GRATITUDINE pentru MAHATMA GANDHI

“Nu va pot invata violenta, pentru ca nu cred in ea. Va pot invata doar sa nu plecati capul in fata nimanui, chiar cu pretul vietii voastre.”/ Gandhi

DISCURSUL LUI NELSON MANDELA LA DEZVELIREA MONUMENTULUI COMEMORATIV GANDHI 

06 iunie 1993, Pietermaritzburg

“Traim intr-o perioada in care conceptul de rezistenta non-violenta se confrunta cu o serioasa provocare. Demonstratiile organizate care in mod curent se confrunta cu forta brutala si cu reactia la fel de brutala din partea tuturor celor care sunt victime ale violentei orchestrate, sunt la ordinea zilei. Ne vedem obligati sa reflectam daca violenta va detine dominatia in aceasta perioada a istoriei.

Acest prilej este unul de bun augur, in care toti avem oportunitatea sa ne reinnoim angajamentul de a fauri pacea. Este o mare onoare pentru mine sa fiu aici pentru a inaugura prima statuie a sperantei. Speranta ca, de indata ce toti sud-africanii vor fi tratati ca egali, vom fi in masura sa creem o societate nonviolenta dupa dezastrul creat de apartheid si opresiunea coloniala.

Acest eveniment este, de asemenea, foarte important, deoarece azi dezvelim prima statuie a unui personaj anticolonial si erou a milioane de oameni din intreaga lume. Gandhi a influentat activitatile miscarilor de eliberare, miscarilor pentru drepturile civile si organizatiilor religioase din cele cinci continente ale lumii. El a influentat barbati si femei care au realizat schimbari istorice semnificative in tarile lor printre care se numara Martin Luther King.

Mahatma Gandhi a venit in aceasta tara in urma cu 100 de ani, pentru a-i ajuta pe indienii adusi in aceasta tara in calitate de muncitori ucenici si pe cei care au venit sa infiinteze posturi de tranzactionare. El a venit aici pentru a-i ajuta sa-si pastreze dreptul de vot universal. Mahatma este parte integranta a istoriei noastre. Este aici, deoarece a experimentat pentru prima data adevarul; aici, pentru ca si-a demonstrat fermitatea caracteristica in cautarea dreptatii; aici, pentru ca a dezvoltat Satyagraha ca filozofie si metoda de lupta.

In Ferma Tolstoi, adversarii si familiile lor au invatat un mod de viata tolerant si fara exploatare. Congresele indiene care isi au originea in aceasta perioada au fost modelate de Gandhi ca instrumente cu ajutorul unor oameni ca Thambi Naidoo, Parsi Rustomji, EI Asvat si altii pentru a realiza unitatea hinduso-musulmana in cauza.

Astazi, cand ne straduim sa obtinem o data pentru primele alegeri democratice din tara, mostenirea Gandhi are relevanta directa. El a negociat cu buna credinta si fara inversunare. Dar cand opresorul a revocat angajamentele, el s-a intors la rezistenta de masa. El a combinat negocierea cu actiunea de masa si a demonstrat faptul ca rezultatul final a fost eficace prin ambele mijloacele. Mahatma Gandhi este cel mai mult venerat pentru angajamentul sau in favoarea non-violentei, iar marea Miscare a Congresului a fost puternic influentata de aceasta filozofie gandhiana; o filozofie care a atins mobilizarea a milioane de sud-africani in timpul campaniei de sfidare din 1952, care a consacrat ANC ca o organizatie de baza de masa. ANC si partenerii de alianta au lucrat impreuna pentru a protesta fata de legile depasite si ideologiile rasiste ale partidelor politice albe.

In 1960, dupa aproape 50 de ani de rezistenta pasiva si lupte, care au fost in mare parte bazate pe un caracter de masa non-violent, ANC a decis sa se angajeze intr-o lupta armata. Ne-am convins ca opresorii nostri n-ar fi fost niciodata clintiti prin altfel de mijloace decat prin actiuni armate si militante organizate. A fost o decizie dureroasa ce isi are originea in recunoasterea ezitanta din partea noastra ca, daca nu am fi ripostat, rasistii ne-ar fi distrus poporul prin genocid. Deteriorarea socio-economica dramatica generata de apartheid sta drept marturie pentru noi toti.

Dusmanii cu care Gandhi a luptat, ignoranta, boala, somajul, saracia, violenta sunt in prezent obisnuite intr-o tara care a avut potentialul de a conduce si inalta Africa. Astazi ne confruntam cu sarcina formidabila de a ne reconstrui din nou tara. Acum mai mult decat oricand este momentul in care trebuie sa tinem cont de lectiile lui Mahatma Gandhi.

Am decis sa suspendam actiunea armata deoarece credem ca s-ar face mult mai multe progrese prin realizarea unei solutii negociate. Cred ca aceasta ocazie este o oportunitate ideala in a-i provoca pe liderii din aceasta tara. Ne-am asezat si am semnat  impreuna un acord de pace. Am asistat la uciderea fara limita a poporului nostru in ciuda angajamentului nostru de a construi impreuna pacea si toleranta politica.Trebuie sa ne reunim si sa revedem sursa violentei din tara noastra.Trebuie sa gasim solutii permanente pentru a pune capat violentei.

Alegerea libera si corecta nu va fi posibila decat daca ne putem asigura ca violenta este oprita si, pentru a face acest lucru, va trebui sa oprim izvorul violentei. Este o initiativa oportuna de a lucra impreuna si a o duce la indeplinire. Ranile violentei apartheidului sunt profunde si avem un drum dificil si dureros de parcurs. Trebuie sa ne bazam pe traditia noastra de unitate si scop in actiune.

Unitate, asa incat copiii nostri sa poata merge si invata in pace. Unitate, pentru ca si batrinii nostri sa-si poata trai restul vietii in demnitate. Unitate, sa putem construi o natiune, un singur popor, o singura tara.”

                                                                         ********

Continentul negru a fost pentru o buna perioada de timp casa a doua mari destine. Doua simboluri importante ale luptei pentru libertate: Mahatma Gandhi, simbol al luptei nonviolente pentru drepturi civile in Africa de Sud si pentru autoguvernare in India si Nelson Mandela, simbol al luptei indelungate impotriva regimului de apartheid in Africa de Sud. Doua mari destine care, prin forta si nobletea spiritului lor, au adus omenirii o contributie greu de egalat. Doua mari personalitati care au indurat privatiuni si ani grei de inchisoare pentru a inlatura din viata popoarelor lor umilinta, izolarea, sclavia, tirania guvernamentala, saracia si dominatia coloniala. Doua destine care s-au nascut pentru a da stralucire rasei umane si care vor ramane pentru totdeauna lumina vie a popoarelor lor.

Omagiul emotionant este pentru cel care, prin determinare, simplitate, spiritualitate, non-violenta, “a devenit purtatorul de cuvant al constiintei intregii omeniri, un om care a facut umilinta si simplul adevar mult mai puternice decat imperiile”.

“Ma opun violentei deoarece, atunci cand pare ca e inspre bine, acel bine e doar temporar; in schimb, raul ce il face este permanent.”/ Gandhi 

http://www.sahistory.org.za/archive/nelson-mandelas-speech-unveiling-gandhi-memorial-pietermaritzburg-6-june-1993

PieterMaritzburg: INCEPUTUL ODISEEI LUI GANDHI

Ora astrala care a schimbat istoria

“Gandhi este, cu siguranta, facut din stofa din care eroii si martirii sunt facuti. Ba mai mult, el are in el puterea spirituala minunata de a transforma oamenii obisnuiti din jurul lui in eroi si martiri.”/ Gopal Gokhale

Incidentul care s-a petrecut in gara Pietermaritzburg, Africa de Sud, 7 iunie 1893, este o parte de nesters a istoriei omenirii, o intamplare neplacuta care a schimbat cursul vietii tanarului Ghandi, dar si al istoriei Africii de Sud, al Indiei si al altor tari ai caror lideri politici au adus transformari pozitive importante in viata populatiei oprimate, prin valorile nobile preluate din gandirea si spiritualitatea lui Gandhi.

