DELFINII, FIINTE DRAGI INIMII MELE

“DESTUL PENTRU ZIUA DE AZI”

              Michael Jackson/ “Enough for today”/ Dancing the Dream

 Repetitiile de dans s-ar fi putut prelungi dincolo de miezul noptii, dar de data aceasta m-am oprit la ora zece. "Sper ca nu te superi," am spus, privind in partea de sus, “Oricum e de ajuns pentru azi."

O voce din camera de control m-a intrebat: "Esti bine?"

"Cred ca un pic obosit", am raspus.

Am luat canadiana pe mine si am coborat in hol. In urma mea se auzeau niste pasi alergand. Banuiam cui apartineau. 

"Te cunosc foarte bine", a spus ea, ajungandu-ma din urma. "Ce s-a intamplat?"

Am ezitat. "Ei bine, nu stiu cum suna asta, dar am vazut o imagine astazi in ziare. Un delfin s-a inecat intr-o plasa de pescuit. Din felul in care corpul i s-a incalcit in franghiile plasei, puteai deslusi atat de multa agonie! Ochii ii erau goi, dar exista inca acel zambet, acela pe care delfinii nu-l pierd niciodata, chiar si atunci cand mor...". Vocea mea se stinse.

Ea si-a pus usor mana intr-a mea. "Stiu, stiu."

"Nu, nu stii inca totul. Nu-i doar faptul ca m-am simtit trist, sau a trebuit sa ma confrunt cu faptul ca o fiinta nevinovata a murit. Delfinilor le place sa danseze… dintre toate vietatile marii, acesta e semnul lor distinctiv. Ei nu ne cer nimic, doar sar si danseaza exaltati prin valuri in timp ce noi ne minunam. Alearga inaintea navelor nu pentru a ajunge acolo primii, ci pentru a ne spune, "Totul e menit sa fie spectacol. Pastrati-va cursul, dar dansati in timp ce faci asta.”

“Prin urmare, eram acolo in mijlocul repetitiei si ma gandeam, "Ei distrug dansul.” Si atunci mi s-a parut drept sa ma opresc. Nu pot continua dansul, datorita fiintei ucise, dar cel putin pot pastra un moment de tacere, asa cum un dansator ar face pentru un altul. Are asta vreun sens? "

Ochii ei erau tandri. "Sigur, intr-un anumit fel . Probabil vom astepta ani de zile pana ce fiecare va intelege cum sa rezolve acest lucru. Sunt implicate atat de multe interese! Si este prea frustrant sa astepti pentru imbunatatiri, ziua de maine. Inima ta a vrut sa aiba un cuvant de spus astazi."

"Da", am spus, deschizandu-i usa. "Chiar am avut acest sentiment, si acesta este destul pentru ziua de azi."

 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

“Delfinilor dragi inimii mele, fiti ingaduitori fata de brutalitatea oamenilor…"

                                                                Claudius Aelianus (poet sec.2 e.n.)

Inca din documentele antice grecesti sau de pe desenele vazelor din acele timpuri, se spune si se arata cum delfinii sunt salvatori de vieti omenesti. Ei conduc vasele care nu gasesc tarmul, in porturi sigure sau salveaza oameni care sunt la un pas de moarte. De ce procedeaza aceste vietuitoare marine asa este un mister la care biologii incearca de mult sa gaseasca “cheia”.

      Cercetarea vietii si studierea delfinilor in libertate nu este deloc un lucru usor. Cercetatorii nu au descoperit inca, de ce delfinii se apropie de bunavoie de oameni. Nici „limbajul“ acestora nu a putut fi inca deslusit. Nu se stie daca sunetele pe care le fac delfinii atunci cand vad o persoana, au menirea de a o saluta sau de a-i avertiza pe delfinii din larg ca exista un anumit pericol. 

Atunci cand aceste mamifere blande salveaza o viata de om sau alte vietuitoare, este posibil sa o faca instinctiv, datorita unui comportament innascut. Astfel, in momentele sale de dificultate, omul corespunde unui pui de delfin neajutorat. Acelasi lucru se intampla si in cazul in care persoana este ranita. Delfinii o tin la suprafata pentru a nu se ineca, exact asa cum ar proceda cu un frate de-al lor. 

      “S-a semnalat salvarea de la inec de catre delfinii din apele japoneze (aproape de peninsula Awa-Kazusa), a unor pescari epuizati ce-si inclestasera degetele crispate in pielea lor, pana la malul aflat la 67 km departare, unde i-au depus pe uscat. 

De remarcat este faptul ca pielea delfinilor este foarte sensibila si delicata, orice atingere putand sa o raneasca, iar afectarea unei zone mai mari poate provoca delfinului un soc traumatic. Din cauza ranirii pielii, cu toata ingrijirea atenta ce li se da, pier foarte multe exemplare pe durata manipularii catre delfinarii sau laboratoare. 

      Delfinii care i-au salvat pe pescari, au actionat in complet dezacord cu reflexul lor neconditionat, care poruncea sa se elibereze cat mai urgent de obiectul care provoca durerea. Degetele crispate ale pasagerilor, infipte nemilos in pielea lor, atat de sensibila si brazdata de atatia nervi, trebuie sa fi provocat delfinilor dureri groaznice….Cei sapetezeci de kilometrii pana la mal au fost, fara indoiala, pentru ei un supliciu, impotrivindu-se clar tuturor instinctelor…

    Reflexele absolut necesare vietii, au fost insa reduse temporar, printr-o actiune intentionala si inteligenta. Trebuie sa recunoastem in delfini niste fiinte capabile de o viata inteligenta si sociala, la dimensiuni care vor ramane in mare parte inaccesibile si de neinteles, pur si simplu pentru ca oamenii sunt oameni si delfinii delfini. O actiune constienta, efectuata in vederea unui scop, indreptata la un moment dat impotriva instinctelor primare si blocand intr-un anumit fel reflexele si instinctele de conservare, pare sa fie o marturie suficienta a ceva pe care l-am putea numi inteligenta, sau poate, mai bine spus, intelect”

      Informatiile despre salvarea oamenilor de catre delfini dateaza din antichitate. Cand au existat atacuri ale rechinilor asupra oamenilor, delfinii au fost cei care au venit sa-i salveze, in ciuda faptului ca nu au fost chemati pentru asta. Un surfer din California a fost atacat de un rechin, cand un pod (familie) de delfini l-a inconjurat, ducandu-l spre mal. La fel, trei pescari naufragiati au fost protejati de niste delfini care au pus pe fuga rechinii ce le dadeau tarcoale. Multi oameni au fost salvati in acelasi fel. Delfinii protejeaza nu numai oamenii, ci si alte vietuitoare. Un post de televiziune Canadian a filmat cum delfinii au salvat un pui de foca care se pierduse in apele de mica adancime de langa o plaja, iar curentii il impiedicau sa ajunga in larg. In 2008, un delfin a salvat o balena si pe puiul ei, care esuasera pe o plaja. Oamenii nu aveau cum sa o ajute, insa un delfin, pe nume Moko, s-a pus intre balena si mal, ghidand-o spre larg.

