Martin Luther King - “I HAVE A DREAM”

  “EU AM UN VIS”

    ….Noi, ca popor, vom ajunge in tara promisa... 

 “…Mai am inca un vis. Este un vis adanc inradacinat in visul american.

Am un vis, ca intr-o zi aceasta natiune se va ridica si va trai in adevaratul sens al crezului sau: "Noi consideram ca aceste adevaruri sunt de la sine intelese pentru ca toti oamenii sunt creati egali." Am un vis, ca intr-o zi cei patru copii ai mei sa traiasca intr-o natiune in care nu vor fi judecati dupa culoarea pielii lor, ci dupa esenta caracterului lor.”/ MLKing

In urma cu mai mult de 50 de ani, in august 1963, Martin Luther King Jr. a electrizat America cu discursul sau "I Have a Dream" (Eu am un vis), in care facea apel la incetarea rasismului in Statele Unite. Rostit dramatic in fata a peste 250.000 de sustinatori ai drepturilor civile, de pe scarile Monumentului comemorativ Lincoln, in timpul marsului din Washington, discursul a fost un moment definitoriu al Miscarii Drepturilor Civile Americane.

Discursul este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune discursuri tinute vreodata, fiind perceput la fel de bine ca un tratat politic, dar si ca o opera de arta poetica sau ca o predica exprimata si improvizata cu maiestrie.

Mesajul cheie al discursului, argumentat cu pasiune si putere, este acela ca toti oamenii sunt egali. Printr-o retorica inflacarata, se face apel la dreptate rasiala, la o societate integrata, la libertate, iar prin folosirea frecventa a repetitiei, se reuseste in mod stralucit a se da un impact covarsitor cuvintelor rostite si mesajului transmis.

Discursul incepe cu o referire la “Proclamatia de Emancipare” care a eliberat milioane de sclavi in 1863 si sfarseste cu o improvitatie pe care King o face pe tema “Eu am un vis". In aceasta parte a discursului cu care a entuziasmat cel mai mult ascultatorii si prin care a devenit faimos, King a descris visurile de libertate si egalitate ce s-au nascut intr-o tara a sclaviei si a urii.  Cu o singura fraza, Martin Luther King Jr. a intrat, alaturi de Jefferson si Lincoln, in randurile oamenilor care au modelat America moderna.

Pentru comunitatea de culoare din vremea aceea, ca si pentru generatiile ulterioare de americani, discursul va ramane la fel de cunoscut ca si Declaratia de Independenta a SUA.

“Marsul din Washington pentru locuri munca si libertate” a fost destinat in parte pentru a demonstra sprijinul de masa pentru legislatia drepturilor civile propuse de presedintele Kennedy in iunie 1963. Discursul a fost un succes pentru administratia Kennedy si pentru coalitia liberala a drepturilor civile. Acesta a fost considerat "triumful unui protest reusit".

Kennedy a urmarit discursul lui King la TV si a fost foarte impresionat. El a simtit ca marsul a sustinut sansele unui proiect de lege pentru drepturi civile. Ulterior, liderii marsului au acceptat invitatia la Casa Alba pentru a se intalni cu presedintele.

Unii dintre cei mai radicali lideri de culoare care au fost prezenti, au condamnat insa discursul (impreuna cu restul marsului) ca fiind prea compromitator. Malcolm X a scris mai tarziu in autobiografia sa: "Cine a mai auzit vreodata de revolutionari furiosi leganandu-si picioarele goale impreuna cu asupritorii lor in bazine pline de crin, cu Evanghelii, chitare si discursuri "I have a dream".

Strategia bazata pe nonviolenta adoptata de Martin Luther King era insa tributara celui pe care l-a admirat si urmat o viata intraga, Mahatma Ghandi. Prin urmare, atat el cat si alti lideri au convenit sa-si tina discursurile in liniste, pentru a evita o nesupunere civila provocatoare. Aceasta strategie a devenit semnul distinctiv al miscarii pentru drepturile civile. 

“I HAVE A DREAM” 
 Un discurs memorabil, stralucitor, o opera in arta retoricii!

                       

“Sunt fericit sa ma alatur voua astazi, in ceea ce va ramane in istorie ca cea mai mare demonstratie de libertate din istoria natiunii noastre.

Cu o suta de ani in urma, un renumit american in a carui umbra simbolica stam astazi, a semnat Proclamatia de Emancipare. Acest decret important a venit ca o lumina puternica de speranta pentru milioanele de sclavi negri care au fost stigmatizati de flacarile unei injustitii nimicitoare. Ea a venit ca un revarsat de zori fericit pentru a pune capat indelungatei nopti de captivitate.

Totusi, dupa o suta de ani, negrii nu sunt inca liberi. Dupa o suta de ani, viata negrilor este inca dureros mutilata de catusele segregarii si lanturile discriminarii. Dupa o suta de ani, negrii traiesc pe o insula izolata de saracie, in mijlocul unui ocean vast de prosperitate materiala. Dupa o suta de ani, negrii sunt inca tinuti in colturile societatii americane si se afla in exil in propria tara. Ca urmare, am venit astazi aici pentru a prezenta o situatie nedemna.

Intr-un fel, am ajuns in capitala natiunii noastre pentru a incasa un cec. Cand arhitectii republicii noastre au scris stralucitele cuvintele ale Constitutiei si ale Declaratiei de Independenta, ei au semnat un bilet la ordin pentru care fiecare american a fost desemnat ca beneficiar.

Acest bilet la ordin a fost o promisiune facuta tuturor oamenilor, atat celor de culoare cat si celor albi, de a le fi garantate drepturile inalienabile la viata, libertate si fericire.

Este evident faptul ca astazi, America a intarziat la plata acest bilet la ordin in masura in care cetatenii ei de culoare sunt cei in cauza. In loc sa onoreze aceasta obligatie sacra, America a dat cetatenilor negri un cec fara acoperire; un cec care s-a intors marcat: "fonduri insuficiente."

Dar noi refuzam sa credem ca banca dreptatii este in stare de faliment. Refuzam sa credem ca nu exista fonduri suficiente in marile seifuri de oportunitate ale acestei natiuni. Asadar, am venit sa incasam acest cec – un cec care ne va oferi, la cerere, bogatiile libertatii si securitatii justitiei.

Am venit, de asemenea, in acest loc sfintit pentru a reaminti Americii de urgenta imperioasa de acum. Nu este timpul sa ne angajam in lucruri inutile sau sa luam tranchilizante de gradualism.

Acum este momentul sa facem reale promisiuni democratiei. Acum este momentul sa evoluam din valea intunecata si pustie a segregarii, spre calea insorita a dreptatii rasiale. Acum este momentul sa ridicam natiunea noastra din nisipurile miscatoare ale nedreptatii rasiale pe stanca solida a fraternitatii. Acum este momentul sa facem din dreptate o realitate pentru toti copiii lui Dumnezeu. Ar fi o eroare fatala pentru natiune sa trecem cu vederea urgenta momentului.

Aceasta vara torida a nemultumirii legitime a negrilor nu va trece pana cand nu va exista o toamna revigoranta a libertatii si egalitatii. O mie nouasute saizeci si trei nu este un final, ci un inceput. Cei care gandesc ca negrii au avut nevoie sa-si descarce surplusul de energie si acum vor fi multumiti, se vor trezi la realitate daca natiunea se intoarce la afaceri ca de obicei. Nu va exista nici odihna, nici liniste in America, pana cand nu li se vor garanta negrilor drepturile cetatenesti. Vartejurile revoltei vor continua sa zdruncine temeliile natiunii noastre pana in ziua aceea luminoasa in care dreptatea va iesi la suprafata.

