Povestea lor
nu este o poveste...
Este cel mai
frumos adevar trait vreodata!
Este
greu sa aperi adevaratele valori ale acestei lumi; sa crezi cu putere in ele si
sa le aperi. Este greu sa porti cu demnitate propria ta cruce sau pe aceea care
nu iti apartine, din iubire si compasiune pentru alte fiinte umane. Este greu
sa infrunti deznadejdea, saracia, prejudecatile, ura, sa intelegi dorinta de
libertate si emancipare care anima spiritul unui popor, necesitatea respectarii
dreptului la educatie, la munca si opinie, la demnitate si echitate, la o viata decenta
materiala, familiala, culturala, spirituala. Este greu sa aperi si sa lupti pentru adevaratele
valori ale acestei lumi de unul singur, insa, pentru anumiti oameni, este unicul
mod de a trai sau de a muri cu demnitate.
Sunt
inca vii imaginile celor care, prin faptele lor de omenie, au lasat ceva
durabil in istorie, dobandind astfel ceva nobil si luminos in fiinta lor, o aura de
legenda. Purtand in suflet mai degraba dorinta launtrica de a servi decat de a fi
serviti, o anumita chemare spre sacrificiul de sine, empatie fata de durerea si
nevoile celor multi, ei au ramas aici pentru a ne calauzi si insufleti chiar si
in cele mai intime lupte pe care le ducem. Sunt aceia care au
luptat, de multe ori chiar cu pretul vietii lor, pentru a pune in miscare si conduce
mase mari de oameni catre libertate, autodeterminare, eliminarea apartheid-ului,
eradicarea analfabetismului, a saraciei, a dogmelor religioase, pentru respectarea
drepturilor fiecarui om, precum si a dreptului suveran si inalienabil al fiecarui popor, pentru recastigarea demnitatii nationale,
pentru gasirea acelor cai spirituale care inalta omul spre alte dimensiuni.
In
decursul istoriei, omenirea s-a confruntat cu cele mai sumbre momente
ale existentei sale, momente care au dus-o in pragul disperarii, al pierderii
valorilor materiale, culturale si chiar al pierderii identitatii: sclavia,
exploatarea coloniala, exploatarea fortei de munca, exterminarea in masa, razboaiele,
atentatele, regimurile militare antidemocratice, antiumane, exacerbarea
starilor conflictuale bazate pe rasism, convingeri politice, fanatism religios.
Toate acestea au cauzat pierderi masive de vieti omenesti, umilirea, privarea
de libertate si de resurse materiale vitale, de cele mai elementare mijloace de
trai. S-a ajuns la un asemenea stadiu al inumanitatii, incat s-a interzis
anumitor populatii bastinase si chiar popoare, dreptul de a mai exista.
A
existat insa intotdeauna o lumina, un spirit de vindecare mai puternic decat orice intuneric.
Impotriva raului instaurat in lume, s-au ridicat de fiecare data oameni dedicati cauzei, care au raspuns in moduri extraordinare, mesageri ai adevarului animati de
hotararea ferma de a reda celor in suferinta demnitatea si scara de valori. Ei sunt
cei care au reaprins in noi, cu foarte mult curaj, flacara sperantei. Ei sunt
cei care au reusit sa aduca laolalta constiinte, chiar daca angajarea fata de intreaga umanitate le-a transformat drumul intr-o continua lupta cu fortele raului. Taria
de caracter, sacrificiul de sine, daruirea, dragostea si compasiunea pentru
ceilalti semeni, le-au dat forta necesara infruntarii obstacolelor. Chiar si atunci cand viata le-a fost pusa in pericol, ei au considerat ca nu au nimic de pierdut.
Nu
cred ca este deloc intamplator faptul ca, toti cei care au fost asemenea unui far
calauzitor, animati de acele principii si idei care au zguduit si transformat lumea,
au avut de indeplinit o misiune divina, influentand in bine viata concetatenilor lor si a generatiilor viitoare. Realizarile si impactul incomensurabil asupra umanitatii, au demonstrat un
lucru de netagaduit: oricat de adanc si puternic este intunericul ce acopera la
un moment dat ochii de veghe ai lumii, mintea, inima si constiinta, acea lumina existenta in adancul sufletului uman iese mereu la suprafata, asigurand continuitate si sadind speranta.
Suntem recunoscatori ca am avut sansa sa le ascultam intelepciunea, sa le simtim imensa bunatate. Si chiar daca noi nu i-am intalnit, prin gandul, cuvantul si faptele lasate mostenire generatiilor, le-am cunoscut si inteles spiritul. Fiecare poveste in
parte ne spune cata nevoie avem de aceasta mostenire. Prin fiecare realizare, mai mica sau
mai mare, le retraim povestea, le simtim emotiile, tristetile si bucuriile, dar, mai ales, demnitatea cu care au trait (sau au murit) si care le-a aureolat faptele.
Spiritul lor a lasat ceva durabil in acest spatiu, contribuind la
transformarea lui in bine. Ei sunt cei care au facut familiile, comunitatile, natiunile,
mari si puternice. Ei sunt cei care au gravat adanc in constiinta noastra, ca
intr-o piatra de granit, urmele demnitatii si ale umanismului, ale acelor
valente care il ridica pe om deasupra propriei conditii.
Exista
un altar pastrat cu multa sfintenie intr-un ungher al fiecarui suflet omenesc. Un
altar al amintirilor de nepretuit pentru cei care au vindecat lumea, redandu-i increderea.
Povestea lor nu este o poveste. Este cel mai frumos adevar trait vreodata!
Exista o constiinta, net superioara, care a
sosit candva, dintr-un inceput si s-a pierdut intr-un univers nestiut… A fost
dintotdeauna si va fi pentru totdeauna… A venit din infinit si se va reintoarce
in infinit, atingand inima celor carora le este sete de iubire si ochii celor
care vad dincolo de obisnuit. Ne copleseste eternitatea pe care i-o simtim si
pentru care am dori atat de mult sa ne putem exprima gratitudinea.