      Oare, ce atitudine ar trebui sa avem noi, oamenii, fiinte inteligente superioare, vis-à-vis de acest misterios comportament altruist care, indiscutabil, apropie inteligenta delfinului de cea umana? Cum ar trebui sa interpretam noi dorinta lor nevinovata de a ajuta o fiinta dintr-o alta specie, de a se juca si de a interactiona cu ea? Cum reusesc delfinii, aceste fiinte minunate, sa perceapa durerea, strigatul interior, de multe ori neauzit, de ajutor, al altor vietuitoare? Ar constitui acest comportament un motiv in plus pentru a ocroti delfinii cu mai mult devotament si de a-i trata ca fiinte cu o altfel de inteligenta, net superioara, cu un comportament, uneori, mult mai “uman” decat al nostru?

    “Este posibil ca noi sa fi descoperit, totusi, o civilizatie straina, aici pe Terra, pe propria noastra planeta? O civilizatie complet diferita si incompatibila cu civilizatia noastra umana…?”

Sa fie acesta un motiv destul de puternic pentru a trata aceasta planeta spectaculoasa si cu un potential nebanuit, ca pe o adevarata mama ce are grija de toti copiii sai, de a ne stradui sa salvam de la o disparitie inevitabila creaturile celorlalte specii, copii ale aceleasi mame, copii ucisi in mod inutil si grotesc prin neglijenta noastra, prin practicile noastre barbare, inumane, folosite pentru distractie sau pentru profit?

Suntem aici pentru atat de putin timp!... Suntem inca aici, in acest RAI pe care Dumnezeu ni l-a daruit!... Sa ne bucuram de biodiversitatea si de frumusetea-i mirifica, ocrotindu-l si pastradu-i intacta unicitatea, ca pe o grandioasa opera de arta a Universului caruia ii apartinem!

           "Exista multe minti sclipitoare pe pamant si nu toate sunt ale oamenilor."

                        Anthony Douglas Williams / “Inauntrul modelului divin”

Ludvik Soucek – “Banuiala unei umbre” 

ZAMBETUL DELFINULUI, ILUZIA FERICIRII

 Aveti grija de aceasta lume! Ea este casa noastra.

“Exista fiinte care pedepsesc nevinovatia si rasplatesc bunatatea cu moartea. 

 Se numesc OAMENI !!!”

     Printre toate celelalte fiinte, exista fiinte inteligente care gasesc de cuviinta, avand constiinta impacata, ca tot ceea ce este bland, nevinovat, doritor de interactiune umana si iubire, sa fie pedepsit prin distrugere sau moarte; cu alte cuvinte, sa-si dezlantuie forta nimicitoare pentru a obtine profit, pentru a inlatura ceea ce le sta in cale, sau pur si simplu pentru distractie. Dincolo de nevoile lor fizice, chiar si dincolo de cele comerciale, acestea gasesc o satisfactie deosebita in a masacra cu cutitul in mana, intr-o baie de sange, fiintele lipsite de aparare, acele fiinte jucause si blande care de-a lungul secolelor au manifestat empatie fata de disperarea oamenilor aflati in fata mortii, salvandu-i. 

    Exista o latura urata a caracterului uman, aceea de a-si arata barbatia si puterea in fata celui lipsit de aparare, nevinovat, jucaus si prietenos, si nicidecum in fata unui adversar mult mai puternic si mai feroce decat el. As fi dorit sa vad “protipendada” speciei umane manifestandu-si barbatia fata-in-fata si corp-la-corp cu “blanzii si empaticii” rechini!

    “Un sentiment amar si neplacut ramane: …Acolo unde in urma cu zeci de ani fiecare vapor era condus de un banc de delfini, astazi este pustiu. Trofeele de la vanatoarea de delfini – ei fiind vanati in mod curent pentru hrana sau distractie, in Japonia, Noua Zeelamda, Noua Guinee, Insulele Solomon, Insulele Feroe, Turcia si America Latina, alti 250.000 de delfini pierzandu-si anual viata in plasele de prins foci – sunt din ce in ce mai sarace.”

     Sute de mii de balene si delfini sunt zdrobiti si ucisi, datorita neglijentei oamenilor, in plasele de pescuit, in fiecare an. Plasele de pescuit din largul marii sunt invizibile cetaceelor si capacitatilor lor sonare pana cand acestea sunt deja prinse in ele. Deoarece balenele si delfinii respira aer pe perioade scurte de timp, ele pot ramane sub apa doar pentru perioade scurte de timp. Atunci cand ajung sa se incurce in plasele de pescuit si sunt tinuti in apa, zbatandu-se si nereusind sa scape, ei se ineaca la fel ca orice fiinta umana care ar fi in aceeasi situatie.

Ucidem cu sange rece, prin metode clasice sau ascunse, tot ceea ce este mai bun, mai bland , mai frumos pe acest pamant! Ne numim oameni, fiinte inteligente superioare!...

“Compasiunea”  fiintelor umane inteligente din Insulele Feroe…provincie autonoma in cadrul Regatului Danemarcei…

       

      Este o perioada a fiecarui an in care, marea acestor insule se coloreaza in rosu…

Nu efectele climatice ale naturii sunt cele care dau nastere acestui “fenomen”, nici macar efectele stralucirii fosforescente data de milioane de vietuitoare microscopice ale marii… “Fenomenul” se datoreaza cruzimii cu care fiintele umane inteligente (oamenii civilizati) ucid cu satisfactie sute dintre balenele pilot cu aripioara lunga si dintre celebrii si inteligentii delfini Calderon. Si este trist…este cu atat mai trist cu cat la acest traditional macel, principalii participanti sunt tinerii adolescenti, pentru a arata ca sunt adulti si maturi!