Dar, mai exista ceva ce trebuie sa spun poporului meu care sta pe pragul cald ce duce spre Palatul de Justitie. In procesul obtinerii locului nostru de drept, nu trebuie sa ne facem vinovati de fapte ilicite. Sa nu cautam sa ne satisfacem setea de libertate band din paharul cu amaraciune si ura. Trebuie sa ne ducem pentru totdeauna lupta spre un nivel inalt de demnitate si disciplina. Nu trebuie sa permitem protestului nostru creativ sa degenereze in violenta fizica. Pe de alta parte, trebuie sa ne ridicam la inaltimea maiestuoasa a intalnirii fortei fizice cu forta sufletului.

Extraordinarul militantism nou care a cuprins comunitatea negrilor, nu trebuie sa ne conduca la vreo neincredere din partea oamenilor albi, pentru ca multi dintre fratii nostri albi, dupa cum reiese din prezenta lor astazi aici, au ajuns sa realizeze ca destinul lor este legat de destinul nostru. Si ei au ajuns sa inteleaga ca libertatea lor este indisolubil legata de libertatea noastra. Noi nu putem merge singuri.

Si asa cum am marsaluit pana acum, trebuie sa ne angajam ca vom marsalui si pe viitor. Nu ne putem intoarce. Aici se afla aceia care-i intreaba pe cei care sunt adeptii drepturilor civile: "Cand veti fi multumiti?" - Noi nu putem fi niciodata multumiti atat timp cat negrii sunt victimile ororilor indescriptibile ale brutalitatii politiei.

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat trupurile noastre, grele de oboseala calatoriei, nu pot obtine cazare in motelurile de pe sosele si in hotelurile din orase.

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat mobilitatea de baza a unui negru este de la un ghetou mai mic la unul mai mare.

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat copiii nostri sunt deposedati de propria individualitate si jefuiti de propria demnitate prin semne care sa afirme "doar pentru albi!"

Noi nu putem fi multumiti atat timp cat negrii din Mississippi nu pot vota, iar negrii din New York cred ca nu au nimic pentru care sa voteze.

Nu, nu, nu suntem multumiti, si nu vom fi multumiti pana cand justitia nu se va rostogoli ca apa si dreptatea ca un suvoi puternic.

Nu sunt nepasator la faptul ca unii dintre voi au venit aici in urma unor mari incercari si necazuri. Unii dintre voi au venit de curand din celulele inguste ale inchisorii. Unii dintre voi ati venit din zone in care cautarea libertatii va lasat afectati de furtunile persecutiei si clatinati de vanturile brutalitatii politiei. Ati fost veteranii suferintei creative. Continuati sa lucrati cu credinta ca suferinta neagonisita este pentru rascumparare.

Intoarceti-va in Mississippi, intoarceti-va in Alabama, intoarceti-va in Carolina de Sud, intoarceti-va in Georgia, intoarceti-va in Louisiana, intoarceti-va in mahalalele si ghetourile  oraselelor noastre din nord stiind ca, intr-un fel, aceasta situatie poate, si va fi schimbata. Haideti sa nu ne adancim in valea disperarii.

Prin urmare, va spun astazi, prieteni, chiar daca am face fata dificultatilor de azi si de maine, eu inca mai am un vis. Este un vis adanc inradacinat in visul american.

Mai am un vis, ca intr-o zi aceasta natiune se va ridica si va trai in adevaratul sens al crezului sau: "Noi consideram ca aceste adevaruri sunt de la sine intelese, pentru ca toti oamenii sunt creati egali".

Mai am un vis, ca intr-o zi pe dealurile rosii din Georgia, fiii fostilor sclavi si fiii fostilor proprietari de sclavi vor putea sa se aseze impreuna la masa fraternitatii.

Am un vis, ca intr-o zi chiar si statul Mississippi, un stat care lancezeste in fierbinteala nedreptatii, care lancezeste in fierbinteala opresiunii, va fi transformat intr-o oaza a libertatii si dreptatii.

Am un vis, ca intr-o zi cei patru copii ai mei sa traiasca intr-o natiune in care nu vor fi judecati dupa culoarea pielii lor, ci dupa esenta caracterului lor.

Am un vis azi!

Am un vis, ca intr-o zi in Alabama cu rasistii ei viciosi, cu guvernatorul ei din ale carui buze picura cuvinte precum "interventie" si "abrogare"– intr-o zi, chiar aici in Alabama, baietii negri si fetele negre vor putea sa se prinda de maini cu baietii albi si fetele albe, ca frati si surori.

Am un vis azi!

Am un vis, ca intr-o zi fiecare vale va fi inaltata, fiecare deal si fiecare munte va fi nivelat, locurile accidentate vor fi netezite si locurile strambe vor fi indreptate, "iar slava Domnului va fi revelata si toata faptura o va vedea."
Aceasta este speranta noastra, iar aceasta este credinta cu care ma intorc in Sud.

Cu aceasta credinta, vom fi capabili sa taiem din muntele disperarii o lespede de speranta. Cu aceasta credinta, vom fi in masura sa transformam sunetul aspru al neintelegerilor natiunii noastre intr-o simfonie frumoasa a fraternitatii. Cu aceasta credinta, vom fi capabili sa lucram impreuna, sa ne rugam impreuna, sa luptam impreuna, sa mergem la inchisoare impreuna, sa ne ridicam pentru libertate impreuna, stiind ca vom fi liberi intr-o zi.

Si aceasta va fi ziua - aceasta va fi ziua in care toti copiii Domnului vor putea sa cante cu un nou inteles:

Tara mea… pe tine, pamant dulce al libertatii, pe tine te cant,
Pamant in care parintii mei au murit, pamant al mandriei pelerinului.
Pe fiecare parte a muntelui sa lasam libertatea sa rasune!

Iar daca America trebuie sa fie o natiune mare, acest lucru sa devina realitate.

Sa lasam libertatea sa rasune pe dealurile uriase din New Hampshire.
Sa lasam libertatea sa rasune in muntii grandiosi ai New York-ului.

Sa lasam  libertatea sa rasune in Muntii Allegheny inalti ai Pennsylvaniei.

Sa lasam libertatea sa rasune in Muntii Rocky acoperiti de zapada din Colorado.

Sa lasam  libertatea sa rasune pe pantele minunate ale Californiei.

Dar nu numai atat:

Sa lasam libertatea sa rasune in Muntii Stancosi ai Georgiei.

Sa lasam libertatea sa rasune in Muntii Lookout din Tennessee.

Sa lasam libertatea sa rasune pe orice deal si movila din Mississippi.

Pe fiecare munte, sa lasam libertatea sa rasune.
Si cand se va intampla acest lucru, cand vom permite libertatii sa rasune, atunci cand o vom lasa sa rasune in fiecare sat si in fiecare catun, in fiecare stat si fiecare oras, vom fi in masura sa grabim ziua in care toti copiii Domnului, barbati de culoare si barbati albi, evrei si alte neamuri, protestanti si catolici, vor putea sa isi dea mainile si sa cante cu vechile, spirituale cuvinte ale negrilor:

In sfarsit liberi! In sfarsit liberi!

Multumim Dumnezeului Atotputernic, suntem in sfarsit liberi!”

                          

http://www.let.rug.nl/usa/documents/1951-/martin-luther-kings-i-have-a-dream-speech-august-28-1963.php

Martin Luther King - PURTATOR DE CUVANT pentru DREPTURI CIVILE

…Atingerea excelentei in slujba semenilor…

“….Doresc doar sa fac voia lui Dumnezeu. El este cel care mi-a permis sa merg pana la munte. Si am cercetat imprejurimile. Si am vazut tara promisa. Eu nu pot ajunge acolo cu voi. Dar vreau sa stiti in seara asta, ca noi, ca popor, vom ajunge in tara promisa. Iar eu, in seara asta, sunt fericit. Nu sunt ingrijorat de nimic. Nu ma tem de nici un om. Ochii mei au vazut slava sosirii Domnului.”/ MLKing

Succesul miscarii non-violente a lui Martin Luther King impotriva segregarii, rasismului si nedreptatii din America de Sud, se datoreaza in mare masura elocventei sale vizionare si inspirationale. Fragmentele urmatoare sunt extrase din cele mai populare discursuri.

