Michael Jackson – ALL IN YOUR NAME

 

“Lasa-ti lumina pe o scena goala,
Si vom sti cu totii ca s-a terminat…”
 

TOTUL IN NUMELE TAU

Eu am o misiune in prezent
Povestea este in desfasurare
Ceea ce v-au spus inteleptii e deja stiut
Ca o femeie si un barbat
Ar trebui sa urmeze un plan
Si vom afla cat de sus ne putem inalta
 
Exista o singura religie
O singura familie a iubirii
Noi toti ranim copiii
In timp ce Dumnezeu plange in Cer
Si daruind, nu luand
Cu inimile larg deschise
Si se pare ca ne prabusim
Si ardem ca o flacara
Oricare e motivul pe care-l pretind

Deci, ce inseamna viata mea
Daca nu cred
Ca exista cineva sa ma vegheze
Sa-mi insoteasca visele
Primesc toate sansele, ca cei care au curaj
Si ce se intampla cu lumea noastra?
Ce se alege de ea
Cand raul este facut
Si tu ai rezistat si ai spus ‘nu’ si te-ai ridicat
 
Numai Dumnezeu stie
Ca totul este in joc
Totul este in numele tau
Du-ma pana la portile paradisului
Toate sunt la fel
Totul este in numele tau

Priveste Raiul
Apare un inger
Sa ne iubeasca si sa ne protejeze
Prin toate lacrimile noastre.
Si poarta catre pace
Sta larg deschisa
Dar se pare ca ne prabusim
Si ardem ca o flacara
Oricare e motivul pe care-l pretind

Deci, ce inseamna viata mea
Daca nu cred
Ca exista cineva sa ma vegheze
Sa-mi insoteasca visele
Primesc toate sansele, ca cei ce indraznesc
Si unde este pacea
Pe care o cautam?
Sub umbrele razboiului
Putem rezista si sa ne ridicam si sa spunem ‘nu’?

Numai Dumnezeu stie
Ca totul este in joc
Totul este in numele tau
Urmeaza-ma pana la portile paradisului
Toate sunt la fel
Totul este in numele tau

Rosteste cuvantul si voi fi acolo
Sa te iubesc si sa te inteleg
Lasa lumina pe o scena goala
Si vom sti cu totii ca s-a terminat

S-a terminat

Atunci vom sti cu totii

Ca s-a terminat
Vedeti ca s-a terminat

Dar sufletul ramane

Totul este in joc
Totul este in numele tau
Insoteste-ma prin portile paradisului
Este la fel
Totul este in joc
Totul este in numele tau

"Michael si cu mine ne-am apreciat foarte mult ca prieteni”, spunea Barry Gibb (alaturi de care Michael a compus si inregistrat piesa) “pur si simplu asa a fost. Amindoi am gravitat catre acelasi gen de muzica, pretuind atat de mult colaborarea dintre noi doi. Michael era una dintre persoanele cele mai agreabile cu care se putea conlucra. Cu cat ne cunosteam mai bine, cu atat ne veneau mai multe idei care, impletite, au concurat la realizarea piesei "All in your name”... Voi pastra cu deosebita grija aceasta experienta, pretuind-o mereu. "All in your name" este de fapt mesajul pe care Michael a vrut sa-l transmita fanilor sai din intreaga lume, pentru a le arata ca tot ceea ce a realizat a avut drept motivatie iubirea pura pentru ei si pentru muzica. Sper si ma rog ca toata lumea sa auda acest mesaj..."

Totul a fost pentru ei si in numele Lui. Parcurcand nebanuitele trepte spre inaltarea spirituala, ceea ce face un om cu el insusi este darul lui catre Dumnezeu. Iar darul lui Michael a fost imens. Rolul pe care si l-a asumat, a fost constietizat din momentul in care a ales “oglinda” care sa il reprezinte, primind astfel cheia propriei constiinte. 

“Ce inseamna viata mea, daca eu nu cred ca exista cineva, care sa ma vegheze si sa-mi insoteasca visele. Totul este in joc. Totul este in Numele Tau”. Este laitmotivul acestui cantec care, prin profunzimea mesajului transmis, dar si prin interpretarea oferita de cei doi mari artisti sacri, Michael Jackson si Barry Gibb, patrunde in fiecare celula a fiintei noastre, lasandu-ne la fel de inmarmuriti si astazi ca si in ziua lansarii. Pentru ca, ceea ce l-a caracterizat pe acest om mai mult, in afara prestatiilor artistice inegalabile, au fost actele umanitare, actiunile sale caritabile despre care nu s-a scris prea mult in presa, aceasta fiind prea ocupata cu alt gen de articole si actiuni. 

Tot ce s-a facut, s-a facut in numele lui Dumnezeu si pentru oameni. Totul a fost facut cu scopul altruist de a face bine, de a ajuta dezinteresat copiii care au beneficiat astfel, prin sumele donate, de asistenta sociala, asistenta medicala, burse scolare, programe familiale de educare impotriva consumului de droguri si alcool. Nu s-a scris prea mult nici despre utilarea unor spitale cu paturi si aparatura medicala performanta, despre donatiile care au constat in sume importante de bani, alimente, imbracaminte si alte obiecte necesare pentru familiile care au suferit pagube insemnate in urma razboaielor, calamitatilor, incendiilor sau pentru familile si copiii din anumite parti ale Africii, care au suferit timp indelungat de foamete si lipsa de medicamente. Nu s-a amintit despre cate vieti au fost salvate sau cate suflete suferinde au fost alinate doar prin prezenta sa binefacatoare, copilareasca, plina de seninatate, prin puterea de a darui dezinteresat iubire tuturor celor cu care a venit in contact.

Nu este greu de vazut care i-a fost menirea, pentru ce rol s-a nascut pe acest Pamant. Acesta a fost planul lui Dumnezeu, ca in aceasta lume complicata, dar si frumoasa, el sa lupte in felul sau unic, pentru alinarea unor suferinte, pentru protejarea copiilor. Mesajele cantecelor nu au contenit sa promoveze pacea, iubirea, incetarea razboaielor, incetarea luptelor si crimelor stradale, a crimelor infaptuite asupra copiilor din scoli, diminuarea distrugerilor facute in mod sistematic de om naturii. A militat neincetat pentru vindecarea planetei noastre. A fost constient ca ceea ce daruieste din inima, cu credinta sfanta in Dumnezeu, nu se masoara in bani, ci in ajutor, iubire si intelegere, oferite fara rezerve celor care au nevoie de ele. 

