Nelson Mandela - CURAJ PENTRU LIBERTATE

Seninatatea unui om care a invins timpul…

 “I learned that courage was not the absence of fear, but the triumph over it. The brave man is not he who does not feel afraid, but he who conquers that fear.”                                               “Am invatat cum curajul nu inseamna lipsa fricii, ci triumful asupra ei.  Omul curajos nu este cel care nu simte frica, ci acela care cucereste acea frica."

       

     

  “Exista deja o reactie furioasa in Africa de Sud la declaratia pe care o facusem cand eram in inchisoare, anume ca nationalizarea era inca politica noastra si ca noi nu ne-am schimbat… Desigur, a existat si o reactie a comunitatii oamenilor de afaceri, iar aceasta reactie m-a pus pe ganduri, pentru ca este important sa te bucuri de sprijinul mediului de afaceri… Cand am iesit din inchisoare, ne-am straduit sa explicam oamenilor de afaceri de ce am adoptat politica nationalizarii si, desigur, oamenii de afaceri americani au pus o mare presiune pe noi... pentru a reconsidera aceasta problema. Din perspective incurajarii investitiilor in Africa de Sud, trebuia sa ne gandim serios la aceasta chestiune…

   Momentul decisiv a fost atunci cand am participat la Forumul Economic Mondial din Davos, Elvetia, unde i-am intalnit pe marii industriasi ai lumii...care au dorit…sa-si exprime foarte sincer opinia pe tema nationalizarii si am realizat, cum nu o mai facusem pana atunci ca, daca ne dorim investitii, trebuie sa regandim nationalizarea fara sa o eliminam cu totul din politica noastra…trebuie sa alungam teama oamenilor de afaceri ca bunurile lor vor fi nationalizate.”

         “In ajunul plecarii mele in SUA (Statele Unite) si la ONU (Natiunile Unite), din Africa de Sud, peste 20 de oameni au fost impuscati mortal pe o autostrada aflata in afara localitatii Johannesburg. Din nou politia a esuat sa-i protejeze pe oamenii care isi vedeau de treburile zilnice si a esuat sa ia urma ucigasilor.…Si totusi, aceste atacuri care se repeta de trei ani de zile au un sablon clar. In acesti trei ani, 10000 de oameni au fost masacrati, doar cativa dintre criminali find prinsi. Esecul absolut al fortelor de securitate de a da de urma acelor ucigasi demonstreaza culpabilitatea Fortei de politiei sud-africane si a unor componente ale Fortei de aparate in aceasta actiune de destabilizare, precum si complicitatea guvernului. Victimile de la fata locului au impresia ca aceste forte de securitate au luat parte la asasinate. Experienta mea si a camarazilor din ANC (Congresul National African) imi spune ca Guvernul De Klerk nu demonstreaza absolut nici o vointa de a trata in mod adecvat aceasta problema cruciala”

       “Jefuirea pamantului indigen, exploatarea bogatiilor sale minerale si a altor materii prime, concentrarea locuitorilor sai in anumite zone si restrictionarea deplasarilor lor au reprezentat, cu unele exceptii notabile, piatra de temelie a colonialismului pe aceste meleaguri. Aceasta a fost forma pe care a luat-o colonialismul britanic in Africa de Sud, intr-o asemenea masura incat, dupa adoptarea Legii Funciare in anul 1913 de catre guvernul sud-african, o minoritate alba de doar 15% din populatia tarii detinea aproximativ 87% din pamantul tarii, in timp ce majoritatea neagra – africani, populatia de culoare si indieni – detinea mai putin de 13%. Erau obligate sa traiasca in mizerie si saracie sau sa incerce sa se angajeze in fermele detinute de albi, in mine si in zonele urbane.

   Cand Partidul Nationalist a venit la putere in 1948, afrikaanderii au actionat cu o cruzime inimaginabila si au incercat sa le rapeasca negrilor chiar si aceste putine drepturi asupra pamantului pe care inca le mai detineau. Comunitatile mari si mici, care ocupau aceste tinuturi din timpuri imemoriale, tinuturi in care au fost ingropati stramosii si toti cei dragi lor, au fost dezradacinate fara mila si aruncate in stepa, lasate sa-si poarte singure de grija. Iar acest lucru a fost facut de o comunitate alba condusa de un preot educat, dar infam, si de urmasii lui, care si-au folosit abilitatile si religia pentru a comite diverse atrocitati impotriva majoritatii negre pe care Dumnezeu, spuneau ei, nu ar fi ingaduit-o. Iar ei au pretins cu fatarnicie ca schemele lor funeste au fost inspirate de Dumnezeu.”

     “Luptatorii Umkhonto we Sizwe (MK) au dovedit un curaj fara egal, au intrat in tara, au atacat echipamentele guvernamentale, s-au luptat cu toate fortele de apartheid… fara incetare, punandu-le pe fuga… Alti luptatori pentru libertate au lucrat in tara asta fie la vedere, fie in ilegalitate, indemnand masele sa se radice si sa se opuna tuturor formelor de opresiune si exploatare. Au infruntat brutalitatea regimului, indiferent de ce li s-a intamplat. Erau pregatiti sa plateasca pretul suprem pentru a obtine libertatea. Altii au suferit in inchisorile regimului de apartheid, cerandu-si fara teama dreptul de a fi tratati ca fiinte umane in propria lor patrie. Literalmente au intrat in barlogul leului, demonstrand, inca o data, acel principiu universal conform caruia flacara libertatii nu poate fi inabusita de oamenii rai.

     Si, dintr-odata, in aprilie 1994, acelorasi curajosi care stapanisera arta rezistentei si care luptasera zi de zi si an de an, fara incetare pentru distrugerea totala a suprematiei albilor, fara nicio pregatire anterioara si fara experienta in guvernare, li s-a incredintat sarcina coplesitoare a guvernarii celei mai avansate si mai bogate tari a continentului African. Provocarea fara precedent consta in redarea demnitatii tuturor oamenilor prin eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala, introducand principiul egalitatii in toate domeniile existentei. A fost o provocare fara precedent pentru pionerii nostri in guvernare democratica. A fost o adevarata traversare a Rubiconului pentru toti acei fosti luptatori pentru libertate care propovaduisera neguvernabilitatea, boicotul si sanctionarea. Acum, fostii teroristi aveau sarcina de a unifica Africa de Sud, de a implementa principiul de baza al Cartei Libertatii care prevede ca Africa de Sud apartine tuturor cetatenilor ei, negri sau albi.”