Gandhi a ajuns in Durban, Africa de Sud, in 1893 pentru a-i servi drept consilier juridic comerciantului indian Dada Abdulla. In iunie, a fost rugat de Dada Abdulla sa efectueze o calatorie la Pretoria in Transvaal, calatorie care l-a dus mai intai la Pietermaritzburg. Tanarul Mahatma Gandhi, si-a cumparat bilet la clasa intai si a ocupat un loc chiar in compartimentul de clasa intai. Un europen care a intrat in compartiment, vazandu-l pe tanarul ce parea a fi un "coolie" (muncitor necalificat din Asia), a chemat imediat un oficial de la caile ferate cerandu-i sa-l scoata din compartiment si sa-l mute acolo unde ii este locul, adica in compartimentul de clasa a treia, deoarece "coolies" si coloratii nu erau acceptati in compartimentele de clasa I, acestea fiind rezervate numai albilor. Gandhi a protestat aratand biletul, dar a fost avertizat ca va fi indepartat cu forta daca nu se va muta de bunavoie. Tanarul a refuzat categoric, iar in urma acestui protest a fost aruncat din tren in gara Pietermaritzburg, cu geanta si bagaj cu tot. Trenul a plecat si el s-a retras in sala de asteptare.

"Era iarna", scria Gandhi in autobiografia sa, "frigul era extrem de aspru, haina imi era in bagaje, dar n-am indraznit sa o cer pentru a nu fi insultat din nou, asa ca am stat si am tremurat... Imi era teama pentru viata mea. Am intrat intr-o camera de asteptare intunecata. In camera era un barbat alb. Mi-a fost teama de el. Care era datoria mea? m-am intrebat. Ar trebui sa ma intorc in India sau ar trebui sa merg mai departe cu ajutorul lui Dumnezeu si sa ma confrunt cu orice imi era rezervat? Am decis sa raman si sa sufar. Activitatea mea non-violenta a inceput de la acea data” – Propria sa “privatiune era superficiala, doar un simptom al bolii profunde datorate prejudecatii culorii".

In astfel de circumstante, Gandhi devine pentru prima oara constient de rasismul si inechitatile grave la care oamenii erau supusi din cauza culorii pielii. Ca urmare, el s-a angajat intr-o calatorie care avea sa-l duca mult dincolo de Pretoria. Cu alte cuvinte, acea calatorie cu trenul, initial esuata, de la Durban la Pretoria, urma sa fie simbolic maniera sa de a provoca si alte incalcari ale legii, precum si stradania de a influenta femeile si barbatii din propria tara. Dupa intoarcerea sa in India, la inceputul anului 1915, Gandhi a folosit trenul pentru a calatori de-a lungul si de-a latul Indiei, si a facut-o intotdeauna la clasa a treia. Putini indieni ai timpului sau, sau chiar de atunci, au dobandit cunostinte despre India asa cum a facut-o Gandhi prin calatoriile sale si nu exista alt indian care sa fi traversat tara cu trenul la fel de mult ca si el.

 Asa si-a imaginat Richard Attenborough incidentul in filmul sau din 1982, Gandhi.

 - GANDHI - Africa de Sud 1893

"Spune-mi…te gandesti la Iad?

Nici eu nu ma gandesc, dar este un om aici.. este crestin si a scris ca este in ordine sa crezi.

Scuzati-ma, domnule, de cat timp sunteti in Africa?

De o saptamana.

Nu stiu cum ati obtinut biletul!

Ce faci in acest tren, coolie?

De ce? Am bilet...Un bilet de clasa intai.

Cum l-ai obtinut?

M-am dus dupa el la gara…Sunt avocat…nu am…

Nu exista avocati de culoare in Africa de Sud. Sa stai acolo unde iti este locul!

Va iau inapoi bagajele, domnule?…

Nu. Nu.. stai o clipa, te rog. Vezi?...Mohadma Gandhi, avocat in drept. Sunt in drum spre Pretoria sa asist un caz pentru o firma Indiana.

Nu ma auzi? Nu exista nici un avocat de culoare in Africa de Sud.

Domnule, am fost chemat la barou in Londra si inscris la Inalta Curte de Justitie. Sunt, prin urmare, avocat. Si din moment ce in ochii vostri sunt colorat, cred ca putem deduce ca exista cel putin un singur avocat de culoare in Africa de Sud.

Inteligent si afurisit Kaffir! Scoate-l afara!

Muta-ti fundul negru inapoi la clasa a treia…Sau te voi arunca afara la urmatoarea statie..

Dar, mereu am calatorit la clasa intai…"

**********

Astazi, Statia Pietermaritzburg a ramas in mare masura neschimbata ca pe vremea lui Gandhi, si mai multe placi din sala principala de asteptare comemoreaza un eveniment ce a dat nastere luptei pentru libertate atat in Africa de Sud, cat si in India. Bazandu-se pe planurile initiale ale Garii si pe configuratia trenurilor la acel moment, a fost posibil sa se marcheze zona aproximativa a platformei si camera de asteptare folosita de Gandhi in noaptea fatala. In dimineata urmatoare, Gandhi a trimis o telegrama de protest directorului general al Cailor Ferate Nationale, dar acest document nu a fost inca gasit.

In 1893, colonia Natal, din care facea parte Pietermaritzburg, a fost concesionata guvernului responsabil si, la scurt timp dupa aceea, a inceput adoptarea unei legislatii care restrictiona activitatile politice si economice indiene. Intr-o scrisoare scrisa pe 18 iunie 1896 secretarului de stat pentru colonii, Sir John Robinson, premierul din Natal declara: "In afara de toate celelalte considerente, ramane totusi faptul ca obiectul Legii privind modificarea dreptului electoral este acela de a se asigura ca intreg controlul destinelor politice ale Natal-ului ramane in mainile oamenilor de rasa europeana".

Raspunsul lui Gandhi a fost sa scrie scrisori de protest, sa prezinte petitii in masa si sa constituie Congresul Indian din Natal. Aceste activitati l-au facut un ghimpe in coasta guvernului colonial. In paralel, in anul 1898, Procurorul General al Natal-ului scria: "Domnul Gandhi este o persoana capabila, dar nemultumita si nu este atat de recunoscator pe cat ar putea sa fie pentru concesiile facute unei clase ale carei interese le asuma atat de abil.”

Inca din 1893, cand Gandhi a sosit la Durban, indienii formau aproape jumatate din populatia non-africana, iar in 1904 indienii depaseau numarul albilor din Natal. In 1894, Gandhi a ajutat la infiintarea Congresului Indian din Natal pentru a lupta impotriva discriminarii. Gopal Krishna Gokhale, mentorul lui Gandhi, spunea mai tarziu: “Gandhi este, cu siguranta, facut din stofa din care eroii si martirii sunt facuti.Ba mai mult, el are in el puterea spirituala minunata de a transforma oamenii obisnuiti din jurul lui in eroi si martiri.”

