Mahatma Gandhi - "SATYAGRAHA" – Forta Adevarului

“Am numit-o si forta iubirii sau forta sufletului. In aplicarea Satyagraha, am descoperit inca din primele etape ca urmarirea adevarului nu admite ca violenta sa fie provocata adversarului si ca el trebuie dezvatat de greseala prin compasiune si rabdare. Fiindca ceea ce pare a fi adevar pentru unul poate sa para a fi eroare pentru altul. Iar rabdarea presupune auto-suferinta. Astfel, doctrina se dovedeste a avea semnificatia reabilitarii adevarului nu prin provocarea suferintei adversarului, ci siesi.”/ Gandhi

FILOSOFIA GANDHIANA despre ADEVAR SI NON-VIOLENTA

Anamika Sethi

27 Junie, 2014

“Mahatma Gandhi a adoptat Miscarea Satyagraha ca pe o arma reala si activa de a cuceri violenta. Satyagraha era considerata ca fiind o forma particulara de lupta in care nu se punea problema victoriei sau infrangerii. Studiul sau despre traditia hindusa si experienta de rezistenta pasiva impotriva discriminării rasiale din Africa de Sud au avut o contributie hotaratoare la dezvoltarea si concretizarea ideii de Satyagraha.

Adevar si Non-violenta

Ideea adevarului si a non-violentei este in centrul gandirii politice a lui Mahatma Gandhi. Totusi el insusi marturiseste ca non-violenta sau "ahimsa" nu era virtutea sa innascuta. El afirma simplu: "In cautarea adevarului am gasit ahimsa. Eu doar l-am regasit, nu am descoperit unul nou." De fapt, adevarul si ahimsa sunt strans legate de filozofia vietii. Cosidera ca ahimsa se afla inauntrul adevarului si la fel adevarul se afla in ahimsa. Candva a crezut ca Dumnezeu este adevarul, dar mai tarziu a observat ca adevarul este Dumnezeu. In felul acesta si-a denumit el lupta "Satyagraha". Satyagrahi va fi adeptul non-violentei care va fi viata si datoria sa.

Intelesul Satyagraha

Semnificatia radacinii Satyagraha tine de adevar. Gandhi a numit-o "forta vietii" sau "forta adevarului" sau "forta sufletului". Multi oameni considera ca este o metoda a miscarii politice desfasurata impotriva suveranitatii britanice din India. Potrivit lui Krishnalal Shridharani, "Satyagraha este o lupta directa non-violenta". Potrivit dr. Buddhadeb Bhattacharya, Satyagraha este o metoda de lupta impotriva raului si o modalitate de solutionare a litigiilor.

Potrivit lui Gandhi, ahimsa implica altruism absolut. Inseamna ca daca cineva vrea sa o constientizeze el insusi, adica daca doreste sa caute adevarul, trebuie sa se comporte in asa fel incat altii sa-l gandeasca in deplina siguranta. Aceasta este calea lui ahimsa. El considera ca non-uciderea singura nu inseamna non-violenta. Non-violenta nu este un concept negativ, ci un sentiment pozitiv al iubirii. Gandhi vorbea de iubirea fata de cei care au facut greseala, nu fata de greseala si s-a opus cu fermitate oricarui fel de supunere la greseli si nedreptati, prin folosirea indiferentei. Considera ca raufacatorii nu pot fi combatuti decat prin desfiintarea tuturor relatiilor cu ei.

Natura Satyagraha

Teoria Satyagraha se bazeaza pe doua idei: (1) satya sau adevar si (2) ahimsa sau non-violenta. Esenta miscarii Satyagraha este de a lupta impotriva nedreptatii cu cea mai mare putere, prin tot felul de jertfe si suferinte. Satyagraha este rezistenta fara nicio impovarare sau ura, sau ranire a adversarului. Esenta miscarii Satyagraha este sa trezeasca in mintea adversarului simtul dreptatii si sa-i castige inima fara sa-l raneasca.