     Delfinii sunt considerati fiinte foarte inteligente si sunt indragiti in intreaga lume. Nu la fel stau lucrurile si in aceste insule. In fiecare an, locuitorii Insulelor Feroe iau parte, in mod activ, la un festival care pare desprins din filmele de groaza.

In timpul festivalului, peste 2.000 de balene si delfini sunt macelariti cu sange rece, pentru o distractie care a oripilat comunitatea internationala. Victimele masacrului sunt balenele pilot cu inotatoare lunga, specie strict protejata de Conventia Europeana pentru Protejarea Habitatului Natural si a Vietii Salbatice, precum si delfinii Calderon, specie aflata pe cale de disparitie. In ciuda numelui lor, balenele pilot nu sunt balene adevarate, ci sunt (ca si delfinii) cetacee mici, si fac parte din aceeasi familie biologica (Delphinidae) ca delfinii. Balenele pilot cu inotatoare lunga se intalnesc in ape nordice, la adancimi mari si numai ocazional se apropie de uscat.

    La festivalul care celebreaza maturitatea si barbatia tinerilor, participa cu precadere tinerii de bani gata ai insulelor. Acestia, aflati in barci cu motor, incep sa mane catre golf delfinii si balenele intalnite in larg. Dupa ce ajung in apele de mica adancime, incepe macelul. Localnicii folosesc harpoane de peste 2 kg si carlige uriase pe care le infig in animalele ranite, pe care incep apoi sa le cresteze pe viu. Intreaga atmosfera este una de carnaval, iar masacrul are loc sub ochii copiilor, mai ales ca scolile sunt inchise in acea zi de mare sarbatoare. La aceasta distractie, toata lumea participa intr-un fel sau altul, fie omorand, fie privind cruzimea si sustinand-o ca si spectator.

In timp ce delfinii Calderon, ca toate celelalte specii de delfini, ajung in apropierea oamenilor pentru a se juca si a interactiona cu ei, acestia ii asteapta pentru a-i macelari!

Delfinii sau balenele pilot vin cu prietenia, iar oamenii vin cu cutitul!… Nu mor imediat; ei sunt taiati o data, de doua sau de trei ori cu carlige groase. Este momentul in care delfinii produc un strigat sumbru, extrem de asemanator cu strigatul unui copil nou-nascut… Si sufera, si nu exista nici un fel de compasiune pana cand aceste fiinte delicate mor incet, in propriul sange.

      Vanatoarea balenelor a fost parte a culturii Insulelor Feroe de sute de ani, dar in ultimele decenii practica a devenit tot mai mult subiectul protestului si condamnarii internationale. In 1986, Comisia Internationala pentru vanatoarea de balene, (IWC), a introdus "limita zero de captura pentru vanatoarea de balene in scop comercial";  insa normele IWC permit inca vanatoarea de subzistenta in unele parti ale lumii, chiar daca la sfarsitul anului 2008, functionarii medicali din Insulelor Feroe au anuntat ca acestea nu mai sunt considerate a fi proprii consumului uman, deoarece carnea si grasimea lor contine prea mult mercur si derivati DDT.

     Obiceiul barbar al insularilor a revoltat intreaga comunitate internationala si mai multe organizatii pentru protectia animalelor au pornit o lupta inversunata cu aceasta traditie barbara. Sustinatorii vanatorii afirma ca uciderea balenelor pilot cu aripioara lunga este o vanatoare straveche, necomerciala, care vizeaza satisfacerea nevoilor comunitatii pentru carne si grasime de balena; sustin de asemenea ca animalele sunt manevrate atat de repede incat durerea lor este scurta, iar carnea de balena asigura un sfert din consumul anual de carne a locuitorilor din Insulele Feroe.

Conservationistii pretind insa, ca vanatorile la care se prind sute de balene sau delfini la un moment dat, sunt barbare si inutile, ca practica este depasita, cruda si inutila pentru un loc cu unul dintre cele mai inalte standarde de viata din Europa, si ca cele mai multe dintre balene merg la deseuri (fie lasate pe plaja sa putrezeasca, fie aruncate inapoi in mare dupa ce au fost ucise).

    Legislatia Insulelor Feroe pentru bunastarea animalelor, care se aplica si la vanatoarea de balene, cere ca animalele sa fie ucise cat mai repede si cu cat mai putina suferinta posibila. Balenele sunt ucise pe malul si in adanciturile golfurilor autorizate special in acest scop. Conform regulamentului, lancea pentru maduva spinarii trebuie sa fie utilizata pentru a rupe maduva spinarii si pentru a intrerupe in felul acesta, alimentarea majora cu sange la nivelul creierului, asigurand atat pierderea cunostintei, cat si moartea in cateva secunde. Aceasta lance, fata de utilizarea suplimentara, atunci cand este necesar, a cutitului traditional special pentru acest fel de vanatoare, este mijlocul cel mai eficient si mai “uman” de sacrificare a balenelor pilot trase la mal. 

Cinismul fiintelor umane inteligente din orasul japonez Taiji, provincia Wakayama...

      Vanatoarea delfinilor din acest oras japonez dateaza de mai bine de 400 de ani, ceea ce ii face pe locuitorii sai sa isi apere dreptul de a realiza acest sangeros ritual anual. Ca si in insulele Feroe, aceasta “traditie locala” a japonezilor este un adevarat masacru.

CNN a facut publica o intregistrare care arata cum se desfasoara vanatoarea. Delfinii sunt mai intai derutati de un zgomot provocat de introducerea in apa a unui dispozitiv care emite unde sonore foarte puternice, fiind astfel nevoiti sa inoate in golful Hatakejiri, unde li se hotaraste soarta. Dupa ce se calmeaza, cele mai bune exemplare iau drumul parcurilor marine si a acvariilor, iar cele ramase sunt macelarite fara mila.

     Pana de curand, pentru uciderea mamiferelor era folosita o metoda ce implica taierea cu cutitul in jurul gatului, ce ii facea pe delfini sa sangereze ore intregi pana la ultima suflare. Marea se colora in rosu de la cantitatea imensa de sange ce se scurgea din sutele de animale marine ucise. Nu cu mult timp in urma, Guvernul japonez a interzis insa aceasta metoda, inlocuind-o cu una care presupune introducerea unui cui metalic in zona cervicala, astfel moartea survine in doar cateva secunde.