Gokhale a fost unul dintre cei mai importanti lideri sociali si politici din timpul Miscarii de Independenta a Indiei impotriva Imperiului Britanic din India. Gokhale a fost ales liderul Congresului National Indian si fondator al "Societatii Slujitorilor Indiei". Prin intermediul acestei Societati, precum si al Congresului si al altor organe legislative in care a servit, Gopal Gokhale a organizat una dintre campaniile pentru autonomia indiana si reforma sociala. Era liderul fractiunii moderate a Partidului Congresului care promova reformele prin colaborarea cu institutiile guvernamentale existente.

Gokhale a fost un mentor excelent pentru Mahatma Gandhi in anii sai de formare. In 1912, a vizitat Africa de Sud la invitatia lui Gandhi. In calitate de tanar avocat, Gandhi s-a intors in lupta sa impotriva Imperiului din Africa de Sud si a primit indrumari personale de la Gokhale, inclusiv o cunoastere si intelegere a Indiei si a problemelelor grave cu care se confruntau indienii. In 1920, Gandhi devine liderul Miscarii pentru Independenta Indiei. In autobiografia sa, Gandhi il numeste pe Gokhale mentorul si ghidul sau. Gandhi a recunoscut in Gokhale un admirabil lider si un maestru politician, descriindu-l drept “pur ca un cristal, bland ca un miel, curajos ca un leu, cavaler fata de o greseala si cel mai perfect om in domeniul politic.” In ciuda respectului profund pe care i-l purta lui Gokhale, totusi, Gandhi nu era de acord cu increderea acestuia in institutiile occidentale ca mijloc de realizare al reformei politice si, in cele din urma, a ales sa nu devina membru al “Societatii Slujitorilor Indiei” a lui Gokhale.

CONFERIREA POSTUM A “LIBERTATII ORASULUI PIETERMARITZBURG” LUI MAHATMA GANDHI

Povestea suferintei lui Gandhi din gara Pietermaritzburg a capatat si o semnificatie de alta natura. Pe data de 25 aprilie 1997, Consiliul Local al orasului Pietermaritzburg s-a intalnit pe platforma Garii Pietermaritzburg, pentru a conferi postum, intr-o ceremonie emotionanta, onoarea “Freedom of the City of Pietermaritzburg” (Libertatea Orasului) lui Mahatma Gandhi. In fata celor intruniti ca sa indrepte o greseala seculara, presedintele Mandela, care primise si el in aceeasi zi onoarea “Libertatea Orasului”, a reamintit de "exemplul magnific de sacrificiu si dedicare personala al lui Gandhi in fata opresiunii".

“Libertatea orasului” este o onoare acordata de consiliul municipal al unui oras unei persoane (sau persoanelor) pe care orasul doreste sa ii rasplateasca printr-un omagiu. In societatea contemporana, acordarea “Libertatii orasului” este privita mai mult ca un gest simbolic. In unele tari, indivizii primesc in schimb cheia orasului, care de obicei ia forma unei chei ornamentale. Alte locuri au propriile lor variante locale unice,cum ar fi palariile albe Smithbilt acordate de orasul canadian Calgary.

Cuvantul Presedintelui Mandela, in onoarea lui Gandhi:

"Astazi indreptam o greseala seculara. Aceasta gara, odata una dintre cele mai cunoscute simboluri ale discriminarii, intolerantei si opresiunii, proclama astazi un mesaj al demnitatii restabilite. Spre deosebire de acea zi rusinoasa, Pietermaritzburg si, fireste, Africa de Sud, trimite astazi un mesaj de speranta, confirmand valorile nobile sustinute de Mahatma Gandhi. Actiunea voastra adauga forta efortului national de reconciliere, redresare si reconstructie.

Este un privilegiu deosebit pentru mine sa impartasesc personal acest tribut. Exemplul magnific al lui Gandhi de sacrificiu si dedicare personala in fata opresiunii, a fost una dintre multele sale mosteniri fata de tara noastra si fata de lume. El ne-a aratat cat de necesar a fost sa infrunte cu curaj inchisoarea daca adevarul si dreptatea trebuiau sa triumfe in sfarsit asupra raului.Valorile tolerantei, respectului reciproc si unitatii pentru care a stat si a actionat au avut o influenta profunda si pozitiva asupra miscarii noastre de eliberare si gandirii mele. El ne inspira astazi in eforturile noastre de reconciliere si construire a natiunii".

Gopal Krishna Gandhi, Inaltul Comisar al Indiei in Africa de Sud, a primit aceasta onoare, “Libertatea orasului Pietermaritzburg”, in numele renumitului sau bunic, mentionand ca experienta lui Gandhi din gara este ceva in genul unei a doua nasteri.

Cuvantul lui Gopal Krishna Gandhi, in onoarea lui Gandhi:

“Cand Gandhi a fost aruncat din tren, a cazut un indian care vizita Africa de Sud; dar cand Gandhi s-a ridicat, a luat nastere un indian al Africii de Sud. Indianul si sud-africanul au fuzionat in el in momentul caderii; fara indoiala, cu o neincredere uluitoare care s-a transformat, chiar in clipa urmatoare, in furie.

Dar, printr-o alchimie unica, care a fost numai a lui, el s-a transformat in ceva total diferit, ceva creativ, ceva rascumparator, ceva care a schimbat socul si furia in hotarare de transformare. Gandhi a cazut cu un bilet de cale ferata pe care nimeni nu l-a onorat, dar s-a ridicat cu un testament pe care nimeni nu il putea ignora; a cazut un pasager, dar s-a ridicat un patriot; a cazut un avocat, dar s-a ridicat un revolutionar; mandatul sau legal a devenit o cauza politica; simtul sau de decenta umana s-a transformat intr-o pasiune pentru justitia umana. Individualul a murit in el in acel moment si a devenit public; "a mea" a devenit "a ta". De fapt, cultul tau, Mohandas Gandhi, nu a fost aruncat aici, el a fost lansat aici.

Prin urmare, cand azi i se confera “Libertatea Orasului Pietermaritzburg”, i se confera de fapt echivalentul celui de-al doilea certificat de nastere, un certificat care marcheaza nasterea sa politica.”

De multe ori, cuvintele, prin magia lor unica, razbat frematand timpul. Clipa prezenta devine astfel partasa la cea a trecutului, iar tu esti destinat sa retraiesti, doar pentru o fractiune de secunda, emotia coplesitoare a unui moment istoric, care iti este daruita doar o singura data.

https://www.sscnet.ucla.edu/southasia/History/Gandhi/Pieter.html

https://www.brandsouthafrica.com/wp_download_viewer.php?file=wp-content/uploads/2017/01/gandhi_br.pdf

Mahatma Gandhi – MODEL UNIC DE TRANSFORMARE

Experienta sud-africana

Articol de Ela Gandhi/ 12martie 2009

“Ideea aceasta, de a nu provoca suferinta altora, este o trasatura esentiala a actiunii non-violente. Pentru a practica acest principiu trebuie sa inveți sa nu urasti, ci sa iubesti pozitiv adversarul. In acest fel, se elimina orice posibilitate de a exista vreun loc pentru orice forma de violenta prin cuvant, gandire sau fapta.”/ Gandhi

“Mohandas Karamchand Gandhi a sosit in Africa de Sud la varsta de 24 de ani si a plecat la varsta de 45 de ani. Acesti 21 de ani, dintre care majoritatea i-a petrecut in Africa de Sud, au fost cei mai importanti ani ai vietii sale. In aceasta perioada, Gandhiji a inceput sa-si cristalizeze o filozofia unica de viata. O filosofie care i-a adus titlul de Mahatma si o filosofie care nu poate fi supraestimata in importanta sa. In acest eseu as dori sa trasez elementele de baza ce au stat la temelia acestei filozofii unice.