Potrivit lui Gandhi, non-violenta nu evita niciodata violenta. Dimpotriva, ea lupta constant impotriva arogantei si a violentei. De aceea el nu considera pacifistul ca fiind non-violent. El considera non-violenta o forta activa foarte puternica. Adeptii non-violentei nu se retrag niciodata la vederea violentei. Ei se dedica mai degraba sarcinii de a schimba inimile faptuitorilor violentei prin auto-tortura in vederea restabilirii adevarului.

Potrivit lui Gandhi, sa te misti fara teama in falcile ingrozitoare ale violentei se numeste non-violenta. Astfel, in conceptul de non-violenta al lui Gandhi nu era loc de timiditate sau de lasitate, considerand ca violenta este preferabila lasitatii. Comentand aceasta problema in articolul sau intitulat "Doctrina sabiei", el spune ca, avand in vedere alegerea dintre lasitate si violenta, ar prefera violenta. Totusi, credea cu tarie ca non-violenta era, fara indoiala, superioara violentei, iar iertarea era mult mai umana decat pedeapsa.

Satyagraha si non-violenta

Satyagrahi trebuia sa evite intotdeauna violenta. El trebuia sa fie un adept al non-violentei in ganduri, cuvinte si fapte. Pentru el, non-violenta insemna adevar si adevarul insemna Dumnezeu. Devotamentul auster este necesar pentru realizarea adevarului si chiar pentru Dumnezeu. Pentru Gandhi, auto-tortura era devotament auster. Un satyagrahi nu se teme deloc de faptul ca isi sacrifica sangele sau viata proprie pentru a rezista la nedreptate. Gandhi credea ca, daca un adept satyagrahi actioneaza in acest fel, mintea adversarului va fi impresionata si, in cele din urma, va avea loc o schimbare a inimii lui.

Tehnicile miscarii Satyagraha

Printre tehnicile miscarii Satyagraha sugerate de Gandhi, urmatoarele merita o mentiune speciala:

1. Un satyagrahi trebuie sa fie dispus sa accepte suferinte pana la moarte.

2. Fara a realiza o pregatire a oamenilor pentru sacrificiul suprem in Satyagraha, satyagrahii nu trebuie sa-si creasca numarul doar pentru a infricosa adversarii.

3. Un satyagrahi trebuie sa asculte intotdeauna adversarul si trebuie sa fie gata sa faca un compromis cu el. 

4. Nu exista loc pentru indisciplina in nesupunerea civila (sau Satyagraha).

5. In timpul miscarii, satyagrahii nu trebuie sa prezinte o cerere nedreapta.

6. Intrucat satyagrahii trebuie sa lupte in principal pe baza propriei lor puteri, este esential ca ei sa aiba propriul ziar pentru a educa poporul cu privire la Miscarea Satyagraha.

Forme ale miscarii Satyagraha

Gandhi a mentionat patru forme ale miscarii Satyagraha care rezista tiraniei si apara dreptatea. Ele sunt:

1. Lipsa de cooperare: greva, boicotul, demisia din diferite functii, respingerea diplomelor de onoare sunt aspecte diferite ale lipsei de cooperare. Gandhi a comparat forma necooperanta Satyagraha cu stiinta tratamentului homeopatic, deoarece ea este o doza mica de miscare impotriva celui care nu-i face bine.

2. Nesupunerea civila: cea mai puternica si cea mai extinsa forma a miscarii este nesupunerea civila. Printre cele mai recunoscute si populare tehnici ale miscarii de nesupunere civila, mai importante sunt neplata impozitelor, nesupunerea fata de autoritatea statului in activitatile de zi-cu-zi, incalcarea legilor si ordonantelor statului. Dar, trebuie facut in asa fel incat un satyagrahi sa nu foloseasca niciodata forta.

