost dat din Ceruri. De aceea suntem aici, pentru a
aduce sentimentul evadarii atunci cand este nevoie. Daca esti un pictor,
pictezi, daca esti sculptor, sculptezi, daca esti scriitor, scri, daca esti
compozitor, compui melodii.... Da-le oamenilor putina dragoste, putina fericire
si o oarecare evadare din cotidian pentru a le arata ca iti pasa cu
adevarat de ei, din inima. Arata-le ca iti pasa cu adevarat, nu
doar de la distanta. Fii acolo pentru ei!
Este ceea ce am facut eu
si multi altii ca mine carora le-a pasat si au ajutat. Este important sa oferi
putin sentiment, putina iubire si preocupare pentru toti acei copii care
au fost aruncati in orfelinate sau, intr-o fractiune de secunda
si-au pierdut parintii sau pe cei dragi.
Fac aceste lucruri pentru ca
imi pasa. Atat citirea Bibliei cat si invatatura despre Dumnezeu, despre Iisus
si Iubire, imi dau sentimentul acesta. Iisus a spus, "Lasati copiii sa
vina la mine", "Urmati exemplul copiilor", “Fiti ca si
copiii", "Aveti grija de altii", “Aveti grija de batrani”. Iar
noi am fost crescuti cu aceste valori. Acestea sunt valori foarte importante.
Familia mea si cu mine am fost crescuti cu aceste valori iar ele se perpetueaza
puternic in ziua de azi, prin noi.
… Imi dau seama ca multe dintre
problemele lumii noastre de astazi, de la crimele din interiorul oraselor la
razboaiele purtate la o scara mai mare, la terorism si inchisori
supraaglomerate, sunt si un rezultat al faptului ca foarte multi copii nu au avut
copilarie. Magia, miracolul, misterul si
inocenta inimii unui copil sunt seminte de creativitate care vor vindeca lumea.
Cred cu putere in asta.
…Copiii imi arata in zambetele
lor jucause partea divina a fiecarui om. Ceea ce este necesar sa invatam de la
copii nu este deloc o copilarie. Existenta alaturi de ei ne conecteaza la
intelepciunea profunda a vietii, care este mereu prezenta si doar cere sa fie
traita. Ei stiu drumul spre solutii care asteapta sa fie recunoscute de propriile
noastre inimi.
Ce pot sa fac mai mult decat sa duc mai departe talentul pe care
Dumnezeu mi l-a dat? Este tot ce vreau sa fac. Sa impartasesc prin divertisment
dragostea si harul ce mi-a fost dat. Nu vreau sa ranesc pe nimeni."
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Incercati sa
cititi cu atentie glasul inimii, al compasiunii, al onestitatii, al
singuratatii. Un glas nepatat de ororile, minciuna si murdaria lumii in care
ne zbatem… Incercati sa oferiti flori si sa zburati printre fluturi… Sa dati glas
unei inimi in lacrimi, cu lacrima si compasiunea din inima voastra…
Este trist… este
foarte trist!... Sa cauti toate motivele din lume pentru a darui iubire celor
din jurul tau iar cineva, anume sa gaseasca toate motivele din lume sa vrea sa te
striveasca pentru asta!
“Cand
viata este perceputa ca divina, tuturor le cresc aripi” spunea odata un om cu spirit de copil. Astfel de momente divine sunt cele care ne inalta! Gingasia,
puritatea, candoarea ne readuc inocenta in suflet, purtandu-ne in cu totul alte
sfere de iubire si afinitate pe care lumea nu le intelege si nu le apreciaza. ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.