Cum sa nu fie pretuita forta unui om care si-a infruntat destinul (pana cand zambetul lui s-a transformat in tristete!), forta omului constient de nevinovatia sa, de valoarea sa umana si spirituala, de menirea sa? Asemenea oameni au intr-adevar o lumina alba in jurul lor, care trancende… 

“Exista o singura religie... O singura familie: a iubirii”… Asemenea oameni inteleg, prin natura lor, insemnatatea cuvantului biblic “A fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul.” Fara aceasta intelepciune, progresul nu valoreaza nimic. Din contra, intra pe mainile celor care il folosesc in scopul degradarii rasei umane, distrugerii iremediabile a mediului, disparitiei unor specii si aparitiei unor boli cumplite care nu inceteaza sa secere omenirea.

 

 

Michael Jackson – DAVE-DAVE

 

 “Metaforic vorbind, el a fost ca un tata pe care nu l-am avut niciodata”

 

“L-am intrebat: “Michael, cum poti sa faci asta? Cum poti sa-ti petreci timpul cu acesti copii care sunt pe moarte si apoi, de acolo, sa mergi pe scena ca sa dai tot ce poti in spectacol? - El a raspuns: “Cum sa nu pot? Daca acesti copii vor sa ma vada, eu stiu ca singur nu sunt important, dar Michael Jackson superstarul este, si daca eu pot face un copil sa traiasca un minut in plus, sau o ora, sau o zi, sau o luna, atunci cum sa nu merite sa fac asta?” Michael intotdeauna a fost asa. Daca el primea un telefon de la cineva, ca un copil e pe moarte, lua avionul si, odata ajuns acolo, ii spunea: “Am sa ma intorc peste doua saptamani sa te vad” – si, in felul acesta, prelungea de multe ori viata copiilor. Prin aceasta promisiune, le dadea copiilor ceva pentru care meritau sa astepte cu nerabdare si sa depaseasca astfel un prag limita. Este de admirat asa ceva.”/ David Nordahl, artist.

Maya Angelou spunea ca "oamenii vor uita ceea ce ai spus, vor uita ceea ce ai facut, dar nu vor uita cum i-ai facut sa se simta"… Iar copiii s-au simtit, cel putin sufleteste, vindecati! Si nu numai ei!... Oameni din toate colturile lumii au inteles prea bine din mesajele cantecelor sale, din modestia si umanismul care l-au caracterizat tot timpul, cate ziduri pot fi spulberate, cate sperante pot inflori peste noapte prin compasiune si responsabilitate fata de toti aceia care au nevoie de putina atentie, ingrijire si dragoste sufleteasca. Acesta ar fi viitorul pe care umanitatea il asteapta, chiar daca unii sustin ca nu ar fi nevoie de un astfel de viitor, bazat pe grija omului fata de om.

Una dintre intamplarile adevarate care zugavesc cel mai bine portretul unui om al carui scop declarat a fost acela de a vindeca lumea, in primul rand prin vindecarea copiilor ei, este povestea dramatica, impresionanta a lui Dave-Dave, atat prin fapta terifianta generata de un parinte iresponsabil, cat si prin fapta de un profund umanism a celui care i-a acordat, cu multa dragoste, tot ajutorul posibil.

Povestea Lui Dave-Dave a inceput in vremea cand baiatul avea aproximativ 5-6 ani, iar parintii sai treceau printr-un divort foarte greu. Tatal lui nu dorea ca mama sa obtina custodia deplina, asa ca, intr-una din zilele de vizita, intr-o camera de hotel unde se aflau el si copilul, si-a pus in gand sa infaptuiasca o crima dubla. A turnat gaz pe Dave, copilul sau, si pe el insusi. Dar, atunci cand a fost vorba sa-si dea foc singur, s-a speriat si a actionat numai asupra copilului. 

Focul a ars 90% din suprafata corpului baietelului de numai 6 anisori. Aceasta fapta se intampla in anul 1983. Dumnezeu, insa, l-a binecuvantat pe copil, ajutandu-l sa treaca de momentul acela tragic si sa-l intalneasca pe Michael, care i-a fost un real sprijin. El a reprezentat firul acela de viata si speranta de care Dave s-a agatat pentru a supravietui. Copilul a supraviatuit, dar, pana a crescut, a trecut cu greu prin chinurile iadului si prin toate interventiile chirurgicale pentru a reveni, pe cat posibil, la normal. Tatal lui a fost arestat si condamnat la inchisoare pe viata.

La momentul respectiv, acest caz deosebit de grav i-a atras atentia lui Michael care si-a propus sa-l intalneasca pe copil. Mama lui Dave l-a contactat pe Michael, rugandu-l sa-l viziteze la spital. Bineinteles ca el si-a facut timp sa-l vada pe Dave si astfel, au devenit prieteni. Timp de aproape 30 de ani, Michael i-a oferit un sprijin enorm, atat emotional cat si financiar, iar Dave, care si-a petrecut o mare parte din copilarie la casa din Encio si la ferma Neverland, s-a apropiat foarte mult de acela care ii devenise aproape ca un tata. Michael a dorit chiar sa-i plateasca multiplele interventii chirurgicale, dar mama baiatului avea o asigurare care acoperea toate acele cheltuieli.

Profund recunoscator pentru tot ajutorul primit, tanarul Dave-Dave a fost prezent la inmormatarea lui Michael si, cu o tulburatoare sinceritate, a adus un emotionant elogiu prieteniei lor, amintind de sensibilitatea si delicatetea sufleteasca deosebita a celui care l-a ajutat atat de mult pe tot parcursul vietii, despre grija si neconditionata sa daruire, trasatura de caracter pe care, in afara de prietenii lui adevarati, fanii si admiratorii sai, putini oameni o cunosc si i-o recunosc, pretuind-o la adevarata ei valoare. Iata ce isi aminteste Dave:

“A fost o experienta destul de neasteptata. Totul a inceput cu o bataie pe umar. M-am intors si Michael era acolo. In acel moment ne-am imbratisat. Relatia noastra a inceput cu o imbratisare care nu s-a incheiat de-a lungul intregii noastre prietenii. 