Mahatma Gandhi nu a fost nici filozof, nici academician si, desi un scriitor prolific, el nu a fost autor si, prin urmare, asa cum insusi spunea "viata mea este mesajul meu".El nu a scris despre filosofia sa asa cum ar fi scris academicienii si scriitorii. El a fost, in esenta, un activist cu o constiinta bine dezvoltata, care l-a indemnat sa scrie despre greselile sale si nu despre realizari. Cu toate acestea, in opinia mea, constiinta sa si un profund sentiment de justitie sociala l-au condus constant pe calea transformarii.

De observat ca aceasta constiinta s-a dezvoltat din modul sau de viata din Londra. In primele zile ale vietii in Londra, a cheltuit extrem de mult pe haine, invatand sa imite modul aristocratic de viata englezesc. Insa, tot acest comportament s-a schimbat atunci cand si-a dat seama ca familia sa a trebuit sa faca multe sacrificii pentru ai permite sa traiasca in aceasta maniera. Nu a fost multumit de acest lucru si imediat a inceput sa-si reduca cheltuielile. A inceput prin a-si pastra cu grija evidentele inregistrand fiecare cent cheltuit. A vandut toate acele articole de care nu avea absoluta nevoie, s-a mutat intr-o locuinta mai ieftina si a recurs la mersul pe jos, in loc sa opteze pentru transportul public. Chiar si pentru consumul zilnic de hrana a fost econom, inlocuindu-l cu o dieta putina, dar nutritiva. Toate aceste schimbari au fost determinate de acea constiinta sau,asa cum spunea el, de vocea interioara care i-a pastrat sub control actiunile.

In timp ce tinea dieta vegetariana, nu a consumat alcool si nu a flirtat cu femeile deoarece ii promisese mamei sale ca se va abtine de la vin,promiscuitate si carne.  Si-a dat seama curand ca vegetarianismul este un mod de viata sanatos si ca l-a urmat din convingere si nu din cauza unei promisiuni. A inteles ca alcoolul este o rusine si poate duce doar la depravare; din nou s-a abtinut din principiu si nu din cauza unei promisiuni. Sentimentul de loialitate fata de sotia sa l-a determinat sa se abtina de la flirt. Mai tarziu, insa, a studiat despre importanta feminismului si relele patriarhiei, ceea ce l-a determinat sa respecte femeile, nu sa le trateze ca pe niste simboluri sexuale.

Consimtirea de a calatori in Africa de Sud in 1893, la doi ani dupa intoarcerea sa de la Londra, poate fi atribuita constiintei sale, care a starnit in el ingrijorarea cu privire la incapacitatea sa de a-si rambursa datoriile cu ajutorul venitului slab pe care il castiga atunci in India. Nu era ingrijorat atat de mult din punct de vedere al  carierei sale, cat sa poata achita datoria pe care o datora familiei pentru finantarea educatiei si a calatoriei sale la Londra. El a vazut calatoria in Africa de Sud ca pe o oportunitate de a castiga bani pentru a-si achita datoriile.Fara indoiala ca dorea sa afle lucruri interesante despre alte tari si istoriile lor, dar nu putea fi chiar atat de dornic sa-si paraseasca familia si sa plece din nou in strainatate imediat dupa ce s-a intors de la Londra.

Din actiunile sale reiese clar faptul ca, atunci cand a ajuns in Africa de Sud, era constient de clasa sociala careia ii apartinea, locuind in zona in care traiau cei de talia lui, adica persoane profesioniste, calatorind numai la clasa intai ca oricare persoana profesionista, folosind serviciile furnizorilor de servicii, bunaoara a bacaniilor, frizeriilor si hotelurilor, care apartineau persoanelor profesioniste. De asemenea, era constient de aspectul sau, isi alegea cele mai frumoase haine si, indiferent de vreme, se imbraca impecabil in costum cu cravata, iar parul era tot timpul ingrijit. Aceasta obsesie fata de moda occidentala a fost evidentiata din nou atunci cand, la a doua calatorie, si-a adus sotia si copiii in Africa de Sud. A insistat chiar ca sotia si copiii sai sa poarte manusi si ciorapi, sosete si pantofi.

Insa, atunci cand a inteles ca frizerii albi din Africa de Sud refuzau sa serveasca persoanele de culoare, s-a simtit atat de umilit incat constiinta lui nu i-a permis sa mearga la un alt coafor, ci mai degraba sa incerce sa-si tunda propriul par. In acea etapa, dorinta de respect fata de sine si demnitatea au inlocuit dorinta de a fi bine ingrijit. Bataia de joc a oamenilor nu l-a impiedicat sa-si tunda propriul par. Mai mult decat atat, a incercat din nou sa-si reduca costurile personale atunci cand a inceput sa-si spele hainele si sa-si apreteze gulerele. In entuziasmul sau, si-a apretat  prea mult gulerele si, desi acest lucru a dus la caderea unor mici particule din gulerul rigid, trezind distractia prietenilor, el nu s-a descurajat.

Fara indoiala, constiinta sa a evoluat odata cu studiul teologiei si cu credinta in Dumnezeu. Se vede acest lucru din studiul scripturilor la Londra si in interesul pe care l-a manifestat pentru teozofii din Londra. Evident ca el nu a subscris niciunei aderari fanatice la o anumita credinta, dar a considerat important sa absoarba ce este mai bun din diferitele credinte. Iar aceasta recunoastere a credintei, separat de religiozitate, la determinat sa reziste presiunilor de a se converti la islam sau la crestinism in timp ce a stat in Africa de Sud. Credinta sa in Dumnezeu nu a ramas niciodata indoielnica, desi nu a practicat nicio religie in niciun mod ritualistic. De fapt, transformarea sa spirituala si relatia mai profunda cu Dumnezeu au inceput in Africa de Sud, atunci cand a studiat diferitele credinte si a pus intens si critic sub semnul intrebarii unele dintre credinte si practici. In Africa de Sud a inceput practica rugaciunilor in grup, unde oamenii puteau sa cante rugaciunile fiecarei credinte, hindusa, crestina, islamica, zoroastriana sau oricare alta, daca erau si persoane de alte credinte. Nu existau niciun fel de simboluri religioase la aceste rugaciuni, care se tineau in aer liber si in cadrul carora nu se faceau ritualuri.

Este convingerea mea ca, constiinta unei persoane se dezvolta in ritmul in care se dezvolta relatia sa cu Dumnezeu. Vocea interioara devine tot mai puternica si mai sigura, ca un ghid al actiunilor pe care ea ni le planifica. Gandhi a vorbit constant despre aceasta voce interioara. Adesea, cand politicienii exasperati ii puneau la indoiala deciziile de multe ori neasteptate, el se referea la vocea interioara. Gandhi vorbeste despre Dumnezeu ca "un Dumnezeu personal pentru cei care au nevoie de prezenta Sa personala. El este intruchipat celor care au nevoie de atingerea sa. El este cea mai pura esenta. El pur si simplu exista pentru cei care au credinta. El este totul pentru toti oamenii. El este in noi si totusi deasupra si dincolo de noi. Il putem simti daca ne vom retrage insa din simturi". Aceasta credinta puternica s-a dezvoltat pe masura ce Gandhiji a inceput sa experimenteze diferite moduri de viata:

A ingrijit-o pe buna sa sotie Kasturba, impotriva recomandarii medicului, cu dieta vegetariana si, experimental, cu pachete de noroi si hidroterapie; a experimentat tratarea prin terapie umeda a bolii fiului sau, Manilal, cand toti ceilalti renuntasera; experimentele sale constante pe propria sanatate, cu diferite forme de tratamente naturale - toate indica existenta credintei profunde pe care a avut-o in Dumnezeu si in modurile alternative de terapie. Acest interes in conditii de sanatate buna mai degraba decat de tratare a maladiilor, asa cum l-a numit el, a inceput in Africa de Sud. Din nou, toate aceste experimente au inceput cu acea voce interioara care l-a facut sa respinga hranirea fortata cu supa de pui a sotiei sale si sa incerce, in ciuda prognozei medicului, sa scada temperatura corpului prin folosirea pachetelor ude, atunci cand fiul sau se zvarcolea cu febra tifoida.