Japonia este cunoscuta pentru cruzimea cu care trateaza animalele marine. Pe langa traditia uciderii delfinilor, gaseste placere in a macelari si balene, sustinand in continuare ca si acest “obicei” nu este decat o cercetare stiintifica inteleasa gresit.

    Autoritatile din orasul japonez Taiji, devenit faimos in urma documentarului „The Cove”, in loc sa opreasca masacrul, nu s-au sfiit deloc sa profite si mai mult de pe urma lui, si au planuit sa deschida un parc marin unde vizitatorii sa poata inota alaturi de delfini. Cu toate acestea, masacrul din golful apropiat, unde sunt ucisi cu barbarism sute de delfini, continua.
Intr-o parte masacrul, care este si el o distractie, in cealalta parte distractia, care este si ea un masacru!...Astfel, vizitatorii se vor putea delecta cu carne de delfin si balena in timp ce vor privi spectacolul oferit de animalele captive (delfini si balene).

Casalotii si delfinii bot gros prinsi in apele din apropierea orasului, vor fi eliberati si ei in zona care se va dezvolta ca un parc natural (zona ce va include si plaje), fiind astfel condamnati la moartea lenta in captivitate, la trista nostalgie a libertatii, sau la sclavie in folosul comunitatii fiintelor inteligente. Faci salturi si distrezi lumea, mananci! Nu te rotesti ca un sfredel pe coada, nu primesti nimic!

    „Intregul plan este bazat pe conceptul de a exploata definii si balenele in voie ca pe o resursa proprie, insa mamiferele nu le apartin lor. Mamiferele marine migreaza in oceane, iar opinia publica considera ca animalele salbatice ar trebui sa aiba dreptul de a trai in voie”, a declarat secretarul general al grupului pentru conservare, Iruka & Kujira (delfini si balene) Action Network (IKAN), din Tokyo.

Pe de alta parte, Japonia starneste furia tuturor pentru vanatoarea anuala de balene din Antarctica. Numarul delfinilor ucisi insa in regiunea Taiji din Japonia, lucru permis de legea pescuitului din aceasta tara, este mult mai mare decat numarul balenelor ucise in Antarctica, avansandu-se cifra de 23.000 de delfini omorati anual. Vanarea delfinilor este extrem de dura: delfinii care migreaza sunt indreptati spre golful ascuns, unde sunt prinsi in plase si omorati cu sulite sau cutite.

Drepturile animalelor sunt incalcate intr-o tara care nu face nimic sa-si adapteze legislatia in domeniul pescuitului la standardele lumii moderne.

     In 2009, documentarul „The Cove (Golful)” a adus orasul Taiji in atentia lumii intregi. La un an dupa lansare, documentarul care a castigat Oscarul, a surprins macelul a zeci de animale, scotand la lumina aceste practici inumane ce au fost mult timp ignorate atat in Japonia, cat si in lumea intreaga.  Printre motivele masacrului invocate de autoritati, in documentar se regaseste si acela ca delfinii mananca, vezi Doamne, prea multi pesti si este necesar sa fie opriti si rariti, cumva!

Astazi, activistii pentru ocrotirea delfinilor inca mai viziteaza orasul pentru a protesta impotriva vanatorii. Au loc demonstratii pasnice in fata ambasadelor Japoniei din intreaga lume la apelul lui Ric O'Barry, personajul principal al documentarului, fostul dresor care a devenit ecologist si fondator al asociatiei “Save Japan Dolphins”.

                   “Lupta ta pentru viata, este de datoria mea sa te tin in viata.

                    Zambetul tau este speranta mea pentru pacea copiilor nostri

                    in aceasta lume gresita.”/ J.S.

https://www.google.ro/#q=killing+the+dolphins+in+denmark

http://religion.rantrave.com/Rant/Denmarks-Annual-Slaughter-of-Dolphins.aspx

Ludvik Soucek – “Banuiala unei umbre”

SOARELE STRALUCESTE UNEORI IN INIMA NOASTRA

Inima mea apartine celor pe care doresc atat de mult sa-i ajut!

             

         http://observator.tv/social/special-renii-pe-motoare-au-ajuns-in-apuseni-169989.html

       Un tanar hunedorean mi-a “soptit”, intr-una din zilele acestea, cateva vorbe, idei si pareri emotionante venite din inima lui mare, despre campania ce are loc de ceva timp in Deva, numita “Premiantii fara premii”. O festivitate ce se tine la initiativa unor oameni sufletisti care si-au propus nu sa ofere premii, ci sa faca cunoscute sau recunoscute adevaratele valori romanesti, in fata si de catre publicul larg.

      M-au patruns cuvintele lui, demonstrandu-mi un lucru pe care credeam ca-l pierduseram noi, oamenii acestor locuri, si anume aprecierea valorii, adevarata valoare care, contrar vicisitudinilor, dar prin iubirea divina, nu s-a pierdut, ci a ramas marturie pentru sufletul bogat al acestui popor; acea valoare ce se imbogateste continuu prin initiativele stralucite si talentul de necontestat al unor oameni simpli, necunoscuti de publicul larg, sau a unor personalitati cunoscute, impinse, intr-un anumit moment al tranzitiei noastre, catre o zona a uitarii si a nerecunoasterii in fata non-valorii.

Este un subiect de suflet care merita toata atentia si care va fi prezentat la timpul sau.

    “M-am tot intrebat ce inseamna pentru mine campania “Premiantii fara premii” la care am reactionat pozitiv, din instinct - fara sa stau pe ganduri - inca de la aflarea primelor vesti despre ea. Dar de ce sa o numim pompos “campanie”, aceasta fiind de fapt o actiune la care pune umarul, mintea si sufletul o mana de oameni, pentru recunoasterea adevaratelor valori romanesti.

…..Particip si ajut de cate ori pot, dar de fiecare data cu zambetul pe buze si cu sufletul deschis…am puterea sa cred ca interventia sau prezenta mea acolo pune umarul la redescoperirea adevaratelor valori si ca fiecare om prezent la aceasta actiune ajuta cate putin ca generatia de maine sa poata avea adevarate modele de la care sa invete ce inseamna calitate, cinste, spirit civic, respect, daruire, patriotism, normalitate, spirit de voluntariat.

