“El a plecat, dar vreau ca viata lui sa aiba un
semnificatie dincolo de moartea sa!”
Forta interioara inseamna motivatie, vointa,
hotarare de a duce lucrurile la capat sau de a depasi anumite praguri majore in viata.
Intotdeauna se da o lupta in interiorul nostru, in adancul inimilor noastre, in
adancul trairilor, emotiilor si gandurilor noastre, o lupta continua dusa pe
mai multe planuri intre bine si rau, intre ratiune si inima, intre util si
placut, intre noi si ceilalti. Aceasta este natura noastra umana. In interiorul nostru se afla si binele si raul, si lumina si intunericul. Singurul mod de a ne
gasi linistea este sa realizam noi insine un echilibru. Sa alegem acel ceva care sa ne coordoneze actiunile viitoare.
Michael si-a gasit acest echilibru ajutand, lasand lumina sa ii conduca viata.
Singura lui “arma” a fost iubirea pe care a daruit-o cu generozitate si compasiune prin arta si omenie, prin valorile morale insuflate de credinta in
Dumnezeu.
Pastrandu-si cu fruntea sus (mai ales in
mediul specific Hollywood-ului si al industriei devertismentului) integritatea
morala si credinta in Dumnezeu, care era fundamentala pentru el, o anumita
atitudine crestina, un simt al modestiei si blandetii chiar si atunci cand a
fost sfasiat de lupi, el le spunea celor care aveau urechi sa auda: “In fiecare
zi imi fac timp pentru a studia Biblia, indiferent unde ma gasesc. Invataturile din
Biblie au adaugat o noua dimensiune vietii mele. Intr-un fel, ele ma fac sa ma
simt complet”
“Cred doar ce este in Biblie... Pur si simplu
cred ... Cred in asta si ma pun in genunchi in fiecare seara si ii multumesc
lui Dumnezeu si Il rog sa imi arate calea."
“Cand eram tanar, frecventam impreuna cu
intreaga familie biserica din Indiana. Insa, pe masura ce noi am crescut, acest
lucru a devenit dificil, iar mama mea, remarcabila si cu adevarat sfanta,
ajungea de multe ori acolo singura. Cand circumstantele m-au adus in situatia de a participa din
ce in ce mai putin la biserica, am fost mangaiat de credinta ca Dumnezeu exista in inima
mea, in muzica si in frumusete, nu numai intr-o cladire. Dar, imi lipseste sentimentul
de comunitate pe care l-am simtit acolo - mi-e dor de prietenii si de oamenii
care m-au tratat ca si cum as fi fost unul dintre ei. Ca pe un simplu om care impartasea
o zi cu Dumnezeu.”
Anumite momente de ”inaltare” i sunt date unui
om sa le traiasca atunci cand e pus sa aleaga intre bine si rau, intre responsabilitate
si nepasare, intre omenie si razbunare... undeva, in subconstient, intr-o
fractiune de secunda. Poate, de alegerea aceea depinde un moment de rascruce in
viata altui om. Prin acea alegere i se reda acestuia speranta si increderea. Asemenea
fapte de omenie si responsabilitate ne inalta spiritul. Astfel de momente de
„inaltare” a trait Michael atunci cand, ajutand, vindecand, iertand, a redat
(poate nesperat de mult) speranta. Singura
multumire a unor astfel de oameni afectivi si generosi este bucuria si lumina care scanteiaza in
ochii celor care incep din nou sa spere, fie ca sunt copii bolnavi incurabil,
copii parasiti si crescuti in orfelinate, copii din zonele sarace, defavorizate,
oameni aflati in impas care gasesc un sprijin de care sa se agate.
Unul dintre copiii care au primit incredere si speranta, a fost Ryan White. Lui i-au fost dedicate poezia cu
acelasi nume si, dupa trecerea lui in nefiinta, cantecul “Gone Too Soon”.
Mesajul pe care Michael i l-a adresat in acele momente de adanca tristete si durere, cand doar sufletul lui Ryan i-a mai putut percepe vibratia, este cutremurator, emotionant,
coplesitor. Cum ar fi putut sa fie altfel in fata tragicului deznodamant?
“Nu incerc sa filozofez, dar eu chiar cred ca
treaba mea este sa ii ajut pe copii. Cred ca aceasta este chemarea mea. Nu-mi
pasa daca oamenii rad. Nu-mi pasa de ce spun ei.
Copiii nu au “gura” care sa vorbeasca pentru ei
insisi in societate, si eu cred ca acum este timpul lor. De acum in colo este
timpul lor. Peste tot in lumea asta, ei au nevoie de constientizare si au nevoie sa
faca fata problemelor ce se ivesc. Iar daca altii nu pot fi acea lumina, acel
piedestal care sa reverse putina lumina asupra a ceea ce ei sunt si asupra
importantei faptului ca sunt copii, atunci eu asta pot fi si asta este tot ceea
ce vreau sa fac. Nu stiu cum alege Dumnezeu oamenii sau daca joaca sah cu ei,
dar el te pune intr-o anumita pozitie si te inalta. Uneori chiar simt ca acesta
este locul meu.