Cu siguranta, aceasta voce interioara, dupa ce si-a platit datoriile familiei sale, l-a determinat sa-si simplifice stilul de viata si sa creeze, in 1904, asociatia Phoenix. Acolo si-a dezvoltat in continuare stilul simplu, comun, de viata agrar. A dezvoltat filosofia demnitatii tuturor muncitorilor si a renuntarii la constiinta de clasa pe masura ce a inceput sa experimenteze utilizarea sanatoasa a solului de noapte si conservarea apei, copacilor, animalelor, inclusiv a serpilor. Acolo a invatat despre legile naturii care guverneaza si controleaza in mod natural populatia fiecarei specii si care sunt esentiale pentru dezvoltarea sanatoasa a solului si a mediului. In acest timp, si-a depasit frica de serpi invatand sa traiasca langa ei. Povestea sarpelui care aluneca peste trupul sau in timp ce el dormea ​​pe podeaua verandei de la Phoenix, este documentata. Multi oameni care se angajeaza in agricultura ecologica vorbesc despre valoarea melcilor si a ramelor. Gandhi a recunoscut in acele timpuri marea valoare a biodiversitatii.

El a inceput sa se lupte cu viata personala fata de viata sa publica si, din nou, cu riscul de a pierde increderea sotiei ai a copiilor, a refuzat sa accepte daruri, burse si oferte de ajutor pentru familie din partea prietenilor si a comunitatii. Inainte de a pleca din Africa de Sud, Gandhi a lasat nu doar 100 de acri de teren la Asociatia Phoenix in mainile comunitatii pentru scopuri comunitare, ci a mai lasat doua proprietati importante in Durban pentru folosinta Congresului Indian Natal (NIC). In plus, a lasat bijuterii scumpe si alte cadouri primite de la Trust pentru a fi folosite de NIC. In India a renuntat la toate proprietatile familiei si le-a transferat fratelui care il asistase prin educatie. In 1914, cand a parasit tarmurile Africii de Sud, isi achitase toate datoriile.

Un alt aspect important al vietii sale in Africa de Sud, a fost acela ca a venit la cererea omului de afaceri Dada Abdulla si astfel toti asociatii sai in acel moment erau oameni de afaceri si colegi profesionisti. Un an mai tarziu, cand a infiintat birouri in Africa de Sud, a inceput sa vina in contact cu muncitorii angajati prin contract si astfel, membrii grupului sau de asociati s-au schimbat de la gruparea clasei mijlocii la lucratorii saraci si oprimati. Colonia Phoenix, unde si-a petrecut multi ani din viata sa in Africa de Sud, era situata in imediata vecinatate a marilor proprietati de zahar in care muncitorii locuiau in incinte imprejmuite si baraci. La plecarea din Africa de Sud, era imbracat in haina pe care o purtau muncitorii.

De asemenea, el si-a schimbat perceptia asupra aplicarii legii, de la opozitie la o abordare concilianta. In primul sau caz din Africa de Sud, care a implicat familia Dada Abdulla, Gandhi a inceput sa analizeze alternativele la actiunile in instanta. A inceput sa vada rolul avocatilor intr-o lumina diferita. A devenit arbitru expert si a fost capabil sa rezolve cazul lui Dada Abdulla, cel mai dificil si complicat diferend intre membrii familiei, mai degraba prin arbitraj decat prin litigiu. Astfel a ajuns la concluzia ca "datoria unui avocat nu era de a exploata avantajele legale si ale adversarului, ci de a promova compromisul si reconcilierea". In viata ulterioara, acest lucru a devenit calea sa de a se ocupa de probleme.

Martin Luther King Jr. a reluat metoda lui Gandhi atunci cand a spus ca optiunea non-violentei nu este o cale pentru cei slabi sau pentru lasi,ea necesitand un curaj mai mare, chiar mai mare decat in cazul violentei, pentru a putea confrunta un adversar. Gandhi a putut invoca curajul datorita credintei si disciplinei cultivate in Africa de Sud, in ashramele sale (loc de retragere religioasa pentru hindusi). Atat el cat si Martin Luther King au instruit constient voluntari pentru a fi pregatiti sa iasa in campaniile de sfidare.

Cand se folosesc mijloace non-violente, nu se creeaza suferinta asupra celorlalti, ci se provoaca suferinta siesi. Aceasta provocare a suferintei asupra lui insusi a fost cultivata si prin disciplina si posturile sale stricte, cand a renuntat de buna voie la mancare pentru a obtine acea putere spirituala. Dar, si prin optiunea pentru inchisoare, refuzand plata amenzilor. S-a educat atat pe el insusi cat si pe colegii combatanti pentru a rezista atacurilor politiei fara a tresari sau riposta.

Aceasta idee, de a nu provoca suferinta altora, este o trasatura centrala a actiunii non-violente. Pentru a practica acest principiu trebuie sa inveti sa nu urasti, ci sa iubesti pozitiv adversarul. In acest fel, se elimina orice posibilitate de a exista vreun loc pentru orice forma de violenta in cuvant, gandire sau fapta. In acest fel, se incearca castigarea adversarului, asa ca el sa poata vedea efectele actiunilor sale si sa fie pregatit sa se transforme. 

El a insistat asupra necesitatii de a separa fapta de executantul ei, astfel incat sa urasti fapta si toate actiunile sa fie indreptate impotriva faptei, niciodata impotriva executantului sau a faptasului. A fost nevoie de o mare disciplina si de credinta in Dumnezeu pentru a putea sa-l iubeasca pe adversar si sa-l separe pe acesta de fapta care a fost ofensatoare. Trebuie sa fii capabil sa internalizezi aceste principii pentru a putea sa le practici cand apare momentul. Prin urmare, este esential sa incepi sa traiesti cu aceste principii in viata de zi cu zi si ele sa devina un mod de viata.

Actiunea non-violenta nu vizeaza sa invinga adversarul sau sa il umileasca, ci mai degraba sa il transforme, astfel incat el sa se poata iubi pe sine insusi mai bine iar ceilalti sa fie satisfacuti si sa poata obtine ceea ce au hotarat sa obtina. Aceasta idee, a transformarii fiintelor umane, se bazeaza pe convingerea fundamentala ca fiintele umane sunt capabile sa se schimbe. Aceasta idee se afla in centrul filosofiei gandhiene si i se vad rezultatele in cantitatea de respect pe care el a reusit s-o inspire vicleanului sau adversar din Africa de Sud, Generalul Smuts. Pentru a putea ramane respectuos, concentrat si capabil sa transformi o persoana care este un adversar, trebuie sa fii foarte disciplinat si sa nu sa te lasi convins de provocarea adversarului. Este o practica obisnuita in randul ofiterilor de politie si politicienilor sa-i provoace pe adversarii politici si sa-i sfideze pe militanti. Pentru a fi capabili sa raspundem ca si combatanti nonviolenti ai legilor nedrepte, trebuie sa fim pregatiti pentru a fi disciplinati si concentrati si trebuie sa ne indepartam de implicarea in politica opozitiei.

