Frumusetea creatiei poate deschide portile adevarului…
DUMNEZEU
Este curios faptul ca Dumnezeu nu se supara
sa fie exprimat de toate religiile, in timp ce oamenii se agata inca de ideea
ca numai calea lor este singura cale dreapta. Orice vei incerca sa spui despre acest subiect Dumnezeu, cineva se va ofensa, chiar daca tu vei spune ca iubirea
fiecaruia dintre noi pentru Dumnezeu este sincera…
Pentru mine, forma pe care o ia Dumnezeu nu
este atat de importanta. Ceea ce este important este esenta. Cantecele si
dansurile mele sunt proiectia Lui careia eu ii dau forma. Eu pot crea numai
forma. El adauga farmecul.
Am privit in sus la cerul noptii si am zarit stelele
atat de aproape, de parca bunica mea le modelase pentru mine..."Cata bogatie,
cata maretie!", am gandit eu... In momentul acela l-am vazut pe Dumnezeu in
deplinatatea Creatiei Sale. La fel de usor as fi putut sa-i vad Creatia in frumusetea
unui curcubeu, in gratia unei caprioare care salta pe o pajiste, in adevarul
unui sarut parintesc.
Insa, pentru mine cel mai pretios contact cu
Dumnezeu nu are forma. Inchid ochii, privesc in mine insumi si intru incet, incet intr-o
liniste profunda. Infinitatea creatiei lui Dumnezeu ma imbratiseaza. Suntem tot
una.
Dancing the Dream/ God/ Michael Jackson
“Sunt
momente in care rasetele Cerului reverbereaza Pamantul”
Ideea mea despre magie nu are de-a face prea mult cu trucurile si iluziile de pe scena. Intreaga lume abunda in magie.
Cand o balena plonjeaza in mare ca un munte abia nascut, ti se taie respiratia de atata incantare neasteptata. Cata magie! Chiar si un copilas care vede pentru prima oara un mormoloc stralucind intr-o balta de noroi, simte acelasi fior. Miracolul ii umple inima, pentru ca a intrezarit pentru o clipa caracterul jucaus al vietii.
Cand vad norii trecand fulgerator peste un
varf acoperit de zapada, imi vine sa strig: "Bravo!" Natura, cel mai
generos dintre toti magicienii, a produs un alt fior. A revelat adevaratul
miraj, incapacitatea noastra de a ramane uimiti in fata minunatiilor ei.
De fiecare data cand soarele rasare, Natura repeta doar o singura porunca: "Priveste!" Magia ei este infinit de generoasa si, in schimb, tot ceea ce trebuie sa facem noi este sa o apreciem.
Ce incantare trebuie sa simta Natura atunci
cand, din vartejurile de gaz si din spatiul gol, da nastere stelelor. Ea le
azvarle ca pe niste paiete dintr-o pelerina de catifea... un miliard de motive
pentru noi sa ne trezim intr-o bucurie deplina. Cand ne deschidem inimile si
apreciem tot ce ne-a oferit, Natura isi gaseste rasplata. Sunetele
aplauzelor se rostogolesc in univers, si ea se inclina.
Dancing the Dream/ Magic/ Michael Jackson
“Cand privesc de sus o panorama sau un peisaj
extraordinar de frumos, pur si simplu imi vine sa plang. Spun “Multumesc!”. Vad
cel mai frumos cer, unde norii au nuante de portocaliu si purpuriu”. Doamne,
este atat de frumos incat incep sa ma rog… ceva nu este in regula cu mine. De ce
eu vad si altii nu? De ce eu apeciez si altii nu? Am fost la un muzeu din
Paris, si… m-am prabusit, plangand…”, spune Michael, cuprins de fiorul miracolului.
Acestea sunt adevaratele momente de magie,
momente care, pe langa cele ale creatiei, ale intoarcerii la inocenta, la
spontaneitatea si puritatea ei, la imensa ei frumusete, te apropie atat de mult
de Dumnezeu, lasandu-te coplesit de acel sentiment al multumirii profunde fata
de miracolul divin.
Contemplarea frumusetilor covarsitoare ale acestui inepuizabil miracol, numit Natura, admirarea unor opere de arta, a unor momente dintr-un balet clasic sau a altor forme de manifestare artistica, care vin si te coplesesc prin dimensiunea talentului care le-a dat nastere, prin forta cu
care esteticul iti deschide sufletul spre o alta lume; o lume in care uiti de
tine, facandu-te sa fii parte din frumosul admirat, sa-l cuprinzi, sa-l simti
prin toti porii, sa te identifici cu el, sa te topesti cu toata fiinta ta in
el.
Sunt momente care te fac mai pur, care te
apropie atat de mult de propria esenta. Sunt momente de abandon total,
momente care te readuc spre origini, acolo unde il simti pe Dumnezeu atat de
aproape. Sunt momente in care prezenta divina te face sa cazi in genunchi si sa multumesti…
pentru ca existi… pentru ca ti s-a dat aceasta sansa… aceasta sensibilitate
care te aduce in mijlocul lor, spre a face parte din ele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.