"NEGRII SI VISUL AMERICAN” – 25 Septembrie 1960

King a predicat despre visurile sale inca din 1960, atunci cand a tinut un discurs la Asociatia Nationala pentru Progresul Oamenilor de Culoare (NAACP), numit "Negrii si Visul American". In adresarea sa, impartaseste visul sau pentru o natiune "in care oamenii de toate rasele, culorile si credintele vor trai impreuna ca frati ", dar avertizeaza asupra rasismul american, asupra diferentei ce exista intre visul american si realitate:

“Dar de cand parintii fondatori ai natiunii noastre au visat acest vis, America a manifestat o personalitate schizofrenica. Ea a fost sfasiata in doua parti: o parte care si-a marturisit cu mandrie democratia si o alta parte care a practicat din pacate antiteza democratiei. Sclavia si segregarea au fost paradoxuri stranii intr-o natiune bazata pe principiul conform caruia toti oamenii sunt creati egali.
Acum mai mult decat oricand inainte, America este provocata sa aduca visul nobil in realitate. Forma lumii de azi nu permite Americii luxul de a exploata negrii si alte grupuri minoritare. Pretul pe care America trebuie sa-l plateasca pentru opresiunea continua a negrilor este pretul propriei distrugeri.

Multe forte in tara noastra au servit pentru a mutila visul democratiei noastre. Klu Klux Klan, Consiliul cetatenilor albi si alte grupuri extremiste au deteriorat visul prin actele lor fanatice si prin cuvinte amare. Guvernul nostru federal a patat, de asemenea, acest vis prin apatia si ipocrizia sa, prin tradarea cauzei dreptatii. Chiar multi oameni albi de buna-credinta au vatamat visul prin tacere si frica.

In mijlocul acestei conspiratii a tacerii si apatiei, negrii trebuie sa actioneze. Se poate la fel de bine ca negrii sa fie instrumentul lui Dumnezeu in a salva sufletul Americii”

SCRISOARE DIN INCHISOAREA BIRMINGHAM  - 16 Aprilie 1963

In timp ce era inchis in inchisoarea Birmingham pentru conducerea de proteste anti-segregationiste, King a scris aceasta scrisoare argumentand ca indivizii au datoria morala de a nu se supune legilor nedrepte.

  

“Stim dintr-o experienta dureroasa ca libertatea nu este niciodata daruita in mod voluntar de catre opresor; ea trebuie sa fie ceruta de oprimati. Sincer, m-am angajat deja intr-o campanie cu actiune directa, care a fost "binevenita" din perspectiva acelora care nu au suferit pe nedrept de boala segregarii. De ani de zile am auzit cuvantul "Asteptati!" El suna in urechea fiecarui  negru cu o familiaritate patrunzatoare. Acest "Asteptati" insemna aproape intotdeauna "Niciodata." Suntem obligati sa constatam prin unul dintre distinsii nostri juristi ca "dreptatea amanata prea mult timp, este dreptate refuzata.”
“Nedreptatea de oriunde este o amenintare la adresa dreptatii de pretutindeni.”

“Oamenii oprimati nu pot ramane pentru totdeauna oprimati. Dorul de libertate se manifesta in cele din urma si asta este ceea ce s-a intamplat cu negrul american. Ceva dinauntrul lui ii amintea de dreptul prin nastere la libertate si ceva fara sa-i aminteasca ca acesta poate fi dobandit. Constient sau inconstient, impreuna cu fratii sai negri din Africa si fratii sai bruni si galbeni din Asia, America de Sud si Caraibe, negrii din Statele Unite ale Americii se misca cu un sentiment de mare urgenta spre tara promisa a dreptatii rasiale. Daca se recunoaste acest indemn vital care a cuprins comunitatea de negri, oricare ar trebui sa inteleaga cu usurinta de ce demonstratiile publice au loc. Negrul are multe resentimente si frustrari acumulate latent, si el trebuie sa le elibereze.”

“....Deci intrebarea nu este daca vom fi extremisti, ci ce fel de extremisti vom fi. Vom fi extremisti in favoarea urii sau in favoarea iubirii? Vom fi extremisti pentru conservarea nedreptatii sau pentru extinderea dreptatii? In acea scena dramatica de pe dealul Golgota au fost rastigniti trei oameni. Nu trebuie sa uitam ca toti trei au fost rastigniti pentru aceeasi infractiune - infractiunea de extremism. Doi au fost extremisti pentru imoralitate si, astfel, au coborat sub mediul lor. Pe de alta parte, Isus Hristos, a fost un extremist in favoarea iubirii, adevarului si bunatatii si, astfel, s-a ridicat deasupra mediului sau. Poate Sudul, natiunea si lumea au mare nevoie de extremisti creativi…Am decis sa raman cu iubirea…Ura este o povara prea greu de suportat”

MARSUL DIN WASHINGTON PENTRU LOCURI DE MUNCA SI LIBERTATE – 28 August 1963

Discursul lui King din timpul Marsului care a avut loc in Washington, DC, ramane unul dintre cele mai faimoase discursuri din istoria Americii. A inceput cu observatii pregatite, insa apoi a deviat de la scenariu, trecand la tema "Am un vis", tema folosita si in alte ocazii anterioare, vorbind despre o America unde copiii lui "nu vor fi judecati dupa culoarea pielii lor, ci dupa continutul caracterului lor." A continuat apoi cu indemnul de a "lasa libertatea sa rasune" de-a lungul intregii natiuni, si a concluzionat cu:

“Am un vis, ca intr-o zi aceasta natiune se va ridica si va trai in adevaratul sens al crezului sau: "noi consideram ca aceste adevaruri sunt de la sine intelese, ca toti oamenii sunt creati egali"

Am un vis, ca intr-o zi pe dealurile rosii din Georgia, fiii fostilor sclavi si fiii fostilor proprietari de sclavi vor putea sa se aseze impreuna la masa fraternitatii.

Am un vis, ca intr-o zi chiar si statul Mississippi, un stat care lancezeste in fierbinteala nedreptatii, care lancezeste in fierbinteala opresiunii, va fi transformat intr-o oaza a libertatii si dreptatii.

Am un vis, ca intr-o zi cei patru copii ai mei sa traiasca intr-o natiune in care nu vor fi judecati dupa culoarea pielii lor, ci dupa esenta caracterului lor. Am un vis azi!”

DISCURSUL DE ACCEPTAREA LA CEREMONIA PREMIULUI NOBEL PENTRU PACE - 10 Decembrie 1964

La varsta de 35 de ani, King a devenit cea mai tanara persoana care a primit Premiul Nobel pentru Pace. Cand a aflat de aceasta onoare, el a anuntat ca va dona tot premiul în bani ($ 54123) miscarii pentru drepturile civile.

“Prin urmare, trebuie sa intreb de ce acest premiu este acordat unei miscari care este investita si angajata unei lupte intransingente si unei miscari care nu a castigat inca pacea si fraternitatea adevarata care este esenta Premiul Nobel. Dupa examinare, concluzionam ca acest premiu, pe care il voi primi in numele acelei miscari, este o recunoastere profunda a faptului ca nonviolenta este raspunsul la intrebarile politice si morale cruciale ale timpului nostru: nevoia omului de a depasii opresiunea si violenta, fara a recurge la violenta si opresiune.”