Michael a fost ca un tata pentru mine. Mi-a dat o multime de sfaturi bune si mi-a aratat o multime de lucruri despre lume. Pentru mine, el a fost realmente o sursa de sprijin emotional. Prin el am pierdut o persoana importanta in viata mea.

Cred ca ceea ce oamenii nu reusesc sa inteleaga la Michael este faptul ca el a fost o fiinta umana. De-a lungul anilor a fost stigmatizat de mass-media, fapt care nu a facut bine nici lui, nici celor din jurul lui. A fost un om deosebit. Nu a ranit niciun suflet si ma bucur sa-i fi fost prieten in toti acesti ani, sa-I fi fost prieten devotat.

A fost prietenul meu prin tot ce am trecut. A fost singurul meu prieten si pot sa spun ca a fost alaturi de mine mereu. A avut intr-adevar un impact covarsitor asupra vietii mele, si asta nu pentru ca era o celebritate. Ci, pentru ca a trecut prin lucruri asemanatoare cu cele prin care am trecut eu.

Michael mi-a oferit un sprijin emotional enorm. A fost acolo pentru mine ori de cate ori am avut nevoie sa vorbesc cu el. Mi-a deschis portile Neverlandului, ca pe un mijloc de evadare. Metaforic vorbind, a fost aproape ca un tata pe care nu l-am avut niciodata”.

Nu trebuie uitat faptul ca Michael, de-a lungul intregii sale vieti, a oferit nu numai ajutor material si financiar, dar si emotional, fara a pretinde ceva in schimb. El a inteles ca in viata spirituala, cel mai important lucru este sa simti cu toata fiinta ta care este vointa lui Dumnezeu, care este menirea ta si sa faci tot ce depinde de tine sa o implinesti. In acest sens, a marcat profund si binefacator viata multor persoane din diferite colturi ale lumii, in special pe cea a copiilor. Prin arta sa, nesupusa compromisului, prin felul bland de a fi, a inspirat iubire, bunatate, compasiune, modestie, motivandu-i pe foarte multi sa aiba grija de semenii lor, mai ales de cei aflati in dificultate.

Toate aceste virtuti sunt universal valabile indiferent de nationalitate, rasa, religie, cult, stare sociala, integrare si pregatire profesionala. Prin puterea exemplului, el a fost unul dintre acele “puncte de lumina” care, de-a lungul timpului, au aparut in momentele de criza ale omenirii, demonstrand inca o data cat de importante sunt calitatile esentiale ale fiintei umane, cat de necesare sunt trezirea si mentinerea lor si ce efecte benefice au ele asupra umanitatii.

Acest cantec a fost scris de Michael pentru toti copiii

COPIII  PIERDUTI 

Ne rugam pentru parintii nostri,
Ne rugam pentru mamele noastre
Dorindu-le familiilor noastre numai bine
Cantam melodii pentru cei care se saruta
Dar nu si pentru cei disparuti
 
Deci, acest cantec este pentru toti copiii pierduti
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti,
Dorindu-le numai bine si dorindu-le sa fie acasa
 
Cand stai acolo adresandu-mi-te,
Numarandu-ti binecuvantarile
Oferindu-mi din timpul tau
Cand ma duci la culcare, inima mea plange
Pentru ca eu pastrez un loc
 
Pentru toti copiii pierduti
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti,
Dorindu-le numai bine si dorindu-le sa fie acasa
 
Acasa, impreuna cu tatii lor
Afectuosi si calzi, iubindu-si mamele.
Vad usa deschisa larg
Dar nimeni nu te poate gasi
 
Deci, rugati-va pentru toti copiii pierduti
Sa ne rugam pentru toti copiii pierduti
Ganditi-va la copiii pierduti, dorindu-le numai bine
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti
Acest cantec este pentru toti copiii pierduti
Ganditi-va la toti copiii pierduti
Dorindu-le numai bine si dorindu-le sa fie acasa
 
85, 90, 95, 100
Iata-ma-s aici, pregatit sau nu
Ultimul in padure e un mar putred
E atata liniste in padure
Priveste la toti copacii
Si toate florile minunate
Se intuneca
Cred ca mai bine mergem acasa acum

“Lost children” este cantecul care simbolizeaza, poate cel mai bine, compasiunea si durerea resimtita fata de copiii aflati in situatii dificile. Este destinat nu numai copiilor pierduti, ci si copiilor pe care Michael i-a ajutat neconditionat si dezinteresat, tuturor copiilor lumii care au nevoie de ajutor, data fiind situatia precara in care se afla ei la un moment dat: grav bolnavi, bolnavi in stadiu terminal, saraci, flamanzi, cu dizabilitati, maltratati, abandonati de parinti, cu parintii disparuti, decedati sau morti in razboaie.

Fara sentimentul nepretuit al dragostei si al ajutorului neconditionat venit din partea parintelui sau aproapelui, fara acel sentiment atat de deosebit si in acelasi timp atat de profund inradacinat sufleteste, numit simplu: ”acasa”, oricare om, dar mai ales oricare copil este pierdut, dezradacinat, lipsit de acel cineva care sa ii intinda umarul pentru a-l sustine si proteja, care sa il iubeasca neconditionat si dezinteresat, sa il inteleaga, sa il mangaie, sa il imbratiseze. Este, sufleteste, copilul nimanui. Indiferent cat de mult ar darui, este “lost children” ai propriei sale vieti…

Si totusi, in ungherul cel mai launtric al sufletului acestui copil, exista acel ”taciune incandescent” a carui lumina, dar si caldura, sfideaza puterea intunericului, strabatand necontenit abisul care il inconjoara si care desparte emotional lumea de el, pentru a-i gasi in sfarsit eliberarea de care are atata nevoie.