.. “Premiantii fara premii” inseamna pentru mine trezirea din starea de amorteala a societatii si revenierea ei incet, dar sigur, spre normalitate!...

Se pare ca, incepand cu Hunedoara, oamenii buni nu stau degeaba si, pentru asta, ma inclin in fata tuturor!”/ A. Marius, Asociatia Free Bikers Hunedoara

      Este de apreciat faptul ca talentul, compasiunea, daruirea fara rezerve, sunt atribute care-i caracterizeaza pe cei ce reprezinta viitorul oricarei natiuni, tinerii. Iar acest fel de tineri, oameni simpli, prin inima lor mare, sunt speranta vindecarii “ranilor” ce caracterizeaza societatea. Este cu atat mai mult de apreciat implicarea lor in acte de caritate, de ajutorare a celor nevoiasi, de renuntare la confortul orasului pentru a preda sau pentru a oferi consultatie medicala in mediul satesc. Este vorba aici de calitatea si valoarea intrinseca a sufletului uman, despre neconditionare in realizarea unor fapte care ajuta, indiscutabil, la ridicarea calitatii vietii unor copii, tineri, batrini uitati undeva, in mediul lor, de cei responsabili.

       Cei care, prin voluntariat, desfasoara de ani buni de zile, neconditionat, actiuni umanitare, ridicand astfel valoarea umana pe o alta treapta, pot fi considerati a-si merita locul printre “premiantii fara premii”.

      Anul acesta, de Craciun, un astfel de exemplu de angajare si daruire, a fost oferit de cativa tineri care au participat la campania umanitara “AJUTA SATUL”, editia 8.

Energia specifica varstei a ajutat “Renii pe motoare sa ajunga in Apuseni”, le-a sustinut actiunile caritabile si le-a ilustrat  deosebitele calitati sufletesti.

Spiritul intreprinzator, de buni organizatori, le-a permis sa stranga din timp, prin donatii, diferite bunuri, alimente, bani, haine, jucarii, rechizite, obiecte de uz casnic, pentru a fi daruite familiilor, copiilor si altor persoane nevoiase de la sate.

Acesti tineri altruisti ce fac parte din Asociatia “Free Bikers Hunedoara”, Liga Studentilor Hunedoara, Club moto “Turbat Cats”, Crucea Rosie- Filiala Hunedoara, alaturi de multi alti prieteni si oameni simpli care au facut donatii, au manifestat prin actiunile  lor, implicare deosebita in munca de caritate, empatie profunda fata de cei aflati in suferinta, fata de cei ce nu au pe nimeni sa-i ajute, fata de copiii sarmani care nu au nici macar speranta unei jucarii, fata de familiile nevoiase pentru care magia mult dorita a Craciunului nu exista.

      Bucuria sarbatorilor a fost daruita astfel, cu multa dragoste, familiei nevoiase din satul Poganesti, cu ambii parinti operati de cancer si 9 copii (cadoul special pentru ei, a fost un Ghita rotofei); celor 16 familii din satul Cainelu de Jos – comuna Soimus; celor 2 familii din satul Valea Mare de Cris; baietelului de 7 ani crescut de bunici din zona sanatoriului, oras Brad; celor 11 familii cu multi copii care traiesc in case improvizate, din satul Ohaba Sibisel – comuna Raul de Mori. Iar lui nea Teleu, batranelul de 80 de ani, singurul locuitor al catunului Copilet situat la 3 km de satul Muncelul Mare, Mosul i-a promis anul trecut, cu lacrimi in barba, ca isi va trimite spiridusii sa ii repare acoperisul si tavanul locuintei, pentru ca ploaia sa nu-si mai gaseasca loc bun de a intra in casa. Acesti spiridusi sufletisti insa, s-au intrecut pe ei insisi (ca de-aia sunt spiridusi nastrusnici!) si, din proprie initiativa, i-au cumparat si o soba, au instalat-o, i-au facut ordine mare prin casa, i-au spart toate lemnele de foc, i-au adus lumina in locuinta modesta. In iarna asta, lui mos Teleu nu ii va mai fi frica de intuneric si frig!   

    

                                

“Vreau sa vad lumea prin ochii copiilor. Sa ii inteleg. Sa le inteleg bucuria, rasetele si lucrurile care ii ranesc.”/ Michael Jackson

Vreau sa le vad in ochi stralucirea, multumirea, comuniunea sufleteasca, sa simt acea lumina calda si binefacatoare venita din adancul fiintei lor nevinovate, lumina numita dragoste nedisimulata.

PETRECERE DE CRACIUN PENTRU ORFANI

"Intalnire neprevazuta cu Michael Jackson" 

   de Gwen Carino

"Copiii imi arata in zambetele lor jucause, divinul din fiecare. Acesti copii amintesc de pretiozitatea vietii, in special a vietilor tinere neatinse de ura, prejudecati si lacomie. Acea bunatate simpla straluceste direct din inimile lor.

Acum, cand lumea este atat de confuza si problemele ei atat de complicate, avem nevoie de copiii nostri mai mult ca oricand. Trebuie sa vindecam planeta ranita. Trebuie sa incepem prin vindecarea copiilor nostri, impreuna fiind legati la intelepciunea profunda a vietii. Trebuie sa ajutam la instaurarea armoniei in lume!..."/  MJJ

    “Manila, Filipine - Cand lucram la Hotel Manila, am fost repartizata sa conduc Petrecerea de Craciun pentru Orfani, festivitate la care 300 de copii de la diferite orfelinate din intreaga Metro Manila au fost tratati cu o zi de distractie si surprize. A fost unul dintre cele mai mari proiecte ce mi-au fost repartizate si o provocare de a ma concentra pe munca, cu o zi inainte de marele eveniment, stiind ca Michael Jackson a fost cazat in hotel.

       Cu doua nopti inainte, am avut norocul de a fi, impreuna cu personalul de vanzari,  parte a liniei sale de bun venit din lobby-ul hotelului, si asta m-a ajutat sa-l vad pe Michael in persoana.
Cu o zi inainte, un tip care pretindea a fi consilierul lui Michael Jackson a venit la birou. Nu-mi pot aminti numele lui, dar respectivul s-a uitat la mine ca la o "persoana responsabila" si mi-a spus ca seful sau a citit anuntul despre eveniment, anunt care circula de-o saptamana prin toate camerele. Michael voia sa stie cum ar putea ajuta. Consilierul sau ne-a intrebat despre sugestiile noastre.