 DISCURS LA INCHEIEREA MARSULUI “DE LA SELMA LA MONTGOMERY” – 5 Martie 1965

Intreaga campanie din Alabama a fost centrata in jurul dreptului de a vota.  Pentru a focaliza atentia natiunii si a lumii asupra negarii flagrante a dreptului la vot, dar si pentru a se vedea si intelege radacinile rasismului, King a expus mai intai originea adevarata, cauza principala a segregarii rasiale in tinutul din Sud. Segregarea rasiala ca mod de viata nu a venit ca rezultat firesc al urii dintre rase imediat dupa Razboiul Civil. Atunci nu existau legi de segregare rasiala. ….. segregarea raselor a fost o stratagema politica angajata de interesele din Sud pentru a mentine masele din sud divizate si forta de munca din sud cea mai ieftina din tara.

Prin controlul avut asupra mass-mediei, au revizuit doctrina suprematiei albe, au manipulat gandirea maselor sarace de albi, punand la cale si legiferand evolutia unei societati separatiste astfel incat a devenit o crima a se considera ca fiind egali omul alb cu cel negru, la oricare nivel.

“Sa ne continuam marsul triumfal pentru realizarea visului american. Sa marsaluim impotriva locuintelor separate pana cand fiecare ghetou si fiecare diferenta economico-sociala va disparea, iar negrii si albii vor trai alaturi in locuinte decente, in conditii de siguranta si sanatate.

Sa marsaluim impotriva scolilor separate pana cand fiecare ramasita a educatiei separate si inferioare va deveni un lucru de domeniul trecutului, iar negrii si albii vor studia unul langa altul in contextul vindecarii-sociale din sala de clasa .

Sa marsaluim impotriva saraciei, pana cand nici un parinte american nu va mai sari peste o masa astfel incat copiii lor sa manance.

Sa marsaluim impotriva saraciei pana cand nici un om infometat nu va mai merge pe strazile oraselor noastre in cautarea unor locuri de munca care nu exista.

Sa marsaluim pentru urnele de vot, pana cand vom trimite consiliilor noastre orasenesti, legislaturii de stat si Congresului Statelor Unite ale Americii, oameni care nu se vor teme sa faca dreptate, sa iubeasca compasiunea si sa umble smeriti fata de Dumnezeu.

Sa marsaluim pentru urnele de vot, pana cand fraternitatea va deveni mai mult decat un cuvant lipsit de sens intr-o rugaciune de deschidere, ci pe ordinea de zi a fiecarei agende legislative.

Sa marsaluim pentru urnele de vot, pana cand toti copiii lui Dumnezeu din Alabama vor putea sa mearga pe pamant in decenta si onoare.

      Lupta este in mainile noastre. Si putem raspunde cu nonviolenta creativa apelulului pentru o cauza inalta la care noile noastre directii de lupta ne cheama. Drumul inainte nu este intru totul unul neted. Nu exista autostrazi largi care sa ne conduca usor si inevitabil la solutii rapide. Dar noi trebuie sa continuam.

Trebuie sa recunosc ca exista inca celule de inchisoare in asteptarea noastra, si momente intunecate si dificile. Dar daca vom merge mai departe cu credinta ca nonviolenta are puterea de a transforma ziua intunecata de ieri intr-una stralucitoare de maine, vom putea sa schimbam toate aceste conditii.

Asa ca pledez sa mergem mai departe ramanand angajati in nonviolenta. Scopul nostru nu trebuie sa fie acela de a invinge sau umili omul alb, ci sa castigam prietenia si intelegerea lui. Noi trebuie sa ajungem sa intelegem ca sfarsitul pe care-l cautam este o societate in pace cu sine, o societate care poate trai cu constiinta sa. Si aceasta va fi o zi nu a omului alb, nu a omului negru. Aceasta va fi o zi a omului ca om."

DINCOLO DE VIETNAM - 4 Aprilie 1967

In 1967, King a devenit un adversar inflacarat al Razboiului din Vietnam. Pe 4 aprilie, exact cu un an inainte de moartea sa, a tinut un discurs intitulat "Dincolo de Vietnam: Un moment pentru a rupe tacerea". In discursul tinut la Biserica Riverside din New York City, a vorbit cu putere impotriva rolului Statelor Unite in razboi, argumentand ca SUA se afla in Vietnam "pentru a-l ocupa ca pe o colonie americana". 

 “Poate ca recunoasterea unei realitati mult mai tragice a avut loc atunci cand a devenit clar pentru mine ca razboiul facea mult mai mult decat devastatoare sperante celor saraci de acasa. Era trimiterea fiilor lor si a fratilor lor si a sotiilor lor pentru a lupta si a muri in proportii extraordinar de mari in raport cu restul populatiei. Am luat tineri de culoare care au fost dezactivati de societatea noastra si i-am trimis la opt mii de mile departare sa garanteze libertatile din Asia de Sud pe care nu le-au gasit in sud-vestul Georgiei si in East Harlem. Deci am fost in mod repetat confruntati cu ironia cruda de a urmari tineri negri si albi pe ecranele televizoarelor cum ucid si mor impreuna pentru o natiune care nu a putut sa-i aseze impreuna in aceleasi scoli. Deci i-am urmarit intr-o brutala solidaritate arzand colibele unui sat sarac, dar realizam ca ei nu ar fi trait niciodata in acelasi bloc in Detroit. Nu am putut sa tac in fata unei asemenea manipulari crude a saracilor.”

      King a asociat razboiul cu nedreptatea economica, argumentand ca tara avea nevoie de schimbare morala serioasa: “O adevarata revolutie a valorilor va privi in curand cu neliniste la contrastul evident dintre saracie si bogatie. Cu indignare, se va uita peste mari si va vedea capitalistii particulari ai Occidentului investind sume uriase de bani in Asia, Africa si America de Sud, doar pentru a lua profiturile, fara nici o preocupare insa pentru binele social al tarilor respective"

S-a opus razboiului din Vietnam pentru ca i se alocau bani si resurse care ar fi putut fi cheltuite pe bunastarea sociala din tara. Congresul SUA a cheltuit tot mai mult pe actiunile militare si, in acelasi timp, mai putin pe programele de combatere a saraciei.

"O natiune care continua an de an sa cheltuie mai multi bani pentru aparare militara decat pe programe de ridicare sociala, se apropie de moartea spirituala. Vietnamul de Nord nu a inceput sa trimita furnituri si oameni in numar mare pana cand fortele americane nu au ajuns la zeci de mii ", si a acuzat SUA de a fi ucis un milion de vietnamezi, in cea mai mare parte copii".

Pe 13 ianuarie 1968, la o zi dupa declaratia Presedintelui Jonson la adresa natiunii, King a invitat la un mare mars in Washington impotriva "unuia dintre cele mai crude si fara sens razboaie din istorie". “Este necesar sa clarificam congresmenilor si presedintelui SUA, ca nu vom mai tolera, nu vom mai vota barbati care continua sa vada crimele vietnamezilor si ale americanilor ca pe cea mai buna modalitate de a avansa obiectivele de libertate si autodeterminare in Asia de Sud. “

AM FOST IN VARFUL MUNTELUI – 3 Aprilie1968

In ajunul unui mars de protest in favoarea lucratorilor gunoieri grevisti din Memphis, Tennessee, King a tinut acest discurs profetic intunecat. A doua zi a fost asasinat.

"In seara asta, in fata voastra, intrebarea mea este aceasta:
Nu, "Daca ma opresc sa ajut lucratorii din salubritate, ce se va intampla cu munca mea? Nu,"Daca ma opresc sa ajut lucratorii din salubritate ce se va intampla cu toate orele pe care le petrec, de obicei, in biroul meu in fiecare zi si in fiecare saptamana ca pastor?" Intrebarea nu este: "Daca ma opresc sa ajut acest om in nevoie, ce se va intampla cu mine?" Intrebarea este: "Daca nu ma opresc sa ajut lucratorii din salubritate, ce se va intampla cu ei?" Aceasta este intrebarea."