 

      “Instalarea mea ca prim presedinte ales democratic al republicii Africa de Sud mi-a fost impusa impotriva recomandarii mele. M-am pronuntat impotriva acestei decizii pe motiv ca voi implini 76 de ani anul acesta, ca ar fi intelept sa promovam o persoana mult mai tanara, barbat sau femeie, care nu a fost la inchisoare, s-a intalnit cu sefi de stat si de guvern, a participat la reuniunile organizatiilor internationale si regionale, care a tinut pasul cu evolutiile nationale si internationale si care ar putea, in masura posibilului, sa anticipeze cursul viitor al unor astfel de evolutii.

      Am aratat ca i-am admirat totdeauna pe barbatii si pe femeile care isi pun talentul in slujba comunitatii si care sunt foarte respectati pentru eforturile si sacrificiile lor, chiar daca nu au detinut functii in guvern. Combinatia dintre talent si umilinta, capacitatea de a fi alaturi de cei saraci, cat si de cei bogati, de cei slabi si de cei puternici, de oameni obisnuiti si de capete incoronate, de tineri si de batrani, barbati si femei charismatici, indiferent de rasa sau originea lor, sunt admirati de oamenii de pe intreg mapamondul… Totusi, pana la urma, am decis sa accept propunerea lor…aratand cat se poate de clar ca aveam sa servesc un singur mandat.... Nu doream sa existe chiar nicio indoiala in aceasta privinta. La scurt timp dupa ce am devenit presedinte, am anuntat public ca aveam sa servesc un singur mandat si ca nu urmaream sa fiu reales.”

“ Cand am fost tanar…am avut toate slabiciunile, defectele si imprudentele unui baiat de la tara, ale carui viziuni si experianta au fost influentate mai ales de evenimentele din regiunea in care a crescut, precum si din scolile pe care le-a urmat. M-am bazat pe aroganta pentru a-mi ascunde neputintele. Ca adult, camarazii mei ne-au ridicat pe mine si pe alti colegi de celula, cu unele exceptii importante, din obscuritate la rangul de sperietoare sau enigma, desi aura celor mai vechi detinuti din lume nu a disparut cu totul. O problema ce m-a ingrijorat profund in inchisoare a fost imaginea falsa pe care am proiectat-o neintentionat lumii dinafara: aceea de a fi considerat un sfant. Niciodata nu am fost asa ceva, nici chiar in baza definitiei lumesti a sfantului ca pacatos care nu inceteaza sa incerce.”

Din cartea “CONVERSATII CU MINE INSUMI” de Nelson Mandela

Nelson Mandela - DINCOLO DE LEGENDA

Un lider trebuie sa disipeze tensiunile...

“For to be free is not merely to cast off one’s chains, but to live in a way that

 respects and enhances the freedom of others.”

“Pentru a fi liber nu este deajuns sa arunci lanturile cuiva, ci sa traiesti intr-un

 mod care respecta si pune in valoare libertatea altora.”

     “Oamenii spun: “Marea problema a lui Nelson Mandela este aceea ca este prea dispus sa vada binele in alti oameni”

Mi s-a spus lucrul acesta inca din adolescenta si nu stiu…Poate fi un adevar aici. Dar, atunci cand esti o persoana publica trebuie sa accepti integritatea celorlalti oameni pana la proba contrarie. Iar cand nu exista proba contrarie, iar oamenii fac lucruri in aparenta bune, ce motiv ai sa ii suspectezi? Sa spui ca fac lucruri bune pentru ca au un motiv ascuns? Pana la aparitia acestei probe, fie te ocupi de dovada de neloialitate, fie o lasi in plata domnului. Pentru ca doar asa te poti intelege in viata, cu oamenii. Trebuie sa recunosti ca oamenii sunt produsul noroiului din societatea in care traiesti si ca, de aceea sunt fiinte umane. Au puncte tari si au puncte slabe. Datoria ta e sa tratezi oamenii ca atare, fara sa crezi ca sunt niste ingeri. Si, din acest motiv, odata ce stii ca acest om are acest merit si aceasta slabiciune, lucrezi cu el si te obisnuesti cu slabiciunea respectiva si incerci sa-l ajuti sa si-o depaseasca. Nu vreau sa ma tem de faptul ca o persoana a facut unele greseli si are slabiciuni omenesti. Nu imi permit sa ma las influentat de asa ceva….trebuie sa intelegi ca elementul esential este mentinerea unitatii organizatiei. Oamenii trebuie sa poata veni la tine…astfel incat sa-ti exerciti rolul de a mentine organizatia unita.”

     “Niciodata nu am acceptat multi-rasismul cu adevarat. Solicitarea noastra este pentru o societate nonrasiala, pentru ca, atunci cand vorbesti despre multirasism, multiplici rasele; spui ca, in tara asta, sunt multe rase. Intr-un fel perpetuezi conceptul de “rasa” si am preferat sa spunem ca ne dorim o societate nonrasiala…Am discutat si am spus exact ce spunem, ca nu suntem multirasisti, suntem nonrasisti. Luptam pentru o societate in care oamenii sa nu mai gandeasca in termini de culoare…Nu e o problema de rasa; e o problema de idei.”

     “ Putine dintre partile care negociaza, daca nu cumva niciuna, par sa fi inteles arta compromisului. Inflexibilitatea unora dintre parti face dificila, in mod inevitabil, ajungerea la compromisul necesar unui acord realist… Exista o perceptie adanc inradacinata, impartasita chiar de unii analisti politici impartiali si foarte experimentati, ca adevarata problema din Burundi este lipsa unei conduceri dinamice care sa inteleaga importanta unitatii nationale, a pacii si a reconcilierii, lipsa unei conduceri cu viziune, impresionata de uciderea civililor inocenti... Compromisul este arta conducerii, iar compromisul se face cu adversarii, nu cu prietenii.

   Dintr-o analiza atenta a situatiei voastre, ar reiesi ca voi toti ati ramas pe pozitii, inflexibili, cancentrati pe diverse manevre pentru a va discredita si slabi rivalii. Niciunul dintre voi nu s-a axat pe a atrage atentia asupra acestor probleme delicate care va unesc pe voi si poporul vostru. Studiul istoriei recente a tarii voastre arata ca pareti a nu cunoaste deloc principiile fundamentale care ar trebui sa motiveze un lider:

a) Faptul ca exista femei bune si barbati buni in toate comunitatile...faptul ca datoria oricarui lider este de a identifica acei barbati si acele femei si de a le da sarcini pentru a-si servi comunitatea;

b) Faptul ca un lider adevarat trebuie sa faca eforturi mari pentru a disipa tensiunile, mai ales atunci cand se confrunta cu probleme sensibile si complicate. In mod obisnuit, extremistii prospera atunci cand exista tensiuni, iar emotia pura tinde sa ia locul gandirii rationale;

c) Un lider adevarat foloseste orice problema, oricat de serioasa si sensibila ar fi, pentru a se asigura ca, la finele etapei de discutii, vor iesi mai puternici si mai uniti dacat oricand;

d) In cele din urma, in orice diferend, ajungi la un punct in care niciuna dintre parti nu are dreptate absoluta si nici nu greseste in totalitate. Momentul cand compromisul este singura alternativa pentru cei care isi doresc in mod serios pacea si stabilitatea.”