Michael s-a oferit sa umple 300 de pachete cu diferite bunuri si jucarii, bomboane si ciocolata. Mai aveam cadouri primite de la alti 50 de sponsori, asa ca pentru noi a fost  intr-adevar o problema sa aranjam totul.

     Ma gandeam cum as putea face ca Regele Pop sa se alature efectiv acestui eveniment. El nu ar fi putut participa alaturi de copii la diferitele lor jocuri, deoarece ar fi sfarsit prin a fi inconjurat de ei! Dar, intrucat evenimentul anual era intru-totul despre „a darui”, am gasit ca cel mai bun lucru ar fi fost ca Michael sa fie prezent pentru a ajuta la impartirea pachetelor, sa semneze autografe si sa se fotografieze cu copiii.

Pauza de masa a venit si a fost una dintre cele mai grabite pe care le-am luat vreodata. Consilierul lui Michael a sosit apoi sa-mi spuna, „Michael ar fi mai mult decat fericit sa faca tot ceea ce ii sugerezi tu. Deci, ce trebuie sa facem de maine?”

Am vrut sa tip de fericire. Am cazut de acord ca Michael sa ni se alature dupa jocuri, la programul muzical si gustari, iar in ultima parte sa daruiasca pachetele cu cadouri. Colega mea Annette Africano si seful ei au solicitat securitate suplimentara in jurul gradinii si zonei scenei unde ne-am decis sa distribuim cadourile. Ne-am asigurat ca se va forma un rand ordonat si linistit de copii.

      

  Apoi, momentul mult-asteptat a sosit. Acesta a avut loc in Gradina Champagne pe 7 Decembrie 1996. Am fost surprinsa sa-l vad pe Michael venind pe jos spre noi, condus de consilierul sau. A venit la mine pentru a-i da unele informatii.

"Buna, ce mai faci? Multumesc mult pentru ca m-ai lasat sa intru. Stiu ca am venit mai devreme, dar nu am vrut sa pierd programul."          I-am spus, „Glumesti? Multumesc mult pentru voluntariat! Uite ce, Michael, de ce nu stai tu aici sa urmaresti numerele muzicale, inainte de a imparti cadourile? Eu va trebui sa-mi vad putin de program.”

„Sigur, cum doresti... (oprindu-se sa se uite la eticheta cu numele meu), Gwen!” a raspuns el.

Eram uimita de cat de incredibil de delicat si modest era. Iar in mintea mea, gandeam fericita: „Doamne, se intampla cu adevarat!”

    Surprinzator, cu cata rabdare a putut sta el sa urmareasca intregul program! Carol Banawa nu putea crede ca Michael o priveste cum interpreteaza. Purta bluza rosie semnata de el. Apoi a urmat numarul de dans a lui Stefano Mori. Mai tarziu, cantaretii si dansatorii care-l sustineau au venit pe scena urmati de copiii selectati de la diferite orfelinate care au dansat pe ritmul lui Billie Jean. Priveam incantata cum zambetul de pe fata lui Michael era pur si simplu fermecator!

Apoi am anuntat ca Michael va distribui cadourile pe scena. I-am explicat ca exista un lot de pachete pentru copii mai mici si un altul pentru cei mai mari si el a incuvintat cu capul. Fiorul si impresia puternica pe care l-a transmis acestor copii a fost incredibil de emotionant. In felul acesta, pe toata durata impartirii cadourilor, am avut ocazia sa-l percep pe Michael Jackson ca persoana, nu ca interpret.

      Era ora unu dupa-amiaza. Mos Craciun (David Endriga, un prieten), era cu noi. Caldura era dogoratoare si eu eram ingrijorata de faptul ca Michael simtea ca ia foc in tinuta neagra cu maneci lungi, marca sa, si palarie.

„Esti in regula, Michael? Ne putem permite sa luam o pauza?”, l-am intrebat.

Mi-a raspus, „Sunt bine Gwen. Imagineaza-ti doar cum se simte Mos Craciun in costum de catifea si cu barba. Vom fi bine cu totii.”

Nu l-am auzit plangandu-se sau sa spuna vreun cuvant despre cat de cald era. Avea cele mai frumoase maniere. Nu a cerut nici macar o bautura sau un prosop pentru a-si sterge transpiratia, insa un ospatar din personalul nostru s-a asigurat ca va primi un pahar de suc ​​proaspat de portocale .

     Trecuse doar o ora si eram numai la jumatatea festivitatii de oferit-cadouri, cand am observat ca s-a umplut gradina de oameni. Dintr-o data, erau acolo cei din mass-media, politicieni, oficiali si oaspeti ai hotelului, inclusiv invitatii de la nunta dintr-o sala din apropiere, care ii parasisera pe noii casatoriti doar pentru a-l vedea pe Regele Pop.

„Oh, dar acest lucru nu ar fi trebuit sa se intample, imi pare rau!”, am spus.

„E in regula, vom trece si de asta!”  a spus Michael zambind.

   

Imediat dupa ce am terminat de daruit ultimul pachet unui orfan in varsta de 11 ani, s-a format un nou rand cu mai multi copii si adulti. Garda de corp a lui Michael, Wayne, a spus. „Putem pleca acum.”

Michael a raspuns calm: „Nu putem pleca atunci cand exista inca oameni la rand. E Craciun, omule!”

Mi-am simtit inima batand cu putere si parul de pe brate ridicandu-se. Acest om nu era numai interpretul cel mai electrizant din lume, ci si persoana cea mai generoasa.

    Unul dintre cele mai memorabile momente a fost acela in care o doamna a venit la el pentru un autograf. Razand, Michael mi-a spus: „Hei, Gwen, trebuie sa verifici asta. Apoi a soptit, „Este un cec in alb. Doamna ma face sa semnez pe un cec in alb.”

Am ras in hohote, dar asta nu a fost nici jumatate din partea hazlie. Mi-a demonstrat mai tarziu cum oamenii obisnuiau sa-i dea sa semneze pe ce gaseau la indemana, atunci cand nu aveau o "alta hartie". O doamna l-a facut sa semneze pe partea din spate a elegantei sale rochii, designer Filipiniana. Un adolescent a venit la el tinand o frunza vesteda si un altul, un balon spart. Imaginati-va cat ne-am unflat de ras, auzind asta. 