3. Postul: Recurgerea la post produce repercusiuni profunde in mintea oamenilor. Drept urmare, scopurile si obiectivele nesupunerii civile se bucura de o publicitate larga. Forma extrema a postului este postul pana la moarte. Dar, trebuie sa existe ingrijire corespunzatoare inainte de a recurge la el. Acest tip de post este "cea mai puternica arma din arsenalul neinarmat".

4. Programe constructive: Potrivit lui Mahatma Gandhi, miscarea de nesupunere civila este neputincioasa fara adoptarea si implementarea corespunzatoare a programelor constructive la un moment dat. Programul activitatilor constructive este aspectul pozitiv al miscarii Satyagraha.

Evaluarea Satyagraha

Aspectul pozitiv al conceptului Satyagraha nu poate fi in niciun caz negat, fiindca noua arma Santyagraha a dat o noua directie luptei pentru libertate. Desi Mahatma a acordat principiului "adevarului si non-violentei" o pozitie esentiala in activitatile sale pe tot parcursul vietii, totusi a realizat ca oamenii obisnuiti din India si chiar majoritatea conducatorilor din noul Congres nu au acceptat non-violenta ca pe un "crez". Din acest motiv a avut indoieli cu privire la cat de multe persoane au crezut pe deplin in cultul non-violentei. Insa, s-a gandit ca miscarile sale nu depind deloc de muncitorii non-violenti ca si adepti credinciosi ai crezului non-violentei.

Similar acelor zile, si astazi exista o lipsa acuta de persoane care sa fie cu adevarat adepti ai crezului non-violentei. Ca o consecinta, ciocnirea dintre interesele egoiste inguste, luptele pentru putere, concurenta mondiala pentru armele de distrugere in masa, lupta pentru stabilirea hegemoniei, au adus lumea pe marginea unei crize profunde.”     ~~~~~~~~~~~~~

LUPTA SATYAGRAHA IN AFRICA DE SUD

La un moment dat existau aproximativ cincizeci de mii de muncitori in greva si mii de indieni in inchisoare. Guvernul a incercat represiuni si chiar impuscaturi, multe vieti s-au pierdut. In cele din urma, generalul Smuts a facut ceea ce a facut fiecare guvern care i s-a opus vreodata lui Gandhi - a cedat.

“Actul de Inregistrare Asiatica” din Transvaal din 1907 l-a convins pe Gandhi ca metoda de protest, petitie si rugaciune pe care o urmase cu asiduitate timp de paisprezece ani a esuat. A fost momentul in care el a dezvoltat o noua tehnica ce a devenit cunoscuta sub numele de Rezistenta Pasiva. Aceasta tehnica excludea atat violenta verbala cat si pe cea fizica. Principiile si tehnicile miscarii lui Gandhi au evoluat treptat in urmatoarele luni si ani; autorul era un om pentru care teoria era slujnica actiunii.

Timp de sapte ani, Gandhi a condus lupta Satyagraha in Africa de Sud. Era nevoie de un curaj mare, de rabdare si capacitate de organizare pentru a convinge mica comunitate indiana sa se opuna guvernului. Gandhi a trebuit sa tina seama de imensa putere politica si economica exercitata de comunitatea europeana care era dominanta, incapatanarea guvernului local din Africa de Sud, reticenta Biroului Colonial Britanic de a se opune Guvernului Uniunii din Pretoria, apatia Guvernului Indiei si resursele limitate ale micii minoritati indiene care lupta cu greu pentru supravietuirea sa pe un teren strain. Gandhi insusi a lucrat sub o presiune teribila. In luna ianuarie 1908, a fost arestat pentru incalcarea legii de inregistrare si batut in inchisoare. Apoi, in luna urmatoare a fost eliberat dupa ce o anumita intelegere cu guvernul parea sa fi fost atinsa. Cateva zile mai tarziu, a fost batut si ranit grav de un compatriot indian, care l-a acuzat de tradarea cauzei indiene. Armistitiul cu guvernul Transvaal nu a durat mult.