 

Michael Jackson - GONE TOO SOON

 

“El a plecat, dar vreau ca viata lui sa aiba un semnificatie dincolo de moartea sa!”

Forta interioara inseamna motivatie, vointa, hotarare de a duce lucrurile la capat sau de a depasi anumite praguri majore in viata. Intotdeauna se da o lupta in interiorul nostru, in adancul inimilor noastre, in adancul trairilor, emotiilor si gandurilor noastre, o lupta continua dusa pe mai multe planuri intre bine si rau, intre ratiune si inima, intre util si placut, intre noi si ceilalti. Aceasta este natura noastra umana. In interiorul nostru se afla si binele si raul, si lumina si intunericul. Singurul mod de a ne gasi linistea este sa realizam noi insine un echilibru. Sa alegem acel ceva care sa ne coordoneze actiunile viitoare. Michael si-a gasit acest echilibru ajutand, lasand lumina sa ii conduca viata. Singura lui “arma” a fost iubirea pe care a daruit-o cu generozitate si compasiune prin arta si omenie, prin valorile morale insuflate de credinta in Dumnezeu.

Pastrandu-si cu fruntea sus (mai ales in mediul specific Hollywood-ului si al industriei devertismentului) integritatea morala si credinta in Dumnezeu, care era fundamentala pentru el, o anumita atitudine crestina, un simt al modestiei si blandetii chiar si atunci cand a fost sfasiat de lupi, el le spunea celor care aveau urechi sa auda: “In fiecare zi imi fac timp pentru a studia Biblia, indiferent unde ma gasesc. Invataturile din Biblie au adaugat o noua dimensiune vietii mele. Intr-un fel, ele ma fac sa ma simt complet”

“Cred doar ce este in Biblie... Pur si simplu cred ... Cred in asta si ma pun in genunchi in fiecare seara si ii multumesc lui Dumnezeu si Il rog sa imi arate calea."

“Cand eram tanar, frecventam impreuna cu intreaga familie biserica din Indiana. Insa, pe masura ce noi am crescut, acest lucru a devenit dificil, iar mama mea, remarcabila si cu adevarat sfanta, ajungea de multe ori acolo singura. Cand circumstantele m-au adus in situatia de a participa din ce in ce mai putin la biserica, am fost mangaiat de credinta ca Dumnezeu exista in inima mea, in muzica si in frumusete, nu numai intr-o cladire. Dar, imi lipseste sentimentul de comunitate pe care l-am simtit acolo - mi-e dor de prietenii si de oamenii care m-au tratat ca si cum as fi fost unul dintre ei. Ca pe un simplu om care impartasea o zi cu Dumnezeu.”

Anumite momente de ”inaltare” i sunt date unui om sa le traiasca atunci cand e pus sa aleaga intre bine si rau, intre responsabilitate si nepasare, intre omenie si razbunare... undeva, in subconstient, intr-o fractiune de secunda. Poate, de alegerea aceea depinde un moment de rascruce in viata altui om. Prin acea alegere i se reda acestuia speranta si increderea. Asemenea fapte de omenie si responsabilitate ne inalta spiritul. Astfel de momente de „inaltare” a trait Michael atunci cand, ajutand, vindecand, iertand, a redat (poate nesperat de mult) speranta. Singura multumire a unor astfel de oameni afectivi si generosi este bucuria si lumina care scanteiaza in ochii celor care incep din nou sa spere, fie ca sunt copii bolnavi incurabil, copii parasiti si crescuti in orfelinate, copii din zonele sarace, defavorizate, oameni aflati in impas care gasesc un sprijin de care sa se agate.

Unul dintre copiii care au primit incredere si speranta, a fost Ryan White. Lui i-au fost dedicate poezia cu acelasi nume si, dupa trecerea lui in nefiinta, cantecul “Gone Too Soon”. Mesajul pe care Michael i l-a adresat in acele momente de adanca tristete si durere, cand doar sufletul lui Ryan i-a mai putut percepe vibratia, este cutremurator, emotionant, coplesitor. Cum ar fi putut sa fie altfel in fata tragicului deznodamant?

“Nu incerc sa filozofez, dar eu chiar cred ca treaba mea este sa ii ajut pe copii. Cred ca aceasta este chemarea mea. Nu-mi pasa daca oamenii rad. Nu-mi pasa de ce spun ei.

Copiii nu au “gura” care sa vorbeasca pentru ei insisi in societate, si eu cred ca acum este timpul lor. De acum in colo este timpul lor. Peste tot in lumea asta, ei au nevoie de constientizare si au nevoie sa faca fata problemelor ce se ivesc. Iar daca altii nu pot fi acea lumina, acel piedestal care sa reverse putina lumina asupra a ceea ce ei sunt si asupra importantei faptului ca sunt copii, atunci eu asta pot fi si asta este tot ceea ce vreau sa fac. Nu stiu cum alege Dumnezeu oamenii sau daca joaca sah cu ei, dar el te pune intr-o anumita pozitie si te inalta. Uneori chiar simt ca acesta este locul meu.

Ryan White! Cel mai greu pentru mine este… Nu inteleg cand un copil moare. Chiar nu inteleg. Cred ca ar trebui sa fie si o fereastra unde sa existe un risc al mortii, insa nu in aceasta ferestra a timpului!... Cand un copil moare sau cand un copil este bolnav, eu chiar nu inteleg asta!

Dar, il ascult pe Ryan White, in varsta de doisprezece ani, la masa din sufrageria de la Neverland, spunandu-i mamei sale cum sa-l ingroape: - “Mama, atunci cand voi muri, sa nu imi pui costum si cravata. Nu vreau sa fiu in costum si cu cravata. Pune-mi blugi Oshkosh si un tricou.” – Eu le-am spus: “Ma duc la baie” si am fugit la baie unde am plans in hohote, auzind acest baietel spunandu-i mamei sale cum sa-l ingroape! Asta m-a durut! Era ca si cum el s-ar fi pregatit pentru asta. Iar cand a murit, era in blugi Oshkosh, cu tricou si un ceas pe care il daruisem eu. Cum ar putea inima sa nu se franga pentru cineva ca el?