    

  A fost o experienta uimitoare, autentica. La un moment dat m-a intrebat daca am de gand sa merg la concertul History si i-am raspuns „Maine seara!”

„Oh, vei vedea ceva extraordinar!”, mi-a spus Michael.

Din acel moment s-a preocupat intens de scena unde adultii intreceau numeric, copiii. Fata ii trada nervozitate, dar nu s-a plans de asta. A lovit podeaua de lemn cu piciorul de mai multe ori, asigurandu-se ca era suficient de robusta pentru a nu se dezmembra. "Am experimentat odata prabusirea scenei si vreau sa ma asigur ca sunt in siguranta aici", a explicat el.

Jumatate din mine a vrut sa traga linie pentru a incheia programul, deoarece eram literalmente ingrijorata pentru siguranta noastra, insa cealalta jumatate din mine nu a facut-o stiind ca odata ce se va trage linie, Michael va pleca.

     La un moment dat, finalul s-a produs. Am reusit sa obtin un autograf pentru surorile mele si pentru mine, inainte ca managerul nostru general, Clem Pablo, sa-i ceara sa cante „Daruieste dragoste in ziua de Craciun”.

Cesar Sarino, unul dintre oficialii hotelului, i-a adresat multumiri Regelui Pop. Apoi i-am vazut paznicii si ajutoarele luandu-l repede pe Michael de pe scena.

Mi-am spus, "Doamne, eu nici macar nu am avut sansa de a-i spune la revedere."

Dintr-o data insa, l-am vazut pe Michael revenind pe scena pentru a spune, "Iti multumesc foarte mult tie si echipei tale, Gwen. Ce ati facut voi inseamna foarte mult."

Apoi m-a imbratisat si mi-a zis, "Ne vedem la concert." 

     

Acum, cand Michael nu mai este printre noi, cele doua acte incredibile ale Regelui Pop - voluntariatul in scop caritabil si petrecerea dezinteresata a timpului cu cei mai putin norocosi, vor fi pentru totdeauna modul in care imi voi aminti de acest om.

Cred ca pur si simplu Michael a avut o inima mare, cautand intotdeauna modalitati de a-i face pe oameni fericiti. Si inca un lucru necunoscut de multi, atunci cand a sosit, in drum spre hotel, si-a luat avangarda de cateva ori pe drum doar pentru a da mana cu copiii strazii, de-a lungul Bulevardului Roxas.

Conform celor spuse de bodyguarzii sai, Wayne si Yannick, el le-a creat ceva probleme deoarece a coborat de trei ori, dar fiind inconjurat de o multime prea mare de oameni, a trebuit sa se multumeasca numai cu fluturatul de la fereastra"

     Dupa ce a plecat de la Hotel Manila, pe 11 decembrie, eu si colega mea Anette Africano, am fugit imediat la Penthouse Suite unde a stat. Eram foarte curioase. Acolo am gasit o cutie goala de popcorn, trei sau patru inghetate cu arome diferite in interiorul frigiderului si ambalaje de ciocolata pe masa. Nu este de mirare ca Paul McCartney il numea "barbatul copil" si nu este de mirare ca el se vedea ca Peter Pan. A fost un astfel de copil.

Dar, personal, mi-l voi aminti pe Michael Jackson ca fiind distractiv, respectuos, generos si bun la suflet, facand doua lucruri incredibile si emotionante de dragul acelor orfani, cautand modalitati de a-i ajuta si de a-si darui altruist timpul si iubirea pentru cei care nu aveau pe nimeni sa-i iubeasca. Acesta va fi modul in care am sa ma gandesc intotdeauna la acest om.

     

  P.S. In timpul ultimei sale zile de la Hotel Manila, Jackson a lasat, de asemenea, un mesaj pe oglinda din baie. A scris, "Imi va fi dor de tine!" A folosit un ruj de culoare rosie si a pus un semn de sarut langa mesaj.”

“LUMINA SUNTEM SI IN LUMINA NE VOM INTOARCE”

                   “Spiritul uman este mai puternic decat orice i se poate intampla”

                                                                                                           C.C.Scott

  

     Suntem materie si spirit. Dincolo de dimensiunea fizica, avem nevoie de spiritualitate, avem nevoie sa ne imbogatim sufletul cu lumina transmisa de sursa universala. Constiinta unei dimensiuni spirituale in univers, este cea care ne determina pe noi sa traim in slujba binelui, a adevarului, trezind in noi sensibilitatea profunda fata de tot ceea ce ne ridica, spiritual, pe o alta treapta. 

     Experientele traite nu sunt singulare. Ele isi pun amprenta, mai mult sau mai putin, sub forme mai mult sau mai putin diferite, pe fiecare suflet in parte. Atunci cand cel ce este binecuvantat de forta divina cu mult talent, spiritualitatea sa este menita sa lase in subconstientul nostru amprenta experientelor traite, scotand in lumina propriile noastre experiente. Constientizam aceleasi trairi, chiar daca ele, in plan fizic, sunt ale unor persoane diferite.

    Iubirea generata in plan spiritual, nu fizic, este un rezultat al participarii noastre la imbogatirea luminii universale. Si este cu adevarat neconditionata atunci cand toti cei implicati participa cu neconditionare la manifestarea ei. Intreruperea accidentala, sau voita, a acestei neconditionari, atrage dupa sine divizarea intregului lant si intreruperea interconexiunii. Dorinta de a stapani prin teama, ura si raul provocat constient, nu fac decat sa intrerupa interconectarea la sursa suprema, la constiinta universala. Voit, suntem privati de lumina ce hraneste spiritul. 

    Exista insa o sansa pentru noi. Aceea a renasterii spirituale. Aceea de a trai in armonie cu noi insine, cu intreaga natura, cu toti ceilalti, cu universul; de a trai in armonie cu Dumnezeu... Lasati aripile plapande sa se ridice spre cer!  Lasati-le sa acceada cu pasii lor marunti, planurile spiritualitatii universale... Lasati-le sa intareasca cu lumina lor, forta luminii tamaduitoare ce se revarsa asupra noastra, a tuturor! Sa ne bucuram cu totii de aspiratiile catre inalt!