Campania Satyagraha trebuia sa fie reinnoita. Au existat acte de sfidare din partea indienilor si unele masuri punitive din partea autoritatilor. Gandhi a infiintat o mica colonie, Ferma Tolstoi, pe un teren de 1100 hectare, la 21 mile departare de Johannesburg, unde colegii sai de lupta Satyagraha si familiile lor puteau sustine o existenta frugala si grea - care era de fapt mai grea decat viata in inchisoare - prin exploatarea unei ferme cooperatiste. "Toti devenisem muncitori", a reamintit mai tarziu Gandhi, "imbracati in costumul muncitorului, dar in stilul european si anume pantalonii si camasile lui Workman, ce imitau uniforma prizonierului". Cei care se duceau la Johannesburg cu misiuni private trebuiau sa mearga pe jos. Gandhi insusi, desi la cei patruzeci de ani traia numai cu fructe, nu s-a gandit ca va merge patruzeci de kilometri pe zi; o data a facut 55 de mile, fara sa se simta cu nimic mai rau pentru asta. Toti locuitorii Fermei Tolstoi, inclusiv copiii, aveau cota de munca manuala. Disciplina era austera.

In 1912, Gokhale, unul dintre cei mai eminenti politicieni indieni ai zilei, a efectuat o vizita in Africa de Sud si a discutat problemele comunitatii indiene cu generalul Smuts si cu alti membri ai guvernului sud-african. S-a intors in India cu impresia ca Legea privind Inregistrarea Asiatica si Impozitul de 3 lire asupra lucratorilor ex-angajati vor fi desfiintate. Cand acest lucru nu s-a intamplat si o alta provocare suplimentara a fost data prin Hotararea Curtii Supreme, care invalida casatoriile necrestinilor din Africa de Sud, Gandhi a lansat ceea ce s-a dovedit a fi ultima faza a luptei satyagraha in Africa de Sud. Un grup de unsprezece femei indiene, inclusiv sotia lui Kandurba, au ajuns sa faca inchisoare pentru trecerea din Natal in Transvaal fara permis. Lucratorii indieni din minele de carbuni de la New Castle au facut si ei o alta greva de sustinere. Ca urmare, proprietarii de mine s-au razbunat prin intreruperea apei si a conectarii electrice in zonele in care traiau muncitorii.

Gandhi nu avea alta optiune decat sa se ocupe de minerii si familiile lor,127 femei, 2037 barbati si 57 copii. El a hotarat sa-i ia de la New Castle la Ferma Tolstoi, dar a fost arestat pe drum. In inchisoarea din Volksrust, a fost obligat sa scoata pietre si sa mature compusul. Mai tarziu, a fost transferat la inchisoarea din Pretoria unde a fost bagat intr-o celula intunecata foarte mica, care era luminata noaptea doar pentru a verifica prizonierul. I s-a refuzat o banca, permisiunea sa mearga prin celula si a fost supus numeroaselor impunsaturi de ac. Somat pentru probe intr-un caz, a fost dus la tribunal cu catuse la maini si piedici la picioare. Intre timp, muncitorii indieni au fost pusi in trenuri speciale si dusi inapoi in minele de la New Castle, unde au fost fortati de politia militara sa mearga in subteran.

Politica "sange si fier" a guvernului sud-african a agitat profund India. Gokhale a trimis doi tineri crestini seriosi, C.F. Andrews si Pearson, pentru a-l asista pe Gandhi. Lordul Hardinge, viceregele Indiei, a denuntat cu curaj politicile crude, samavolnice ale guvernului sud-african. Negocierile au inceput intre Gandhi si guvernul sud-african sub presiunea celor de la Delhi si Londra. In cele din urma, s-a ajuns la un acord. Unele dintre punctele majore pentru care s-au purtat luptele Satyagraha au fost admise indienilor. Impozitul asupra muncitorii ex-angajati a fost desfiintat; casatoriile incheiate dupa ritualurile indiene au fost legalizate, iar certificatul de domiciliu care purta doar amprenta degetului mare al titularului a fost o dovada suficienta pentru dreptul de a intra in Africa de Sud.

