“A uimit o generatie atingand ceea ce este de
neatins”
“Iisus, ajuta-ma sa
raspandesc lumina ta oriunde sunt. Umple-mi inima cu spiritul si viata ta.
Patrunde a mea fiinta si sustine-ma, asa incat viata mea sa devina o raza a
propriei tale vieti. Daruieste-ti lumina prin mine, ca fiecare suflet pe care-l
ating sa poata simti prezenta ta, prin mine. Ramai cu mine, asa incat sa stralucesc prin lumina ta si permite altora sa fie luminati de lumina
mea.”
Unul dintre cei mai mari si mai
inspirati lideri spirituali din toate timpurile, care a influentat profund
viata secolului XX, a fost Maica Tereza de Calcuta. Pentru milioane de oameni
din intreaga lume, Maica Tereza a ramas drept exemplul suprem de credinta si
convingere in actiune. Ea a fost dovada vie a faptului ca o persoana plina de
dragoste, credinta, intentie si determinare, poate face intr-adevar minuni.
Lumina sa, daruita prin ea de Hristos, a atins intreaga lume, radiind speranta pentru
fiinta umana dezavantajata, neiubita, insingurata in conditia-i umila, fiinta a
carei demnitate trebuie respectata nu prin mila, ci prin grija si multa
dragoste.
Maica Teresa a fost condusa de convingerea
neclintita ca a fost chemata de Dumnezeu pentru a ajunge la cei mai saraci
dintre saraci, iar aceasta convingere a sa nu a lasat loc de interpretari. Gandurile
personale pretioase, munca neobosita pentru implinirea propriei meniri, intuitiile
spirituale ale Maicii Tereza au determinat, conform exemplului sau, crearea unei
vieti cu o spiritualitate profunda. Umilinta, simplitatea, sacrificiul si
tenacitatea sunt atribute ce caracterizeaza atat personalitatea Maicii Tereza,
cat si munca sa. Tenacitatea i-a a fost adesea insotita de o comportare severa,
fara compromisuri.
"Prin sange, sunt cu
totul albaneza. Cetatenia mea este indiana
Maica
Tereza de Calcutta, pe numele de botez Agnes Gonxha Bojaxhiu, s-a nascut la 26
august 1910, in orasul Skopje
La
varsta de 12 ani, a realizat ca ceea ce doreste sa faca mai presus de toate,
este sa-i ajute pe cei saraci. Agnes a simtit ca Dumnezeu o cheama in serviciul divin, dar s-a zbatut incercand sa afle cu certitudine. S-a rugat, a vorbit
cu mama si sora sa, totusi nu-si gasea efectiv pacea. A vorbit apoi cu
parintele duhovnic. "Cum pot fi sigura?" a intrebat ea.
El
a raspuns, "Prin bucuria ta. Daca te simti cu adevarat fericita la ideea
ca Dumnezeu te-a chemat sa-l slujesti, atunci aceasta este dovada chemarii
tale. Bucuria interioara profunda pe care o simti este busola care-ti indica
directia in viata."
A decis sa se instruiasca pentru munca
misionara si astfel, sase ani mai tarziu, la 18 ani, in 1928, a plecat la
Rathfamham, langa Dublin, la calugaritele irlandeze de Loretho, unde a invatat
limba engleza. Acolo a primit numele Sora Maria Tereza, dupa Sfanta Tereza din
Lisieux. Un an mai tarziu, in 1929, a parasit Irlanda si a venit in India, la
Darjeeling, unde, in 1931, a depus primul juramant de credinta. A fost trimisa
apoi la Kolgata (Calcutta
La
24 mai 1937, a depus juramantul final de credinta, numindu-se, de acum inainte,
Maica Tereza. A continuat sa predea la Liceul ''Sfanta Maria'', iar in 1944 a
fost numita directoarea acestuia. Prin
bunatatea si generozitatea ei, a incercat sa le insufle elevilor devotiunea
fata de Iisus Hristos. ''Da-mi puterea sa fiu lumina
din viata lor, pentru ca, în cele din urma, sa-i pot conduce catre Tine'',
obisnuia sa se roage Maica Tereza.