“Sa ne ridicam in seara asta cu un zel mai mare. Sa rezistam cu o determinare si mai mare. Sa mergem mai departe in aceste zile puternice, in aceste zile de provocare, incat sa facem America ceea ce ar trebui sa fie. Avem oportunitatea de a face America o natiune mai buna. Si vreau sa-i multumesc lui Dumnezeu, inca o data, pentru ca imi permite sa fiu aici cu voi.”

“Tot ceea ce spunem Americii este, "Fii sincera cu ceea ce ai spus pe hartie."

Daca as trai in China sau chiar in Rusia, sau in oricare alta tara totalitara, poate as putea intelege unele dintre aceste actiuni de interdictie ilegale. Poate as putea intelege negarea anumitor privilegii de baza din Primul Amendament, pentru ca ei nu s-au angajat la asta, in partea aceea. Dar, undeva am citit de libertatea de intrunire. Undeva am citit de libertea de exprimare. Undeva am citit de libertatea presei. Undeva am citit ca maretia Americii este dreptul de a protesta in favoarea dreptatii. Si asa cum am spus, nu avem de gand sa lasam cainii sau furtunurile de apa sa ne intoarca, nu vom lasa nici o interdictie sa ne intoarca din drum."

“Ei bine, nu stiu ce se va intampla acum. Avem cateva zile dificile in fata. Dar nu conteaza ce va fi acum cu mine. Pentru ca am fost in varful muntelui. Si nu ma deranjeaza. Ca fiecare, as dori sa traiesc o viata lunga. Longevitatea isi are locul ei. Dar eu nu sunt preocupat de acest fapt acum. Doresc doar sa fac voia lui Dumnezeu. El este cel care mi-a permis sa merg pana la munte. Si am cercetat imprejurimile. Si am vazut tara promisa. Eu nu pot ajunge acolo cu voi. Dar vreau sa stiti in seara asta, ca noi, ca popor, vom ajunge in tara promisa. Iar eu sunt fericit, in seara asta. Nu sunt ingrijorat de nimic. Nu ma tem de nici un om. Ochii mei au vazut slava sosirii Domnului.”

http://kingencyclopedia.stanford.edu/encyclopedia/documentsentry/doc_beyond_vietnam/

https://www.africa.upenn.edu/Articles_Gen/Letter_Birmingham.html

http://www.americanrhetoric.com/speeches/mlkivebeentothemountaintop.htm

http://kingencyclopedia.stanford.edu/encyclopedia/documentsentry/doc_address_at_the_conclusion_of_selma_march/

Martin Luther King - SCANTEIA UNEI MISCARI

Boicotul Autobuzului 

...strategie si tactica in miscarea nonviolenta...

              ''Intunericul nu poate alunga intunericul: doar lumina poate face asta.

               Ura nu poate alunga ura: doar iubirea poate face asta.

               Frumusetea nonviolentei este ca, in felul sau si la timpul sau,

               urmareste sa rupa reactia in lant a raului'' /MLKing

    

Atmosfera de teroare rasiala, sustinuta de un sistem politic nedrept, a fost intotdeauna cauza ce a stat la baza efortului sustinut al activistilor negri din intreagul Sud in lupta dusa impotriva inegalitatii datorate segregarii. Atunci cand liderii negri din Montgomery au constituit “Asociatia pentru Imbunatatire din Montgomery” (MAI) pentru a protesta fata de arestarea oficiala a Rosei Park deoarece refuzase sa-si cedeze scaunul din autobuz unui alb, King a fost ales sa conduca noul grup. El devenise pastor al bisericii baptiste din Montgomery, Alabama, in urma deciziei luate in 1954 de a aceepta aceasta oferta.

In rolul sau de purtator de cuvant principal in boicotului autobuzului din Montgomery, King si-a folosit abilitatile de conducere pe care le dobandise in trecutul sau religios si de formare academica, pentru a crea o strategie de protest distinctiv care sa implice mobilizarea bisericilor negrilor si apelurile iscusite la sprijinul albilor. Cu incurajarea lui Bayard Rustin si altor pacifisti veterani, King a devenit un sustinator ferm al preceptelor non-violente ale lui Mohandas Gandhi pe care le-a combinat cu ideile social crestine ale Evangheliei. Gandhi si filosofia sa au fost de un interes special pentru comunitatea progresista afro-americana. Referindu-se la lupta afro-americana pentru libertate, Gandhi a numit practica de segregare ''o negare a civilizației''.

Crescut in Atlanta si fiind martorul  segregarii si rasismului in fiecare zi, King a fost “fascinat de ideea de a refuza sa coopereze cu un sistem ale raului''. El a crezut in cele din urma ca abordarea gandhiana a rezistentei non-violente ar ''aduce o solutie la problema rasismului in America''.

Povestea din spatele boicotului autobuzului pare simpla numai la prima vedere. Dupa o zi de munca plina, Rosa Parks a luat autobuzul spre casa. Autobuzul a fost "plin", in sensul ca toate locurile americanilor albi erau ocupate. Parks s-a asezat pe un scaun destinat americanilor de culoare. Un barbat alb s-a urcat in autobuz si a constatat ca toate locurile pentru albi erau ocupate. Soferul autobuzului a spus la patru americani de culoare sa mearga in spatele autobuzului. Trei s-au confomat dar Parks a refuzat sa renunte la scaunul ei si a fost arestata.

"Nu ai de gand sa te ridici?" i-a cerut soferul. Rosa Parks l-a privi drept in fata si a zis: "Nu." Tulburat si nesigur in ceea ce avea sa faca, Blake a replicat, "Ei bine, am sa cer sa fi arestata." Iar Roza, stand inca langa fereastra, a raspuns incet, "Poti sa faci asta."

Chiar inainte de arestarea Rosei Park, o alta studenta de cincisprezece ani, Claudette Colvin, a fost arestata pe 2 martie 1955 deoarece refuzase sa renunte la scaunul ei in favoarea unui "alb", in conformitate cu legile Jim Crow din Sudul SUA, legi care au pus in aplicare segregarea rasiala. Claudette a fost parte importanta a inceputului acestei miscari. In semn de protest, negrii americani din Montgomery au inceput boicotul autobuzelor. A fost un prim exemplu de influenta economica pe care comunitatea l-a avut in cele din urma, deoarece compania de autobuze a trebuit fie sa recurga la desegregarea autobuzelor, fie sa se confrunte cu dificultati financiare grave deoarece foarte multi americani de culoare utilizau autobuzele. Fara contributia lor economica prin intermediul tarifelor, compania de autobuze din Montgomery s-ar fi confruntat probabil cu falimentul.

Boicotarea autobuzelor publice de catre negrii din Montgomery a inceput in ziua audierii de catre instanta a Rozei Park si a durat 382 de zile. Mai intai a fost organizat un boicot de o zi al autobuzelor din oras pe 5 decembrie. S-a dovedit a fi un mare succes. Martin Luther King, preotul de 26 de ani de la Biserica Babtista Dexter Avenue, a avut ocazia sa vada autobuz gol dupa autobuz gol trecand pe strada lui. El avea sa scrie mai tarziu: "comunitatea negrilor,  alta data latenta si calma, era acum complet treaza."

Majoritatea celor ce au organizat boicotul de o zi, dupa alegerea lui King ca presedintele al organizatiei Montgomery Improvement Association (MIA), au decis continuarea boicotului. Cerintele inaintate erau simple: pasagerii negri trebuie sa fie tratati cu politete. Scaunele trebuie sa fie alocate pe principiul primul venit - primul servit, cu pasagerii albi stand din fata spre spate si pasagerii negri stand din spate spre fata; iar soferii afro-americani trebuie sa conduca in primul rand pe rute care deservesc afro-americanii.