Si acum… stau singur in aceasta camera cu el… si el zace acolo… si ma simt atat de rau… As vrea doar sa-l imbratisez si sa il pup, si sa ii spun ca il iubesc, toate acele lucruri pe care le faceam cand el era in viata. Am avut grija de el si a stat in casa mea. Iar acum, sa-l vad zacand acolo… Am vorbit cu el si i-am spus: ‘Ryan, ti-am promis ca voi face ceva in onoarea ta pe urmatorul meu album. Voi compune un cantec pentru tine. Il voi canta. Vreau ca lumea sa stie cine esti tu.’                                                                    Am realizat “Gone Too Soon” pentru el.”

Astfel de comportament moral, esential pentru caracterul lui Michael, l-a apropiat atat de mult de Dumnezeu! „Atunci cand scriu ceva despre care stiu ca este corect, ma pun in genunchi si Ii multumesc. Ii multumesc lui Iehova!” El a fost speranta si sprijinul sau, prin El si-a tras el puterea, iar credinta adanca si preceptele morale inspirate de Biblie i-au format caracterul, acel caracter care este incontinuu denaturat de catre cei care nu cred in existenta fortei creatoare divine, asa cum nu cred ca respectul trebuie acordat tuturor, nu numai propriei lor persoane.

In ianuarie 1993, la celebrarea inaugurala a presedintelui ales Bill Clinton, Michael a dedicat interpretarea live a piesei “Gone Too Soon” lui Ryan White. Interpretarea sa a servit ca platforma promotionala pentru acest cantec, iar pledoaria sa in fata viitorului presedinte a avut drept nobil scop finantarea de catre administratia Clinton a cercetarii legate de SIDA si de eliminarea ei.

“Multumesc, domnule presedinte ales, pentru ca m-ati invitat la gala de inaugurare. As dori sa rapesc o clipa din aceasta ceremonie publica, pentru a vorbi despre ceva foarte personal. Se refera la un prieten drag, care nu mai este printre noi. Se numeste Ryan White. Era un hemofilic, care a fost diagnosticat cu virusul SIDA la varsta de 11 ani. A murit la scurt timp dupa implinirea varstei de 18 ani, atunci cand majoritatea tinerilor incep sa exploreze posibilitatile minunate ale vietii. Prietenul meu, Ryan, a fost un tanar luminos, foarte curajos si cat se poate de normal, care nu a vrut niciodata sa fie un simbol sau un purtator de cuvant al unei boli mortale.

De-a lungul anilor, am impartasit cu Ryan multe momente nebunesti, fericite dar si dureroase si am fost la sfarsitul scurtei sale, dar pline de evenimente, calatorii. Ryan a plecat si, la fel ca oricine altcineva care a pierdut o persoana draga din cauza SIDA, mi-e dor de el profund si continuu. El a plecat, dar vreau ca viata lui sa aiba o semnificatie dincolo de moartea sa. Sper, domnule presedintele ales, Clinton, ca dumneavoastra si administratia dumneavoastra sa angajati resursele necesare pentru a elimina aceasta boala ingrozitoare care mi-a luat prietenul... si a pus capat atator vieti promitatoare inainte de vremea lor. Aceasta piesa este pentru tine, Ryan.”

In ziua de astazi, oamenii cu valori morale bine inradacinate au ajuns sa plictiseasca pur si simplu prin bunatatea, iubirea, compasiunea, modestia si bunul simt de care dau dovada, ei fiind considerati niste inadaptati la noul trend ce strabate tot mai mult lumea asa-zis "evoluata". Numai ca aceasta lume, asa evoluata cum se pretinde a fi, in loc sa aiba un grad inalt de acceptare fata de ceilalti, nu face decat sa-si arate dezgustul si dezaprobarea pentru cei care nu intra in sfera ei de influenta sau in limitele stabilite de ea. Ca urmare, fata de conduita unui om, bazata pe valorile morale, nu exista niciun fel de intelegere, ea fiind considerata desueta. Si atunci, toata credinta si toata inocenta, acolo unde ele exista, sunt culpabilizate, luate in gluma, ridiculizate si sanctionate dur de “inalta” si "prea corecta" societate.

 

Michael Jackson - RYAN WHITE

 

Puterea si curajul unui copil care a zambit mortii...

RYAN WHITE

Ryan White, simbol al dreptatii
Copil al inocentei, mesager al iubirii
Unde esti acum, unde ai plecat?
 Ryan White, mi-e dor de zilele tale insorite
Cand ne distram fara grija in jocuri nesfarsite

Mi-e dor de tine, Ryan White
Mi-e dor de zambetul tau inocent si luminos
Mi-e dor de aura ta, mi-e dor de lumina ta

Ryan White, simbol al contradictiei
Copil al ironiei sau copil al fictiunii?

Ma gandesc la viata ta zbuciumata
La stradania ta, la lupta ta

In timp ce doamnele danseaza in lumina lunii
Petrecand cu sampanie in croaziere privilegiate,
Vad chipul tau pierdut, privirea ta fantomatica
Iti simt ranile purulente, leziunile invinetite

Ryan White, simbol al agoniei si al durerii
Al fricii ignorante, dementiale                         
Intr-o societate isterica
Cu anxietate cronic generalizata
Si evlavie prefacuta

Mi-e dor de tine, Ryan White
Tu ne-ai aratat cum sa rezistam si sa luptam.
In ploaie ai fost o rupere de nori de bucurie
Stralucirea sperantei in fiecare fata si baiat

In profunzimile durerii tale chinuitoare
A fost visul unui alt maine.

                  Dancing the Dream/ Ryan White/ de Michael Jackson

 

Povestea lui Ryan White este povestea dureroasa a unui copil care a suferit, in urma unei transfuzii de sange, inca de la varsta de 11 anisori, de o boala incurabila datorita careia s-a si stins din viata la numai 18 ani. Ryan a devenit simbolul luptei impotriva discriminarii si marginalizarii in America acelor ani, cand SIDA era considerata fatala si contagioasa. Este povestea adevarata, cutremuratoare si emotionanata a unui copil care a luptat neincetat cu o maladie foarte grea, necrutatoare, incercand din rasputeri sa gaseasca forta necesara pentru a o infrange, pentru a o depasi, pentru a infrunta societatea care l-a marginalizat, creandu-i reale probleme in a fi reacceptat la scoala, acceptat de familiile colegilor sau de alte familii din oras. Acest copil a gasit puterea si curajul de a zambi mortii, de a sta la masa cu ea, de a se juca, a plange sau a rade alaturi de ea… de a trece cu seninatate in nefiinta. 