Cei 21 de ani din viata tanarului Mohandas, majoritatea petrecuti in Africa de Sud, au fost de fapt instrumente in transformarea sa si in a da perspective filozofiei sale de viata.

Un mare accent a fost acordat muncii sale politice, statiei Pietermaritzburg si altor incidente din viata sa, care fara indoiala au fost momente-cheie. In acest eseu am incercat sa ma uit la unele dintre celelalte trasaturi luminoase ale vietii sale, care totusi au jucat un rol transformator important in viata lui Gandhi. Ceea ce vedem ca o schimbare clara la el este schimbarea imbracamintei, dar in spatele acestei schimbari au fost multe alte probleme care au ajutat la dezvoltarea gandirii lui Gandhi. Strategia politica din Satyagraha a primit multa apreciere, dar schimbarile spirituale si personale nu au fost privite cu acelasi grad de importanta. Aici am incercat sa prezint acele domenii ale filosofiei sale de viata care, de fapt, i-au informat si dezvoltat gandurile politice.”

Ela Gandhi este nepoata lui Mahatma, originara si locuitoare a Africii de Sud. A fost arestata intr-un arest la domiciliu timp de 8 ani pentru activism politic. A fost deputata in Adunarea Nationala intre perioada anilor 1994-2003. Conduce un ziar, cerceteaza si colecteaza informatii despre Mahatma Gandhi si alti eroi ai luptei de eliberare pentru a le compila intr-un film documentar in scopuri de cercetare si educatie. Este membra a retelei TRANSCEND pentru Pace si Dezvoltare. Acest articol a aparut initial la Transcend Media Service (TMS) la data de 12 martie 2009.

Nota Elei Gandhi:

In 1860, primul lot de muncitori indieni a ajuns in Africa de Sud la bordul Truro. Au fost in total 340 (203 barbati, 87 femei, 21 baieti,19 fete si 10 sugari). Acestia erau primii recruti. Au urmat altii. Raportul dintre barbati si femei a fost dezechilibrat.   ….Peste 800.000 de sud-africani de origine indiana traiesc in Durban. Statia Pietermaritzburg are un piedestal unde Gandhi a fost aruncat din tren si mai multe panouri relatand povestea. Asociatia Phoenix pe care a infiintat-o are o expozitie despre viata sa in Africa de Sud. Johannesburg are o expozitie cuprinzatoare si exista statui din tinerete peste tot in Africa de Sud si povestiri despre Gandhi si despre lupta care a continuat dupa plecarea sa. Recent, am organizat un mars la Volksrust, in comemorarea celei de-a 100-a aniversari a marsului din 1913.

https://www.transcend.org/tms/2009/03/mahatma-gandhi%E2%80%99s-south-african-experience-%E2%80%93-a-unique-model-of-transformation/

Mahatma Gandhi – NOBLETEA SPIRITULUI

IDEI si PRINCIPII

“Sa inveti ca in viata, mai usor poti invinge ura prin iubire, minciuna prin adevar si violenta prin abnegatie, trebuie sa fie elementul fundamental in educatia fiecarui copil“/ Gandhi

Idei pentru reconstruirea lumii

Ideile lui Gandhi despre Satyagraha, Sarvodaya, Ahimsa, Swadeshi si Swaraj contin ingrediente pentru construirea lumii si remodelarea Planetei. Prin ele se afirma credinta neincetata in bunatatea naturii umane.

Sarvodaya

Este un termen sanscrit care inseamna "ridicarea universala" sau "progresul tuturor". Termenul a fost folosit de Mahatma Gandhi drept titlul pentru traducerea sa din 1908 a brosurii lui John Ruskin despre economia politica, "Unto This Last" (Pana la ultimul). El a ajuns sa foloseasca termenul pentru idealul propriei sale filosofii politice. Mai tarziu, Gandhi, ca si activistul indian nonviolent Vinoba Bhave, a imbratisat termenul ca si nume pentru miscarea sociala din India post-independenta care se straduia sa se asigure ca autodeterminarea si egalitatea au ajuns la toate straturile societatii indiene.

Satyagraha 

Este un termen sanscrit tradus vag ca "insistenta asupra adevarului", "loialitate fata de adevar" sau “forta adevarului”. Este o forma particulara de rezistenta non-violenta sau de rezistenta civila. Termenul satyagraha a fost inventat si dezvoltat de Mahatma Gandhi. L-a numit si "forta iubirii" sau "forta sufletului". El a desfasurat satyagraha in miscarea de independenta a Indiei si, de asemenea, in timpul luptelor anterioare din Africa de Sud pentru drepturile civile indiene. Teoria Satyagraha a influentat campaniile lui Martin Luther King si ale lui James Bevel in timpul Miscarii drepturilor civile din Statele Unite si multe alte miscari de justitie sociala similare. Cel care practica satyagraha este un satyagrahi.

Ahimsa

Inseamna "sa nu ranesti" sau "compasiune" si se refera la o virtute-cheie in religiile indiene. Cuvantul deriva din sanscrita - adica sa nu provoci ranire, sa nu faci rau. Mai este mentionat ca "non-violenta" si se aplica tuturor fiintelor vii - inclusiv tuturor animalelor - in religiile antice indiene. Ahimsa este una dintre virtutile cardinale si este un principiu important in Jainism, Hinduism si Budism.

Ahimsa este un concept multidimensional inspirat de premisa ca toate fiintele vii au scanteia energiei spirituale divine; prin urmare, a rani o alta fiinta inseamna sa te ranesti pe tine insuti. Ahimsa era legat si de ideea ca orice violenta are consecinte karmice. In timp ce cercetatorii stravechi ai hinduismului au pionierat si au perfectionat in timp principiile Ahimsa, conceptul a atins statut extraordinar in filosofia etica a jainismului. Preceptul Ahimsa de a nu provoca ranire include faptele, cuvintele si gandurile. Mahatma Gandhi a crezut cu putere in principiul ahimsa.

Miscarea Swadeshi

Ca si parte a miscarii de independenta a Indiei si a evolutiei nationalismului indian, a fost o strategie ce viza inlaturarea imperiului britanic de la putere si imbunatatirea conditiilor economice din India, urmand principiile swadeshi care au avut un oarecare succes. Strategiile miscarii Swadeshi au implicat ne-cooperarea (adica boicotarea produselor britanice) si relansarea produselor interne si a proceselor de productie. Au fost identificate cinci faze ale miscarii Swadeshi.

Cea de-a doua faza a miscarii Swadeshi a inceput cu impartirea regiunii Bengal de catre Viceregele Indiei, Lordul Curzon, in 1905 si a continuat pana in 1911. A fost cea mai de succes miscare pre-gandhiana. Swadeshi, ca si strategie, a fost un punct-cheie folosit de Gandhi, care l-a descris ca fiind sufletul Swaraj-ului (auto-guvernarii). Cea de-a treia miscare Swadeshi, intre 1918–1947, initiata de Gandhi a fost insotita de ridicarea industriasilor indieni. Cea mai puternica, cea din Bengal, a mai fost numita si "miscarea vandemataram". Gandhi, la momentul miscarii efective, a ramas loial Coroanei Britanice.

Swarāj

Inseamna “auto-guvernare” sau "autonomie" si a fost folosit de Mahatma Gandhi. Cuvantul se refera de obicei la conceptul lui Gandhi pentru independenta Indiei de sub dominatia straina. Swaraj pune accentul pe guvernare, nu pe guvernul ierarhic, ci pe auto-guvernarea prin indivizi, descentralizarea politica si construirea comunitatii. Deoarece asta era impotriva sistemelor politice si sociale urmate de Marea Britanie, conceptul de Swaraj al lui Gandhi a pledat pentru renuntarea Indiei la institutiile britanice fie ele politice, juridice, economice, birocratice, militare sau educationale.