Functionarii din Montgomery au incercat sa submineze boicotul pe mai multe cai:

- Taximetristii negri au perceput taxa la fel ca autobuzele, in efortul de a duce oamenii de culoare la lucru in locul autobuzelor. Cu toate acestea, oficialii orasului au declarat ca tariful minim pe care un taximetrist l-ar putea percepe era de 45 de cenți , astfel incat cei 10 centi platiti in plus erau efectiv facuti illegal.  

- MAI a introdus un plan de taxi privat, prin care soferii negri care aveau masina proprie ii ridicau si lasau pe oameni la punctele desemnate. Aceasta solutie a depasit problema tarifului de 45 de centi. In felul acesta, compania de autobuze nu a mai primit nimic.

-  Comunitatea alba din Montgomery a incercat sa foloseasca ziarele locale pentru a convinge comunitatea de culoare ca boicotul a fost rezolvat, prin difuzarea unei povesti care sa afirme acest lucru. MAI a dus multa munca de lamurire, intr-o perioada scurta de timp, pentru a convinge cat mai multi oameni ca povestea a fost o farsa.

-  Soferii de taxi privat au fost deseori arestati pentru cele mai minore incalcari ale regurilor de trafic. Firmele de asigurare le-au retras asigurarea pentru vehicule.

-  Pe 21 februarie, King impreuna cu alte 88 persoane a fost arestat pentru organizarea unui boicot care a incalcat o lege obscura. A fost obligat sa plateasca 500 $ amenda.

- Boicotul a lovit grav magazinele din Montgomery pentru ca mult mai putini negri veneau in centrul orasului. In cazul in care patronii magazinelor s-ar fi opus integrarii, boicotul ar fi continuat si ei ar fi avut in acest fel de pierdut.

- Autoritatile orasului au sustinut ca integrarea va duce la violenta. Pana la final, argumentul folosit de liderii orasului in instanta de judecata, a devenit realitate. S-a tras in autobuze, patru biserici au fost bombardate, o bomba a fost gasita pe veranda casei lui Martin Luther King. Sapte oameni albi au fost arestati dar nimeni nu a fost vreodata gasit vinovat.

In cele din urma insa, pe 23 noiembrie 1956, Curtea Suprema de Justitie a decis in favoarea MAI. Separarea in autobuze a fost declarata neconstitutionala. Oficialii orasului au fost de acord, dar fara tragere de inima, sa se conformeze hotararii Curtii. Comunitatea negrilor din Montgomery a inceput sa foloseasca autobuzele din nou la 21 decembrie 1956. Boicotul autobuzului din Montgomery a declansat furtuna din Sud. In intreaga regiune, negrii au rezistat "trecerii in partea din spate a autobuzului." Actiuni similare au izbucnit si in alte orase. Pentru omul modern, obtinerea unui loc intr-un autobuz poate sa para ca nu este o mare performanta. Dar, in 1955, dreptul de a sta pe scaun a marcat primul pas intr-o revolutie, scanteia unei adevarate miscari ce avea sa cuprinda comunitatea de negri.

Pe 10-11 Ianuarie 1956, preotii din MIA s-au intalnit cu alti preoti din Sud. Ca rezultat al acestei intalniri, a luat fiinta “Conferinta Conducerii Crestine din Sud” (SCLC) avandu-l ca presedinte pe Martin Luther King. Noua organizatie a fost creata pentru a valorifica autoritatea morala si puterea organizatorica a bisericii negrilor de a conduce proteste nonviolente in slujba reformei drepturilor civile. Pe parcursul intregii activitati, organizatia s-a dedicat luptei impotriva segregarii Jim Crow si dorea sa se bazeze pe succesul miscarii pentru drepturi civile in domenii precum transportul si educatia, dar intr-un mod non-violent, linistit, organizat si determinat.

Rolul avut de King in boicotul autobuzelor l-a transformat intr-o figura nationala si in cel mai cunoscut purtator de cuvant al miscarii pentru drepturi civile. In calitatea sa de presedinte al SCLC, a cautat sa extinda si sa coordoneze miscarea nonviolenta pentru drepturile civile in intreg Sudul. Publicarea primei sale carti, “Pas mare spre libertate”, a contribuit  la cresterea renumelui pe care incepuse sa si-l castige, acela de lider national pentru drepturi civile.

     

King credea ca protestul nonviolent organizat impotriva sistemului de segregare din Sud, cunoscut sub numele de “Legile lui Jim Crow”, ar duce la o acoperire media pe scara larga a luptei negrilor pentru egalitate si drepturi la vot. Relatarile jurnalistice si imaginile televizate cu privatiunile zilnice si umilintele suferite de negri din sud, cu violenta segregationista si hartuirea lucratorilor si militantilor pentru drepturi civile, a produs un val de simpatie in opinia publica care a convins majoritatea americanilor ca miscarea drepturilor civile a fost cel mai important aspect in politica americana de la inceputul anilor 1960.

Pe parcursul anilor de dupa boicotul autobuzului, King s-a angajat din ce in ce mai mult in nonviolenta. Calatoria in India l-a ajutat sa se conecteze mai strans la mostenirea lui Gandhi. A inceput sa pledeze pentru nonviolenta nu doar in sfera nationala, ci la fel de bine si pe plan international. Caracterul potential distrugator al armelor moderne l-au convins pe King ca “astazi, alegerea nu mai este intre violenta si nonviolenta. Ea este ori nonviolenta ori nonexistenta”.

King a organizat si condus diferite marsuri pentru dreptul la vot al negrilor, desegregare, drepturile lucratorilor si alte drepturi civile fundamentale. Cele mai multe dintre aceste drepturi au fost adoptate cu succes in legislatia Statelor Unite prin aprobarea Legii Drepturilor Civile din 1964 si a Legii Drepturilor la Vot din 1965. Impreuna cu SCLC a pus in practica multe dintre principiile crestine de stanga si au aplicat cu mare succes tactica protestului non-violent prin alegerea strategica a metodei de protest si a locurilor in care protestele au fost efectuate. De multe ori au avut loc dramatice tineri-la-distanta cu autoritatile segregationiste. Alteori, aceste confruntari au devenit violente.

De-a lungul participarii la miscarea pentru drepturile civile, King a fost criticat de multe grupuri de negri militanti aflati in opozitie cum ar fi Natiunea Islamului prin membrul sau afro-american, Malcolm X.  Stokely Carmichael a fost de asemenea un separatist ce nu a fost de acord cu motivul lui King pentru integrarea rasiala, deoarece el o considera o insulta la adresa culturii unice afro-americane. Omali Yeshitela, membru al Comitetului de coordonare nonviolenta a studentilor, le-a cerut africanilor sa-si aminteasca istoria colonizarii violente europene si cum puterea nu a fost asigurata de catre europeni prin integrare, ci prin violenta si forta.

Dupa ce sustinatorii “Black Power” au inceput sa respinga nonviolenta, King a deplans faptul ca unii afro-americani si-au pierdut speranta si a reafirmat propriul angajament pentru nonviolenta: ''Ocazional, in viata, cineva dezvolta o convingere atat de pretioasa si semnificativa, incat isi continua drumul pentru ea pana la sfarsit. Asta este ceea ce am gasit eu in nonviolenta''.