Pe de alta parte, este si povestea unui om plin de sensibilitate si compasiune, simbol al altruismului si al daruirii de sine, un om care a avut darul, mai rar intalnit, de a inlatura tristetea ultimilor ani, luni sau zile din viata mai multor copii, oferindu-le acestora “mandria de a se simti indragiti si speciali”. Pe tot parcuslul vietii sale, el a oferit fara rezerve ajutor, iubire, intelegere, siguranta, speranta. Este povestea acelor oameni care inving teama si prejudecatile celor din jur, pentru a atinge ce altii repudiaza, pentru a zambi celor carora nimeni nu le zambeste, pentru a mangaia ce altii marginalizeaza, pentru a ingriji si alina suferintele, pentru a vindeca si a stimula curajul celor ce lupta cu boala neinduratoare, usurandu-le astfel clipele de viata ramase. 

“Nu am avut niciodata copilarie. De aceea, cand copiii sunt indurerati, le simt durerea. Cand sunt disperati, le simt disperarea. Ma preocupa in mod deosebit situatia si starea copiilor nostri de astazi...”- M.J.

“… Nu-mi place sa vad suferinta, urasc sa vad cat de greu le este unor oameni saraci si simt ca Dumnezeu mi-a dat un dar si am sa-l folosesc in mod responsabil prin a ajuta; si o voi face pana cand nu voi mai avea bani sau pana cand bunul Dumnezeu… ma va chema la el.” – M.J.

 “Daruieste oamenilor putina dragoste si putina fericire, arata-le ca iti pasa cu adevarat si din adancul inimii de ei. Fii acolo pentru ei. Nu-ti trebuie mult sa faci asta.” – M.J.

Este trist sa vezi sau sa auzi, zi de zi, cum o parte dintre cei in mijlocul carora traim, nu face altceva decat sa puna la zid si sa sanctioneze oameni buni, de o reala profunzime sufleteasca, care nu doresc altceva decat sa faca un bine celor din jurul lor, oameni cu adevarat diferiti in sensul bun al cuvantului, nu in sensul in care mass-media si alti “purtatori de cuvant” plini de resentimente, care-si pun calitatile si ambitiile in slujba unui elitism distrugator, incearca necontenit sa-i zugraveasca.

Si, cu toate astea, uneori presimt, in treacat, prezenta unei adieri din Suflul Tau creator, contempland lumea, bucurandu-se ca o mare parte din ea, la chemarea tainica a Ta, ti se va alatura intuind adevarul alegerilor Tale. Adevarata putere a unei iubiri creatoare, pe care Tu ai ales sa o manifesti fara rezerve, este uneori si in inima omului, si nici macar trecerea lui in nefiinta nu o va face sa dispara, ea fiind purtatoarea unei vieti mai puternice decat moartea.

 

Michael Jackson – SO THE ELEPHANTS MARCH

Calatorule, te-ai oprit vreodata sa simti lacrimile Pamantului?

ASADAR, ELEFANTII MARSALUIESC

“Un fapt curios despre elefanti este acesta: pentru ca el sa supravietuiasca, nu trebuie sa cada. Oricare alt animal se poate prabusi si se poate ridica din nou. Insa, un elefant ramane intotdeauna in picioare, chiar si cand doarme. Daca unul din turma aluneca si cade, devine neputincios. El zace cazut pe o parte, prizonier al propriei greutati. Desi, la primejdie, ceilalti elefanti se vor strange in jurul lui si vor incerca sa-l ridice din nou, de obicei nu este de ajuns pentru a-l ajuta. Cu respiratia tot mai greoaie, elefantul prabusit moare. Ceilalti stau de veghe, apoi incet, incet, pornesc mai departe.

Am invatat asta din cartile despre natura, dar ma intreb daca ele au dreptate. Nu exista, oare, un alt motiv pentru care elefantii nu pot sa cada? Poate chiar ei au decis sa nu o faca. Sa nu cada este misiunea lor. Fiind cei mai intelepti si mai rezistenti intre animale, ei au facut un pact. Imi imaginez ca asta a fost in urma cu eoni de timp, cand erele glaciare s-au incheiat. Miscandu-se in turme destul de mari pe suprafata pamantului, elefantii au zarit pentru prima data oameni, fiinte minuscule umbland dupa prada prin ierburile inalte, cu sulitele lor de silex. "Ce frica si ce furie are creatura asta!" gandeau elefantii. "Dar el va mosteni pamantul! Suntem destul de intelepti sa vedem asta. Sa-i dam un exemplu."

Dupa care, elefantii si-au pus capetele lor carunte laolalta si au meditat. Oare, ce fel de exemplu ar putea sa-i arate ei omului? Puteau sa-i arate ca puterea lor era cu mult mai mare decat a lui, ceea ce cu siguranta era adevarat. Isi puteau arata furia in fata lui, aceasta fiind destul de napraznica pentru a dezradacina paduri intregi. Sau l-ar putea stapani pe om prin frica, calcandu-i ogoarele si strivindu-i colibele. In momentele de mare frustrare, elefantii salbatici vor face toate aceste lucruri, dar ca grup, punandu-si capul laolalta, au hotarat ca omul va invata cel mai bine dintr-un mesaj mai amabil.

„Sa-i aratam respectul nostru pentru viata", au spus ei!

Si din acea zi, elefantii au fost creaturi tacute, rabdatoare, pasnice. Ii lasa pe oameni sa-i calareasca si sa-i exploateze ca pe niste sclavi. Exilati din marile campii africane, unde au trait candva ca lorzi, le permit acum copiilor sa rada de trucurile lor de la circ. Insa, mesajul cel mai important al elefantilor se afla in deplasarea lor. Deoarece ei stiu prea bine ca a trai inseamna a te deplasa. Zi dupa zi, generatie dupa generatie, turmele marsaluiesc, o masa mare de viata ce nu se lasa doborata niciodata, o forta de neoprit a pacii.