In anul 1939, la un sfert de secol dupa incheierea campaniei Satyagraha, generalul Smuts, principalul adversar al lui Gandhi in Africa de Sud, a reamintit: "Gandhi insusi a primit ceea ce, fara indoiala, dorea, o scurta perioada de odihna si liniste in misiune. Pentru el totul a mers conform planului. Pentru mine, aparatorul legii si al ordinii - a existat o situatie obisnuita, prin incercarea de a pune in aplicare o lege care nu avea niciun sprijin public puternic si, in final, un disconfort atunci cand legea a trebuit abrogata. Pentru el, insa, a fost o lovitura de succes". Gandhi a pregatit o pereche de sandale pentru generalul Smuts, care scria ca nu a existat niciun fel de ura si nici dusmanie personala, iar cand lupta s-a terminat, "a existat acea atmosfera in care pacea decenta se putea incheia".

LUPTA SATYAGRAHA IN INDIA

“Ce conteaza pentru cei morti, cei orfani si cei fara adapost daca distrugerea nebuna este facuta sub numele totalitarismului sau sub cel sfant al libertatii si democratiei?”/ Gandhi

Nesupunerea si revenirea la valorile vechi

Actiunile represive ale legii Rowlatt din 1919 l-au determinat pe Gandhi sa solicite greva generala in intreaga tara, dar a contramandat-o atunci cand au aparut violentele impotriva englezilor. Printre alti lideri indieni, el a fost extrem de critic fata de lege si a sustinut ca nu toti trebuie sa primeasca pedeapsa ca raspuns la crimele politice izolate. Legea a nemultumit atat pe liderii indieni cat si publicul, ceea ce a determinat guvernul sa puna in aplicare masuri represive. In urma masacrarii la Amritsar a aproximativ 400 de indieni, Gandhi a organizat un “hartal”, raspunzand astfel cu nesupunerea civila, necooperarea cu instantele, magazinele si scolile britanice. Acest eveniment este cunoscut sub numele de Satyagraha Rowlatt .

O alta problema pentru Gandhi a fost pozitia omului fata de masina. Acesta a fost principiul din spatele miscarii Khadi si din spatele indemnului lui Gandhi ca indienii sa-si confectioneze propriile haine (la roata de filare) in loc sa isi cumpere bunuri britanice. Filarea sau torsul ar fi creat locuri de munca pentru milioanele de tarani indieni in timpul multor luni inactive ale anului. El pretuia idealul independentei economice pentru sat. Industrializarea a fost asociata indeaproape cu preocuparile materiale (tendinta de a considera posesiunile materiale si confortul fizic ca fiind mai importante decat valorile spirituale) si a considerat-o ca fiind o amenintare dezumanizanta pentru dezvoltarea omului. Productivitatea individuala, si nu cea economica, a reprezentat preocuparea centrala. Gandhi nu si-a pierdut niciodata increderea in bunatatea intrinseca a naturii umane.

In anul 1921, Partidul Congresului, o coalitie a diferitelor grupuri nationaliste, a votat o noua campanie non-violenta de nesupunere. Gandhi a ajuns fara tragere de inima la concluzia ca relatiile britanice au facut din India o tara cu mult mai neajutorata politic si economic decat a fost ea vreodata. In 1922, a fost judecat si condamnat la 6 ani de inchisoare, dar a fost eliberat 2 ani mai tarziu pentru o operatie urgenta de apendicita. Era ultima data cand guvernul britanic il judeca pe Gandhi.