 In cartea sa din 1967 “Incotro ne indreptam: Haos sau Comunitate?”, scria:

”Am mentinut speranta in timp ce transformam ura revolutiilor traditionale in putere nonviolenta pozitiva. Cat timp speranta a fost satisfacuta, a existat doar o neinsemnata problema ca urmare a non-violentei. Dar cand sperantele au fost distruse, cand oamenii au realizat ca, in ciuda tuturor progreselor facute, conditiile erau inca insuportabile... disperarea a inceput sa se restabileasca”. Argumentand ca o revolutie violenta ar fi fost imposibila in contextul unei societati multirasiale, el a concluzionat: ''Intunericul nu poate alunga intunericul: doar lumina poate face asta. Ura nu poate alunga ura: doar iubirea poate face asta. Frumusetea nonviolentei este ca, in felul sau si in timpul sau, urmareste sa rupa reactia in lant a raului''.

http://www.ushistory.org/us/54b.asphttp://www.thekingcenter.org/bus-boycott-sparks-movement#sthash.vZkXpxyb.dpuf

Martin Luther King - APEL LA NON-VIOLENTA

Rezistenta nonviolenta, lumina calauzitoare a miscarii

“….Pledez sa mergem mai departe ramanand angajati in nonviolenta. Scopul nostru nu trebuie sa fie acela de a invinge sau umili omul alb, ci sa castigam prietenia si intelegerea lui. Noi trebuie sa ajungem sa intelegem ca sfarsitul pe care-l cautam este o societate in pace cu sine, o societate care poate trai cu constiinta sa. Si aceasta va fi o zi nu a omului alb, nu a omului negru. Aceasta va fi o zi a omului ca om.” / MLKing

         Formarea unei gandiri nonviolente a avut, la King, radacini adanci in invataturile crestine si in cele obtinute prin studierea preceptelor nonviolente a lui Ghandi. Ca preot crestin, a fost influentat in principal de Iisus Hristos si Evangheliile crestine pe care aproape intotdeauna le cita in intalnirile sale religioase, in predicile de la biserica si in discursurile publice. Credinta sa s-a bazat puternic pe porunca lui Iisus “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", dar si pe poruncile "iubeste pe Dumnezeu mai presus de toate" si "iubeste-ti vrajmasii, rugandu-te pentru ei si binecuvantarea lor." Gandirea sa nonviolenta s-a bazat de asemenea pe porunca de a “intoarce si celalalt obraz” din Predica de pe Munte, si pe invatatura lui Iisus de a pune sabia inapoi la locul sau.

      In 1967, intr-o alta predica, declara: “Inainte de a fi un lider pentru drepturi civile, am fost un predicator al Evangheliei. Aceasta a fost prima mea chemare si ramane in continuare cel mai mare angajament al meu. Stiti ca de fapt tot ceea ce fac in drepturi civile fac pentru ca o consider o parte din lucrarea mea. Nu am alte ambitii in viata decat sa ating excelenta in slujba crestina. Nu am de gand sa candidez la vreo functie politica. Nu am de gand sa fac nimic decat sa raman un predicator. Si ceea ce fac in aceasta lupta, impreuna cu multi altii, creste din sentimentul meu ca predicatorul trebuie sa fie preocupat de om in intregul sau.”

   
    La inceputul anilor 1950, in timpul primilor sai ani de activism, Martin Luther King avea cunostiinte sumare despre Gandhi si rar folosea termenul "nonviolenta". Initial a crezut si a practicat auto-apararea, avea chiar arme personale in casa sa, folosite ca pe un mijloc de aparare impotriva unor posibili atacatori. Pacifistii l-au ghidat insa pe King aratandu-i alternativa rezistentei non-violente, argumentand ca acest lucru ar fi un mijloc mai bun de a-si realiza obiectivele in drepturi civile decat auto-apararea. A promis sa nu se mai foloseasca personal de arme.

     Sfatuitorii sai pe nonviolenta au fost: activistul afro-american pentru drepturile civile, Bayard Rustin care i-a fost consilier si activistii albi Harris Wofford si Glenn Smiley. Rustin si Smiley veneau din traditia pacifista crestina, iar Wofford si Rustin studiasera invataturile lui Gandhi. Rustin a aplicat nonviolenta la campania “Drumul Reconcilierii” din 1940, iar Wofford a promovat Gandhism-ul la negrii din Sud inca de la inceputul anilor 1950. In capitolul “Pelerinaj la Nonviolenta” din cartea sa “Un Pas Mare Spre Libertate”, King sublinia intelegerea pentru non-violenta care urmareste mai degraba sa castige un adversar prin prietenie decat sa-l umileasca sau sa-l invinga.

      Inspirat de succesul obtinut de Mahatma Gandhi prin actiunile non-violente, King si-a dorit si a reusit in cele din urma sa faca o calatorie la India (1959). In timpul calatoriei de cinci saptamani, King s-a intalnit cu familia lui Gandhi, precum si cu activistii si oficialii indieni, inclusiv cu prim-ministru Jawaharlal Nehru. In Duminica Floriilor din 1959, King a predicat cu privire la semnificatia marsului lui Gandhi din 1928 si la rapiditatea cu care acesta a pus capat discriminarii impotriva celor de neatins din India.

Calatoria in India a influentat foarte mult aprofundarea intelegerii sale pentru rezistenta nonviolenta si angajamentul sau de a lupta pentru drepturile civile in America. Intr-o adresare radiofonica facuta in timpul ultimei sale seri in India, reflecta: "De cand ma aflu in India, sunt mai convins decat oricand inainte ca metoda rezistentei nonviolente este arma cea mai puternica la dispozitia persoanelor oprimate in lupta lor pentru dreptate si demnitate umana".

     Datorita experientei practice in conducerea protestelor non-violente, King a ajuns sa inteleaga modul in care nonviolenta ar putea deveni un mod de viata aplicabil in toate situatiile. A numit principiul rezistentei nonviolente, “Lumina calauzitoare a miscarii noastre. Hristos a furnizat spiritul si motivatia in timp ce Gandhi a furnizat metoda”.

L-a considerat pe Gandhi a fi ''cel mai mare crestin al lumii moderne'',acesta fiind prima persoana care a transformat dragostea crestina intr-o forta puternica cu scopul schimbarii sociale. Accentul lui Gandhi pe iubire si nonviolenta i-a oferit lui King metoda de reforma sociala pe care o cauta.

Admiratia sa fata de nonviolenta lui Gandhi nu s-a diminuat pana in ultimii ani. A mers atat de departe in a-i sustine exemplul incat, la primirea Premiului Nobel pentru Pace in 1964, a salutat "precedentul succes al folosirii nonviolentei intr-un mod genial de catre Mohandas K. Gandhi pana la a contesta puterea Imperiului Britanic ... Acesta a luptat numai cu armele adevarului, forta sufletului, non-prejudiciu si curaj."

     Ca teolog, Martin Luther King a reflectat de multe ori asupra intelegerii sale pentru non-violenta. In cartea sa “Stride Toward Freedom” King scria despre nonviolenta ca este “o confruntare curajoasa a raului prin puterea iubirii ''.

Se pare ca Gandhi l-a influentat cu anumite principii morale, chiar daca Gandhi insusi a fost influentat de lucrarea “Imparatia lui Dumnezeu este Inlauntrul Vostru”, o lucrare clasica nonviolenta scrisa de Lev Tolstoi. Atat Gandhi, cat si Martin Luther King au citit Tolstoi, toti trei fiind puternic influentati de Predica lui Isus de pe Munte.

O alta influenta pentru metoda nonviolenta adoptata de King a fost eseul lui Henry David Thoreau “Despre Nesupunere Civila”, pe care l-a citit in zilele studentiei sale. El a fost influentat de ideea de a refuza sa coopereze cu un sistem al raului. A folosit uneori chiar si conceptul de "agape" (iubire crestina frateasca). Cu toate acestea, după 1960, a incetat sa-l mai foloseasca in scrierile sale.