Swarajul lui Gandhi nu a insemnat transferarea sistemului britanic de organizare a puterii coloniale, favorizarii, birocratiei, mentalitatii si structurii exploatarii de clasa in mainile indiene. El a avertizat ca un astfel de transfer ar fi totusi o regula englezeasca, doar fara englez. "Acesta nu este Swarajul pe care il vreau", a spus Gandhi. Gandhi a vazut democratia mai mult decat un sistem de guvernare, ea a insemnat promovarea atat a individualitatii cat si a auto-disciplinei comunitatii. Democratia a insemnat solutionarea litigiilor intr-un mod non-violent; a necesitat libertatea de gandire si de exprimare. Pentru Gandhi, democratia a fost un mod de viata.

Desi scopul lui Gandhi de a implementa in totalitate notiunile de Swaraj in India nu a fost realizat, organizatiile de voluntariat pe care le-a infiintat in acest scop au servit drept precursori si modele pentru miscarile oamenilor, organizatiile de voluntariat si pentru unele organizatii neguvernamentale care au fost initiate ulterior in diferite parti ale Indiei.

Principiile lui Gandhi

Afirmatiile, scrisorile si viata lui Gandhi au atras o analiza vasta a principiilor, practicilor si credintelor sale. Unii scriitori il prezinta ca un etalon al vietii etice si pacifismului, altii il prezinta ca un caracter mai complex, evolutiv si contradictoriu influentat de cultura sa si de circumstante. Cu toate acestea, prin tot ce a gandit si a intreprins, Gandhi si-a afirmat credinta ferma in ideea ca intotdeauna iubirea cucereste ura.

Adevarul

Gandhi si-a dedicat toata viata inaltului scop de a descoperi adevarul sau Satya. A incercat sa-l obtina prin invatare din propriile greseli si experimentand pe el insusi. Si-a intitulat autobiografia „Povestea experimentelor mele cu adevarul”. Gandhi a declarat ca cea mai importanta lupta de purtat este cu proprii demoni, temeri si nesigurante.

Gandhi a rezumat mai intai credintele sale cand a spus "Dumnezeu este Adevarul". Mai tarziu, el va schimba aceasta afirmatie prin "Adevarul este Dumnezeu". Astfel, satya (adevarul) in filosofia lui Gandhi este "Dumnezeu". Gandhi descrie termenul "Dumnezeu" nu ca putere separata, ci ca fiinta (Brahman, Atman) a traditiei Advaita Vedanta, un universal nondual care patrunde in toate lucrurile, in fiecare persoana si in toata viata. Acest lucru pentru Gandhi a insemnat unitatea dintre Dumnezeu si oameni, ca toate fiintele au acelasi suflet si, prin urmare, egalitate, ca atman exista si este la fel ca totul in univers, ahimsa (non-violenta) este insasi natura acestui atman.

Cinstesc locul din tine unde, cand tu esti in acel loc si sunt si eu in acel loc, exista doar Unul din noi. (in sanscrita: literalmente “nu doua”- nondualitate) este o scoala a filosofiei si practicii religioase hinduse si una dintre caile clasice indiene pentru realizarea spirituala. Termenul Advaita se refera la ideea sa ca sufletul (adevaratul Sine, Atman) este la fel ca cea mai inalta Realitate metafizica (Brahman). Adeptii acestei scoli sunt cunoscuti sub numele de Advaita Vedantini sau doar Advaitini si cauta eliberarea spirituala prin dobandirea vidyā a identitatii adevarate ca si Atman si a identitatii lui Atman si Brahman.

Esenta Satyagraha este "forta sufletului" ca mijloc politic, refuzand sa foloseasca forta bruta impotriva opresorului, incercand sa elimine antagonismul dintre opresor si oprimat, cu scopul de a transforma sau "purifica" opresorul. Nu este o inactiune, ci e determinata de rezistenta pasiva si necooperare, unde, "dragostea cucereste ura". Un eufemism folosit uneori pentru Satyagraha este "forta tacuta" sau “forta sufleteasca" (termen utilizat de Martin Luther King in timpul celebrului sau discurs "I Have a Dream"). Armeaza individul cu putere morala mai degraba decat cu putere fizica. Satyagraha este numita si "forta universala", deoarece in esenta "nu face nicio distinctie intre rude si strainii, tineri si batrâni, barbati si femei, prieteni si dusmani".

Gandhi scria: "Nu trebuie sa existe nici nervozitate, nici barbaritate, nici insolenta, nici presiune inutila ... Daca vrem sa cultivam un adevarat spirit al democratiei, nu ne putem permite sa fim intoleranti. Intoleranta tradeaza nevoia de incredere in cauza cuiva”

Non-violenta

Gandhi si-a explicat filozofia si modul de viata in autobiografia sa: „Cand pierd speranta, imi amintesc ca de-a lungul istoriei, calea adevarului si a iubirii a invins intotdeauna. Au existat tirani si criminali si, pentru un timp, au parut invincibili, dar pana la urma s-au prabusit.”

Pentru aplicarea acestor principii, Gandhi nu s-a dat inapoi in a le duce catre cele mai logice extreme, inchipuindu-si o lume in care chiar guvernul, politia si armata erau non-violente. Totusi, Gandhi a constientizat ca nivelul acesta de non-violenta cere curaj incredibil si multa credinta, pe care nu toata lumea le poseda. De aceea a sugerat ca nu toti trebuie sa tina cu incapatanare de non-violenta, mai ales daca aceasta este folosita ca scuza pentru lasitate.„Cred ca acolo unde singura alegere este intre lasitate si violenta, eu as alege violenta”, sugera el.

Vegetarianismul

Gandhi a fost crescut ca vegetarian de catre mama sa. Ideea vegetarianismului este adanc inradacinata in traditiile Hindu si Jain din India,dar si in tinutul natal Gujarat, unde majoritatea locuitorilor erau vegetarieni, carnea fiind considerata o forma de hrana obtinuta prin violenta animalelor. Argumentul lui Gandhi pentru vegetarianism poate fi gasit in mare parte in textele hinduse si jain. Gandhi credea ca orice forma de hrana dauneaza inevitabil unei anumite forme de organism viu, dar trebuie sa incercam sa intelegem si sa reducem violenta in ceea ce consumam pentru ca "exista o unitate esentiala a intregii vieti".

Experimentele sale cu alimente vegetale au inceput prin anii 1890 si au continuat cateva decenii. Pentru unele din experimente, Gandhi si-a combinat propriile idei cu cele gasite in textele indiene de yoga. Credea ca yoga ofera beneficii pentru sanatate; ca o dieta alimentara sanatoasa, bazata pe igiena si alimente regionale, era esentiala pentru o sanatate buna. Dincolo de convingerile religioase, Gandhi a exprimat si alta motivatie pentru experimentele sale cu dieta. A incercat sa gaseasca cea mai non-violenta masa vegetariana pe care cel mai sarac om si-o putea permite, luand note meticuloase despre legume si fructe si despre observatiile sale pe propriul corp. El considera violenta impotriva animalelor ceva care provoaca durere si suferinta. "Vivisectia, dupa parerea mea, este cea mai neagra dintre toate cele mai negre crime pe care omul le face in prezent impotriva lui Dumnezeu si a creatiei lui drepte".