Animale nevinovate, nu banuiesc ca in tot acest timp vor pica de la un glont cu miile. Vor zace in praf, mutilate de lacomia noastra nerusinata. Masculii mari cad primii, asa incat fildesii lor sa poata fi transformati in brelocuri. Mai apoi, cad femelele, asa incat oamenii sa aiba trofee. Puii alearga tipand de la mirosul de sange al mamelor lor, dar nu reusesc sa fuga din fata armelor. In tacere, cu nimeni alaturi sa-i alapteze, vor muri si ei, iar oasele lor se vor albi la soare.

In mijlocul atator condamnari la moarte, elefantii ar putea sa renunte. Tot ce trebuie sa faca este sa cada la pamant. Asta ar fi de ajuns. Nu au nevoie de niciun glont. Natura le-a daruit demnitatea de a se intinde pe pamant si de a-si gasi odihna. Dar, ei isi amintesc vechiul lor pact si legamantul fata de noi, care este sacru. Asadar, elefantii marsaluiesc si la fiecare calcatura a lor prin tarana se aud cuvintele: "Priveste, invata, iubeste! Priveste, invata, iubeste!"  

Le auziti? Intr-o zi, spre rusinea noastra, fantomele a zeci de mii de lorzi ai campiilor vor spune: "Noi nu va uram! Nici acum nu intelegeti asta? Am fost dispusi sa cadem, pentru ca voi, dragi fiinte lipsite de demnitate, sa nu mai cadeti niciodata!”

Dancing the Dream/ So, the Elephants March/ de Michael Jackson

 

 

 

Povestirea este o cutremuratoare si emotionanta lectie de viata, care transmite atat de mult! Fiecare cuvant in parte reveleaza legatura profunda dintre artist si creatia sa, care e unica... Este nu numai istoria nobilului elefant si a conditiei sale ci, prin similitudine, este istoria vietii artistului, a propriilor aspiratii, a rezistentei in fata provocarilor la care i-au fost expuse personalitatea, caracterul profund uman, vointa de a fi un mesager al nonviolentei si al unitatii in realizarea idealurilor de pace si buna intelegere. 

Destinul elefantului este destinul omului OM, acela pentru care demnitatea reprezinta coloana lui vertebrala, o forta de neoprit a pacii si a bunului simt, o forta care a ajuns sa incomodeze atat de mult prin maretie si fapta, o forta care poate spune oricand un “nu” hotarat violentei, aratand umanitatii ca nu forta bruta este singura solutie pentru rezolvarea unor probleme cu care se confrunta lumea, ci intelepciunea. Intelepciunea, acea trasatura de caracter care indeamna la folosirea mintii pentru gasirea unor solutii viabile care sa nu implice distrugerea mediului inconjurator, a vietuitoarelor si a rasei umane. Intelepciunea, acea trasatura de caracter care innobileaza. Maretiei sufletului i se opune insa lacomia si insatietatea, dorinta omului avid de putere caruia nu-i pasa de cat de necinstite si inumane sunt mijloacele pe care le foloseste, considerand ca tot ceea ce este viu trebuie sa fie la discretia si bunul lui plac. Prin lipsa ei de noblete, aceasta categorie de oameni a ajuns factorul determinant intr-un genocid mut si trist, prin masacrarea uriaselor mamifere, prin distrugerea mediului inconjurator si chiar a propriilor semeni.  

Asadar, omule “puternic” care dai dovada de atata infatuare, daca doresti sa distrugi maretia si mostenirea unui om, loveste-l, asa cum deja ai mai facut-o, in demnitatea lui, calca-i onoarea in picioare, loveste-l acolo unde il doare mai tare, umileste-l facandu-l sa creada ca-i vrei numai si numai binele. Sugruma tot adevarul fiintei lui. Batjocoreste sentimentul divin care-l inalta, iubirea fata de semenii lui si fata de copii. Zadarniceste-i increderea in el insusi si in preceptele morale si divine dupa care s-a condus intreaga lui viata si care i-au fost insuflate prin vie credinta. Pozitioneaza-l la polul opus realitatii care-l defineste. Inventeaza! Nu adevarul este cel pe care tu il cauti atunci cand vrei sa-i intinezi memoria. Umbreste nobletea care i-a sustinut spiritul, folosind idealul sincer in care a crezut si pentru care a luptat, impotriva lui. Si, mai ales, fa asta atunci cand el nu mai este printre noi, cand el nu se mai poate apara! Atinge-l in ce a avut el mai scump: familia, copiii, oamenii care-l apreciaza. Discrediteaza Divinul din acest Om! Cel care a generat mereu lumina, ganduri bine intentionate si altruiste, fapte in folosul umanitatii, impiedica chiar si acum, prin mostenirea sa, pe cei care au cu totul alte interese decat binele ei.

Asadar, intre Universul Infinit, care este deasupra tuturor, si Pamantul fara asemanare, unde ar trebui sa pasim numai cu veneratie, este destul loc pentru noblete ca si pentru rautate, pentru bucurie ca si pentru tristete. Liberul arbitru ne apartine.

Mesajul din final este cutremurator! Cine vrea sa il inteleaga, il intelege. Cine nu, cauta diverse motive pentru a justifica actiunile reprobabile ale celor care au vrut sa intineze memoria unui om de o valoare incontestabila.

 

 

 

Michael Jackson – BREAKING FREE & BERLIN 1989

 

“Trebuie sa oprim prejudecata. Trebuie sa oprim ura. Trebuie sa incetam sa traim cu frica fata de proprii nostri vecini.”

 

DISTRUGERE FARA SENS                 

Toata aceasta agitatie, toata aceasta isterie
Timpul, spatiul, energia – o simpla teorie
Tot ceea ce am conceptualizat am creat                                                                       
Lucruri adorate, ori profund detestate.

De unde incepem si unde sfarsim
Sageata timpului nu o mai oprim  
Ce sens au acele promisiuni incalcate
Acele scrisori de afectiune neexpediate...  