Nota: Legea privind criminalitatea anarhica si revolutionara din 1919, cunoscuta sub numele de Actul Rowlatt, a fost un act legislativ adoptat de Consiliul Legislativ Imperial de la Delhi pe 18 martie 1919, care extindea pe termen nelimitat masurile de urgenta privind detentia preventiva pe durata nedeterminata, incarcerarea fara judecata si revizuirea judiciara adoptata in Legea Privind Apararea Indiei din 1915 din timpul Primului Razboi Mondial. Conform recomandarilor Comitetului Rowlatt si numit asa dupa presedintele sau, judecatorul britanic Sir Sidney Rowlatt, acest act a autorizat efectiv guvernul sa inchida orice persoana suspectata de terorism care traia in Raj (India Imperiului Britanic), timp de pana la doi ani, fara proces si a dat putere autoritatilor sa se ocupe de toate activitatile revolutionare.

Legislatia nepopulara prevedea controlul mai strict al presei, arestari fara mandat, detentie pe durata nedeterminata, fara judecata si procese fara juramant pentru acte politice interzise. Acuzatului i s-a refuzat dreptul de a-si cunoaste acuzatorii si dovezile folosite in proces. Cei condamnati erau obligati sa depuna titluri de valoare la eliberare si li s-a interzis sa ia parte la orice activitati politice, religioase sau educationale. O descriere bine cunoscuta a legilor din vremea respectiva a fost de felul aceasta: Nici Dalil, Nici Vakil, Nici Apel, adica niciun motiv, Nici Avocat, Nici Recurs. In ciuda multor opozitii, legea Rowlatt a fost adoptata in martie, anul 1919. Scopul acestui act a fost acela de a stopa ascensiunea nationalista in crestere din tara.

Nota: “Hartal” este un termen folosit in Asia de Sud pentru actiunea de greva. A fost folosit pentru prima oara in timpul Miscarii de Independenta a Indiei (cunoscuta si ca miscarea nationalista). Protestul in masa implica deseori oprirea totala a locurilor de munca, a birourilor, a magazinelor, a instantelor de judecata, ca forma non-violenta de neascultare civila; este similar cu greva fortei de munca. Pe langa faptul ca este o greva generala, aceasta implica inchiderea voluntara a scolilor si a locurilor de afaceri. Este un mod de a face apel la simpatiile unui guvern pentru a schimba o decizie nepopulara sau inacceptabila. Un Hartal este adesea folosit din motive politice, de exemplu de catre un partid politic de opozitie care protesteaza impotriva unei politici sau actiuni guvernamentale.

Nota: "Khadi" sau khaddar este o panza din fibra naturala tesuta manual in India, Pakistan si Bangladesh. Panza este tesuta in principal din bumbac, dar poate include si matasea sau lana, toate fiind tesute din fire de pe o roata ce se invarte numita charkha. Este o tesatura versatila, racoroasa in timpul verii si calda in timpul iernii.

Postul si marsul de protest

O tehnica care avea efect, folosita tot mai mult de Gandhi a fost postul. Convins de faptul ca unitatea hinduso-musulmana era fireasca, a tinut un post de 21 de zile pentru a aduce cele doua comunitati impreuna. De asemenea, a mai postit si intr-o greva a muncitorilor din Ahmedabad.

Ca forma a miscarii non-violente, Gandhi a recurs si la marsul de protest. O lege britanica impozita toata sarea folosita de indieni, o greutate serioasa asupra taranului.  In 1930, Gandhi a inceput faimosul “Mars al Sarii” de 24 de zile, pana la mare. Cateva mii de manifestanti au mers 241 de kilometri pana la coasta, unde Gandhi a luat o mana de sare in ciuda legii de impozitare a guvernului. Gestul a semnalat o miscare de nivel national prin care taranii au produs sare ilegal, iar voluntarii Congresului au vandut sare de contrabanda in orase. Marsul i-a facut pe nationalistii indieni sa capete incredere ca ar putea scapa de regulile straine si pe britanici mai constienti de faptul ca subjugau din greu India.