In copilarie, Gandhi a experimentat mancatul carnii. Asta datorita curiozitatii sale innascute dar si convingatorului sau prieten Sheikh Mehtab. Intr-o zi, a fost sfatuit sa manance carne pentru a avea corpul puternic ca un englez. Convins, Gandhi a decis sa manance carne in secret. Dupa ce a luat o bucata, constiinta i s-a revoltat si a simtit cum „o capra vie a behait in mine“. A fost prima si ultima data cand a gustat carne. Baiatul timid avea sa devina insa unul dintre cei mai curajosi oameni din istorie. Inainte de a pleca la studii in Londra, i-a promis mamei sale, Putlibai si unchiului sau, Becharji Swami, ca se va abtine de la carne, alcool si promiscuitate. S-a tinut cu tarie de acea promisiune si a dobandit mult mai mult decat o dieta; a dobandit bazele filozofiilor sale de viata. Odata cu maturizarea, Gandhi a devenit un vegetarian strict.

A scris „Baza morala a vegetarianismului” si diferite alte articole legate de acest subiect, unele din ele fiind publicate in revista Societatii Vegetariene Londoneze, „Vegetarianul”. Gandhi a fost inspirat de multe minti luminate in timpul acestei perioade si s-a imprietenit cu presedintele Societatii Vegetariene Londoneze, Dr. Josiah Oldfield. A petrecut mult timp sustinand vegetarianismul in timpul si dupa sederea sa in Londra. Pentru Gandhi, o dieta vegetariana nu numai ca ar satisface cerintele corpului, dar ar servi si unui scop economic deoarece carnea era si inca este mult mai scumpa decat cerealele, legumele si fructele. De asemenea, in acea perioada multi indieni aveau venituri mici, deci vegetarianismul era vazut nu doar ca un obicei spiritual dar si ca unul practic. Se abtinea de la mancare pentru lungi perioade, folosind postul ca si forma de protest politic. Refuza sa manance pana cand moartea sau cererile sale erau atinse.

Simplitatea

Gandhi credea cu convingere ca o persoana implicata in serviciul societatii trebuie sa duca o viata simpla, lucru care ar putea duce la puritatea spirituala si practica, Brahmacharya. Simplitatea lui a inceput prin renuntarea la modul de viata occidental pe care il ducea in Africa de Sud. L-a numit „reducandu-ma la zero”, ceea ce inseamna renuntarea la cheltuielile inutile si adoptarea unui mod de viata simplu.

Gandhi isi petrecea cate o zi pe saptamana in tacere. El credea ca abstinenta de la vorbire ii aduce pacea interioara. In zilele acelea comunica cu ceilalti prin scris. La reintoarcerea in India din Africa de Sud, unde practicase dreptul cu succes, a renuntat la a purta haine occidentale, pe care le asocia cu bogatia si succesul. Se imbraca in asa fel incat sa fie acceptat de catre cea mai saraca persoana din India, sustinand folosirea panzei lucrate in casa (khadi). Gandhi si adeptii sai au adoptat purtarea hainelor tesute din fire toarse de mana lor si incurajau si pe altii sa faca la fel. In timp ce muncitorii indieni nu aveau un loc de munca, ei isi cumparau de multe ori hainele de la fabricile detinute de englezi. In opinia lui Gandhi, daca indienii si-ar fi fabricat propriile haine, ar fi cauzat un puternic soc economic sistemului britanic din India. Ca urmare, roata de tors a fost inclusa mai tarziu pe steagul Congresului National Indian. Ulterior, Gandhi a purtat un dhoti pentru tot restul vietii pentru a exprima simplitatea existentei sale.

Credinta

Gandhi s-a nascut hindus si a practicat hinduismul toata viata sa, majoritatea principiilor sale provenind din hinduism. Ca un hindus obisnuit, credea ca toate religiile sunt egale si a respins toate eforturile de a fi convertit la o alta religie. A fost un teolog avid si a citit considerabil despre toate marile religii. Gandhi credea ca in centrul fiecarei religii este adevarul si iubirea, compasiunea, non-violenta si Regula de Aur (comporta-te cu ceilalti asa cum ai vrea sa se comporte ei cu tine). De asemenea, punea la indoiala ipocrizia, abaterile si dogma din toate religiile si era un neobosit reformator social.

Gandhi a criticat si a laudat crestinismul. El a criticat eforturile misionare crestine din India Britanica, deoarece au amestecat asistenta medicala sau educationala cu obligatia ca beneficiarul sa se converteasca la crestinism. Potrivit lui Gandhi, acest lucru nu era un "serviciu" adevarat, ci unul condus de motivul ulterior de a atrage oamenii in convertirea religioasa si in exploatarea disperata din punct de vedere economic sau medical. Nu a dus la transformarea interioara si la progresul moral sau la invatatura crestina a "iubirii", ci s-a bazat pe critici unilaterale false ale altor religii, cand societatile crestine s-au confruntat cu probleme similare in Africa de Sud si Europa.

Acest lucru a dus la faptul ca persoana convertita sa urasca vecinii si alte religii, a impartit oamenii mai degraba decat sa-i aduca mai aproape de compasiune. Pentru Gandhi, "nicio traditie religioasa nu poate pretinde un monopol asupra adevarului sau a mantuirii". Gandhi nu a sprijinit legi pentru a interzice activitatea misionara, dar a cerut ca toti crestinii sa inteleaga mai intai mesajul lui Iisus si apoi sa se straduiasca sa traiasca fara stereotipuri si fara sa denatureze alte religii. Potrivit lui Gandhi, mesajul lui Iisus nu era acela de a umili si de a conduce imperialist peste alti oameni considerandu-i inferiori sau sclavi, ci acela conform caruia "cand cei flamanzi sunt hraniti si pacea vine in viata noastra personala sau colectiva, atunci renaste Hristos“.

Gandhi credea ca indelunga sa familiarizare cu crestinismul il facuse sa-l placa precum si sa-l considere imperfect. El le-a cerut crestinilor sa nu-i mai umileasca tara si poporul ca pagani, idolatri sau alt limbaj abuziv si sa-si schimbe parerile negative despre India. Credea ca crestinii ar trebui sa inteleaga "adevaratul sens al religiei" si sa aiba, de asemenea, dorinta de a studia si invata din religiile indiene in spiritul fratiei universale. Potrivit lui Eric Sharpe, profesor de studii religioase, desi Gandhi s-a nascut intr-o familie hindusa si mai tarziu a devenit hindus prin convingere, multi crestini s-au gandit in timp la el ca la un "crestin exemplar si chiar ca la un sfant".

Referindu-se la “gandhism”, care desemna ideile si principiile promovate de Gandhi, cuvintele exprimate in 1936 de insusi Gandhi sunt mai mult decat edificatoare:  

“Nu exista nici un fel de "gandhism" si nu vreau sa las nici o secta dupa mine. Eu nu pretind ca am creat un nou principiu sau doctrina. Am incercat pur si simplu in felul meu de a aplica adevarurile vesnice vietii si problemelor noastre de zi cu zi ...Opiniile pe care le-am format si concluziile la care am ajuns nu sunt definitive. Ma pot schimba maine. Nu am nimic nou sa invat lumea. Adevarul si nonviolenta sunt la fel de vechi ca si dealurile.”

https://en.wikipedia.org/wiki/Mahatma_Gandhi /   https://en.wikipedia.org/wiki/Ahimsa

https://en.wikipedia.org/wiki/Swadeshi_movement /  https://en.wikipedia.org/wiki/Swaraj

https://en.wikipedia.org/wiki/Sarvodaya /  https://en.wikipedia.org/wiki/Satyagraha