Dancing the Dream/ Breaking Free/ de Michael Jackson

“NOI nu mai este o alegere, nu daca tu si eu vrem sa convietuim impreuna. NOI ne uneste, creste puterea noastra.”

BERLIN 1989

“Urau Zidul, dar ce puteau face? Era prea puternic pentru a-l strapunge. 

Se temeau de Zid, dar nu teama a fost cea care i-a determinat sensul? Multi dintre cei care au incercat sa treaca dincolo de el, au fost ucisi.

Nu aveau incredere in Zid, dar cine ar fi avut? Dusmanii au refuzat sa dea jos o singura caramida, indiferent cat de mult s-au prelungit negocierile de pace.

Zidul a ras sumbru. "Va voi invata o lectie buna!", s-a laudat el. "Daca voi chiar vreti sa construiti pentru eternitate, nu va deranjati cu pietre. Ura, teama si neincrederea sunt mult mai puternice.”

Stiau ca Zidul are dreaptate si aproape ca au renuntat. Numai un singur lucru i-a oprit. Si-au amintit cine este de partea cealalta. Bunica, varul, sora, sotia. Chipuri dragi care ardeau de dorinta de a fi vazute.

"Ce se intampla?" a intrebat Zidul, tremurand. Fara sa stie ce fac, ei se uitau peste Zid, incercand sa-i gaseasca pe cei dragi lor. In tacere, de la o persoana la alta, iubirea isi continua opera invizibila.

"Opriti-va!" a strigat Zidul. "Ma prabusesc!" Dar, era prea tarziu. Un milion de inimi se regasisera. Zidul se prabusise inainte de a ajunge jos.”

Dancing the Dream/ Berlin 1989/ de Michael Jackson 

 

Numai printr-o dorinta puternica de adevar, de incredere si respect, pentru a ajunge cu intelegere si caldura la sufletul celuilalt, putem darama zidurile care ne separa, putem construi poduri peste apele intolerantei! Mii, sute, zeci de ani oamenii au fost obligati sa traiasca intr-un mediu extrem de ostil si, in ciuda tuturor barierelor care le-au fost impuse, nu le-au fost infrante vointa si omenia, demnitatea si dorinta lor de libertate si emancipare; nu si-au pierdut sufletul si nici dragostea pentru semenii si rudele lor... In esenta, prin ce s-a deosebit zidul acesta fata de atatea alte ziduri, vizibile s-au invizibile, care au separat omenirea de-a lungul istoriei? Mii de ani de incrancenare in ridicarea si mentinerea unor ziduri ale sclaviei, neacceptarii si intolerantei din ce in ce mai eficiente pentru cei ce le-au conceput si zidit! 

Prin ce s-a deosebit acest zid fata de alte mii de ziduri ridicate, caramida cu caramida, de conchistadori, imperialisti si colonialisti in fata popoarelor bastinase din teritoriile ocupate (unora nici nu le-au mai trebuit ziduri, exterminandu-i pe toti cei care le-au stat in cale!); fata de cele ridicate de marii latifundiari pentru sclavii care le munceau, legati in lanturi, pamanturile; fata de cele ridicate de marii proprietari pentru cei care lucrau din greu in minele, uzinele si fabricile lor pe salarii de mizerie, lipsiti fiind de cele mai elementare drepturi; fata de zidurile, care mai persista inca si astazi, ridicate de albi in fata populatiilor de culoare. Credinta, cand a fost propovaduita in spiritul dragostei fata de oameni, respectandu-i-se preceptele morale bazate pe toleranta si intelegere fata de semeni, a adunat milioane de suflete in jurul ei. Folosita, insa, de mai marii bisericilor si cultelor ca instrument al manipularii, crimei, satisfacerii propriilor interese de putere si inavutire, lipsita fiind de iubirea-i fundamentala, a dus la orori abominabile si pierderi importante de vieti omenesti. Zidurile, ridicate si cimentate de-a lungul atator secole de catre fanaticii religiosi, fac si azi milioane de victime. Barierele incrancenate impuse de anumite etnii altor etnii, alimentate picatura cu picatura de grupurile de interese prin exacerbarea urii, au dus la lupte grele inter-etnice, la razboaie civile si la exterminari in masa.

Cu ce este diferit acel zid fata de zecile de ziduri invizibile care se construiesc in ziua de astazi in numele asa-zisei “democratii”, care numai democratie nu este!... “Cuvantul democratie are o semnificatie cu mult mai larga decat atunci cand e folosit sa ascunda atitudini politice esentialmente anti-democratice si reactionare!"... Ni se ingradeste din ce in ce mai mult libertatea ca natiune, ca stat, ca individ, prin realizarea unui climat de ura, neacceptare, teama si neincredere, prin stabilirea unor parghii economice, politice, financiare si de alta natura, de catre cei care se cred in drept de a conduce lumea!... Nu mai avem lanturi la picioare, dar nici liberi nu suntem!... Asa-zisul interes strain pentru democratie si pentru libertatea ta ca stat, nu este decat o minciuna. Niciunei puteri nu-i plac ochii tai albastri, daca nu este interesata si nu te poate aservi propriilor ei interese. Atata timp cat un om nu are din ce trai, nu este liber! Atata timp cat un popor nu mai are identitate, nu este liber! Atata timp cat el nu mai are libertatea credintei, a propriei culturi, nu este liber! Atata timp cat un stat nu mai are o economie proprie, coloana sa vertebrala, nu este liber! Atata timp cat o natiune nu-si mai apartine, nu este libera! Se ridica din ce in ce mai multe ziduri si bariere invizibile, printr-o infinitate de metode, legi, impuneri si parghii, care sunt din ce in ce mai perfide. Ni se lasa, totusi, impresia unei efemere libertati (in cazul in care suntem cuminti!), prin daramarea catorva ziduri destul de semnificative pentru unii, prin avantajele substantiale economice, financiare, politice, strategice primite pe tava, si prea putin semnificative pentru marea majoritate care s-a trezit si se vede tot mai mult manipulata, dezavantajata, ingenunchiata.

Versuri din “I, You, WE”/ Dancing the Dream & Citat/ discursul de la Exeter - 2002