   Poezia este o sursa inepuizabila de spiritualitate. O traim dandu-i viata, o traim savurandu-i versurile si descifrandu-i intelesurile. Precum un atom concentreaza in el existenta unui intreg univers, tot asa  versurile unei poezii concentreaza in ele un intreg arsenal de simtaminte si trairi, intreaga sensibilitate a unor lumi interioare. Inconstient, eliberarea de ganduri si, prin ganduri, a trairilor ce le-au dat nastere, atrage prin constiinta universala, trairi rezultate din cu totul alte experiente, independente de fiinta noastra. Suntem conectati la aceeasi sursa. Empatizam. Constiinta noastra percepe experienta altor constiinte. Traim, in plan spiritual, aceleasi experiente. Iar versurile poeziei, prin bogatia de sentimente exprimate, nu fac decat sa ne readuca la momentul (celui) ce le-a dat nastere.

    Le multumesc tuturor celor care, de-a lungul intregii mele existente, mi-au imbogatit lumina proprie prin propria lor lumina, conectand-o astfel la spiritualitatea universala. Cunoscuti sau mai putin cunoscuti, de notorietate mondiala sau recunoastere locala, obisnuiti, contemporani sau nu, sunt oameni care, prin faptele lor in plan social, interuman, prin talentul artistic daruit, au ridicat nivelul spritualitatii, imbogatindu-ne sufletul. Le multumesc celor care au stiut ca dincolo de noi, este o constiinta universala, o constiinta a adevarului si a binelui care mentine in univers un echilibru binefacator.

Precum sufletul nostru a fost plamadit din “lumina divina”, continuand a fi o mica parte din ea, “Lumina suntem si in Lumina ne vom intoarce”.

   

PUZZLE

          Mihai Victor Afilom

Am vandut bucatele multicolore de suflet

Negustorilor din orasul fara viitor,

Am pierdut franturi din el

Jucand alba/neagra cu destinul.

Corabiile vazduhului au transportat

Fragmente pretioase din rubinul viselor mele,

Iluzii din margean si pulbere de stele,

(Au ramas doar cativa pixeli de culoare

Stocati pe ecranul amintirilor).

Acum incerc sa descifrez

Complicatul puzzle

Si daca nu gasesc toate piesele,

Recompun fresca initiala

Ca un arheolog ce alege cu migala

Cioburile de mozaic

Peste care se proiecteaza

Umbra Piramidei.

  

SINELE DIVIZIBIL

        Mihai Victor Afilom

  

Teama a eclozat

Din sfera craniana

Sub forma unui vultur mitic

Ce-mi sfasia Sinele

Inlantuit de stanca

Propriilor temeri.

Umbra lui

Se profila amenintator,

Acoperind

Cerul incarcat de simboluri.

Intr-o zi,

Idolul acvilin

Caruia ma inchinam

Constrans de durerea

Sinelui dual

Se prabusi,

Caci se dovedise

A fi un simplu lemn putred.

Abandonul totemului

Ca despartirea de un tata vitreg…

Esti dezorientat la inceput,

Dar apoi, in mijlocul pustiului,

Poti sa-ti recodifici existenta

Si sa te joci

Desenand traiectorii

Intre miile de stele

Ce-ti lumineaza

Portiunea predestinata de cer,

Sub care cresti tu,

Copilul fara Umbra.

  

GRADINA GANDURILOR

                        Mihai Victor Afilom

  

Paseste in gradina gandurilor mele,

Prea multa iedera si volbura

Au crescut acolo unde nu patrunde lumina,

Iar mireasma dulce-inselatoare

A oleandrilor otraviti

Staruie in aerul amintirilor.

Platosa cu spini a cactusilor

Imi protejeaza spiritul

De coltii oamenilor-lup.

Am nevoie de un gradinar invizibil

Care sa reteze cu o secera ascutita

Radacinile ce ma tin inlantuit

In pamantul putred,

Sa spulbere bulgarii ancestrali de teama

Cu plug de fier,

Sa risipeasca lacomele lacuste-dorinte,

Sa presare pulberea aurie

A iubirii tamaduitoare,

Astfel incat subconstientul

Sa devina un eden rodnic,

Loc de refugiu pasnic,

Nu labirint minoic.

  

CONTRADICTII

           Mihai Victor Afilom

Dogme rigide va refuz,

Poate prea boem sau confuz

Sunt ceea ce sunt,

Aici, acum, pe acest pamant,

Zamislit din iubire

Nascut cu lacrimi si durere,

Poate intamplator ori din senin

Sau dupa un plan divin.

Sunt un punct in miscare

Osciland mereu intre adevar si eroare,

Cu o traiectorie nedefinita,

Ori o poveste predestinata.

Ma intreb daca exista vreun sfarsit,

Un vid intunecos si infinit,

Sau finalul e doar un prag,

O usa deschisa spre stelarul sirag.

Pana atunci simt ceea ce simt,

Uneori ca intr-un deja-vu, presimt,

Si cred in ceea ce cred.

Sunt un simplu bard sau un aed,

Un cautator de sine,

Plonjand spiritul-genune.

Lumina e ascunsa oare in izvor,

Sau pogoara din soarele orbitor?

Si viata asta are un sens,

Suntem din lut sau homo-sapiens?

Pot sa-mi modelez viitorul

Cu ratiunea si cu gandul

Sau sunt o particula intr-un joc brawnian,

Captiv in marele sat terran?

Sau o conexiune intr-o constiinta universala?

O particica intr-o sacra citadela…

Pana atunci sunt liber sa aleg,

Zi de zi sa intreb si sa inteleg.

VIITOR

      Mihai Victor Afilom

Sindromul iubirii

A contaminat lumea de lut,

Iar stapanii au intrat in panica.

Secole de-a randul programasera ura

Si inoculasera putregaiul nepasarii

In inimile de lemn,

Dar acum incoltisera

Germenii verzi ai vietii.

Din lumea cuprinsa de epidemia iubirii,

Sufletele eliberate din sclavie

Se inaltau ca niste lampioane multicolore

Spre Noul Cer – izvor al luminii tamaduitoare

Al izbavirii prin Sinele rastignit spre asfintit,

Regasit in infinit.

   

… Amintiri de mult uitate revin uneori ca un deja-vu.

Sunt raze de lumina lasate de efemerele noastre treceri prin timp?...

Sau, eliberate prin gand si cuvant, sunt retrairi ale unor experiente ce nu ne apartin?