(Note de la o reuniune din Arusha, Tanzania, in timpul procesului de pace din Burundi, 16 ianuarie 2000)

        “Barbati si femei, in toata aceasta lume, de-a lungul istoriei, au venit si au plecat.  Unii nu au lasat numic in urma, nici macar numele lor. Ca si cum nu ar fi existat niciodata. Altii lasa ceva in urma: amintirea chinuitoare a faptelor rele pe care le-au facut impotriva altor oameni; incalcari flagrante ale drepturilor omului, limitate nu doar la oprimarea si exploatarea tuturor minoritatilor entice sau invers, ci chiar genocid, menit sa le mentina politicile infioratoare.

Decaderea morala a unor comunitati din diferite parti ale lumii se dezvaluie, printre altele, in folosirea numelui Domnului pentru a justifica mentinerea unor masuri care sunt condamnate de intreaga lume drept crime impotriva umanitatii.

      Printre cei care, in decursul istoriei, s-au implicat in lupta pentru dreptate, cu toate implicatiile sale, se numara si cei care au comandat armate de eliberare invincibile si care au desfasurat actiuni impresionante si au sacrificat enorm pentru a-si elibera poporul de sub jugul asupririi, pentru a imbunatatii vietile tuturor oamenilor prin crearea de locuri de munca, construirea de case, scoli, spitale, introducerea electricitatii si aducerea de apa curata si sanatoasa, mai ales celor din zonele rurale.

     Scopul lor era eliminarea prapastiei dintre bogati si saraci, dintre cei educati si cei fara de scoala, dintre cei sanatosi si cei afectati de maladii care pot fi prevenite. Intr-adevar, cand regimurile reactionare au fost, in cele din urma, rasturnate, eliberatorii au incercat sa faca tot posibilul, in limita resurselor existente, pentru a atinge aceste nobile obiective si a introduce o guvernare curata, libera de orice forme de coruptie. Aproape toti membrii grupurilor asuprite nutreau speranta ca, in cele din urma, visurile lor dragi aveau sa se implineasca, si ca aveau sa isi recastige, la timpul cuvenit, demnitatea umana de care fusesera lipsiti decenii sau chiar secole la rand.”

     
   “Dar istoria nu inceteaza sa le joace feste chiar si luptatorilor pentru libertate experimentati si faimosi in toata lumea. De multe ori in trecut, revolutionarii au cazut cu usurinta prada lacomiei, iar tendinta de a deturna resursele publice pentru propria imbogatire i-a coplesit in cele din urma. Prin acumularea de mari bogatii personale si prin tradarea nobilelor idealuri care i-au facut faimosi, ei, practice, au parasit poporul si s-au alaturat fostilor asupritori care s-au imbogatit prin jefuirea nemiloasa a celor mai saraci dintre saraci.

      Exista un respect universal si chiar admiratie pentru cei modesti si simpli prin natura lor si pentru cei care au o incredre absoluta in toate fiintele umane, indiferent de pozitia lor sociala. Acestia sunt barbati si femei, cunoscuti sau nu, care au declarat razboi total tuturor formelor de incalcare masiva a drepturilor omului, in orice loc din lume in care se manifesta asemenea excese. Acestia sunt, in general optimisti si considera ca, in orice comunitate din lume, exista oameni buni care cred ca pacea este cea mai puternica arma in cautarea solutiilor durabile. Situatia reala de pe teren poate justifica folosirea violentei pe care nici chiar oamenii buni nu o pot evita. Dar, chiar si in astfel de cazuri, folosirea fortei este o masura exceptionala, al carei principal obiectiv este crearea mediului optim pentru solutii pasnice. Astfel de oameni buni sunt speranta lumii. Eforturile si realizarile lor sunt recunoscute si dupa moarte, chiar mult dincolo de granitele tarii lor, devenind nemuritori.”

Din cartea “CONVERSATII CU MINE INSUMI” de Nelson Mandela

Nelson Mandela - AMINTIRI PRETIOASE

   

Liderii nu-si pot permite sa urasca...

“Intr-o tara bolnava, orice masura de insanatosire este o insulta la adresa celor care traiesc pe seama bolii. Scopul libertatii este de a fi creata pentru altii…”

        “Voi respecta fagaduiala noastra: niciodata, niciodata, in nici o imprejurare, nu voi spune ceva necuviincios despre altii…Necazul, desigur, este ca cei mai multi oameni de succes sunt inclinati spre o anumita forma de vanitate. Vine o perioada in viata lor cand considera ca isi pot permite sa fie egocentrici si sa faca parada in fata poporului cu realizarile lor unice. Ce eufemism dulce pentru lauda de sine a creat limba engleza! Au ajuns sa o numeasca autobiografie, in care lipsurile altora sunt frecvent exploatate pentru a scoate in evidenta realizarile vrednice de lauda ale autorului” 

  (Dintr-o scrisoare adresata profesoarei Fatima Meer/ 1.Martie 1971)

        “Mi-am dedicat intreaga viata luptei poporului african. Am luptat impotriva dominatiei albilor si am luptat impotriva dominatiei negrilor. Am cultivat idealul unei societati democratice si libere, in care toti oamenii traiesc impreuna in armonie si au sanse egale. Este un ideal pentru care sper sa traiesc si pe care sper sa-l ating. Dar, daca este nevoie, este un ideal pentru care sunt pregatit sa mor”

  (Finalul interventiei sale din 20 aprilie 1964, din banca acuzatilor, in procesul Rivonia)

       “…Nu cerem mila, ci ne exercitam drepturile inerente celor incarcerati pentru convingerile lor politice...Anterior condamnarii si incarcerarii noastre, eram membrii al unor bine-cunoscute organizatii politice care au luptat impotriva persecutiei politice si rasiale si care au cerut drepturi politice complete pentru africani, indieni si oamenii de culoare din aceasta tara. Am respins total, dupa cum o facem si acum, toate formele de dominatie a albilor si, mai ales, politica dezvoltarii separate si am militat pentru o Africa de Sud democratica, eliberata de nenorocirile opresiunii rasiale si in care toti sud-africanii, indiferent de rasa sau de credinta, sa traiasca impreuna in pace si armonie, pe baza de egalitate. Noi toti, fara exceptie, am fost condamnati pentru activitati politice, in care ne-am implicat ca parte integranta a luptei duse pentru castigarea dreptului de autodeterminare pentru poporul nostru, recunoscut in lumea civilizata ca un drept din nastere, inalienabil, al tuturor fiintelor umane. Aceste activitati au pornit din dorinta de a ne opune politicilor rasiale si legilor nedrepte care incalca principiul drepturilor si libertatilor fundamentale care formeaza baza guvernarii democratice.”