Gandhi nu s-a opus compromisului, acord despre care el insusi mentiona:
"Toate compromisurile se bazeaza pe un schimb, pe ce dai si ce primesti, dar nu exista niciun schimb cand vine vorba de chestiuni fundamentale. Orice compromis pe marginea lucrurilor fundamentale este o capitulare. Pentru ca acolo e vorba sa dai totul si sa nu primesti nimic in schimb." In 1931 a negociat cu viceregele, Lordul Irwin, un pact prin care nesupunerea civila urma sa fie anulata, prizonierii eliberati, productia de sare permisa pe coasta, iar Congresul urma sa participe la cea de-a doua Conferinta de Masa Rotunda din Londra. Gandhi a participat ca singurul reprezentant al Congresului.

O alta cauza importanta in care Gandhi s-a angajat a fost imbunatatirea statutului "celor de neatins", membrii din afara castelor. Gandhi i-a numit Harijani sau copii ai lui Dumnezeu. Pe 20 septembrie 1932, Gandhi a inceput un post pana la moarte pentru Harijani, opunandu-se planului britanic pentru un electorat separat pentru ei.In aceasta actiune, Gandhi l-a infruntat pe liderul harijan, Dr.Bhimrao Ambedkar, care a favorizat electoratul separat ca o garantie politica a statutului imbunatatit. Ca un rezultat al postului lui Gandhi, pentru prima data in istorie cateva temple au fost deschise pentru cei din afara castelor. Ulterior casatoriei unuia dintre fiii lui Gandhi cu o femeie dintr-o alta casta, Gandhi a ajuns sa aprobe doar casatoriile intercaste.

Gandhi s-a dedicat in anii 1934-1939 promovarii filarii, invatamantului de baza si folosirii hindi ca limba nationala. In acesti ani, a lucrat indeaproape cu Jawaharlal Nehru in cadrul Comitetului de lucru al Congresului, dar au existat si neintelegeri intre cei doi. Nehru si altii au ajuns sa vada ideile lui Mahatma despre economie ca fiind anacronice. Cu toate acestea, Gandhi l-a desemnat pe Nehru ca succesor al sau, spunand: "Atat stiu, ca atunci cand nu voi mai fi, el va vorbi limba mea".

Intrarea Angliei in cel de-al doilea razboi mondial a implicat India fara consultare. Deoarece Marea Britanie nu a facut nicio concesie politica satisfacatoare liderilor nationalisti, in august 1942 Gandhi a propus necooperarea si Congresul a adoptat rezolutia “Quit India" (Parasiti India). Gandhi, Nehru si alti lideri ai Congresului au fost inchisi, atingandu-se violenta in intreaga Indie. Cand britanicii au incercat sa puna vina pe Gandhi, acesta a postit 3 saptamani in inchisoare. Acolo a contractat malaria si a fost eliberat pe 6 mai 1944. In total, Gandhi a petrecut de aproape 6 ani in inchisoare.

Dupa parasirea inchisorii, Gandhi a cautat sa evite crearea unui stat musulman separat in Pakistan pe care Muhammad Ali Jinnah il cerea. Misiunea cabinetului britanic pentru India din martie 1946, a sfatuit impotriva partitionarii si a propus in schimb o Indie unificata cu un parlament federal. In august, Viceregele Wavell la autorizat pe Nehru sa formeze un Cabinet. Gandhi a sugerat ca lui Jinnah sa i se ofere postul de prim-ministru sau ministru al apararii. Jinnah a refuzat si in schimb a declarat 16 august "Ziua de actiune directa". In acea zi si in alte cateva zile care au urmat, asasinatele comunitare au lasat 5.000 de morti si 15.000 raniti numai in Calcutta. Violenta s-a raspandit in toata tara.