                                            

PRINCIPIILE NON-VIOLENTEI

John Dear (nascut 1959), preot catolic american, pacifist crestin, autor si lector, o voce internationala cunoscuta pentru pace si nonviolenta, a reflectat asupra principiilor non-violentei pe care Martin Luther King le-a invatat in timpul istoricului si indelungatului an al boicotului din Montgomery, Alabama. Calea catre nonviolenta este subliniata in cartea sa “Pas mare spre libertate”. Acolo, sunt prezentate si cele sase puncte de baza ale non-violentei. King a trait si a invatat aceste ingrediente esentiale ale nonviolentei active pana in ziua in care a murit. 

Nonviolenta este calea celor puternici.

"Nonviolenta nu este pentru fricosi, pentru cei slabi, pasivi, indiferenti sau tematori. Rezistenta non-violenta rezista", scria King.

"Aceasta nu este o metoda de pasivitate stagnanta. In timp ce rezistentul nonviolent este pasiv, in sensul ca el nu este agresiv fizic fata de adversarul sau, mintea si emotiile lui sunt mereu active, cautand in mod constant sa-si convinga adversarul ca el este incorect. Metoda este fizic pasiva, dar puternic activa spiritual. Nu este non-rezistenta pasiva la rau; este rezistenta nonviolenta activa la rau".

Scopul nonviolentei este rascumparare si impacare.

"Nonviolenta nu cauta sa invinga sau sa umileasca adversarul, ci sa castige prietenie si intelegere," arata King. 

"Rezistentul nonviolent trebuie sa-si exprime de multe ori protestul prin refuzul de a colabora sau prin boicoturi, insa isi da seama ca acestea nu sunt scopuri prin ele insele, sunt doar mijloace pentru a trezi un sentiment de rusine morala in adversar...Urmarea non-violentei este crearea comunitatii iubite, in timp ce urmarea violentei este amaraciune tragica."

Nonviolenta incearca sa invinga raul, nu oamenii.

 Nu numai ca scopul non-violentei a fost depersonalizat de catre King prin definirea in termeni de reconciliere, mai degraba decat prin infrangerea adversarului, dar el a depersonalizat, de asemenea, tinta atacului rezistentului nonviolent.

Pentru King, "Nonviolenta este indreptata impotriva fortelor raului, mai degraba decat impotriva persoanelor care se intampla sa faca raul. Adversarul este un simbol al unui rau mai mare. Raufacatorii au fost victime ale raului precum au fost indivizii si comunitatile care au oprimat raufacatorii." 

Nonviolenta include dorinta de a accepta suferinta fara represalii, de a accepta loviturile de la adversar fara lovirea inapoi.

 "Rezistentul nonviolent este dispus sa accepte violenta daca este necesar, dar niciodata sa o provoace," scria King. 

“Vom potrivi capacitatea voastra de a provoca suferinta cu capacitatea noastra de indura suferinta. Vom intalni forta voastra fizica cu forta sufletului. Noi nu va vom uri, dar nu putem, in toata buna constiinta, sa ascultam legile nedrepte. Faceti-ne ce ne veti face si va vom iubi in continuare. Bombardati-ne casele si amenintati-ne copiii, trimiteti-va faptasii ascunsi ai violentei, trageti-ne pe unele margini de drum, bateti-ne si lasati-ne pe jumatate morti si va vom iubi in continuare. Dar va vom pune in curand rabdarea la incercare in functie de capacitatea noastra de a suferi. Iar in castigarea libertatii noastre, vom apela in asa fel la inima si constiinta voastra incat va vom castiga in proces.”

Nonviolenta nu evita numai violenta fizica exterioara, dar si violenta interna a spiritului. Ea practica agape / iubire in actiune.

  "Rezistentul nonviolent refuza nu doar sa-si impuste adversarul; refuza, de asemenea, sa-l urasca. In centrul non-violentei se afla principiul iubirii. Taierea lantului urii se poate face doar prin proiectarea etica a iubirii catre centrul vietii noastre. Iubirea inseamna intelegere, bunavointa de rascumparare fata de toti oamenii."

  Pentru King, aceasta agapa/iubire este puterea lui Dumnezeu care lucreaza in noi. Acesta este motivul pentru care el indeamna la cea mai inalta posibila iubire neconditionata, universal atotcuprinzatoare. King predicatorul a crezut ca Dumnezeu a lucrat prin noi atunci cand am folosit arma iubirii non-violente.

Nonviolenta se bazeaza pe convingerea ca universul este de partea dreptatii.

   "Adeptul nonviolentei are credinta profunda in viitor", scria King.

"El stie ca, in lupta sa pentru dreptate are companie cosmica. Exista o forta creatoare in acest univers care functioneaza pentru a aduce aspectele deconectate ale realitatii intr-un tot armonios." 

Filosofia, spiritualitatea, teologia si metodologia lui King au fost adanc inradacinate in speranta. Aceste principii de baza explica de ce pentru el, nonviolenta a constituit "calea excelenta din punct de vedere moral."

 *********   

     Prin felul in care si-a extins cu indrazneala campania pentru drepturi civile, de la Montgomery la Atlanta, apoi la Albany si in cele din urma la Birmingham, King a demonstrat cei sase pasi de baza ai actiunii nonviolente care pot fi aplicati la orice miscare nonviolenta pentru schimbare sociala:

Colectare de informatii: Trebuie sa facem temele si sa invatam tot ce putem despre problema sau nedreptate astfel incat sa devenim experi in acest subiect.

Educatie: Sa facem tot posibilul pentru a-i informa pe toti, inclusiv opozitia, cu privire la problema si sa folosim orice forma de mass-media pentru a educa populatia.

Angajament personal: Angajarea in lupta pentru o schimbare sociala publica nonviolenta, presupune reinnoirea in fiecare zi a caii non-violentei. Stiind ca lupta nonviolenta are nevoie de timp, ne angajam pe termen lung sa ducem munca grea, interioara, necesara centrarii pe iubire si intelepciune; ne pregatim pentru posibilitatea de respingere, arestare, inchisoare sau suferinta pentru cauza.

Negociere: Incercam sa angajam adversarii nostri, sa subliniem nedreptatea lor, sa propunem o cale de iesire si de rezolvare a situatiei, folosind strategii de win-win (partida castigata-partida castigata).

Actiune directa: Daca este necesar, vom lua masuri directe nonviolente pentru a forta adversarul sa se ocupe de problema si sa rezolve nedreptatea, folosind mijloace non-violente cum ar fi boicoturi, marsuri, mitinguri, petitii, campanii de vot si nesupunere civila.

Reconciliere: In cele din urma, vom incerca sa reconciliem cu adversarii nostri, chiar sa le devenim prieteni (asa cum Nelson Mandela a demonstrat in Africa de Sud), astfel incat noi toti  sa putem incepe a ne vindeca si a ne apropia de viziunea "comunitatii iubite".

    Principiile si metodologia nonviolentei lui King contureaza calea spre schimbarea sociala care detine inca adevarul. In strategia sa, scopurile sunt deja prezente in mijloace; semintele unui rezultat pasnic pot fi gasite in mijloacele noastre pasnice.

El sustine ca, daca ne impotrivim nedreptatii prin non-violenta statornica si construim miscarea de-a lungul acestor linii, vom castiga teren important, asa cum s-a demonstrat in viata lui Isus si a lui Gandhi, putand rascumpara societatea si crea o noua cultura, a non-violentei.

    “Fie ca toti cei care suferim opresiunea in aceasta lume, sa respingem metoda auto-infrangerii ca urmare a violentei prin represalii si sa alegem metoda care cauta sa rascumpere. Prin utilizarea acestei metode cu intelepciune si curaj, vom iesi din bezna sumbra si dezolanta a lipsei de umanitate a omului fata de om, in zorii stralucitori ai libertatii si dreptatii." / MLKing

http://ncronline.org/blogs/road-peace/what-martin-luther-king-jr-can-teach-us-about-nonviolence

http://kingencyclopedia.stanford.edu/encyclopedia/encyclopedia/enc_nonviolent_resistance/