  (Dintr-o scrisoare adresata minstrului Justitiei/ 22 Aprilie1969)

  “Intr-o tara bolnava, orice masura de insanatosire este o insulta la adresa celor care traiesc pe seama bolii. Scopul libertatii este de a fi creata pentru altii…”

…  In perioada aceea, in care am fost in inchisoare, furia si ura fata de sistem au crescut, insa manifestarea acelei furii a devenit mai putin vizibila. Acum lucrez cu aceiasi oameni care m-au aruncat in inchisoare, mi-au persecutat sotia, mi-au hartuit copiii de la o scoala la alta…si sunt unul dintre cei care spun: “Sa uitam trecutul si sa ne gandim la prezent"  ....Ura intuneca mintea. Ea sta in calea strategiei. Liderii nu isi pot permite sa urasca”…

       “Asocierea mea la Congresul National African m-a invatat ca o miscare nationala ampla prezinta numeroase si diferite contradictii, fundamentale sau nu. Prezenta intr-o organizatie a diferitelor clase si grupuri sociale cu interese contradictorii pe termen lung, care se pot ciocni in momente cruciale, genereaza propria serie de conflicte…Aveam 21 de ani la vremea aceea iar aderarea ulterioara la Congresul National African si insusirea ideilor progresiste m-au ajutat sa scap de prejudecatile tineretii si sa accept toti oamenii ca egali. Am ajuns sa accept ca nu am nici un drept sa-i judec pe altii in functie de propriile mele traditii, oricat de mandru as fi de ele; ca ai dispretui pe altii pentru ca nu au respectat o anumita traditie este o forma periculoasa de sovinism. Ma consider obligat sa-mi respect propriile obiceiuri si traditii, cu conditia ca aceste obiceiuri si traditii sa ne uneasca si, sub nici o forma, sa nu intre in contradictie cu obiectivele si si scopurile luptei impotriva opresiunii rasiale. Dar nu imi voi impune niciodata traditiile in fata altora si nici nu voi practica vreuna care sa-mi ofenseze tovarasii, mai ales acum, cand libertatea a devenit atat de scumpa.”

    “Am fost pus sub interdictie incepand cu septembrie, decembrie 1952. Prima mea interdictie a fost in baza Legii privind Intrunirile Turbulente, pentru o perioada de un an, iar apoi, cu alta ocazie, pentru o perioada de doi ani. Iar in baza Legii pentru Suprimarea Comunismului, am fost pus in interdictia de a parasi Johannesburgul timp de cinci ani. Unul dintre obiectivele Campaniei de Sfidare din 1952 era...insuflarea unui sentiment de reziztenta la asuprire; sa nu ne temem de albi, de politisti, de inchisorile, de tribunalele lor..si, la vremea ceea, 8.500 de oameni au intrat in mod deliberat la inchisoare pentru ca au incalcat legi menite sa ne umileasca si sa ne izoleze, sa rezerve anumite privilegii pentru albi. Am incalcat acele legi si am infundat puscaria si, ca urmare a campaniilor de acest fel, oamenii nostri nu se mai tem de represiuni, sunt pregatiti sa le tina piept, sunt greu de intimidat de viata din inchisoare..”

     “ Victoria intr-o cauza importanta nu se masoara numai prin atingerea obiectivului final. Este un triumf sa fii la inaltimea asteptarilor in timpul vietii. Poate ca idealurile pe care le pretuim, visele noastre cele mai dragi si sperantele nostre cele mai puternice nu isi vor gasi implinirea in timpul vietii nostre. Dar nu are importanta. Constiinta ca ti-ai facut datoria la vremea ta si ca nu ai inselat sperantele semenilor tai este, in sine, o experienta plina de satisfactii si o realizare magnifica… Dar trebuie sa spun ca este foarte ingrijorator sa stai pe margine si sa fii simplu spectator al tumultului tragic care ne sfasie tara si care genereaza pasiuni atat de periculoase.

      Se prea poate ca ziua in care natiunile vor transforma armatele puternice in miscari pacifiste redutabile si armele letale in pluguri inofensive sa fie inca departe. Dar faptul ca exista astazi organizatii internationale, guverne, sefi de stat, persoane si grupuri influente care lupta cu sinceritate si curaj pentru pacea mondiala, este o sursa reala de speranta.”

Din cartea “CONVERSATII CU MINE INSUMI” de Nelson Mandela

                         

            

Nelson Mandela - EL ESTE MADIBA

Un simbol impotriva opresiunii

  …18 iulie 1918…

     “Great anger and violence can never build a nation. We are striving to proceed in a manner and towards a result, which will ensure that all our people, both black and white, emerge as victors.” 

    "Furia puternica si violenta nu pot construi o natiune. Noi ne straduim sa procedam intr-o maniera si spre un rezultat care sa garanteze ca toti cetatenii nostri, atat negri cat si albi, vor iesi invingatori." (Discurs in fata Parlamentului European, 1990)

                             Pentru sud-africani el este Madiba - numele sau de clan.

"Putini oameni au avut la fel de mult impact asupra istoriei precum a avut Madiba. Istoria il va aminti ca unul dintre cei mai mari oameni care au trait vreodata - un om incredibil de altruist, cu o seninatate a gandirii cum putini lideri o au, pastrata in ciuda anilor grei de inchisoare; un om care a facut atat de multe sacrificii pentru a re-scrie istoria generatiilor de sud-africani si  a lumii.

       Mandela a fost o figura emblemica pentru lupta anti-apartheid. De la luptatorul instruit de gherila si fondator al "Umkhonto we Sizwe", aripa militara a Congresului National African, a ajuns presedintele ales si laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1993). In tineretea sa, a fost implicat in numeroase proteste si chiar in unele conspiratii mai subversive impotriva institutiei Afrikaner. A fost fruntea miscarii anti-apartheid din Africa de Sud, cel mai popular si cel mai cunoscut militant al luptei, membru al Congresului National African, ca parte a unei coalitii multirasiale remarcabile. Dupa cei 27 de ani de ispasire a sentintei cu inchisoare pe viata in urma unei condamnari pentru sabotaj si incercare de a rasturna guvernul in 1962, Mandela a lucrat, la inceputul anilor ’90, cu presedintele de atunci al Africii de Sud, De Klerk, pentru a elimina apartheidul si pentru a realiza primele alegeri multi-rasiale in Africa de Sud.