Ryan White! Cel mai greu pentru mine este… Nu
inteleg cand un copil moare. Chiar nu inteleg. Cred ca ar trebui sa fie si o
fereastra unde sa existe un risc al mortii, insa nu in aceasta ferestra a
timpului!... Cand un copil moare sau cand un copil este
bolnav, eu chiar nu inteleg asta!
Dar, il ascult pe Ryan White, in varsta de
doisprezece ani, la masa din sufrageria de la Neverland, spunandu-i mamei sale
cum sa-l ingroape: - “Mama, atunci cand voi muri, sa nu imi pui costum si
cravata. Nu vreau sa fiu in costum si cu cravata. Pune-mi blugi Oshkosh si un
tricou.” – Eu le-am spus: “Ma duc la baie” si am fugit la baie unde am plans in hohote,
auzind acest baietel spunandu-i mamei sale cum sa-l ingroape! Asta m-a durut!
Era ca si cum el s-ar fi pregatit pentru asta. Iar cand a murit, era in blugi
Oshkosh, cu tricou si un ceas pe care il daruisem eu. Cum ar putea inima sa
nu se franga pentru cineva ca el?
Si acum… stau singur in aceasta camera cu el… si el zace acolo… si ma simt atat de rau… As vrea doar sa-l imbratisez si sa il pup, si sa ii spun ca il iubesc, toate acele lucruri pe care le faceam cand el era in viata. Am avut grija de el si a stat in casa mea. Iar acum, sa-l vad zacand acolo… Am vorbit cu el si i-am spus: ‘Ryan, ti-am promis ca voi face ceva in onoarea ta pe urmatorul meu album. Voi compune un cantec pentru tine. Il voi canta. Vreau ca lumea sa stie cine esti tu.’ Am realizat “Gone Too Soon” pentru el.”
Astfel de comportament moral, esential pentru caracterul lui Michael, l-a apropiat atat de mult de Dumnezeu! „Atunci cand scriu ceva despre care stiu ca este corect, ma pun in genunchi si Ii multumesc. Ii multumesc lui Iehova!” El a fost speranta si sprijinul sau, prin El si-a tras el puterea, iar credinta adanca si preceptele morale inspirate de Biblie i-au format caracterul, acel caracter care este incontinuu denaturat de catre cei care nu cred in existenta fortei creatoare divine, asa cum nu cred ca respectul trebuie acordat tuturor, nu numai propriei lor persoane.
In ianuarie 1993, la celebrarea inaugurala a
presedintelui ales Bill Clinton, Michael a dedicat interpretarea live a piesei “Gone Too Soon” lui Ryan White. Interpretarea sa a servit ca
platforma promotionala pentru acest cantec, iar pledoaria sa in fata viitorului presedinte a avut drept nobil scop finantarea de catre administratia Clinton a cercetarii legate
de SIDA si de eliminarea ei.
“Multumesc, domnule presedinte ales, pentru ca
m-ati invitat la gala de inaugurare. As dori sa rapesc o clipa din aceasta
ceremonie publica, pentru a vorbi despre ceva foarte personal. Se refera la un
prieten drag, care nu mai este printre noi. Se numeste Ryan White. Era un
hemofilic, care a fost diagnosticat cu virusul SIDA la varsta de 11 ani. A
murit la scurt timp dupa implinirea varstei de 18 ani, atunci cand majoritatea
tinerilor incep sa exploreze posibilitatile minunate ale vietii. Prietenul meu,
Ryan, a fost un tanar luminos, foarte curajos si cat se poate de normal, care
nu a vrut niciodata sa fie un simbol sau un purtator de cuvant al unei boli
mortale.
De-a lungul anilor, am impartasit cu Ryan
multe momente nebunesti, fericite dar si dureroase si am fost la sfarsitul
scurtei sale, dar pline de evenimente, calatorii. Ryan a plecat si, la fel ca
oricine altcineva care a pierdut o persoana draga din cauza SIDA, mi-e dor de
el profund si continuu. El a plecat, dar vreau ca viata lui sa aiba o semnificatie
dincolo de moartea sa. Sper, domnule presedintele ales, Clinton, ca
dumneavoastra si administratia dumneavoastra sa angajati resursele necesare pentru
a elimina aceasta boala ingrozitoare care mi-a luat prietenul... si a pus capat
atator vieti promitatoare inainte de vremea lor. Aceasta piesa este pentru tine,
Ryan.”
In ziua de astazi, oamenii cu valori morale bine inradacinate au ajuns sa plictiseasca pur si simplu prin bunatatea, iubirea, compasiunea, modestia si bunul simt de care dau dovada, ei fiind considerati niste inadaptati la noul trend ce strabate tot mai mult lumea asa-zis "evoluata". Numai ca aceasta lume, asa evoluata cum se pretinde a fi, in loc sa aiba un grad inalt de acceptare fata de ceilalti, nu face decat sa-si arate dezgustul si dezaprobarea pentru cei care nu intra in sfera ei de influenta sau in limitele stabilite de ea. Ca urmare, fata de conduita unui om, bazata pe valorile morale, nu exista niciun fel de intelegere, ea fiind considerata desueta. Si atunci, toata credinta si toata inocenta, acolo unde ele exista, sunt culpabilizate, luate in gluma, ridiculizate si sanctionate dur de “inalta” si "prea corecta" societate.