Mahnit, Gandhi a plecat in Bengal spunandu-le celor de colo: "Nu am de gand sa plec din Bengal pana cand nu vor fi stinsi ultimii taciuni ai tulburarilor", dar în timp ce se afla in Calcutta, inca 4500 au fost ucisi in Bihar. Gandhi, acum in varsta de 77 de ani, a avertizat ca va posti pana la moarte daca situatia din Bihar nu se indreapta. Cei din Noakhali, un oras puternic musulman din Bengal, au fost si ei avertizati "faceti asta sau mor". Adica, ori hindusii si musulmanii invata sa traiasca impreuna, ori el va muri tinand post. Situatia s-a calmat, dar revoltele au continuat in alta parte.

Nota: Cei de neatins, “Untouchables”, erau considerati strainii, infractorii, oamenii din triburile izolate, persoanele care sufereau de boli contagioase, adica cei care traiau in afara sistemului castelor. Acesti neatinsi sau "din afara castei" erau in mod traditional considerati ca fiind inadecvati pentru relatiile personale cu oamenii care apartineau castelor. Membrii castei erau vegetarieni, ceea ce insemna ca cei care mancau carne sau peste nu erau acceptati in societatea lor.

Cei de neatins erau angajati sa faca munca pe care membrii sistemului castelor nu ar fi facut-o. Aceste locuri de munca includeau uciderea sau eliminarea bovinelor moarte sau munca cu pieile lor. Cei de neatins lucrau si ca maturatori, spalatori sau in alte locuri de munca care necesitau contactul cu emisiile umane, cum ar fi transpiratia, urina sau fecalele. Neatinsilor li se interzicea frecvent sa intre in temple, in scoli si in puturi de unde membrii castei isi scoteau apa. In unele parti ale Indiei, chiar si privitul la cei de neatins era considerat ca fiind dezonorant. Cei de neatins erau adesea fortati sa doarma in timpul zilei si sa lucreze noaptea.

Termenul de “Harijani”, atribuit lor de Gandhi, inseamna si "binecuvantati", deoarece el credea ca Harijanii erau binecuvantati prin suferinta lor. Recent, multi dintre cei de neatins au respins termenul ca fiind nepotrivit. Ei prefera sa se numeasca “Dalit”, un termen care poate fi tradus ca "oprimat".

Finalul Campaniei pentru Independenta si Fraternitate

In martie 1947, ultimul vicerege, Lordul Mountbatten, a sosit in India insarcinat cu scoaterea Marii Britanii din India pana in iunie 1948. De aceasta data insa, Partidul Congresului a fost de acord sa participe, intrucat singura alternativa parea a fi continuarea guvernarii britanice.

Gandhi, disperat ca natiunea sa nu raspundea rugamintilor sale de fraternitate si pace, a refuzat sa participe la sarbatorile independentei de pe 15 august 1947. Pe data de 1 septembrie 1947, dupa ce o multime hindusa furioasa i-a intrat in casa din Calcutta unde locuia, Gandhi a inceput sa posteasca "pana la moarte, pana cand judecata sanatoasa va reveni in Calcutta". Liderii hindusi si musulmani au promis ca nu vor mai exista crime, iar Gandhi si-a incheiat postul.

Pe 13 ianuarie 1948, Gandhi si-a inceput ultimul post in Delhi, rugandu-se pentru unitatea indiana. Pe 30 ianuarie, cand participa la rugaciuni, a fost impuscat si ucis de Nathuram Godse, un tanar in varsta de 35 de ani, redactor la o revista saptamanala extremista hindusa, Mahasabha, din Poona.

http://www.importantindia.com/12403/satyagraha-movement-by-gandhiji/

http://www.importantindia.com/12401/gandhian-philosophy-on-truth-and-non-violence-http://www.mapsofindia.com/personalities/gandhi/south-africa.html

http://www.mkgandhi.org/biography/ssinsa.htm

http://www.encyclopedia.com/people/history/south-asian-history-biographies/mohandas-karamchand-gandhi