     A acceptat sa poarte negocieri cu cei pe care avea toate motivele sa-i deteste si sa-i urasca pentru tratamentul inchizitorial inuman, pentru brutalitate si injustitie in regimul ultra-rasist de apartheid. Traind intr-o societate uluitoare prin ipocrizia ei, a carei strategie era: “pretinde, dar fa opusul”, Mandela a preferat tratativele, manifestarii oricaror forme de vendetta si, spre deosebire de alti lideri africani, a ramas loial crezului sau in favoarea libertatii si moderatiei. La alegerile din 1994 Nelson Mandela a devenit primul presedinte de culoare al Africii de Sud, pozitie pe care a detinut-o pana in 1999. A fost forta conducatoare in unificarea tarii sale.  Mai mult decat atat, Mandela a prevenit ceea ce multi au vazut ca o razbunare inevitabila dupa o jumatate de secol de tensiune rasiala, segregare si rasism institutionalizat. El a pus pur si simplu capat unui razboi civil, iar pentru acest lucru, in Africa de Sud, a existat mult respect in favoarea sa, fiind respectat chiar si de rasisti. Este de necontestat influenta si reputatia lui Mandela in randul persoanelor de toate rasele din Africa de Sud si din lume.

   A fost o vreme insa, in care guvernul Margaret Thatcher l-a denigrat catalogandu-l "terorist". In anii 80, multi dintre americani, in loc sa-l numeasca pe Mandela un luptator pentru libertate, il numeau "terorist”. Puterile care pe atunci il considerau, etichetau si tratau pe Mandela drept terorist, astazi si-l amintesc ca un mare pacificator, uitand de acela care a fost revolutionarul Mandela. Adevarul este ca milioane de sud-africani, cu mult inainte de Nelson Mandela, dar si in timpul si in frunte cu el, au luptat, au suferit si au murit pentru a infrange apartheid-ul. Cauza lor a fost ostil opusa colonialismului, Statelor Unite si Marii Britanii care au folosit Africa de Sud pentru a ataca alte natiuni sud africane care si-au castigat independenta.

- “Regimul de apartheid a compromis legea si ordinea. Drepturile majoritatii populatiei au fost suprimate fara mila, s-au practicat arestarea fara proces, torturarea si asasinarea activistilor politici, criticarea deschisa a tuturor judecatorilor de la Curtea de Apel care erau independenti si pronuntau sentinte impotriva regimului…” - Nelson Mandela

     A existat insa in lume si o miscare de masa uriasa - condusa in mare masura de studenti si activisti afro-americani pentru drepturile civile, cu implicarea unor sindicate -  pentru a boicota si a sanctiona Africa de Sud sa puna capat apartheidului, miscare care a sustinut moral pe toti cei implicati in aceasta lupta.

   

    Ce a insemnat Mandela pentru lume? El a fost un simbol al dorintei de neingenunchere, de libertate, al luptei pentru demnitatea pastrata in cele mai neprielnice conditii, al rezistentei in fata opresiunii, un revolutionar de clasa mondiala. Un lider care a vazut in educatie o arma puternica in favoarea libertatii, egalitatea de sanse obtinuta prin educatie fiind cheia pentru emancipare, un principiu inca de realizat in Africa de Sud sau in atatea alte parti. Respectul manifestat pentru o gandire independenta, in cunostiinta de cauza, ca si pentru libertatea de exprimare a fost evident, la fel cum tot atat de evident a fost curajul in anii grei de inchisoare care nu l-au transformat intr-un calau al celor care l-au oprimat, ci intr-un mediator de clasa pentru poporul sau, un promotor al democratiei si al dezvoltarii, un om care “a sacrificat atat de mult pentru schimbare, pentru egalitate, sansa si demnitate umana”. Mostenirea sa este atat un apel la moderare, cat si o sursa de inspiratie pentru milioane de oameni din intreaga lume sa lupte pentru eliberare.”

Inspirat:  Dave Schneider, organizator si activist sindical / Florida de Nord.

                 Martin Hall /academician si pedagog britanic/Africa de Sud

Michael Jackson - HE LOVED THE WORLD!

EL A IUBIT LUMEA!

…remember 25.06.2009…

       “,..We must learn to live and love each other before it’s too late. We have to stop! We have to stop the prejudice, we have to stop the hating, we have to stop living in fear of our own neighbours.  Together we can make a change of the world. Together we can help to stop racism. Together we can help to stop the prejudice. We can help the world live without fear. It’s our only hope, without hope we are lost." / M.J.J.

    "...Trebuie sa invatam sa traim si sa ne iubim pana nu e prea tarziu. Trebuie sa ne oprim! Trebuie sa oprim prejudiciul, trebuie sa oprim ura, trebuie sa incetam sa traim in frica cu proprii vecini. Impreuna putem face o schimbare in lume. Impreuna putem ajuta la oprirea rasismului. Impreuna putem ajuta la oprirea prejudiciului. Putem ajuta lumea sa traiasca fara frica. Este singura noastra speranta, fara speranta suntem pierduti." 

 

           

    “Prin munca sa, prin initiativele de sustinere si eforturile caritabile, Michael Jackson a ridicat constientizarea internationala si a sprijinit unele dintre cele mai complexe si atemporale probleme cu care se confrunta conditia umană. SIDA, cancerul, foametea, lipsa de adapost, violenta dintre bande, rasismul, totalitarismul, degradarea mediului, abuzul asupra copilului, incalcari ale drepturilor animalelor, restrictiile privind libertatea de exprimare si alte incalcari asupra libertatilor civile fundamentale sunt doar cateva dintre subiectele dificile abordate de Jackson prin folosirea puterii celebritatii sale. Intelegerea intuitiva a lui Michael Jackson privind problemele ce chinuiesc sistemul ecologic uman a fost stranie si neobisnuita pentru orice artist aproape de magnitudine sa.

        O analiza mai profunda a activitatii lui Michael Jackson releva un individ cu o preocupare arzatoare pentru imbunatatirea vietii persoanelor defavorizate si persecutate din intreaga lume. Pasiunea si verva cu care Michael Jackson sapa cu mainile in sol si prinde copacii in videoclipul sau pentru "Earth Song", o piesa patrunzatoare in care se adreseaza mediului si bunastarii animalelor, este o reflectare a unui lider al omenirii caruia ii pasa profund de problemele care sunt pentru el o provocare… Michael Jackson a vorbit cu voce tare impotriva oricaror forme de rasism si represiune si a incercat sa ne aprinda pasiunea pentru a preveni continuarea unor astfel de abuzuri, de neglijare si discriminare. Cum de ne lipseste chiar acum acest mesaj, cand este cu atat mai important pentru el sa fie absorbit in mintea publicului? Nu numai ca strigatele lui Michael Jackson de trezire continua sa fie ignorate, dar reputatia sa continua sa fie murdarita.