La
sfarsit de saptamana, obisnuia sa mearga impreuna cu elevele ei in strada, sa
aiba grija de cei bolnavi si flamanzi. Suferinta si saracia pe care le-a observat, insa, in afara zidurilor manastirii au tulburat-o. Doi
ani mai tarziu, in 1946, pe cand se afla intr-un tren care urma sa o duca la
"El era in acel tren pentru ca i-am auzit chemarea de a
renunta la tot si de a-l urma in mahalale – de a-l servi prin cei mai saraci
dintre saraci. Trebuia sa parasesc manastirea si sa-i ajut pe cei saraci,
traind printre ei. Era un ordin. Stiam incotro am fost indreptata, dar nu stiam
cum sa ajung acolo."
La varsta de 38 de ani, dupa sase luni de pregatire medicala, Maica Tereza a parasit securitatea comunitatii Loreto si s-a indreptat catre periferia orasului, neavand alt scop decat acela de a-i ajuta ''pe cei nedoriti, pe cei neiubiti si pe cei neingrijiti''. Mesajul ei era cat se poate de simplu: "cei saraci trebuie sa stie ca-i iubim”. A schimbat vesmantul negru, de calugarita, cu vesmantul de strada al saracilor bengalezi - un sari alb cu dunga albastra. A fost o chemare la care nu a raspuns prea usor afirmativ: "Sa parasesc Loreto a fost cel mai mare sacrificiu al meu, cel mai dificil lucru pe care l-am facut vreodata", reflecta ea mai tarziu."A fost mult mai dificil decat sa-mi parasesc familia si
S-a
dedicat insa in intregime semenilor sai, ingrijind copiii sau alinand suferintele,
a deschis o scoala in aer liber si o casa pentru copiii fara adapost. Curand i
s-au alaturat mai multe ajutoare voluntare. Diferite organizatii bisericesti si
autoritatile municipale i-au oferit ajutor financiar. Acest lucru a creat posibilitatea ca sa isi inceapa propria ei misiune cu “Misionarele Caritatii”, sa
iubeasca si sa aiba grija de acele persoane pentru care nimeni nu era pregatit
sa le ingrijeasca.
In 1952, la patru ani dupa ce a parasit
comunitatea Loreto, a deschis Nirmal Hriday ("Inima curata"), o casa
pentru muribunzii si oamenii nevoiasi din Calcuta. Diverse alte proiecte pentru
reabilitarea locuitorilor mahalalelor, camine pentru copii, case pentru
muribunzi, clinici si o colonie pentru leprosi, au fost initiate de catre Maica
Tereza.
“Misionarele
Caritatii" s-au raspandit in intreaga lume si intreprind munca de ajutor
si asistenta intr-o serie de tari din Africa, Asia, America
Activitatea Maicii Tereza a fost
recunoscuta in intreaga lume si a primit o serie de premii. O recunoastere
speciala a venit din partea Reginei Elizabeta si a Congresului U.K. si chiar de la
Universitatea Harvard, care i-a acordat un doctorat onorific. In
1979, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace, iar Maica Tereza a primit
premiul ''spre slava lui Dumnezeu si in numele celor saraci''. Nu s-a simtit
insa deloc confortabil in lumina reflectoarelor. "Pentru mine", a
marturisit ea, "este mai dificil decat imbaierea unui lepros."
Festivitatea de premiere nu s-a încheiat, asa cum era prevazut, cu un banchet, Maica Tereza anulandu-l pentru a organiza o masa de Craciun pentru 2.000 de oameni saraci. Opinia publica a fost deosebit de impresionata de acest gest si Misionarele Caritatii au primit donatii spontane insumand 50.000 de dolari. In 1971 i-a fost decernat Premiul pentru Pace, Papa Ioan al XXIII-lea, iar in 1980 a primit cea mai inalta distinctie civila al Indiei, premiul Bharat Ratna. A fost primul cetatean indian naturalizat care a primit aceasta distinctie.
La 5 septembrie 1997, inima Maicii Tereza a
incetat sa mai bata si sufletul ei mare, deosebit, a parasit aceasta lume. A
fost inmormantata in sediul central al congregatiei Misionarele Caritatii de pe
Lower Circular Road Calcutta
La
19 octombrie 2003, de Ziua Mondiala a Misiunilor, Papa Ioan Paul al II-lea a
beatificat-o pe Maica Tereza de Calcutta, in cadrul unei Liturghii solemne
celebrate in Piata Sfantul Petru din Vatican. La celebrare au fost prezenti
cateva sute de mii de pelerini veniti din lumea intreaga, mai bine de o suta de
cardinali si numerosi episcopi, sute de surori din congregatia fondata de Maica
Tereza, mii de saraci, personalitati religioase crestine si musulmane si un
impresionant numar de personalitati politice.