       Simbolul Jackson are puterea de a forta ceea ce ar putea fi o perioada dificila si incomoda de auto-reflectie publica. Ce progrese s-au facut cu privire la aspectele drepturilor umanitare si civile globale pe care Jackson le-a adus in lumina pentru mase? Ce ar trebui cu adevarat realizat in fiecare dintre aceste domenii pentru a face de fapt progrese in viitor? Acestea sunt intrebarile cruciale care trebuie avute in vedere in contextul mortii lui Michael Jackson. [...] Uneori este nevoie de o singura persoana, nu chiar de un lider politic sau spiritual, care iese in evidenta simbolic fata de restul societatii, pentru a face ca societatea sa reflecteze asupra principiilor pe care le urmeaza si a valorilor pe care le imbratiseaza. Jackson, de-a lungul vietii sale si dupa moartea sa, a fost ridiculizat si venerat, demonizat si laudat. [...] "

      "Contributiile sale in domeniul divertismentului sunt, fara indoiala profunde. Cu toate acestea, impactul sau cultural vast este cel care transcende cu adevarat barierele economice, sociale, politice, rasiale, religioase si generationale. Jackson s-a ridicat de la a fi un simplu interpret magic spre a deveni un umanitarist de importanta istorica. El a fost un mesager modern, un povestitor vizionar care a ridicat nivelul de constiinta pentru cetateni dincolo de granitele nationale. Acest nivel de contributie este ceea ce contractul social cere celor care sunt binecuvantati cu daruri naturale, putere si bogatie. Nu ar trebui oare ca noi sa imbratisam si sa sprijinim oamenii care sunt destinati pentru astfel de misiune in viata in loc sa-i batjocorim? Asa cum istoria progreseaza iar imaginea si munca lui Jackson sunt analizate in legatura cu desfasurarea evenimentelor umane, relevanta culturala semnificativa a personei lui va fi descoperita.

      Neîncetat mass-media a reactionat impotriva lui Michael Jackson de-a lungul carierei sale, iar acum dupa moarte este condusa de faptul ca Jackson, ca figura simbolica, ne obliga sa ne privim in oglinda, sa ne confruntam cu problemele dificile si uneori greu de rezolvat ale societatii noastre, dar si cu cele din noi insine pe care nu vrem sa le recunoastem. Cum indrazneste el sa faca asta? Jackson raspandeste genial lumina peste realizarile si esecurile civilizatiei în formele lor cele mai extreme. [...]

     Pur si simplu nu era de crezut ca cineva care actiona si arata ca el, ar putea fi gentil, sensibil, plin de compasiune si iubire. Care a fost motivatia in spatele a tot? Ce era în neregula cu el? Trebuia sa fie ceva stramb. Si daca motivatia lui Michael Jackson a fost pur si simplu aceea de a da speranta celor mai putin norocosi? Distrugerea fara sens a unei fiinte umane a fost doar pentru a satisface nesiguranta noastra si a potoli temerile noastre necunoscute si intelease gresit? [...] "

       Este incontestabil faptul ca celebritatea si averea imensa a lui Michael Jackson i-au permis sa se retraga din societatea de masa si sa observe lumea dintr-un punct de vedere privilegiat. Uneori insa, este nevoie de aceasta norocoasa, dar izolata pozitie pentru a fi in masura sa faci cele mai mici observatii unei societati viciate si sa produci in cele din urma cel mai eficient comentariu social prin arta. De-a lungul istoriei, munca si viata mai multor artisti a fost ridiculizata si batjocorita de public in timpul gloriei lor doar pentru a fi plasati postum in canonul celor mai buni. Fara indoiala ca Michael Jackson va acumula, in timp util, acelasi nivel de apreciere din partea criticilor ca artist si cel mai important, ca umanitarist.”

[Matt Semino, New York attorney and legal commentator; source: www.michaeljackson.com]

Michael Jackson - BECAUSE...

  
   DEOARECE…

   …remember 25.06.2009…

  

“If You Wanna Make The World A Better Place,

 Take A Look At Yourself And Then Make A Change!

 I’ve Been A Victim Of A Selfish Kind Of Love

 It’s Time That I Realise That There Are Some

 With No Home, Not A Nickel To Loan,

 I Could It Be Really Me, Pretending That They’re Not Alone?”

“Daca vrei sa faci lumea un loc mai bun,

Priveste-te pe tine insuti si fa apoi o schimbare!

Am fost victima unui fel egoist de iubire

Este timpul sa realizez ca exista unii

Care nu au casa, nici bani sa imprumute

Pot eu pretinde cu adevarat ca ei nu sunt singuri?”

          "Mesajul muzical lui Michael Jackson, mesaj pentru egalitate sociala si politica intre rase in intreaga lume, a influentat gandirea politica si sociala a multor oameni cu o ideologie liberala pentru progres, schimbare, egalitate si emancipare umana. In mod semnificativ, in perioada de varf a Razboiului Rece, piesa sa "We are the World" a fost populara in Europa de Est si URSS, sa nu mai vorbesc despre popularitatea albumului sau musical "Thriller" printre tinerii din aceste tari..

Avand în vedere talentul si geniul sau creator, nu este deloc surprinzator faptul ca muzica lui Michael vibreaza si acum din locuri indepartate precum Kohima sau Dimapur în Nagaland, India, pana la Alice Springs în inima Australiei, de la Addis Abeba in Africa pana la magazinele de lux ale New Yorkului. Prin urmare, in lumina nemuririi muzicii acestui om, moartea sa pe 25 iunie 2009 a lasat lumea cu un gol fizic ….…Probabil, asa a fost menit sa fie... moartea sa subita sa lase lumea cu dorinta de a practica ceea ce el a crezut cu atata ardoare in timpul vietii sale: o lume pasnica bazata pe egalitate umana.

         In timp ce controversele au devastat acest muzician genial si neobisnuit de talentat in ultimii ani ai vietii sale, lumea intreaga si-l va aminti probabil pe Michael ca pe un om si un muzician care a inspirat, a luminat si a provocat pe multi dintre noi sa regandim notiunile noastre politice si sociale referitoare la rasa, culoare, saracie, politica natiunilor, cei defavorizati si la sanatatea planetei noastre prin cantece precum "Man in the Mirror "(1988)," Heal the World "(1991)," Earth Song "(1996), si" Black or White "(1991). Ultima piesa indemna lumea sa lupte impotriva discriminarii bazate pe rasa si culoare prin portretizarea cu curaj a oamenilor din toate tarile ca egali, fie ca este vorba de India, SUA, Kenya, Etiopia, China sau Franta, impreuna cu o notiune comuna omenirii: progresul gandirii si spiritului uman.

         Ceea ce el a crezut cu tarie prin versurile si continutul acestor cantece, a fost mai mult decat evident în concertele sale in care, in ciuda faptului ca era un perfectionist in chestiunile de stil artistic si dans, Michael cerea cu pasiune direct publicului sau sa "faca aceasta schimbare", sa ajute si sa sprijine nevoiasii si pe cei mai putin privilegiati decat ei.

Angajamentul lui Michael Jackson privind cauza afro-americanilor din SUA, privind saracia din lumea in curs de dezvoltare, durerea sa privind distrugerea bogatiilor naturale din Africa, privind natura violentei si a capacitatii distructive a armelor au fost uimitoare.

  In "Earth Song", el canta: "Ce am facut lumii, / Piviti ce am făcut, / Ce poti spune despre toata pacea / Ca ti-ai dat pe singurul tau fiu ... / Ce zici de campurile cu flori, / Ca exista un timp, / Ce zici de toate visele / Asa cum ai spus ele erau ale tale și ale mele ... / Te-ai oprit vreodată sa observi / Toti acei copii morți in urma razboiului / Te-ai oprit vreodată sa asculti / Pamantul strigand, malurile plangand?"

In 1985, impreuna cu colegul sau, artistul Lionel Richie, Michael a compus piesa" We Are The World " pentru a se adresa disperarii nelimitate, conflictului si saraciei din Africa. Piesa a devenit unul dintre cele mai bine vandute single-uri din toate timpurile, cu aproape 20 de milioane de exemplare vandute si milioane de dolari donati reducerii foametei din Africa. Michael a donat ulterior toate profiturile din hitul single "Man in the Mirror" in scopuri caritabile si a continuat prin a forma fundatia "Heal the World", în 1992. El a abordat si problema HIV/ SIDA iar cantecul sau "Gone too Soon" a fost un sincer si miscator raspuns pentru moartea adolescentului american Ryan White din cauza HIV/ SIDA. Intr-adevar, nu este o surpriza faptul ca omul care a trait numai pentru si prin publicul sau, a revenit  in memoria publicului cu milioane de descarcari pe internet ale melodiilor sale la nivel mondial, dupa 25 iunie 2009.

      [...] Intr-o conferinta de presa din martie 2009 la Londra, Michael Jackson declara tandru, dar ferm, pentru fanii sai ca "This Is It" va fi ultimul spectacol in care va fi pe scena, amintindu-le ca va trebui sa cada cortina peste spectacolele sale muzicale, ca fanii sai vor trebuit sa invete sa traiasca o viata post-Michael Jackson. O declaratie mai degraba profetica a cantaretului data cu doua luni inainte ca el sa fi plecat pentru totdeauna.

 Exista mai multe feluri prin care mostenirea lui Michael Jackson poate fi amintita (...); exista, totusi, o mostenire personala care spune ca mai degraba noi avem nevoie sa ne amintim de el.

      Privindu-l cum isi interpreta ultima piesa muzicala "Man in the Mirror" la concertul celei de-a 30-a aniversari, Londra 2001 (nota: nu a existat un alt concert in care el sa fi interpretat acest cantec), cu zel pasional si convingere, am avut un sentiment puternic ca Michael Jackson poate a vrut sa lase un mesaj pentru noi toti prin muzica si dansul sau ...mesajul unui om care a vrut sa vada schimbari politice, economice si sociale importante in lume, schimbari inrudite in acest fel cu ideile tatalui natiunii noastre, Mahatma Ghandi.

Si vocea lui Michael va reverbera peste timp....

“If You Wanna Make The World A Better Place, Take A Look At Yourself, And Then Make A Change!”

[Dr. Namrata Goswami, Associate Fellow at the Institute for Defence Studies and Analyses, New Delhi; source: http://www.mainstreamweekly.net]

Michael Jackson - WHY?

DE CE?

…remember 25.06.2009…

"What can I do but bring forth the talent that God gave me?

 That's all I wanted to do.  To share the love and gift of entertainment.

 That's all I want to do. I don't want to hurt anybody."

“Ce pot sa fac decat sa duc mai departe talentul pe care Dumnezeu mi la dat?

Asta e tot ce am vrut sa fac. Sa impartasesc iubirea si talentul prin divertisment.

Asta e tot ce vreau sa fac. Nu vreau sa ranesc pe nimeni.”

                                                       
“….DE CE nu mai este Michael?

Pentru ca au dorit sa il inlature. Devenise atat de cunoscut, incat bunatatea lui era o amentintare. Asa merg lucrurile in lumea asta. Totul a fost planuit, totul a fost parte din conspiratie. Timp de 17 ani au incercat sa gaseasca ceva impotriva lui Michael, dar nu au gasit nimic. Si atunci au tot incercat sa-l injoseasca, sa-i diminueze popularitatea.

El nu era interesat de politica, de nimic, decat sa ajute oamenii… Avea un suflet atat de bun… si bunatatea lui… si nevinovatia… toate lucrurile bune pe care le-a facut in lumea intreaga si mesajele din melodii arata ce fel de persoana era… Pentru ca ei au incercat, dar dragostea noastra este mai puternica decat orice judecator sau acuzatie…”/Jermaine Jackson

 “Tragedia mortii fratelui meu este inca cu mine. Am gasit insa in moartea sa o misiune in viata pentru mine. Existenta mea este acum dedicata raspandirii mesajului lui Michael.

Michael a avut un loc unic in lume. El nu numai ca a facut bine, dar a invatat pe altii cum sa faca in acelasi fel. Acest lucru ii amplifica pierderea pentru lume. Vreau sa-i fac pe oameni constienti de latura umanitara a lui Michael. Vreau sa le arat cum adevarata sa valoare nu a fost muzica si sustinerea spectacolelor, ci imbunatatirea lumii, transformarea ei intr-una mai buna. Intelegand acest lucru, incepi sa intelegi esenta a ceea ce fratele meu a fost.

Michael a vrut sa ajute oamenii sa vada problemele care distrug lumea noastra. Despre asta a vrut sa vorbesca si despre asta aveau sa vorbeasca viitoarele sale spectacole. A incercat sa invete pe altii prin intermediul versurilor, videoclipurilor si spectacolelor sale. El a vrut sa foloseasca fiecare parte din el insusi pentru a ne arata ce suntem capabili de a deveni. Scopul sau a fost sa demonstreze oamenilor ca, daca vom incerca cu totii sa facem lumea un loc mai bun, ea va fi un loc mai bun. Michael a facut munca de caritate toata viata – inca de cand am inceput prima data sa sustinem spectacole ca „Jackson 5”. El a invatat repede ca talentul singur nu inseamna nimic – ci ceea ce faci cu el conteaza cu adevarat.  - Ce poti face tu ca lucrurile sa fie mai bune pentru ceilalti oameni?-  In acest fel, Michael si-a aflat scopul: divertisment si educare, in acelasi timp.

 Michael a crescut pentru a intelege de ce lumea este in starea in care este. El obisnuia sa se intrebe "De ce?", dar nu s-a lasat prins in incercarea de a gasi motive pentru fiecare problema. Scopul sau a fost gasirea de solutii. Mesajul sau a fost  referitor la solutii. Zi-de-zi, procesul de gandire a lui Michael era: "Cum pot face lumea un loc mai bun?"  si si-a dedicat existenta pentru a raspunde la aceasta intrebare, precum si de a da voce celor care nu pot vorbi de la sine. “Man in the Mirror”, “We are the world”, “Will You Be There” - toate aceste piese prezinta un mesaj simplu dar puternic: Daca unora le este foame, dati-le demancare, dar si ajutati-i sa se sature. Michael ne-a invatat ca atunci cand faci bine, incepi cu individul, apoi te muti la o familie, un cartier, un sat, o natiune.

Michael a cautat intotdeauna binele in oameni, insa a vrut de asemenea ca oamenii sa-l inteleaga si sa inteleaga pentru ce anume era el aici. Asta a facut batjocura indurata de el atat de greu de suportat. Cum poate cineva care a dat atat de mult, sa fie obiectul la atat de multa ura? De ce se intampla asta, de ce cu cat suntem mai binecuvantati, cu atat mai dure timpurile noastre sunt destinate a fi?

Fratele meu nu a fost o amenintare pentru nimeni. El a fost pentru pace, iar starea lui pasnica a fost o binecuvantare de la Dumnezeu. Lui Michael i-a fost dat talentul rar de a delecta, de a canta si dansa si de a sustine spectacole. Dar adevarata binecuvantare pe care Dumnezeu i-a dat-o a fost capacitatea de a-si folosi talentele pentru a face bine altora. Melodiile lui Michael ne-au inspirat pentru a face mai bine. Acesta a fost adevaratul lui dar.

Noi inca mai simtim pierderea lui Michael. Dar ce se va intampla pe masura ce timpul trece? Ce se va intampla cu adevaratul scop pentru care Michael a existat? Cine poate sustine munca lui Michael in mod altruist, fara un motiv ascuns? Natiunile si guvernele sunt capabile de fapte bune, dar aceste fapte bune sunt mult prea des facute pentru a exercita control asupra altora. Michael nu a vrut sa controleze pe nimeni, a vrut doar sa raspandeasca fericire si bucurie.

Michael a sprijinit peste 30 de organizatii de caritate diferite. Cei mai multi oameni, chiar si cei mai generosi, isi concentreaza eforturile doar intr-o directie. Insa Michael era diferit. El obisnuia sa verifice personal fiecare actiune caritabila pe care o sprijinea. El obisnuia sa examineze traseul dosarelor lor pentru a se asigura ca au facut ceea ce au spus ca vor face.

Generozitatea lui Michael s-a extins dincolo de actiunile caritabile pe care le-a sprijinit. Cand o fata a avut nevoie de un transplant de ficat si nimeni nu a vrut sa plateasca pentru asta, Michael a avut grija de ea. Fara fanfara, fara publicitate. Exista atat de multe cazuri de acest gen!Muti dintre ei, chiar eu insumi, abia incepem sa invatam despre asta. De fiecare data cand Michael calatorea in alta tara, obisnuia sa-si dedice timp pentru a vizita spitale, orfelinate, pacienti cu cancer. Asta a fost chemarea lui. In fiecare colt al globului, aceasta a fost ordinea stabilita de el. Lumea trebuie sa cunoasca acest lucru, sa afle cine a fost el. Pentru ca, desi au existat intotdeauna camere de televiziune care’l urmareau, mass-media nu a relatat povestea grijii si compasiunii lui. Au vrut doar sa-l trateze ca pe ceva senzational. 

Lui Michael nu i-a pasat daca noi am stiut tot ceea ce a facut pentru oameni, pentru ca Dumnezeu stie. Dumnezeu ii stie intentiile si cunoaste rezultatele. Stiu ca fratele meu este intr-un loc foarte sigur, linistit, pasnic. Atunci cand traim pe pamant, suntem judecati nu numai pentru cine suntem, dar si prin ceea ce facem pentru altii. Cand plecam, luam faptele bune si pe cele rele cu noi. Michael nu a luat nimic decat faptele bune cu el.

Alpha

 Michael si cu mine am fost crescuti sa credem ca exista o Fiinta Suprema. Succesul avut ne-a spus ca Dumnezeu a avut un plan pentru noi. Michael si-a folosit succesul intr-un mod pozitiv. El stia ca nu ceea ce obtii de la altii este totul, ci ceea ce faci pentru altii. Noi toti realizam lucruri in viata, dar cea mai mare realizare este cea de a indeplini lucrarea lui Dumnezeu. Michael a fost un om al lui Dumnezeu, deoarece indeplinea lucrarea Sa. Viata vesnica este rasplata finala a lui Dumnezeu - si Michael are viata vesnica."

http://www.thesilencedtruth.com/index.php?option=com_content&view=article&id=191&Itemid=83

[Jermaine Jackson, brother of Michael Jackson, singer: ource: http://larrykinglive.blogs.cnn.com]

(Interviu Jermain Jackson/ http://www.youtube.com/watch?v=Ilf-vJoa2RQ)

                                                  

                                                 

                                                                       

  

Michael a avut o aura speciala. O aura data de bunatatea nedisimulata, de suferinta prin care a trecut si care nu i-a zdruncinat deloc credinta in Dumnezeu, in justetea alegerii facute, aceea de a gasi in iubire calauza drumului sau. Prezenta sa a insemnat maretie, noblete sufleteasca, demnitate. Mai mult decat cantecul si dansul sau, a avut acea calda stralucire ce radia din interior si atingea irevocabil sufletele.

Prin cantece si poeme, prin discursuri si interviuri, prin atitudinea si grija fata de copii, a facut necontenit apel la noi toti pentru a recunoaste si pentru a pretui deschiderea, creativitatea, inocenta, spiritul de copil ce salasuieste in inima tuturor. Fiecare moment a fost un bun prilej de a ne aminti cat de important este sa iubim copiii in inima carora exista posibilitati nelimitate de a aduce pace si iubire intr-o lume schimbatoare, plina de umbre.